Decizia civilă nr. 1788/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1788/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
I.-D. C.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul K. I., recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., precum și recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr. 126 din 25 ianuarie
2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), având ca obiect reparare prejudicii erori materiale.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
18 aprilie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 126 din 25 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul K. I., împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 19.839 lei daune materiale precum și la echivalentul în lei a sumei de 280.000 Euro la momentul executării hotărârii cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 2.163 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În cursul anului 2008 a decedat soția reclamantului, numita K. M. L. În baza concluziilor unei lucrări tehnice medico-legale unde se stabilise că decesul a intervenit prin sugrumare, la data de 9 septembrie 2008 reclamantul a fost reținut și apoi arestat preventiv. Ulterior a fost trimis în judecată în dosarul penal nr. (...) al T.ui M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut și pedepsit de art. 175 al. 1 lit.c Cod penal, fiind acuzat că ar fi cauzat moartea soției sale prin sugrumare. În urma efectuării mai multor expertize medico-legale unde s-a stabilit că decesul soției sale aavut cauze naturale a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. a Cod penal prin sentința penală nr. 197 din 22 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Conform comunicării făcute de Penitenciarul Baia Mare reclamantul a fost reținut la 9 septembrie 2008, dus la P. la data de 10 octombrie 2008 și a fost pus în libertate în data de 13 ianuarie 2010. deci, perioada totală de reținere și detenție a fost de 491 zile, ceea ce echivalează cu 1 an și 4 luni.
Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. 2 Cod procedură penală are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite persoana care, în cursul procesului penal, a fost privat de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Art. 505 din același cod prevede că, la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
În cauză cheltuielile de judecată ce au fost ocazionate reclamantului în faza de urmărire penală și judecată în fața instanței de fond și de apel reprezentând onorariile de avocat de ridică la suma totală de 18.535 lei contravaloarea expertizei la 1304 lei, deci cheltuieli totale în cuantum de
19.839 lei.
Reclamantul a mai solicitat și contravaloarea unor cheltuieli pe care le-a suportat în perioada în care era în penitenciar. Din facturile depuse la dosar reiese că aceste cheltuieli au fost făcute pentru procurarea unor alimente ca de exemplu: legume, piept de pui dezosat, pește, șuncă, pâine, biscuiți, morcovi, ciocolată, sucuri, pastă de dinți, hrană câini, cafea, icre, medicamente, etc. Din raportul medico-legal reiese că bolile de care suferă reclamantul erau preexistente perioadei de detenție. A. cheltuieli le-ar fi suportat reclamantul chiar și în situația în care era în libertate, astfel că contravaloarea acestora se apreciază că nu se încadrează în reparațiile pe care pârâtul trebuie să le suporte în baza dispozițiilor art. 505 Cod procedură penală.
În ceea ce privește daunele morale solicitate s-a reținut următoarele:
Legislația noastră nu prevede vreun criteriu de stabilire a acestor despăgubiri, lăsând la latitudinea judecătorului modul de apreciere și acordare a acestora.
În mod cert timpul reținerii și a arestului preventiv care s-a prelungit pe o perioadă de 1 an și 4 luni au avut urmări asupra stării psihice a reclamantului. Așa cum reiese și din actul depus la fila 176, în urma evaluării psihologice a reclamantului în perioada detenției la Penitenciarul Gherla s-au desprins următoarele concluzii: dispoziție depresivă, autodepreciere, culpabilitate, fatigabilitate și sentimentul de singurătate. În baza vulnerabilităților psihologice identificate și a rezultatelor consultului psihiatric la care a fost prezentat s-a recomandat includerea sa în cadrul programului de asistență psihologică „Program de asistență psihologică de diminuare a riscului de suicid/diminuarea depresiei";, desfășurat cu frecvență săptămânală în perioada 7 august 2009-(...). De asemenea a mai beneficiat și de consiliere psihologică individuală de diminuare a depresiei/riscului de suicid în perioada 15 august 2009-21 septembrie 2009.
Din cele redate mai sus a reieșit că, reclamantul a suferit o depresie puternică pe tot parcursul procesului datorate pierderii soției la care a ținut mult, a imposibilității de a participa la înmormântarea acesteia pe de o parte, precum și datorită puternicii mediatizări, fiindu-i lezate onoarea, demnitatea, statutul social, profesional, libertatea individuală, pe de altă parte.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că, pentru reținere pe nedrept a reclamantului pe timp de 1 an și 4 luni, acestuia i se cuvine echivalentul sumei totale de 280.000 euro (respectiv 17.500 euro/lună), cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul K. I., pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
1. Recursul reclamantului.
Acesta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 26.000 lei cu titlu de daune materiale, 1.600.000 Euro cu titlu de daune morale și 22.127 lei cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.
Totodată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, reclamantul a invocat următoarele:
Referitor la neacordarea integrală a daunelor materiale, respectiv la înlăturarea sumei reprezentând contravaloarea alimentelor, medicamentelor, produselor de igienă și de uz personal, reclamantul a arătat că efectuarea acestor cheltuieli, precum și achitarea contravalorii lor după punerea sa în libertate, au fost pe deplin dovedite.
Prima instanță a reținut în mod nefondat că boala de care suferă reclamantul era preexistentă perioadei de detenție și că ar fi făcut aceste cheltuieli și în situația în care ar fi fost în libertate.
Pretenția reclamantului este similară celei emise de victima unei agresiuni, care solicită ca agresorul să achite despăgubirile materiale rezultate din alimentația suplimentară de care a beneficiat în perioada în care a fost internat în spital.
Referitor la neacordarea integrală a daunelor morale, reclamantul a arătat că raportat la circumstanțele cauzei - afectarea imaginii de care se bucura reclamantul anterior acuzației nefondate care i s-a adus, întrucât cauza a fost intens mediatizată, fiindu-i lezată onoarea, demnitatea și statutul social, impunerea unor cheltuieli pe care nu le-a avut niciodată în vedere, pentru suportarea cărora a fost nevoit să-și vândă casa, împrejurarea că nu a putut să participe la înmormântarea soției, precum și depresia pe care a suferit-o pe perioada arestului preventiv, - suma acordată de instanță este mică. În susținerea afirmației recurentul a invocat situația unui judecător căruia i s-a acordat cu titlu de daune morale suma de 60.000 euro, pentru că s-a luat față de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, ulterior fiind achitat.
Referitor la neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, reclamantul a arătat că a făcut dovada acestor cheltuieli, iar instanța fondului, fără nici un argument, doar cu o referire evazivă și neconcludentă la dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., a obligat pârâta la doar
2163 lei cheltuieli de judecată din totalul acestora de 22.127 lei, suma acordată reprezentând sub 2% din valoarea obiectului litigiului.
2. Recursul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul a solicitat modificarea sentinței în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale și morale.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că răspunde pentru erori judiciare, însă nu răspunde pentru erorile altor instituții, apreciind, în acest context, că trimiterea în judecată a reclamantului a fost cauzată de concluziile eronate ale expertizei medico-legale întocmită în cauză.
Răspunderea în această situație trebuie să revină celor vinovați și nu
S.ui Român.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, pârâtul a arătat că instanța trebuie să aibă în vedere repararea corectă a prejudiciului, prin acordarea unor despăgubiri echitabile, cu reală funcție reparatorie.
Daunele materiale și morale trebuie să fie apreciate și stabilite în funcție de suferințele fizice și psihice suportate de reclamant, precum și în conformitate cu practica C.E.D.O.
Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acesta a arătat că nu se află în culpă procesuală și nici nu a determinat, prin atitudinea sa din cursul procesului aceste cheltuieli, astfel încât nu poate fi obligat la plata acestora.
3. Recursul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Se solicită prin intermediul acestei căi de atac modificarea sentinței în sensul reducerii cuantumului daunelor morale.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, deoarece s-au acordat daune morale nejustificat de mari, realizându-se o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, în sensul art. 1345 Cod civil, hotărârea fiind lipsită de temei legal, impunându-se modificarea ei în baza art. 304 pct. 9, art. 3041Cod proc.civ. Repararea daunelor morale trebuie înțeleasă nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri patrimoniale și nepatrimoniale, al căror scop este acela ca în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate. Atât instanțele naționale, cât și C.E.D.O. când acordă despăgubiri morale nu operează pe criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate adică procedează la o apreciere a circumstanțelor pe care tratamentul la care a fost supusă persoana le-a avut cu privire la viața sa particulară, așa cum rezultă din probele administrate. În concret, în prezenta speță soții K. aveau dor rude colaterale, astfel încât nu se poate reține că arestarea nelegală a reclamantului ar fi avut consecințe extrem de nefaste asupra familiei. Nici în planul evoluției profesionale situația reclamantului nu a fost extrem de afectată, întrucât din dosarul de urmărire penală rezultă că reclamantul era vânzător, lucra sporadic la firma unui vecin, era și administratorul unei societăți comerciale, însă nu rezultă că prin prisma acestor calități desfășura o activitate profesională permanentă și importantă, respectiv că ar fi înregistrat un eșec iremediabil în plan profesional, prin arestarea sa nelegală. Nici asupra stării de sănătate arestarea nelegală nu a avut consecințe negative, întrucât din expertiza medicală efectuată a reieșit că afecțiunile de care suferă erau preexistente perioadei de detenție. Prin întâmpinarea formulată (f. 60-63), reclamantul a solicitatrespingerea recursurilor pârâtului și al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș ca nefondate, arătând în esență că dispozițiile legale invocate de recurentul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș nu erau în vigoare la data promovării acțiunii, astfel încât nu sunt aplicabile speței (art. 1345 Cod civil). Referirile la faptul că arestarea nu a avut consecințe negative asupra stării sale de sănătate și că a beneficiat de programe vizând îmbunătățirea confortului psihic sunt cinice, la fel ca și cele care insinuează faptul că între reclamant și defuncta sa soție au existat relații tensionate. Referitor la recursul pârâtului, reclamantul a arătat că în afara invocării unor principii care guvernează materia acordării despăgubirilor pentru erori judiciare, nu se aduce nici un argument în raport de care hotărârea primei instanțe este nelegală. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curteareține următoarele: Pentru a se preveni analizarea în mod repetat a unor critici care se regăsesc fie în două, fie în toate cele trei recursuri, considerentele ce stau la baza dezlegării acestora fiind comune, analizarea recursurilor se va face pe categorii de critici formulate de către recurenți: 1. Daunele materiale. Reclamantul a solicitat majorarea acestora, pentru motivele arătate, iar pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice diminuarea lor, fără însă a arăta motivele ce stau la baza acestei solicitări. C. constată că ambele solicitări sunt nefondate, suma de 19839 lei acordată cu acest titlu de către prima instanță fiind cea corectă în raport de probele administrate. Astfel, s-a dovedit în condițiile art. 1169 coroborat cu Legea nr. 71/2011 că pe durata arestării preventive reclamantul a făcut următoarele cheltuieli ocazionate de procedura penală în derularea căreia a fost implicat: costuri expertize 1410 lei (f.26, 77, 78 dosar fond), onorarii avocat 14.690 lei (f. 28, 29, 30, 32 dosar fond), sume de bani primite de reclamant în perioada detenției la Penitenciarul Gherla 2500 lei (f. 41 dosar fond) și costul transportului numitului I. C. care l-a vizitat pe reclamant la Penitenciarul Gherla de aproximativ 10 ori pe parcursul detenției, costul unui drum fiind 62 lei, adică în total 1240 lei (f. 72). A. cheltuieli însumate totalizează 19.840 lei, adică exact suma acordată de prima instanță cu titlu de daune materiale. Solicitarea reclamantului de includere în această categorie de despăgubiri și a sumelor reprezentând contravaloarea alimentelor, obiectelor de igienă, de uz personal, pe care le-a primit în cursul detenției nu este fondată. Așa cum a statuat prima instanță, acestea sunt cheltuieli care în mod obiectiv sunt făcute de orice persoană și în stare de libertate. Este evident că orice persoană își dorește ca aceste cheltuieli necesare desfășurării vieții să fie făcute în stare de libertate și pe baza liberei alegeri afiecăruia, în funcție de preferințele alimentare, vestimentare, etc. Faptul că reclamantul în mod nelegal a fost reținut timp de 16 luni și i s-au adus alimente, haine, alte obiecte de uz personal de către alte persoane la locul de detenție, nu justifică însă acordarea contravalorii acestor bunuri cu titlu de daune materiale, în temeiul art. 504 și urm.Cod proc. penală, întrucât astfel de cheltuieli sunt necesare traiului de zi cu zi și reclamantul ar fi suportat costul acestora și în stare de libertate. Pentru aceste considerente, critica reclamantului vizând neacordarea integrală a daunelor materiale solicitate este nefondată, recursul său sub acest aspect urmând a fi respins. Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice deși a criticat cuantumul daunelor materiale, apreciindu-l ca fiind prea mare, în motivele de recurs nu a dezvoltat această critică, neindicând motivul de nelegalitate, astfel încât aceasta nu poate fi analizată de instanță prin prisma art. 304 Cod proc.civ. Coroborat și cu cele anterior arătate - că suma acordată cu titlu de daune materiale de prima instanță a fost dovedită - și recursul pârâtului sub acest aspect va fi respins. 2. Daunele morale. Cuantumul acestora astfel cum a fost acordat de prima instanță constituie obiect al tuturor celor 3 recursuri, reclamantul solicitând majorarea până la suma de 1.600.000 euro, solicitată prin acțiune, iar pârâtul și P. de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând diminuarea lor. Analizând această critică, se constată că sub acest aspect, recursurile pârâtului și al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș sunt fondate, iar cel al reclamantului este nefondat. Atât practica judiciară națională, cât și cea a C.E.D.O. este extrem de diversificată în această materie. Întrucât nu există criterii legale în baza cărora să se stabilească modalitatea de acordare a daunelor morale, iar acest tip de daune vizează componente ale personalității umane, cuantificarea acestora se face în baza aprecierii judecătorilor, pe baza circumstanțelor concrete ale fiecărei spețe în parte. Pentru exemplificarea diversității soluțiilor pronunțate în această materie, instanța evocă următoarele decizii: decizia nr. 301/2007 a Curții de A. C. prin care pentru o durată de 98 de zile de arestare preventivă, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune, reclamanta fiind ulterior scoasă de sub urmărire penală, s-a acordat cu titlu de daune morale suma de 100.000 lei. Prin decizia civilă nr. 131/(...) a Curții de A. C. s-a menținut sentința civilă nr. 590/(...) a T.ui C., prin care s-a acordat cu titlu de daune morale suma de 150.000 lei pentru arestarea preventivă pe o durată de 3 săptămâni a unui judecător față de care, ulterior, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție. Prin decizia civilă nr. 8801/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a menținut decizia civilă nr. 281/(...) a Curții de A. P., prin care s-a acordat suma de 200.000 lei daune morale pentru o durată de 24 de luni de arestare preventivă pentru săvârșirea unor infracțiuni față de care, ulterior, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza Pantea contra României a acordat suma de 40.000 euro, cu titlu de prejudiciu material și moral constatând încălcarea art. 5 alin. 1, 3, 4, 5, art. 6 alin. 1, 3 lit. c și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, circumstanțele cauzei constând în arestarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, motivul arestării fiind acela de a împiedica reclamantul să se sustragă urmăririi penale, ulterior constatându-se că arestarea a fost ilegală, întrucât reclamantul nu s-a sustras urmăririi. Prin decizia civilă nr. 723/(...) a Curții de A. C., s-a menținut dispoziția din sentința civilă nr. 989/(...) a T.ui C., de acordare a sumei de 320.000 lei cu titlul de despăgubiri morale, circumstanțe cauzei constând în aceea că reclamantul a fost arestat o perioadă de o lună în Spania și 15 luni în România, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, ulterior reclamantul fiind achitat. Din această exemplificare reiese că practica judiciară este extrem de diversificată, ea nu constituie izvor de drept, iar în absența unor criterii legale pentru acordarea acestui tip de daune, se impune analizarea circumstanțelor concrete ale fiecărei spețe, iar stabilirea cuantumului concret reprezintă o chestiune de apreciere. Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei, aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată datorită unei imposibilități firești de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi negată nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogățire fără temei legitim pentru victimă deoarece nivelul daunelor morale acordate de instanță nu este stabilit arbitrar, ci el este rezultatul unor analize atente a împrejurărilor concrete ala cauzei, deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei. În aceste sens, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, curtea apreciază că daunele morale au o funcție reparatorie și nu compensatorie, această caracteristică neputând fi absolutizată. Cererea și obținerea daunelor morale de către reclamant nu trebuie să constituie o sarcină excesivă în sarcina statului și nici nu trebuie să genereze o îmbogățire fără justă cauză a reclamatului. Reclamantul, așa cum s-a arătat, a fost privat de libertate pe o perioadă de 16 luni, fiind acuzat că și-a omorât soția prin sugrumare. R. s- a dispus a doua zi după decesul soției. La data arestării reclamantul avea 56 de ani, fiind căsătorit timp de 33 de ani, din căsătoria părților nerezultând copii. Reclamantul lucra ca vânzător, avea o firmă care a fost închisă pentru nedepunerea bilanțului în perioada în care a fost arestat preventiv. Din expertiza medico-legală a reieșit că reclamantul suferă de anumite afecțiuni, care erau preexistente momentului arestării. Pe perioada arestării reclamantul a fost susținut de familie, atât familia sa, cât și membrii familiei soției decedate, ținând legătura cu el pe durata detenției, precum și de prieteni, vecini care l-au vizitat la penitenciar și s-au ocupat în măsura posibilităților de administrarea bunurilor reclamantului pe durataarestării sale. După eliberarea sa, reclamantul a înstrăinat locuința în care și-a trăit viața alături de soția sa. Prin raportare la datele concrete ale cauzei, față de perioada arestării nelegale, de atingerea adusă de această măsură dreptului la libertate, a demnității și imaginii reclamantului, suferințelor fizice și psihice ale acestuia, curtea apreciază că stabilirea sumei de 80.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale, constituie o reparație echitabilă și rezonabilă, care asigură compensarea bănească a componentelor personalității reclamantului, afectate de măsura arestării, fără însă a conduce la o îmbogățire fără justă cauză a acestuia. 3. Cheltuielile de judecată acordate în fața primei instanțe. Prima instanță a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2163 lei. Reclamantul a dovedit cu chitanțele depuse că a achitat cu titlu de onorariu avocat în acest litigiu suma de 22.127 lei, contractul fiind încheiat la (...), iar acțiunea promovată la (...) (f. 80, 107 dosar fond). Totodată reclamantul a mai depus o chitanță onorariu avocat din (...), aferentă contractului încheiat la (...), 1000 lei (f. 80A), însă în recurs a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 22.127 lei. Verificând hotărârea primei instanțe, curtea constată că s-a acordat cu acest titlu reclamantului suma de 2163 lei, fără însă a se motiva diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată. Analizând această critică, curtea constată că diminuarea cheltuielilor de judecată s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., astfel încât acest motiv de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. Instanța nu a motivat reducerea onorariului, iar curtea, raportat la valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocați raportat la complexitatea speței, constată că diminuarea dispusă de prima instanță este nejustificat de mare. În raport de aceleași criterii legale - valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat - nu se justifică însă nici suma integrală pretinsă, astfel încât sub acest aspect recursul reclamantului este fondat în parte, urmând a fi admis în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. , coroborat cu art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., în sensul acordării cu titlu de cheltuieli de judecată aferente judecării fondului a sumei de 10.000 lei. Raportat la modalitatea de soluționare a celor trei recursuri, în sensul admiterii în parte, diminuării cuantumului daunelor morale de la 280.000 euro la 80.000 euro și majorării cuantumului cheltuielilor de judecată acordate reclamantului de la 2163 lei la 10.000 lei, curtea constată că în recurs nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată reclamantului. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte recursurile declarate de reclamantul K. I. pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr. 126 din 25ianuarie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că: Obligă pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului K. I. suma de 80.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri morale pentru perioada (...) - (...) de privare de libertate a reclamantului. Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 lei aferente judecării fondului. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A.-T. N. M. C. V. I. D. C. M. L.T. Red. MV dact. GC 3 ex/(...) Jud. fond: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 3258/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5120/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
