Decizia civilă nr. 3258/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3258/R/2012
Ședința publică din data de 27 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 253 din 15 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul K. S., precum și pe pârâtul M. C.-N. PRIN P., având ca obiect despăgubiri în baza legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului-intimat K. S., avocat M. V.-D., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 20 iunie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și copia unei hotărâri emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., cu titlu exemplificativ.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului
și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, pentru motivele arătate în întâmpinarea scrisă depusă la dosar, și obligarea pârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1850 lei, conform dovezii pe care a depus-o la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 253/(...) a T.ui C. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul K. S., în contradictoriu cu parații P. M. C.-N., și M. C.-N. prin primar cu sediul în C.-N., și în consecință:
- au fost anulate Dispozițiile de respingere a notificării nr. 2950/(...) și respectiv nr. 2952/(...), ambele emise de pârâtul P. M. C.-N. pe numele reclamantului;
- s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile L. nr. 1. republicată ;
- s-a stabilit dreptul reclamantului K. S. la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, T. VII din L. nr. 247/2005, pentru imobilele situate în mun. C.-N., str. B. nr.43 înscris inițial în CF.7219 C., apoi în CF
23.768 C., nr. top 14.066/7/3/2/1/3, 14.067/7/3/2/1/3, teren în suprafață de 800 stjp. (2880 mp.) și respectiv str. B. nr.51, jud. C., înscris inițial în CF.7219 C., nr. top 14.066/7/3/2/1/1/2,
14.067/7/3/2/1//1/2, teren în suprafață de 867 stjp. (3.121,2 mp.).
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de reclamant.
A fost obligat paratul P. M. C.-N. să plătească reclamantului suma de
1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin D. nr. 2950/(...) a P.ui municipiului C.-N. a fost respinsănotificarea nr. 1911/(...) emisă de BEJ S. M., înregistrată la P. municipiului C.-N. sub nr. 26156/45/(...), formulată de reclamantul K. S. privind suprafața de 800 stj.p. teren situat în C.-N., str. B. nr.43, pe considerentul că terenul revendicat a fost expropriat de la CAP Î. C. prin D. nr. 6., astfel încât nu face obiectul L. nr. 1., în conformitate cu dispozițiile art. 8 ale acestui act normativ.
Cu aceeași motivație a fost respinsă, prin D. nr. 2952/(...) a P.ui municipiului C.-N., și solicitarea reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 867 stj.p. situat în C.-N., str. B. nr. 51.
Prin notificarea înregistrată la BEJ S. M. sub nr. 1911/(...) reclamantul a solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 800 stj.p. înscris inițial în CF nr. 7219 C.-N. nr. top. 14066/7/3/2/1/3 ,A+5,B+13 , transcris ulterior în CF 23.768 C.-N. , iar în final, în baza D.ui de expropriere nr.6., în CF 27.470 C.-N. în favoarea S.ui Roman, teren ce a aparținut antecesorilor săi K. S. și K. S..
Prin notificarea înregistrată la BEJ S. M. sub nr. 1914/(...) reclamantul a solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 867 stj.p. înscris inițial în CF nr.7219 C.-N. nr. top. 14066/7/3/2/1/1/2 ,A+7,B+1, B+11 , transcris ulterior , în baza D.ui de expropriere nr.6., în CF 27.470
C.-N., teren care de asemenea a aparținut antecesorilor săi K. S. și K. S..
Reclamantul a precizat faptul că antecesorii săi nu au primit niciun fel de despăgubire pentru terenul expropriat, teren care nu poate fi restituit în natură întrucât este ocupat de blocuri de locuințe.
Din copiile cărților funciare aflate la dosar rezultă că imobilul teren aflat pe str. B. nr.43 în suprafață de 800 stj.p. înscris în CF nr.23768 C.-N. nr. top 14066/7/3/2/(...)7/7/3/2/1/3 a fost proprietatea numiților K. A. și soția K. S., antecesorii reclamantului, înscriși sub B1,2.
Acest teren a trecut în proprietatea S.ui Roman în baza D.ui de expropriere nr. 6. al C. de S. al RPR, expropriere operată și în cartea funciară, imobilul fiind apoi înscris în CF nr. 27470 C.
Potrivit înscrierilor din CF 2719 C. ,A+7, antecesorii reclamantului au fost proprietari și asupra terenului în suprafață de 867 stj.p. teren în str. B.nr. 51, nr. top. 14066/7/3/2/1/(...)7/7/3/2/1/1/2, teren ce a fost preluat în temeiul aceluiași Decret de expropriere nr.6. al C. de S. al RPR , astfel cum atestă înscrierea de sub B14, imobilul fiind apoi înscris în CF nr. 27470
C.
Se constată astfel, că înscrierile din cărțile funciare atestă împrejurarea că imobilele revendicate de reclamant au aparținut antecesorilor săi și au fost preluate abuziv de la aceștia de către S. Roman, prin D. de expropriere nr. 6..
Nu pot fi reținute susținerile paratului legate de faptul că imobilele în litigiu ar fi fost expropriate de la CAP Î., întrucât probatoriul administrat în cauză nu a dovedit acest aspect.
Astfel, instanța a apreciat că, în speță, cuprinsul cărților funciare dovedește dreptul de proprietate, nicio situație contrară neputându-se crea ori reține în contra mențiunilor conținute de acestea.
Prezumția de valabilitate a înscrierilor în cartea funciară, instituită prin dispozițiile 32-33 din D.-lege nr. 115/1938, a fost preluată și în noua reglementare a cărții funciare (prin dispozițiile art. 33-34 din Lega nr.
7/1996).
Este adevărat că este o prezumție relativă, care poate fi combătută prin proba contrară, însă paratul nu a făcut dovada că imobilul a trecut din proprietatea antecesorilor reclamantului în proprietatea CAP Î..
Chiar dacă în anexa la decretul de expropriere se menționează că terenul ar fi fost expropriat de la CAP Î., această înscriere nu se coroborează cu celelalte probe administrate, astfel încât nu poate fi opusă cu succes înscrierilor din cartea funciară care atestă că proprietari ai imobilelor au fost antecesorii reclamantului de la care apoi au fost preluate de către S. R.
Instanța a reținut de asemenea că înscrisurile ce atestă calitatea autorilor reclamantului de proprietari ai imobilelor, chiar dacă sunt anterioare momentului preluării de către stat, se coroborează cu prezumția simplă instituită prin art. 24 din L. nr. 1. rep. și fac dovada concludentă a celor susținute prin notificare.
Dacă paratul afirmă că la momentul preluării bunurilor antecesorii reclamantului nu mai avea calitatea de proprietari, sarcina probei îi revine, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., dovadă pe care însă, paratul nu a făcut-o în prezenta cauză.
Pe de altă parte, conform art. 8 alin. 1 din L. nr. 1. nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin fondului funciar nr. 1., rep., cu modificările și completările ulterioare, și prin nr. 1. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1. si ale L. nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.
Apoi, art. 37 din L. nr. 1. prevede reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole preluate de stat ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere.
Ori, terenurile în litigiu nu se aflau la data de 1 ianuarie 1990 în perimetrul CAP, astfel încât nu puteau face obiectul legilor fondului funciar.
D. de excepție de la principiile și procedurile legii de reparațiune, prevăzută de art. 8 din lege, intervine numai în cazul existenței uneia dintrecele două ipoteze limitativ reglementate de text, și anume: a) terenul solicitat să fie situat în extravilanul localității; b) terenul al cărui regim juridic este reglementat de legile fondului funciar să fi fost solicitat în temeiul acestora și să nu fi fost restituit (condiție desprinsă din formularea textului art. 1 din lege).
În cauză, se reține că terenurile solicitate sunt situate în intravilanul localității, au fost preluate de stat prin expropriere, neregăsindu-se la data de (...) în patrimonial CAP și folosite pentru edificarea unor blocuri de locuințe, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (2) din L. nr. 1., reclamantul fiind astfel îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de această lege.
În ceea ce privește solicitarea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilele revendicate care nu pot fi restituite în natură, instanța a apreciat că această operațiune se impune să fie efectuată în cadrul procedurii administrative reglementată de T. VII al legii nr.
247/2005. Astfel, în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea E. ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii (I., Secția a I-a Civilă, decizia civilă nr. 7267 din 19 octombrie 2011).
Prin urmare, măsurile reparatorii prin echivalent se acordă în condițiile art. 1 alin. 2, 6 și 7 din L. nr. 247/2005.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura în fața Fondului ";Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia C. C. sau hotărârea instanței.
Pentru considerentele arătate și în baza dispozițiilor art. 26 alin. 3 din
L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea a fost admisă în parte.
Raportat la soluția adoptată , în temeiul art .274 C.pr.civ. a fost obligat paratul P. M. C.-N. să plătească reclamantului suma de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitândmodificarea în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a criticat legalitatea sentinței invocând următoarele argumente:
Prin cele două dispoziții contestate de reclamant - nr. 2950 și 2952 ambele emise la data de (...) de către pârâtul P. mun. C.-N., s-au respins cele două notificări prin care reclamantul a revendicat terenurile agricole în suprafață de 800 stjp, respectiv 867 stjp, situate în C.-N., str. B. nr. 43 și
51, motivul respingerii constituindu-l faptul că ambele imobile au fost expropriate în baza D.ui de expropriere nr. 6., de la C. Î. C.
Potrivit afirmației recurentului, terenurile se încadrează în dispozițiile art. 8 alin. 1 din L. nr.1., care exclud de la aplicarea acestui act normativ,imobilele pentru care există o altă lege reparatorie, respectiv L. nr. 1. și L. nr. 1..
Prin decizia nr. 34/2003 și decizia nr. 2/2005, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art.8 alin. 1 din L. nr.1. sunt constituționale.
Prin întâmpinarea formulată (f.9-10), reclamantul a solicitat respingerearecursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, reclamantul a arătat că exproprierea s-a făcut de la proprietarii tabulari, care au fost părinții săi, C. nu a avut niciodată în proprietate terenurile în litigiu, iar acestea nu puteau face obiectul L. nr. 1..
Invocarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 din L. nr. 1. este total nejustificată, acestea făcând referire la terenurile extravilane și cele care fac obiectul L. nr. 1., or, terenul în litigiu este intravilan.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Reclamantul a formulat notificare întemeiată pe prevederile L. nr. 1. solicitând măsuri reparatorii prin echivalent pentru două imobile terenuri, în prezent ocupate de blocuri, situate în C.-N., str. B. nr. 43 și 51 (f. 8, 9 dosar fond).
Ambele notificări au fost respinse, considerentul comun fiind acela că terenurile revendicate nu fac obiectul L. nr.1. (f. 5.6 dosar fond).
Potrivit anexei D.ui de expropriere nr. 6., terenul situat în C.-N., str. B. nr. 43, a fost preluat de la antecesorii reclamantului, aceștia fiind și proprietarii tabulari ai imobilului evidențiat sub nr. top 14066/7/3/2/2 și
14067/7/3/2/2, potrivit intabulării de sub B6, din CF C. nr. 7219 (f. 12 dosar fond, poz. 16 din anexa decretului de expropriere și f. 14 dosar fond copia xerox CF).
Potrivit anexei D.ui de expropriere nr. 6., terenul situat în C.-N., str. B. nr. 51, a fost preluat de la C. Î., fiind identificat cu nr. top
14066/7/3/2/1/1/2 și 14067/7/3/2/1/1/2.
Potrivit intabulării de sub B+8 din Cf nr. 7219 C., antecesorii reclamantului au fost proprietari tabulari asupra imobilului cu nr. top
14066/7/3/2/1/1 și 14067/7/3/2/1/1.
Potrivit intabulării de sub B10, imobilul astfel identificat sub aspect topografic a fost împărțit în baza planului de împărțire în două parcele, imobilele rezultate în urma împărțelii fiind reînscrise în CF 7219 sub nr. ser. A-6,7 astfel: sub A+6 - 14066/7/3/2/1/1/1 și sub A+7 -
14066/7/3/2/1/1/2 și 14067/7/3/2/1/1/2.
Nu există însă nicio mențiune în sensul că vreuna dintre parcelele rezultate în urma dezmembrării ar fi fost cooperativizată, ultima mențiune din CF nr. 7219 C. fiind ce de sub B + 14, potrivit căreia în baza D.ui de expropriere nr. 6. a C. de S. al RSR, imobilul de sub A+7 (n.r.
14066/7/3/2/1/1/2 și 14067/7/3/2/1/1/2) se dezlipește din această CF
și se transcrie în Cf nr. 27470, în favoarea S.ui Român.
Reiese din cele arătate că, diferit de mențiunile din anexa D.ui de expropriere, potrivit cărora imobilul situat în C.-N., str. B. nr. 51, nr. top
14066/7/3/2/1/1/2 și 14067/7/3/2/1/1/2, a fost preluat de la C. Î., potrivit mențiunilor de carte funciară, care instituie prezumția de proprietate în favoarea celui în folosul căruia s-a înscris un drept real,ambele imobile, atât cel cu nr. top 14066/7/3/2/2 și 14067/7/3/2/2, cât și cel cu nr. top 14066/7/3/2/1/1/2 și 14067/7/3/2/1/1/2 au fost preluate de la antecesorii reclamantului, cu titlu de expropriere, în vederea construirii unor blocuri de locuințe.
Scopul exproprierii s-a realizat astfel încât imobilele se încadrează în dispozițiile L. nr. 1., toate criticile formulate de recurent referitoare la faptul că sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din L. nr.1., fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatului K. Ș. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 253 din 15 martie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului K. S. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
T. D. M. C. V.
A.-T. N.
M.
L. T.
Red. M.V. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond: M.O. S.
| ← Decizia civilă nr. 50/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1788/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
