Decizia civilă nr. 3302/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. C. NR. 3302/R/2012
Ședința publică din 29 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G.IER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. B., PRIN P., împotriva deciziei civile nr. 3. din 01 martie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. V., precum și pe pârâții intimați B. D. și B. M., având ca obiect prestație tabulară, rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul intimat F. V. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul M. B., prin P., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs, însă ulterior, la data de (...), a fost legal timbrat cu timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 24) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei (f. 25).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și pârâților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat F. V. personal, lipsă fiind celelalte părți.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), au fost înregistrate la dosar înscrisurile solicitate de către instanță la termenul de judecată anterior, care au fost expediate prin poștă de reclamantul intimat F. V., respectiv : sentința civilă nr. 6141/(...) a J. B.; sentința civilă nr. 3218/(...) a J. B., pronunțată în dosar nr. (...); sentința civilă nr. 6903/(...) a J. B., pronunțată în dosar nr. 4.; declarația dată de C. C., autentificată sub nr. 3584/(...) la B. A. M. D. și I. A. D. schița varianta nr. 2 din dosarul nr. 4. al J. B.; schița din dosarul nr.
12874/2005; coala evolutivă a C. nr. 3727 B.; sentința civilă nr. 1. a J. B., pronunțată în dosar nr. 1.; copii după schițe din dosarul civil nr. 1. al J. B., respectiv paginile: 44, 45, 46, 127, 128; copii după schițele din dosarul civil nr. 4. al J. B., respectiv paginile: 95, 115 și actul de adjudecare din (...), întocmit de B. M. M. în dosarul execuțional nr. 21/Ex/2007 (f. 28 -49 din dosar).
Reclamantul intimat F. V. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului intimat asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...) a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul F. V., în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar, B. D. și B. M., ca fiind neîntemeiată.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul (...), reclamantul F. V. a chemat în judecată pe pârâții M. B. - prin P., B. D. și B. M., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună majorarea suprafețelor de teren înscrise în c.f. nr. 50796 B. nr. top 5859/a/3, 5860/a/3, 5861/a/3 (suprafața din acte - 90 mp), c.f. nr. 50022 B. nr. cadastral 6420, nr. top 5859/a/l,
5860/a/l, 5861/a/l (suprafața din acte - 218,80 mp) și c.f. nr. 53481 B. nr. top
5859/a/2, 5860/a/2, 5861/a/2 (suprafața din acte - 241,20 mp), de la suprafața totală a acestora, de 550 mp, cât este înscris în prezent în cartea funciară, la suprafața reală de cca 700 mp, suprafața reală exactă urmând a fi stabilită prin expertiză tehnică topografică; să dispună înscrierea în cartea funciară a suprafețelor reale de teren, proprietatea reclamantului.
J. a statuat că imobilele terenuri din litigiu înscrise C. 50796 B. nr. top.
5859/a/3, 5860/a/3, 5861/a/3, cu suprafața de 90 mp, C. 50022 B. nr. cadastral 6420 și nr. top. 5859/a/l, 5860/a/l, 5861/a/l, cu suprafața de 218,80 mp și C. 53481 B. nr. top. 5859/a/2, 5860/a/2, 5861/a/2, cu suprafața de
241,20 mp, sunt proprietatea tabulară a reclamantului F. V. proprietate dobândită în anul 2002, în baza Sentinței civile nr. 6., cu titlu de moștenire, cumpărare și partaj (terenurile din C. nr. 53481 și nr. 50796 B.) și respectiv, anul
2010, în baza actului de adjudecare nr. 21/(...), cu titlu de cumpărare la licitație
(terenul din C. nr. 50022 B.).
Hotărârea judecătorească și actul de adjudecare în baza cărora s-a înscris dreptul de proprietate nu au fost atacate de reclamant și nici nu au fost declarate nevalabile printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru a se putea dispune rectificarea înscrierilor din cele trei cărți funciare (cu privire la suprafețele de teren), așa cum nefondat solicită reclamantul.
Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996 (în vigoare la data introducerii acțiunii), orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Prin urmare, acțiunea în rectificare de carte funciară este o acțiune subsecventă unei acțiuni principale care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice reale, fiind o operațiune prin care se dă eficientă constatării motivelor de rectificare prevăzute în art. 34 din lege.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de C. și Justiție, care prin D. civilă nr. 5. a statuat în sensul că textul de lege citat prevede limitativ cazurile de exercitare a acțiunii în rectificare (patru cazuri), prevăzându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se constată unul din cele patru cazuri prevăzute de aceste legi.
În speță, reclamantul nu a formulat o acțiune principală prin care să se constate nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate în CF nr. 50796, nr.
50022 și nr. 53481 B., mai mult, întabularea reclamantului în CF nr. 50796 și nr. 53481 B. s-a efectuat în baza Sentinței civile nr. 6. a J. B., care nu a fostanulată ori declarată nevalabilă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel că înscrierile făcute în cartea funciară nu sunt nule sau lovite de nulitate pentru a se putea dispune rectificarea lor.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, reclamantul F. V.
Prin decizia civilă nr. 3. din 01 martie 2012 pronunțată de T. B.-N. s-a admis apelul declarat de reclamantul F. V., împotriva sentinței civile nr. 9. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...), în sensul:
S-a admis în parte acțiunea introductivă formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar, B. D. și B. M. și, în consecință s-a dispus majorarea suprafeței de teren înscrisă în c.f. 50022 B. nr. cadastral 6420, nr. top 5859/a/1, 5860/a/1, 5861/a/1, de la 219 mp la 446 mp; s-a dispus rectificarea înscrierilor din c.f. conform tabelului de mișcare parcelară nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de T. M.
S-a respins cererea privind c.f. 53481 B. și 50796 B., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că aplicarea Noului cod civil în speță (cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de (...)) este înlăturată prin articolul 76 din Legea 71/2011, unde se arată că dispozițiile art. 876-975 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite și produse după intrarea în vigoare a Codului civil.
Ori, situația din cauză s-a născut anterior datei de 1 octombrie 2011, devenind, prin urmare, incidente prevederilor articolului 223 din aceeași lege, care dispune că, dacă prin prezenta lege nu se prevede astfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale, în vigoare la data când acestea au fost pornite.
În rest, toate argumentele aduse de apelant sunt conforme cu prevederile legale și în situația de fapt dovedite în proces.
Practica judiciară la care face trimitere sentința rezolvă un litigiu în care se discuta ipoteza punctului 1 din articolul 34 din D.L. 115/1938, text legal ce are un conținut identic cu punctul 1 din art. 34 din Legea 7/1996, ambele prevăzând că rectificarea unei întabulări se va cere de orice persoană întemeiată dacă înscrierea sau titlul (actul) în temeiul căruia s-a efectuat (s-a săvârșit) înscrierea nu au fost valabile.
Ceea ce aduce în plus alin. 1 din Legea 7/1996 față de decret este condiția existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a constatat întrunirea unuia dintre cazurile de la punctele 1- 4. Este firesc ca în situația punctului 1 partea interesată să formuleze fie separat, fie în cadrul aceleiași acțiuni două pretenții, prima având ca obiect cererea de constatare a ineficacității actului sau titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea, iar a doua, ca efect a desființării înscrierii ce nu mai prezintă valabilitate, de repunere a conținutului cărții funciare în starea anterioară, în sensul de a oglindi adevăratul proprietar al dreptului real asupra imobilelor identificate în evidența de publicitate imobiliară.
Legea 7/1996 adaugă față de decret încă un caz de rectificare, punctul 4, dispunându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrisurilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă s-a constat că înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Ori, în acest context legal disocierea reținută în prima instanță nu-și are vreo justificare legală. Cum corect sesizează apelantul, fiind posesorul imobilului, se află în imposibilitate de a obține hotărâre anterioară contestatoare a situațieiprevăzute de art. 34 pct. 4 din Legea 7/1996, pe calea unei acțiuni în revendicare (care este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar) sau pe calea unei acțiuni în constatare întemeiată pe art. 111 Cod procedură civilă, cu caracter subsidiar față de o cerere în realizarea dreptului. Așa fiind, singurul demers întreprins putea fi cel de rectificare, acțiunea cu acest specific fiind una în realizarea dreptului.
Pe de altă parte neatacarea în principal a actului care a justificat intabularea nu-și găsește rostul. Reclamantul nu are vreun interes personal să ceară anularea lui deoarece în opinia sa, dar și a adversarilor săi din proces, față de poziția adoptată, de necontestare a titlului, actul este valid, însă nu reflectă corect întinderea suprafeței asupra căreia poartă dreptul întabulat.
De obicei, punctul 4 din Legea 7/1996 vizează erori de natură tehnică (de măsurători greșite). Acestea nu pot fi înlăturate, și punerea în concordanță a înscrierii dreptului în cartea funciară cu situația reală a imobilului de la data efectuării înscrierii și până în prezent nu poate fi realizată decât prin acțiunea de care a uzat reclamantul.
Concluzionând, rectificarea înscrierilor în cazul în care ele nu mai sunt în concordanță cu situația exactă actuală a imobilului, reglementată generic prin art. 36 punctul 4 din Legea 7/1996, subsumează toate cazurile neprevăzute de lege în care neconcordanța dintre realitatea juridică imobiliară și înscrisuri este susceptibilă de soluționare numai prin rectificare. A. fiind, în situația în care o asemenea acțiune este fondată pe alte temeiuri juridice decât nevalabilitatea ori ineficacitatea actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, acțiunea în rectificare are caracter principal nefiind necesară existența unei hotărâri judecătorești anterioare care să constate ivirea unei situații care o justifică.
În dezlegarea problemei juridice s-a ținut seama de considerațiile deciziei nr. 2279/2004 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 4655/2003 prin care s-a admis un recurs în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu în ultimul rând, este de remarcat că modificările suprafeței nu privesc constatările făcute pe cale judecătorească prin sentința civilă nr. 6., ci se află în legătură cu actul de adjudecare, titlu evidențiat în c.f. 50022 B..
Pe fond, din expertiza întocmită de T. M. reiese că reclamantul este posesor faptic al unui imobil în suprafață de 777 mp, mai mare cu 227 mp decât cea întabulată pe numele său. După cum s-a arătat mai sus, stăpânirea suprafeței în surplus nu contrazice drepturile proprietarilor vecini, atrași în proces ca pârâți. B. D. și B. M., după studiul expertizei, au arătat că sunt de acord cu lucrarea și nu au obiecții, fapt din care se deduce că proprietatea lor, limitrofă cu cea în cauză, nu este afectată prin rectificarea pretinsă de reclamant. De asemenea, nici pârâtul M. B., prin primar, nu a contestat corectitudinea măsurătorilor și identificărilor expertului, și nu a afirmat că prin rectificare se aduce atingere proprietății unității administrativ teritoriale, opoziția fundamentându-se pe apărările însușite de prima instanță, dar care au fost reevaluate de tribunal, potrivit motivării anterioare.
Suprafața găsită în plus de expert face parte din c.f. 50022 B. nr. cadastral
6420, nr. top 5859/a/1, 5860/a/1, 5861/a/1, cu suprafață înscrisă în c.f. de
219 mp, proprietatea reclamantului, în realitate de 446 mp, stăpânită în fapt de cel din urmă în circumstanțele de mai sus.
Pentru toate motivele de până acum, acțiunea s-a apreciat ca fiind întemeiată, urmând ca actualizarea suprafeței să se dispună doar pentru aceste numere topografice. Cererea nu este fondată în privința c.f. 53481 B. nr. top.
5859/a/2, 5860/a/2, 5861/a/2 și c.f 50796 B. nr. top 5859/a/3, 5860/a/3,
5861/a/2, întrucât suprafețele aici înscrise, de 241 mp și, respectiv, 90 mp sunt corecte și nu necesită modificări, așa cum rezultă din același raport de expertiză.
Măsura rectificării și înscrierii noii suprafețe s-a dispus corelativ cu tabelul de mișcare parcelară nr. 1. Nu s-a dat eficiență tabelului nr. 2 pentru că operațiunea de alipire a tuturor parcelelor aflate în proprietatea reclamantului excede limitelor de învestire ale primei instanțe, de care judecătorul este ținut prin prisma art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. B. prin P. solicitândadmiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.
În motivarea recursului a arătat că prin decizia pronunțată, instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, forma în vigoare la data promovării acțiunii introductive de instanță.
A., instanța a apreciat faptul că, condiția existenței unei hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, la care făcea referire alin. (1) al art. 34 din
Legea 7/1996 este necesară doar în situația dată de pct. 1 al aceluiași articol.
Această interpretare este eronată, prevederile alin. (1) al articolului menționat dispunând pentru toate cele 4 situații prevăzute de articol și nu doar în privința primei situații, în ceea ce privește situația prevăzută de pct. 4 fiind necesară existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se constate că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Textul de lege al art. 34 este imperativ în acest sens, fiind necesar ca hotărârea judecătorească irevocabilă să fie pronunțată la data soluționării acțiunii de majorare și rectificare.
De altfel, practica judiciară este constantă în sensul că acțiunea în rectificare de carte funciară este o acțiune subsecventă unei acțiuni principale, care trebuie să constea într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea.
Invocă în acest sens chiar practica recentă a T.ui B.- N., respectiv D. C. nr.
1., pronunțată în Dosarul Civil nr. (...), decizie menținută și de Curtea de A. C. prin respingerea recursului declarat.
De asemenea, invocă și practica instanței supreme - D. C. nr. 5691/2006, care face referire la toate cele 4 situații prevăzute la textul legal.
Or, reclamantul nu a formulat o acțiune principală prin care să se constate nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate din CF nr. 50022 B., în speță nefiind incidente niciuna din situațiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, motiv pentru care acțiunea prin care se solicită majorarea suprafețelor de teren și rectificarea înscrierilor din cartea funciară este neîntemeiată, apelul declarat fiind în mod greșit admis.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C. de P. C., dispozițiile art. art.34 din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare - forma în vigoare la data promovării acțiunii.
Reclamantul F. V. prin întâmpinare (f.18-21) a solicitat respingerearecursului, în principal ca fiind lipsit de interes și în subsidiar ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei recurate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs se arată că instanța a apreciat eronat faptul că, condiția existenței unei hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, la care făcea referire alin. (1) al art. 34 din Legea 7/1996 este necesară doar în situația dată de pct. 1 al aceluiași articol deoarece prevederile alin. (1) al articolului menționat dispun pentru toate cele 4 situații prevăzute de articol și nu doar înprivința primei situații, în ceea ce privește situația prevăzută de pct. 4 fiind necesară existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se constate că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. Textul de lege al art. 34 este imperativ în acest sens, fiind necesar ca hotărârea judecătorească irevocabilă să fie pronunțată la data soluționării acțiunii de majorare și rectificare.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece de cele mai multe ori acțiunea în rectificare este una accesorie unei alte acțiuni principale care dispune cu privire la fondul dreptului și abia apoi se poate solicita și dispune rectificarea cărții funciare.
Există însă și situații în care partea nu are la îndemână o acțiune pentru stabilirea dreptului și în aceste cazuri uneori acțiunea în rectificare poate fi calificată ca și acțiune în realizare.
Chiar și în ipotezele art. 34 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, în care era necesară o acțiune principală în realizare, anterior rectificării, nimic nu se opunea ca ambele acțiuni să fie solicitate prin una și aceași cerere, sub forma a două petite, nefiind necesar a se pronunța o hotărâre irevocabilă anterior formulării acțiunii în rectificare cât timp nimic nu împiedică formularea acestora simultan, deoarece nu există prevăzut expres un fine de neprimire la acțiunea în rectificare.
Există prin urmare anumite situații în care nu este posibilă obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești irevocabile care să stea la baza acțiunii în rectificare de carte funciară, și că prin chiar acțiune de rectificare a cărții funciare se va obține respectiva hotărâre irevocabilă, după cum de altfel o acțiune în constatare nu este prin definiție inadmisibilă în contextul acțiunilor în rectificare de carte funciară.
În altă ordine de idei reclamanții au formulat însă o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 dar pretenția lor concretă era de modificare a suprafeței, deci o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 33 și 42 din Legea nr. 7/1996.
Instanța de fond și apel trebuia să pună în discuție calificarea juridică a cererii, pentru că nu este ținută de sensul literar al termenilor, potrivit art. 129
Cod procedură civilă.
Nepunerea în discuție a încadrării juridice nu se constituie în motiv de recurs de ordine publică și nici soluționarea în dispozitiv ca și modificare și motivarea pe dispozițiile de la rectificare, și nici nu au fost invocate de către recurent.
Soluția instanței de apel este corectă, ca și motivele, mai puțin încadrarea juridică, dar aceasta nu se constituie în motiv de recurs de ordine publică spre a fi invocat din oficiu de C.
Ceea ce trebuie relevat însă, în ce privește temeiul legal al acțiunii, este că acțiunea în rectificare întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 poate fi folosită doar pentru rectificarea înscrierilor.
Art. 26 alin. 4 din aceași lege definește înscrierile, ca fiind de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară, și se referă cel mai adesea la operațiuni ce se fac în foaia B și C.
Modificare suprafeței și a categoriei de folosință nu se încadrează în nici una dintre aceste feluri de înscrieri ce pot fi rectificate.
În aceași idee art. 19 din Legea nr. 7/1996 indică la foaia, sau partea, A că se referă la descrierea imobilelor, iar la foaia, partea, B și C că se referă la înscrieri.
Coroborând aceste texte, art. 19 și art. 26 alin. 4, reiese că o acțiune în rectificare se poate referi doar la înscrieri, anume la foaia B și C, iar o acțiune în modificare se poate referi doar la descrieri, anume la foaia A.
Chiar și textul art. 34 se referă doar la înscrieri, ori cât timp foaia A, potrivit art. 19, cuprinde doar descrieri iar nu și înscrieri, rezultă că această acțiune nu se poate folosi pentru descrieri ci doar pentru înscrieri.
Art. 33 alin. 3 este în concordanță cu art. 19 deoarece dispune că prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, ori aceste aspecte tehnice, descrierea imobilului cu alte cuvinte, este făcută în foaia A.
Această idee trebuie acceptată chiar dacă tehnica legislativă folosită nu este desăvârșită, deoarece nu există o corelare întru totul exactă de noțiuni și definiții pentru că la alin. 1 al art. 33 se prevede că în privința înscrierii se poate cere rectificarea sau modificarea acesteia, pentru ca apoi la alin. 2 să se arate că rectificare se poate folosi pentru înscrierea oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară iar la alin. 3 se arată că prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului.
Noțiunea de modificare este folosită cu același înțeles ca la art. 33 alin. și de către art. 42 din Legea nr. 7/1996, atunci când dispune că imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micșorarea întinderii acestuia, noțiuni care pot fi folosite doar în corelație cu descrierile din foaia A, așa cum sunt reglementate de art. 19, mai sus indicat, anume numărul de ordine și cel cadastral al imobilului, suprafața imobilului, destinația, categoriile de folosință și, după caz, construcțiile.
Mai trebuie amintite dispozițiile art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 634/2006 al
Agenția Națională de C. și P. I. care prevede că „Dacă suprafața din măsurători este diferită de suprafața înscrisă în cartea funciară, suprafața din documentația cadastrală precedentă pentru care nu s-a deschis carte funciară sau de suprafața din actele de proprietate, atunci se va proceda astfel: a) dacă suprafața din măsurători este mai mică, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului, conform anexei nr. 5; b) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de până la 2% inclusiv, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului/proprietarilor, conform anexei nr. 5; c) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent cuprins între 2 - 5% inclusiv, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale, cu condiția prezentării declarației proprietarului/proprietarilor, conform anexei nr. 5 și a procesului- verbal de vecinătate care conține acordul proprietarilor tuturor imobilelor învecinate, întocmit conform anexei nr. 18. În această situație oficiul teritorial verifică la teren corectitudinea întocmirii documentației, verificare consemnată într-o notă de constatare semnată de către consilierul de cadastru și contrasemnată de către șeful serviciului cadastru. d) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de peste 5%, documentația se respinge." În concluzie reclamanții trebuiau să indice temeiurile juridice de la acțiunea în modificare a descrierii imobilului, reglementată de art. 33 alin. 3 și art. 42 din Legea nr. 7/1996 iar nu temeiurile de la acțiunea în rectificare a înscrierilor, pentru că cererea lor se referă la descrierea imobilului iar nu la înscrieri, dar atât motivele indicate de reclamanți în acțiune sunt întemeiate, făcând de fapt referire la art. 33 alin. 3 și art. 42 din Legea nr. 7/1996, iarrăspunsul corect la acest argumente oferit de instanța de apel este întemeiat, dar nu există nici un argument pentru a substitui motivarea în drept a instanței de apel, neîncadrându-se în vreun motiv de ordine publică.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. B. prin P. împotriva deciziei civile nr. 3. din 01 martie 2012 a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. D. C. A. A. P. C. M. CONȚ
G.IER A.-A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - O. G. - Judecătoria Bistrița
Judecători apel - Iacob C., I. S. - T. B.-N.
| ← Decizia civilă nr. 765/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4351/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
