Decizia civilă nr. 1730/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1730/R/2012
Ședința publică din data de 20 aprilie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : V. M.- reședintele Curții de A. C
Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.- N., precum și recursul declarat de pârâtul P. M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 78 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind reclamantul D. A. și pe pârâtul S. R. PRIN M. F. B. PRIN D. C., având ca obiect P. în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 12 aprilie 2012 reclamantul intimat D. A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, în consecință, respingerea recursurilor.
Curtea, reține cauza în pronunțarea în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...) pe rolul T. C., reclamantul D. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.-N., C. local al municipiului C.-N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea în natură a imobilului situat în municipiul C.-N., strada A. F. nr.3, în prezent nr.7, județul C., înscris în C.F. nr. 9574 C., cu nr. top 1999, teren cu casă, cu două apartamente, transcris apoi în C.F. individual nr. 1. și C.F. colectiv nr. 1. sau, în subsidiar, obligarea S. R. la plata despăgubirilor reprezentând valoarea de circulație a imobilului, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat dispozițiile L. nr.1..
Pârâtul P. municipiului C.-N. a formulat întâmpinare prin care a arătat faptul că nu se opun admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamant, în sensul restituirii în natură a imobilului din litigiu și propunerii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimulde stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, T. VII al L. nr.247/2005 pentru restul imobilului în cauză.
Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C. local al municipiului C.-N., raportat la art.25 alin.1 din L. nr. 1., republicată, potrivit căruia, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare are obligația de a se pronunța prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului.
Pârâtul M. E. și F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că raportând situația de fapt prezentată la L. nr.1. pe care reclamantul își întemeiază acțiunea, M. E. și F. invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii.
În ședința publică din 5 iunie 2008, tribunalul a constatat că reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul formulării unei plângeri împotriva dispoziției nr. 2764/(...) emisă de primar, în sensul anulării parțiale a acesteia, a restituirii în natură a imobilului numai în măsura în care există o porțiune liberă, funcțională, precum și obligarea pârâtului statul român, prin M. F. la plata despăgubirilor în cuantumul ce se va stabili printr-o expertiză de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 78/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis în parte plângerea formulată de reclamantul D. A., împotriva
P. municipiului C.-N. și C. Local al municipiului C.-N. și în consecință:
A fost modificată dispoziția nr. 2764/(...) emisă de pârât în sensul acordării unui drept de folosință special pentru terenul în suprafață de 324 mp, înscris în CF nr. 9574, cu nr. top 1999/2 situat în C.-N., str. A. F. nr. 7 în favoarea reclamantului, conform planului de situație anexa 2 care face parte integrantă din prezenta hotărâre (fila 158 dosar), pentru restul imobilului respectiv construcția cu cele 2 apartamente, apartamentul nr. 1, cu nr. top 1999/1/I și apartamentul nr. 2, cu nr. top 1999/1/II și terenul aferent construit în suprafață de 270 mp cu nr. top 1999/1 înscris în CF col.
1. și CF ind. 1., situate în C.-N., str. A. F. nr. 7, se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - T. VII din L. nr. 247/2005, fiind evaluate la 1.560.000 RON echivalentul a 380.000 euro pentru un curs 1 euro=4,11 lei.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamant împotriva pârâtului S. R., prin M. F. B., ca inadmisibilă.
A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să achite reclamantului
765 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut următoarele:
Imobilul în litigiu, reprezentând loc de casă în str. A. F. nr. 3 a fost înscris inițial în CF nr. 9574 C., cu nr. top 1999 în favoarea antecesoarei reclamantului, S. E., măritată D. E., sub B1.
În baza sentinței civile nr. 1333/(...), pronunțată de T. P. al orașului
C., în dosarul nr.1486/1954, a fost înscris dreptul de proprietate al S. R., cu titlu de lege.
Ulterior, imobilul a fost dezmembrat în două parcele, parcela cu nr. topo 1999/1, teren cu construcții, în suprafață de 270 mp. și parcela cu nr. topo 1999/2, teren curți, în suprafață de 324 mp., prima parcelă fiind transcrisă în favoarea aceluiași proprietar în C.F. col. nr.1. și C.F. ind. nr.1., cu mențiunea că cea de-a doua parcelă este folosită în comun cu proprietarii imobilului primei parcele.
După momentul introducerii acțiunii, pârâtul P. municipiul C.-N. a emis Dispoziția de restituire nr. 2. A. 2008, prin care a acordat un drept defolosință special, conform prevederilor T. II, art. II din O.U.G. nr.184/2002 pentru terenul în suprafață de 324 mp., înscris în C.F. nr.9574, nr. topo
1999/2, situat în C.-N., strada A. F. nr.7, în favoarea reclamantului, menționându-se că pe acest teren se asigură servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcției, iar pentru restul imobilului, respectiv construcția cu cele două apartamente și terenul aferent în suprafață de 270 mp. a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr.247/2005 (f.68-69 dosar).
Drept urmare, acțiunea a fost precizată prin plângere, solicitându-se restituirea în natură a imobilului, numai în măsura în care există o porțiune liberă, funcțională și obligarea pârâtului S. R. prin M. E. și F. la plata despăgubirilor în cuantumul ce se va stabili printr-o expertiză de specialitate (f.73 dosar).
Din expertiza tehnică topografică administrată în cauză rezultă că parcela cu nr. topo 1999/2 în suprafață de 324 mp. este retrocedabilă în natură, fiind liberă de construcții definitive și neafectată de servituți. Prin forma parcelei conform planului de situație de la fila 158, a fost creată o cale de acces cu piciorul, ca parte componentă a parcelei, fiind înlăturat în felul acesta caracterul de loc înfundat.
Totodată, s-a creat posibilitatea proprietarilor construcției de a exploata imobilul în condiții de normalitate, lăsându-se o distanță de aproximativ de 2,50 metri de la partea exterioară a construcției înspre parcela menționată anterior. T. a făcut demersuri atât la O. de C. și P. I., cât și la P. municipiului C.-N. pentru a se comunică planul de situație aferent dezmembrării celor două parcele, în vederea determinării formelor acestora însă, această operațiune s-a realizat fără a exista o schiță de limitare a parcelelor, cu dimensiunile aferente.
Cu toate acestea, atât reprezentanta reclamantului, cât și pârâtul prin concluziile orale, respectiv notele de ședință (f.178 dosar) și-au exprimat opțiunea în sensul restituirii prin echivalent a terenului în suprafață de 324 mp., în condițiile în care este teren aferent locuințelor existente.
Noțiunea de teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul L. nr.
112/1995 a fost detaliată prin H. nr. 8. pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 1., în sensul că reprezintă terenul pe care este amplasată construcție, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia, indiferent de categoria de folosință.
În condițiile în care s-a lăsat o distanță, așa cum s-a arătat anterior față de partea cea mai îndepărtată a construcției, aceasta neavând o formă regulată, înspre parcela liberă și s-a stabilit o servitute de trecere în favoarea proprietarilor construcției, pe culoarul de acces către stradă conform dispoziției atacate, tribunalul apreciază că s-au respectiv criteriile precizate mai sus, așa încât se impune restituirea în natură ca și principiu prioritar de restituire în materia imobilelor preluate abuziv, bineînțeles sub forma dreptului de folosință special.
În ceea ce privește însă cuantificarea măsurilor reparatorii, în cauză s- au realizat două expertize de evaluare a construcției și a terenului aferent, ca urmare a soluționării îndelungate a cauzei, rezultând pentru momentul decembrie 2008 o valoare de circulație de 220.000 Euro (f.93-201), iar pentru momentul Mai 2011 (f.205-221) o valoare de circulație de 380.000
Euro, discrepanță foarte mare raportat la tendința de scădere a prețurilor pe piața imobiliară, explicată însă de către expertă (f.254) ca fiind generată demetodele diferite de calcul aplicate, respectiv una simplă oferită de dispozițiile D. nr. 2. și una mult mai complexă, respectiv cea bazată pe standardele internaționale de evaluare, și anume metoda comparațiilor relative și cea de randament.
Față de cele ce preced, tribunalul a modificat dispoziția în sensul acordării dreptului de folosință conform planului de situație la care s-a făcut referire anterior, iar pentru restul imobilului, construcția și terenul aferent a fost menținută propunerea de acordare de despăgubiri, acestea fiind evaluate la 1.560.000 RON echivalentul a 380.000 euro pentru un curs 1 euro=4,11 lei.
În ceea ce privește obligarea S. R. prin M. E. și F. la plata despăgubirilor, tribunalul a respins această cerere, în acord cu Decizia nr.
27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie conform art. 329 alin.3 C.pr.civ., prin care s-a statuat că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr.247/2005 îndreptate de drept împotriva S. R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun ale art.1 din Primul Protocol adițional la C. C. și ale art.13 din această convenție sunt inadmisibile.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.pr.civ., pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat să achite reclamantului 765 lei cheltuieli de judecată, reprezentând costul expertizei tehnice topografice, această probă fiind necesară pentru a determina dacă terenul este liber, forma sa și dacă se încadrează în dispozițiile Normelor metodologice privind noțiunea de teren aferent, alte cheltuieli aferente pretențiilor admise nefiind justificate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, pârâții
C. Local al municipiului C.-N., prin primar, și P. municipiului C.-N.
Prin recursul formulat, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a solicitatadmiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii civile formulate împotriva acestui pârât.
Pârâtul critică legalitatea hotărârii, apreciind ca instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile art. 21 alin. 4 și art. 26 alin. 4 din L. nr. 1., republicată. Astfel, imobilele deținute de către unitățile administrativ-teritoriale se restituie în natură sau prin echivalent prin dispoziție motivată a primarilor. În consecință, C. Local al municipiului C.-N. nu are calitate procesuală pasivă față de acțiunea reclamantului privind emiterea unei dispoziții, respectiv, de anulare parțială a Dispoziției nr. 2764/(...).
În raport cu dispozițiile art. 21 alin. 1 din L. nr. 215/2001, nu se poate reține faptul că un consiliu local sau județean poate fi persoană juridică de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu, aceste caracteristici avându-le unitățile administrativ-teritoriale.
În litigii precum cel prezent, calitate procesuală pasivă o are primarul, consiliul local neavând nicio competență în ceea ce privește procedura acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat.
Prin recursul declarat, pârâtul P. municipiului C.-N. a solicitatmodificarea sentinței civile, în sensul exonerării acestuia de la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea este criticată sub aspectul legalității și temeiniciei, raportat la soluția de admitere în parte a acțiunii, în sensul restituirii în favoarea reclamantului în natură a terenului în suprafață de 324 mp, înscris în CF nr. 9574, cu nr. top 1999/2, situat în C.-N., cât și la soluția de acordare de despăgubiri în condițiile T. VII al L. nr. 247/2005, pentru restul imobilului,respectiv construcția cu cele 2 apartamente, apartamentul nr. 1, cu nr. top 1999/1/I și apartamentul nr. 2, cu nr. top 1999/1/II și terenul aferent construit în suprafață de 270 mp cu nr. top 1999/1, înscris în CF col. 1. și CF ind. 1.,
Recurentul învederează faptul că în cauză este incidentă Decizia XX din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție - S. U., aceasta referindu-se la ipoteza restituirii în natură a imobilului revendicat, nefiind aplicabila in ipoteza acordării de despăgubiri, in sensul ca instanțele pot dispune in mod direct stabilirea cuantumului despăgubirilor.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 765 lei la care, în opinia recurentului, in mod eronat este obligat pârâtul pe fondul cauzei, sunt invocate dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din (...), publicata in Monitorul Oficial nr. 583 din (...).
Astfel, Curtea Constituționala a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea si complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut in pretenții, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este terț in raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanța, hotărârea judecătoreasca fiind cea prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.
În sensul celor arătate este si jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului care, investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata in care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute in limita unui cuantum rezonabil.
Prin urmare, pârâtul P. municipiului C.-N. urmează a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecata, întrucât și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de legea specială, incidenta în cauza, cu respectarea metodologiei aferente acesteia.
Prin întâmpinarea formulată intimatul reclamant a solicitat respingerea recursurilor (pag. 11 dosar), apreciind că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a consiliului local, fiind vorba despre un imobil care se află în patrimoniul pe care îl administrează, iar în ceea ce privește recursul primarului, singurele cheltuieli solicitate sunt cele efectuate cu expertiza, onorarii care au fost aprobate de instanță prin încheiere.
Verificând hotărârea atacată, Curtea apreciază că este fondat recursul C. local al municipiului C.-N. și este nefondat recursul declarat de P. municipiului C.-N., în considerarea celor ce succed.
Astfel cum temeinic s-a reținut în cuprinsul sentinței atacate, prin acțiunea civilă formulată în data de (...), reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu P. municipiului C.-N., C. Local al municipiului C.-N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv de stat, motivând prin aceea că a notificat P. municipiului C.- N., în condițiile L. nr. 1., a depus acte justificative cu privire la dreptul de proprietate, cât și cu privire la calitatea sa de persoană îndreptățită, însă nu a primit niciun răspuns la această notificare.
În drept, cererea introductivă de instanță a fost fundamentată pe dispozițiile L. nr. 1..
Ulterior sesizării instanței de judecată, pârâtul P. municipiului C.-N. a emis Dispoziția de restituire nr. 2764/(...), prin care a acordat reclamantului un drept de folosință special, pentru terenul în suprafață de 324 mp, iar pentru diferența de teren și construcția cu cele două apartamente a propus acordarea unor despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor preluate în mod abuziv, respectiv T. VII din L. nr. 247/2005.
Așa fiind, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând restituirea în natură a imobilului numai în măsura în care există o porțiune liberă în sensul legii, iar pentru diferență, obligarea S. R. la plata unor despăgubiri bănești în cuantumul stabilit prin expertiză.
Observă Curtea că prima instanță a fost învestită în condițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, reclamantul atacând dispoziția P. municipiului C.-N. C. acestui text normativ, dispoziția motivată a entității învestite cu soluționarea notificării poate fi atacată la Secția civilă a tribunalului.
Așadar, obiect al prezentei contestații îl constituie dispoziția motivată a entității învestite cu soluționarea notificării, care a fost în speță P. municipiului C.-N. Prin urmare, P. municipiului C.-N., ca emitent al acestei dispoziții și reprezentant legal în justiție a entității învestite cu soluționarea notificării are calitate procesuală pasivă în cauză, iar nu C. local al municipiului C.-N.
Referitor la măsurile reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, competența acordării acestora îi aparține Comisie Centrale iar deciziile Comisiei Centrale vor putea fi atacate în justiție în condițiile L. contenciosului administrativ nr.
554/2004, în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin C. C., potrivit art. 19 și art. 20 din T. VII al L. nr. 247/2005. În speță, o astfel de decizie nu a fost emisă de către C. C., instanță de judecată cuantificând ea însăși despăgubirile bănești acordate reclamantului, însă hotărârea primei instanțe nu a fost atacată sub acest aspect de către pârâți, intrând în puterea lucrului judecat, în limitele menționate.
Cu privire la recursul P. municipiului C.-N., curtea observă că motivele acestui recurs se circumscriu exclusiv obligației de plată a cheltuielilor de judecată în proces. Prin urmare, nu se solicită o modificare a sentinței în privința dispoziției de cuantificare a despăgubirilor.
C. prevederilor art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de acea parte care a pierdut procesul, obligarea la plată având în vedere culpa procesuală a părții.
C. prevederilor art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Rezultă că recunoașterea pretențiilor reclamantului la prima zi de înfățișare, de către pârât, nu înlătură posibilitatea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care acesta a fost pus în întârziere înainte de chemarea sa în judecată.
Există situații expres reglementate, în care debitorul este de drept pus în întârziere, cele prevăzute de art. 1079 alin. 2 C.civ., și anume: în cazurileprevăzute de lege; când s-a contractat expres că debitorul va fi pus în întârziere înainte de împlinirea termenului fără a fi necesară notificarea; când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, pe care debitorul l-a lăsat să treacă.
În cauză, obligația P. municipiului C.-N., aceea de a proceda la soluționarea notificării înregistrată cu nr. 68153 din 14 noiembrie 2001, prin emiterea unei dispoziții motivate, trebuia îndeplinită într-un timp determinat, înăuntrul termenului reglementat prin art. 25 alin. 1 din L. nr.
1., republicată, și anume 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare.
Așa fiind, se verifică una dintre ipotezele în care debitorul este de drept pus în întârziere și recunoașterea pretențiilor la prima zi de înfățișare nu înlătură posibiltiatea obligării lui la plata cheltuielilor de judecată.
Faptul că notificarea reclamantului a fost soluționată în anul 2008, după introducerea acțiunii în justiție și după intrarea în vigoare a L. nr.
247/2005, care prin dispozițiile T. VII obligă entitatea învestită cu soluționarea să facă propuneri de acordare a despăgubirilor în condițiile acestei legi speciale, este expresia culpei exclusive a P. municipiului C.-N., care a soluționat această notificare cu depășirea excesivă a termenului prescris de lege.
Prin urmare, P. municipiului C.-N. nu poate invoca cu succes, astăzi, în favoarea sa, dispozițiile legii speciale pentru a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât dispozițiile art. 275 C.pr.civ. nu se aplică în cauză, în considerarea celor arătate mai sus. Nu a cerut modificarea sentinței sub aspectul cuantificării despăgubirilor, hotărârea intrând, sub acest aspect, în puterea lucrului judecat, iar acțiunea reclamantului a fost admisă în contradictoriu cu această parte, căzută în pretenții, aflată, prin urmare, în culpă procesuală, în sensul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.
Cât privește solicitarea de a fi reduse cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial, aceasta va fi înlăturară ca lipsită de obiect, întrucât pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată reprezentând costul expertizei tehnice topografice, aprobat de instanță în cuantum de 765 lei, iar nu onorariul avocațial.
Or, potrivit art.274 alin.2 C.proc.civ., judecătorii nu pot micșora cheltuielile ce reprezintă plata experților, pe care care partea care a câștigat procesul dovedește că le-a făcut.
Față de cele ce preced, văzând și art. 312 alin. 2 și 3 C.pr.civ., recursul C. Local al municipiului C.-N. se va admite, iar recursul P. municipiului C.-N. se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 78 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N. și respinge în consecință plângerea reclamantului D. A. împotriva acestui pârât.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. M. D.-L. B. A. C.
GREFIER S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
3 ex./
Jud.fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 442/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2498/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
