Decizia civilă nr. 1835/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.1835/R/2012
Ședința publică din 26 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : ANA I. JUDECĂTORI : A. C.
: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții I. A. G. și I. D. împotriva deciziei civile nr. 93 din 22 decembrie 2011 a Tribunalul Sălaj, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații SC F. „. D. T. N. SA și SC F. „. D. T. N. „SA S. Z., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat M. N. C., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtelor intimate, consilier juridic A. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar răspuns la întâmpinare, la care a anexat decizia civilă nr. 3586 pronunțată în dosar nr. (...), decizia civilă nr. 2436 pronunțată în dosar nr. (...) și decizia civilă nr. 1760 pronunțată în dosar nr. (...) ale Înaltei Curți de C. și J.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune. Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2802/(...) pronunțată de Judecătoria Zalău și, pe cale de consecință, schimbarea sentinței în sensul admiterii în întregime a cererii introductive de instanță, astfel cum aceasta a fost formulată și completată și respingerea cererii reconvenționale ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorar avocațial.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă 2802/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
Judecătoriei Z., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată areclamanților I. A. G. și I. D., împotriva pârâtelor S. F. DE D. A E. E. ". D. T. N. S. C. N. și S. F. DE D. A E. E. ". D. T. N. S. S. Z., având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate și despăgubiri, în principal, mutarea bunului imobil și daune, în subsidiar.
Totodată, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta S. F. de D. a E. E. ". D. T. N. S. - S. Z., constatându-se că drepturile de uz și servitute ale pârâtei-reclamante, dobândite prin efectul legii și având conținutul legal prevăzut de L. 1., grevează imobilele proprietatea reclamanților-pârâți înscrise în cartea funciară nr. 53210 Z. (nr. vechi 10181), dispunând înscrierea acestora în partea a III-a a cărții.
Starea de fapt
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4826 din 27 mai 2005 de notar public Crecan I.-G. din mun. Z., reclamanții I. A.-G. și I. D.-M. au cumpărat de la S. A. S. S. Z. imobilul situat în mun. Z., str. Corneliu Coposu nr. 93, identificat sub parcelele nr. top. 1153/a/2/1/2/a,
1153/a/2/1/2/b, 1153/a/2/1/2/c, înscriindu-și dreptul de proprietate în c.f
10181 Z., cu încheierea nr. 8588/2005.
Imobilul corespunzător parcelei cu nr. top. 1153/c/2/1/2/c este compus din teren în suprafață de 750 mp cu atelier producție și post trafo.
Potrivit constatărilor din raportul de expertiză agricolă făcute de expertul I. A., suprafața din acest teren ocupată de postul trafo este de 32,3 mp, iar suprafața afectată de cablurile electrice subterane, evidențiate pe schița de la fila 274, este de 195,2 mp.
Valoarea de circulație a terenului ocupat, determinată pentru ipoteza neafectării lui de postul trafo și instalația de cabluri, este 17.358,25 euro, iar valoarea de circulație a diferenței de teren intabulate în favoarea reclamanților este 157.185,63 Euro.
Societatea pârâtă este furnizoare a serviciului public de distribuție a energiei electrice, deținând licența de furnizare a energiei electrice nr.
1468/2003 și funcționând în baza autorizației de funcționare nr. 1. emise de A. N. de R. în D. E., realizează un serviciu de utilitate publică, activitatea sa fiind reglementată prin dispozițiile L. 1. a energiei electrice, care au înlocuit dispozițiile L. 318/2003, în vigoare la data introducerii acțiunii inițiale formulată de reclamanți.
Postul de transformare situat în prezent pe terenul intabulat în favoarea reclamanților a aparținut inițial fostei Întreprinderi „Dacia S.";, constituită mai apoi în S. Dacia S. S., care, prin procesul-verbal de predare-primire a mijloacelor fixe încheiat cu RENEL la data de (...), l-a predat acesteia din urmă, fără plată. Operațiunea a avut ca temei legal H.G. nr. 197/1992 privind autorizarea transmiterii fără plată a unor lucrări colaterale din domeniul energetic.
Postul trafo a fost concesionat pârâtei odată cu serviciul de distribuție a energiei electrice, prin contractul de concesiune nr. 7. și este cuprins în inventarul pârâtei, având numărul de inventar 1100113. Din fișa mijlocului fix depusă la dosar, rezultă că postul trafo a fost dat în folosință la data de (...). În prezent, postul trafo servește la alimentarea cu energie electrică a 3 agenți economici, precum și a consumatorilor casnici de pe mai multe străzi, inclusiv a reclamanților.
Dezlegarea în drept
Postul trafo împreună cu rețeaua subterană de cabluri electrice care îl deservește constituie bun de uz public și se află în patrimoniul societății pârâte, nicidecum al reclamanților, întrucât, la data cumpărării imobilului de către reclamanți, acest bun nu se găsea în patrimoniul societății vânzătoare S.
A. S. S. Z., prin urmare, nu putea fi valabil înstrăinat către cumpărătorii reclamanți.
Fiind dobândit printr-un mod prevăzut de lege, chiar în momentul edificării lui, dar și în anul 1992 când a fost transmis prin efectul legii în patrimoniul societății comerciale pârâte, se poate susține despre respectivul bun de uz public că formează obiectul proprietății publice în domeniu public, în sensul art. 3 alin.1 din L. nr. 213/1998.
In consecință, instanța a reținut, indiferent de înscrierea în cartea funciară, care aici are doar rolul de a evidenția existența edificatelor pe fondul de teren, bunul nu poate fi proprietatea reclamanților, iar pretenția lor de a li se recunoaște acest drept real principal asupra postului de transformare este neîntemeiată.
In ceea ce privește cererea în despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin ocuparea terenului-proprietate și inconvenientele aduse folosirii restului de teren instanța a reținut că reclamanții au avut cunoștință despre amplasamentul bunului de utilitate publică, natura și destinația acestuia, precum și despre prevederile legale care guvernează prerogativele asupra acestui bun, întrucât, la data cumpărării, terenul a fost preluat de reclamanți cu toate drepturile și obligațiile anterior constituite, proprietatea terenului fiind deja afectată de dreptul de uz și cel de servitute cu titlu gratuit, dobândit de către pârâtă prin efectul legii, respectiv al dispozițiilor art. 16 din L.
318/2003, în vigoare la acea dată.
Potrivit alineatului 3 al aceluiași text , drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut, de asemenea, de art. 18 din lege și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice. În înțelesul legii, capacitate energetică înseamnă: instalațiile de producere a energiei electrice sau energiei termice în cogenerare, rețele electrice și alte echipamente electroenergetice.
S-a apreciat că, în condițiile în care exercitarea acestor drepturi de către pârâtă se face cu titlu gratuit, lipsește juridic, izvorul dreptului la despăgubiri pretins de reclamanți, atât în ceea ce privește prejudiciul trecut, cât și folosul de tras,iar reclamanții nu au suferit o expropriere, doar folosința bunului le este afectată, în condițiile stabilite prin lege, pentru cauză de utilitate publică.
După intrarea în vigoare a L. 1., reclamanților li se recunoaște dreptul la despăgubiri, dar izvorul dreptului este un contract pe care pârâta este obligată să îl încheie cu reclamanții, neîndeplinirea acestei obligații poate fi sancționată numai pe calea contenciosului administrativ.
În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 9 din L. 1., instanța a reținut că acest text a preluat textul alineatului 5 din L. 318/2003, despăgubirile la care se referă acest text de lege fiind cele provocate suprafeței de teren, culturilor, plantațiilor sau activităților desfășurate pe teren prin lucrările de construire, de realizare sau de remediere a capacităților energetice, dar acest text legal nu își găsește aplicare în cauză pentru că reclamanții nu solicită astfel de despăgubiri, ci despăgubiri echivalente cu valoarea de circulație a întregului lor imobil, susținând că prin amplasarea postului trafo și a rețelei de cabluri subterane terenul lor este, în întregime, lipsit de valoare economică.
Or, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă crearea unui prejudiciu prin acțiuni de intervenție ale pârâtei la capacitatea energetică amplasată pe terenul reclamanților.
În fine, pretenția reclamanților ca pârâta să mute instalațiile și echipamentele de pe terenul proprietatea lor își poate găsi temeiul juridic înprevederile art. 16 alin.10 L. 1., fostul alin. 6 L. 318/2003, dar nu își găsește în probatoriul administrat în cauză temeiul de ordin faptic,în condițiile în care dreptul de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată se stabilește și se exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei afectări a acestuia.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâta- reclamantă reconvențională a dobândit prin efectul legii drepturile de uz și servitute prevăzute la art. 16 alin.2 din L. nr. 1. a energiei electrice, conținutul acestor drepturi fiind prevăzut la art. 18 din lege ,și care grevează imobilele proprietatea reclamanților-pârâți înscrise în cartea funciară nr. 53210 Z. (nr. vechi 10181).
Drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană prin efectul legii sunt opozabile față de terți chiar fără înscrierea în cartea funciară, conform art. 26 alin.2 din L. nr.7/1996. cum aceste drepturi pot fi înscrise în cartea funciară, în baza art. 26 și art. 20 raportat la art. 19 pct. C din L. nr. 7/1996, instanța a constatat că drepturile de uz și servitute ale pârâtei-reclamante, dobândite prin efectul legii și având conținutul legal prevăzut de L. 1., grevează imobilele proprietatea reclamanților-pârâți înscrise în cartea funciară nr. 53210 Z. (nr. vechi 10181) și a dispus înscrierea acestora în partea a III-a a cărții.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 93/(...) a T.ui Sălaj, a fost admis apelul declarat de reclamanții-pârâți reconvenționali I. A. G. și I. D. și, în consecință, a fost schimbată în parte sentința civilă nr.2. octombrie 2011 a Judecătoriei Z., în sensul stabilirii în favoarea reclamantei-reconvenționale a unei servituți legale de trecere cu titlu gratuit asupra imobilului proprietatea pârâților- reconvenționali identificat cu nr.top.1153/a/2/1/2/c/1 și top.1153/a/2/1/2/a din CF 10181 Z. pe o lungime de 42,47 m și o lățime de
3 m conform variantei 1 din raportul de expertiză întocmit de expert T. I., marcată cu roșu pe schița de la fila 114 din dosarul (...), schiță ce face parte integrantă din decizie, fiind păstrate neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat, în ceea ce privește primul motiv de apel, că acesta este nefundat, în cauză nefiind dovedit aspectul invocat de reclamanții apelanți potrivit cărora pagubele cauzate prin existența postului trafo sunt echivalente cu valoarea întregului teren, în condițiile în care, prin concluziile primul raport de expertiză întocmit de expertul I. A., acesta arată că reclamanții nu au încercat niciun fel de prejudicii prin funcționarea capacității energetice de la postul trafo instalat pe terenul proprietatea reclamanților.
Solicitarea reclamanților de a fi despăgubiți cu suma de 174.543.88 euro - reprezentând contravaloarea întregului teren de 2400 mp, în condițiile în care postul trafo și rețeaua subterană de cabluri afectează doar suprafața de 227,5 mp din acest teren (evaluat la suma de 17.358,25 euro), pe considerentul existenței unui prejudiciu potențial constând în pierderea câștigului pe care reclamanții l-ar putea obține în viitor prin edificarea unei construcții, nu a putut fi acceptată, în condițiile în care, așa cum justificat a reținut instanța de fond, la momentul dobândirii prin cumpărare a dreptului de proprietate asupra terenului, reclamanții au avut cunoștință despre amplasamentul bunului de utilitate publică, natura și destinația acestuia, precum și despre prevederile legale care guvernează prerogativele asupra acestui bun,terenul fiind preluat de reclamanți cu toate drepturile și obligațiile anterior constituite, respectiv dreptul de uz și cel de servitute cu titlu gratuit,dobândit de către pârâtă prin efectul legii, respectiv al dispozițiilor art. 16 din
L. 318/2003, în vigoare la acea dată.
În raport cu modificările aduse de L. 1., instanța a constatat judicios că reclamanților li se recunoaște dreptul la despăgubiri conform prevederilor acestei legi, dar izvorul dreptului este un contract pe care pârâta este obligată să îl încheie cu reclamanții.
În ceea ce privește despăgubirile la care se referă textul art. 16 alin.9 din L. 1.- despăgubiri la care reclamanții ar fi eventual îndreptățiți - sunt cele provocate suprafeței de teren, culturilor, plantațiilor sau activităților desfășurate pe teren prin lucrările de construire, de realizare sau de remediere a capacităților energetice. Ori în mod justificat s-a reținut de către instanța de fond că acest text legal nu își găsește aplicare în cauză pentru că reclamanții nu solicită astfel de despăgubiri, ci despăgubiri echivalente cu valoarea de circulație a întregului lor imobil, și nici nu dovedesc crearea unui prejudiciu prin acțiuni de intervenție ale pârâtei la capacitatea energetică amplasată pe terenul reclamanților.
În acest context nu a fost susținut nici motivul de apel potrivit căruia s-a invocat faptul neluării de către prima instanță a argumentelor aduse de reclamanți cu privire la dreptul la despăgubiri.
Nu a fost susținut nici motivul de apel privind interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond,dreptul de servitute și uz constatate de instanță fiind dobândite prin efectul legii și având conținutul legal prevăzut de
L. 1..
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului lor, schimbării sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că în mod greșit au apreciat instanțele de fond că amplasarea postului trafo pe terenul reclamanților nu le cauzează acestora un prejudiciu constând în contravaloarea întregului teren (de 174.543,88 EURO, stabilită prin expertiză), întrucât, deși acesta afectează fizic doar suprafața de 227,5 mp, prin existența cablurilor subterane depreciază considerabil valoarea întregului teren. Oricum, doar raportat la suprafața pe care este amplasat postul trafo, valoarea prejudiciului este de 17.358,25 EURO, stabilită prin expertiză.
Prejudiciul invocat de reclamanți nu este unul potențial, ci unul efectiv, fiind vorba de un teren construibil.
Decizia nu este motivat, faptul că reclamanții au cumpărat terenul cunoscând existența postului trafo neînsemnând că aceștia au renunțat la dreptul lor de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin restrângerea dreptului asupra imobilului cumpărat, ce are un caracter continuu. În realitate, lor li s-a transmis și dreptul de a pretinde despăgubiri, atunci când au cumpărat terenul.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 586 și 587 C. civ., pentru că nu a fost declarată utilitatea publică a terenului și, dacă ar fi fost, reclamanții trebuia să fie despăgubiți.
Conform raportului de expertiză, amplasarea postului trafo diminuează valoarea întregului teren, acesta devenind parcelă neconstruibilă.
Temeiul juridic indicat de instanțele de fond privind posibilitatea de a solicita despăgubiri este greșit, în condițiile în care între reclamanți și pârâtă nu există raporturi juridice de drept administrativ, ci de drept civil.
Întâmpinarea
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, reiterând, în esență, apărările invocate în fața instanțelor de fond.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate,raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, dinconsiderentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește stabilirea stării de fapt, în sensul că instanțele de fond au reținut în mod greșit că amplasarea postului trafo nu ar afecta funcționalitatea întregului teren, acesta este un motiv de netemeinicie ce nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. pr. civ. Reclamanții au invocat faptul că instanța de apel nu ar fi motivat respingerea acestui motiv de apel, ceea ce s-ar încadra în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ.. În realitate, însă, așa cum rezultă din considerentele deciziei obiect al recursului, instanța de apel a arătat că reclamanții nu au dovedit că amplasarea postului trafo ar afecta funcționalitatea întregului tren, sarcina probațiunii revenind acestora. Faptul că, prin raportul de expertiză tehnică judiciară dispus în cauză, a fost evaluat întregul teren, nu dovedește existența prejudiciului (f.289 dosar judecătorie). Ar fi dovedit cuantumul acestuia, dacă, în prealabil, existența sa ar fi fost dovedită.
Faptul că reclamanții au preluat terenul grevat de dreptul de servitute și de cel de uz ține tot de stabilirea stării de fapt și nu de aplicarea unei norme de drept, fiind un motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr.civ. Instanța de apel a motivat această soluție în considerente, în sensul că reclamanții au preluat bunul la data cumpărării cunoscând și acceptând sarcinile ce-l grevau și care-și aveau izvorul în lege.
Instanța nu a acordat despăgubiri nici pentru suprafața de teren efectiv ocupată de postul trafo și cabluri, pe motiv că acestea nu pot fi solicitate pe calea dreptului comun, cererea de chemare în judecată fiind motivată pe dispozițiile art. 480 și 998 C. civ., ci pe calea prevăzută de legea specială, respectiv dispozițiile art. 16 alin. 6 din L. nr. 1., legea specială derogând de la legea generală, calificarea raporturilor juridice dintre reclamanți și pârâtă trebuind raportată la legea specială, nesubzistând nici acest motiv de nelegalitate fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 . pr. civ.
În temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., curtea, din considerentele arătate, va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Întrucât nu au achitat taxa judiciară de timbru aferentă apelului, în temeiul art. 20 alin. 5 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, va da în debit reclamanții apelanți pentru plata sumei de 5160 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I. A. G. și I. D. împotriva deciziei civile nr. 93 din 22 decembrie 2011 a T.ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Dă în debit reclamanții pentru plata taxei judiciare de timbru din apel în sumă de 5160 lei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Plecată în c.o., semnează Judecător D. B., Vicepreședintele Curții
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: M. Lazoc, R. M. P.
| ← Decizia civilă nr. 827/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1797/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
