Decizia civilă nr. 5120/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. C. NR. 5120/R/2012
Ședința publică din 14 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
G.IER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. B. S., PRIN S. B., împotriva deciziei civile nr. 9. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată L. (F. C.) V., precum și pe pârâta intimată H. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Prezenta cauză a fost solicitată la amânări fără discuții de către doamna consilier juridic A. I. A., în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente C. B. S., prin S. B.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, doamna consilier juridic A. I. A., care depune la dosar delegația de reprezentare, lipsă fiind reclamanta intimată și pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta C. B. S., prin S. B. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs, însă ulterior, la data de (...), a fost înregistrat la dosar un script, care a fost expediat prin poștă de către pârâta recurentă, la care a fost anexat timbrajul aferent recursului, respectiv O. nr. 1131/(...) care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 5.805,5 lei și timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 5 lei (f. 10 și 11 din dosar).
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 5 din dosar), pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei pârâtei recurente, referitoare la motivul pentru care a solicitat cauza la amânări fără discuții, reprezentanta pârâtei recurente arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții având în vedere cele două cereri de amânare depuse la dosar.
Curtea constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare, în 2 exemplare, care a fost expediată prin poștă de către reclamanta intimată, prin care se solicită acordarea unui termen de judecată pentru a-și angaja un apărător.
De asemenea, constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare, care a fost expediată prin poștă de către pârâta recurentă, prin care se solicită acordarea unui termen de judecată în vederea comunicării întâmpinărilor formulate de intimate în faza procesuală a recursului și în vederea pregătirii apărării.
Curtea constată că nu este vorba de o amânare fără discuții și lasă cauza la ordine.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, doamna consilier juridic A. I. A., cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind reclamanta intimată și pârâta intimată.
Curtea acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente asupra cererii de amânare formulată de pârâta recurentă.
Reprezentanta pârâtei recurente susține cererea de amânare formulată de pârâta recurentă.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare formulată de pârâta recurentă, pentru motivul constând în comunicarea întâmpinărilor formulate de intimate în faza procesuală a recursului și în vederea pregătirii apărării în raport de aceste întâmpinări, având în vedere că intimatele nu au depus la dosar întâmpinări.
Curtea acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente asupra cererii de amânare formulată de reclamanta intimată.
Cu privire la cererea de amânare formulată de reclamanta intimată, reprezentanta pârâtei recurente arată că întrucât art. 118 alin. 3 C.pr.civ. prevede că instanța va acorda pârâtului, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare formulată de reclamanta intimată.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 156 C.pr.civ., respinge cererea formulată de reclamanta intimată, în vederea angajării unui apărător, având în vedere că aceasta a primit citația la data de (...), conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, care se află la f. 8 din dosar, dată de la care a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ., coroborat cu art. 304 alin. 3 C.pr.civ. și cu art. 223 din L. nr. 71/2011, de punere în aplicare a
N.C.C., invocă și pune în discuție un motiv de recurs de ordine publică, respectiv, necompetența materială a J. B. în soluționarea cauzei în primă instanță, dat fiind că prezentul litigiu are o natură comercială, întrucât contractul de ipotecă a cărui nulitate se solicită este accesoriu la un contract de credit bancar, situație în care și contractul de ipotecă va avea natură comercială, ca și contractul de credit bancar, aceste împrejurări fiind coroborate și cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ., dat fiind că valoarea contractului de ipotecă este de 750.000 RON, valoare care se situează peste plafonul de 500.000 RON, prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. (f. 6 - 8, f. 21 - 29 dosar fond).
Având în vedere aceste considerente mai sus invocate, Curtea pune în discuția reprezentantei pârâtei recurente acest motiv de recurs de ordine publică, vizând competența materială de soluționare în primă instanță a prezentei cauze, competență care ar fi revenit T.ui B.-N. - Secția a II-a C. și nu J. B.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către Curte și trimiterea dosarului la instanța competentă în vederea soluționării cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 2800/(...), pronunț ată de Ju de c ător ia B is tr iț a N. îndosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta L. (fostă C.) V. în contradictoriu cu pârâtele C. B. S. și H. A. și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută parțială a procurii de administrare autentificată sub nr. 2441/(...) de notarul public V. M., în ceea ce privește completările olografe aduse acestui act, privind împuternicirea de a încheia acte de „., comodat, ipotecă, etc.";.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 1410/(...), autentificat sub nr. 1707/(...) de notarul public D. C. L., încheiat între pârâta C. B. S.A și reclamanta L. (fostă C.) V., prin mandatar H. A., în baza procurii de administrare menționate mai sus, au fost obligate pârâtele C. B. S. și H. A., în solidar, să plătească în contul Primăriei B. suma de 8.040 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, pentru care a beneficiat reclamanta de ajutor public judiciar.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Reclamanta L. (fostă C.) V. a încheiat la data de 20 august 2004 actul intitulat „procură de administrare";, autentificat sub nr. 2441/(...), la notarul public V. M., prin care a împuternicit-o pe pârâta H. A. (sora reclamantei) ca în numele ei și pentru aceasta „să administreze imobilul apartament 15, situat în municipiul B., str. T. V., nr. 10, sc. B, județul B.-N.";, să o reprezinte pe aceasta în orice situație ar reclama prezența și semnătura sa, în fața autorităților administrației de stat, față de persoanele juridice, precum și față de particulari. Prin acest act mandatara a fost abilitată să o reprezinte pe reclamantă, în vederea încheierii actelor de vânzare, precum și la notarul public pentru autentificarea acestora, să încaseze prețul și să consimtă la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor, pe numele cumpărătorilor. Se mai menționează în procură că mandatara este împuternicită să efectueze acțiuni chiar nespecificate expres în procură, dar legate de mandatul dat și în limita acestuia.
În afara mențiunilor tipărite, procura conține și următoarea mențiune olografă, inserată deasupra liniei punctate: „., comodat, ipotecă, etc.";, mențiune purtând semnătura și ștampila notarului public V. M..
În baza acestei procuri, pârâta H. A., în numele și pe seama reclamantei, a încheiat cu pârâta C. B. S. contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1707/(...) la notarul public D. C. L., prin care s-a constituit o ipotecă de rangul I în favoarea C. SA asupra imobilului menționat în procură, pentru garantarea împrumutului de 750.000 lei, acordat de aceasta din urmă debitorului S. „. E. S. prin actul adițional nr. 1/(...) la contractul de credit nr. 71/(...).
Conform art. 1171 din Codul civil de la 1864 (aplicabil în cauză având în vedere momentul încheierii actului): „actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut.";
Așadar, pentru ca înscrisul autentic să fie valabil trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: să fie întocmit de un funcționar public, acesta să fie competent din punct de vedere material și teritorial să încheie actul și să fie respectate formalitățile prescrise de lege. A. cerințe stricte de încheiere a actelor autentice, au fost prevăzute de lege tocmai având în vedere puterea probatorie de care se bucură aceste înscrisuri, prezumția de autenticitate și valabilitate.
Astfel, formalitățile de întocmire a actelor autentice sunt în mod minuțios și expres prevăzute de lege, iar nerespectarea acestora este sancționată corespunzător.
În ceea ce privește redactarea actelor notariale art. 64 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C/1995 de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, prevede că actul notarial va fi redactat citeț și fără ștersături, mențiunile în cifre se vor preciza și în litere, denumirea persoanelor juridice se va arăta fără prescurtări, iar spațiile goale se vor bara cu linii - în mod evident această barare a spațiilor goale a fost prevăzută tocmai pentru a nu putea fi adăugate anumite prevederi actului notarial, anterior redactării acestuia.
În ceea ce privește autentificarea actelor notariale conform art. 49 din L. nr.
36/1995 a notarilor publici și a activității notariale: „îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor și de consultațiile juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde: a) sediul biroului notarial; b) denumirea încheierii și numărul acesteia; c) data îndeplinirii actului notarial; d) numele și prenumele notarului public; e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc; f) numele sau denumirea părților, domiciliul sau sediul acestora și mențiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum și modul în care li s- a constatat identitatea, cu excepția încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri; g) arătarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act; h) constatarea îndeplinirii actului notarial și a citirii acestuia de către părți; i) mențiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului și cuantumul acestora; j) semnătura notarului public; k) sigiliul biroului notarului public.";
Aceeași formalitate (constatarea prin încheiere) a fost cerută de lege și pentru îndreptarea sau completarea actelor notariale, așa cum rezultă cu claritate din prevederile art. 53 din L. nr. 36/1995 (forma în vigoare la data încheierii actului atacat), care dispune: „actele notariale care prezintă erorimateriale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor";. În același sens, art. 61 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale, nr. 36/1995 dispune: „(1) Erorile materiale sau omisiunile vădite din actele notariale nu pot fi îndreptate sau completate în condițiile art. 53 din lege, decât după prezentarea tuturor exemplarelor actului. (2) Nu sunt admise rectificări directe în cuprinsul actelor notariale cu privire la erori și omisiuni, despre acestea făcându-se trimitere la încheierea de rectificare care va fi atașată la toate exemplarele originale ale actului care a fost întocmit";.
Instanța a constatat că, în cazul completării procurii de administrare autentificată sub nr. 2441/(...), în ceea ce privește mențiunea de a fi împuternicită mandatara să încheie acte de „., comodat, ipotecă, etc.";, nu au fost respectate aceste prevederi legale, modificarea fiind efectuată direct în cuprinsul actului notarial, în formă olografă, peste linia punctată, fără a fi întocmită o încheiere de rectificare și în concluzie fără respectarea formalităților prevăzute de lege pentru completarea actelor notariale. Faptul că modificarea este semnată și ștampilată de notarul public, nu este suficient pentru ca această completare să se bucure de valoarea unui act autentic. Așa cum s-a arătat art. 1171 cod civil a condiționat valabilitatea actului autentic de respectarea condițiilor de formă, nefiind suficient ca actul să fie încheiat de notarul public. În același sens sunt și prevederile art. 1172 Cod civil (de la 1864) unde se prevede că „actul care nu poate fi autentic (...) din lipsă de forme, este valabil ca înscris sub semnăturăprivată, dacă s-a iscălit de părțile contractante";- iar în cazul de față modificarea nu a fost semnată de parte.
În concluzie, procurii de administrare autentificată sub nr. 2441/(...) de notarul public V. M. i s-au adus modificări care nu au fost constatate printr-o încheiere de rectificare, iar lipsa încheierii este sancționată de art. 52 din L. nr.
36/1995 cu nulitatea absolută a mențiunilor respective.
A. mențiuni din procura de administrare au stat la baza încheierii contractului de ipotecă nr. 1410/(...), autentificat sub nr. 1707/(...) de notarul public D. C. L., încheiat între pârâta C. B. S.A și reclamanta L. (fostă C.) V., prin mandatar H. A. Ori, ca efect al nulității mențiunilor respective, instanța a apreciat că pârâta H. A., nu a fost împuternicită să încheie în numele și pe seama reclamantei acest contract, fapt ce echivalează cu lipsa consimțământului la încheierea contractului. Consimțământul este o condiție de fond, esențială generală și de validitate a actului juridic, astfel încât, lipsa consimțământului la încheierea unui act se sancționează cu nulitatea absolută a actului încheiat. Această soluție se impune, având în vedere faptul că aceste aspecte (lipsa mandatului) trebuiau să fie cunoscute de către partea cocontractantă care putea să refuze încheierea contractului în aceste condiții.
În ceea ce privește contractul de ipotecă convențională încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864, acesta este un contract solemn ce trebuie să îmbrace forma autentică, ca și condiție de validitate (art. 1772 Cod civil). Ca expresie a principiului similitudinii actelor juridice, dacă acest contract este încheiat prin mandatar, acesta trebuie să aibă o procură autentică pentru a încheia valabil actul. Mai mult decât atât, ipoteca este un act de dispoziție (art.
1769 Cod civil), iar pentru încheierea acestor categorii de acte juridice prin mandatar, este necesară existența unui mandat special (conform art. 1536 alin. 2
Cod civil). Mandatul este special atunci când va indica expres natura operației juridice și obiectul ei, iar pentru a fi apreciat ca atare, mandatul nu trebuie să fie formulat în termeni generali sau impreciși; în caz contrar, conform regulii de interpretare a art. 1536 alin. 1 Cod civil, el îl autorizează pe mandatar doar cel mult la încheierea actelor de administrare.
Mandatul ce a stat la baza autentificării contractului de ipotecă nr.
1410/(...), sub nr. 1707/(...) de notarul public D. C. L., este în mod vădit formulat în termeni generali și, chiar în situația valabilității mențiunilor olografe, el nu ar fi putut servi la încheierea unui contract de ipotecă valabil, ci putea fi apreciat ca o procură de administrare, astfel cum a fost denumită.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în cauză, având în vedere principiul disponibilității procesului civil și prevederile art. 274 Cod de procedură civilă, unde se prevede că acestea vor fi acordate doar la cererea părții interesate, față de lipsa unei astfel de cereri din partea reclamantei, acestea nu au fost acordate.
Instanța a constatat însă că prin încheierea civilă nr. 2. pronunțată de această instanță în dosarul numărul 9478.(...), reclamanta a beneficiat, în baza
OUG nr. 51/2008, de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata sumei de 8.040 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, stabilită în sarcina sa în prezentul dosar.
Conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 „cheltuielile pentru care partea abeneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fipuse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Astfel, având în vedere aceste dispoziții legale și faptul că pârâtele C. B. S. și H. A., au căzut în pretențiile reclamantei, acestea au fost obligate în solidar să plătească încontul Primăriei B. suma de 8.040 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, de la plata căreia fost scutită reclamanta în prezentul dosar";.
Împotriva aceste i se n tințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, p âr âta C. B. S. ,solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că din lecturarea și interpretarea coroborată a art. 49
și 52 din L. nr. 36/1995 (în forma în vigoare la data soluționării cauzei), reiese foarte clar faptul că lipsa încheierii de rectificare nu este sancționată cu nulitatea absolută a modificărilor, așa cum în mod eronat afirmă instanța de fond.
Art. 52 sancționează cu nulitatea absolută lipsa altor mențiuni, iar nu pe aceea a lipsei încheierii de îndreptare/completare a actelor notariale.
L. nu impune întocmirea unor încheieri de rectificare, din formularea textului rezultând doar posibilitatea de a recurge la aceste încheieri și nu obligativitatea întocmirii lor.
Norma prevăzută în cuprinsul art. 53 din L. nr. 36/1995 este o normă juridică dispozitivă, iar nu una imperativă.
Conform literaturii juridice în materie, normele juridice dispozitive prescriu în favoarea subiecților de drept anumite drepturi, precum și posibilitatea de a-și alege, dintre mai multe conduite prevăzute, conduita pe care să o urmeze.
De aceea, doctrinar, există tendința de a clasifica drept norme permisive orice dispoziție legală în care se folosesc cuvintele sau expresiile: pot, se poate, este cu putință.
Conform procurii autentificate sub nr. 2441/(...), C. V. a mandatat pe H. A. să procedeze la efectuarea de acțiuni de administrare a imobilului în cauză, de vânzare a acestuia, dar și să efectueze acțiuni de închiriere, comodat, ipotecă, conform mențiunilor completate valabil și ștampilate de către notarul public V. M..
Mandatul este unul special, întrucât indică expres efectuarea de către mandatara H. A. a operațiunii de ipotecare a imobilului respectiv.
Procura depusă de reclamantă la dosarul cauzei conține și mențiunile despre care reclamanta susține că au fost adăugate ulterior, fără știrea și acordul său, mențiunile referitoare la efectuarea de acțiuni de închiriere, comodat, ipotecă a imobilului.
Dacă numita C. V. nu ar fi fost de față la efectuarea adăugirilor, ar fi trebuit să depună în susținerea acțiunii formulate varianta procurii în forma inițială, adică aceea care nu conținea aceste adăugiri. Prin urmare și contractul de ipotecă, încheiat în baza procurii autentificate sub nr. 2441/(...), este perfect valabil. În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 - 298 C.pr.civ.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată, in timata C. V.s-a opus admiterii apelului cumotivarea că procura dată a fost una de administrare și de vânzare-cumpărare, nu și pentru încheierea contractului de ipotecă.
La data încheierii contractului de ipotecă intimata nu era în țară.
Modificările operate nu sunt valabile, neconținând semnătura intimatei.
Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor.
Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului.
Reclamanta intimată nu a primit niciun fel de citație, nici nu avea cum să semnez de primire, nu a existat o încheiere de autentificare suplimentară, referitor la aceasta modificare ilegală.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1, 8, 43, 53, 65 din L. nr. 36/1995, art. 1536 alin. 2, art. 1769 și art. 1772 Cod civil, art. 57 și 61 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.
In timata H. A., leg al c itată, s -a prezen tat în ins tanț ă ș i s -a opus admiterii
apelulu i f ăr ă a depu ne ap ăr ăr i scr ise l a d os ar.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de apelantă s-au învederat următoarele aspecte:
- contractul de ipotecă s-a încheiat prin împuternicit, în baza procurii speciale, întocmită în 3 exemplare;
- exemplarul depus de reclamantă are același conținut cu exemplarul depus la dosar de notarul public, astfel că se poate constata cu ușurință existența consimțământului părților;
- nu s-a prezentat în instanță o altă procură al cărei conținut să combată conținutul procurii inițiale;
- între mandant și mandatar există o relație de încredere, rezultată din rudenie, scopul procurii fiind acela de a acorda mandatarului nu numai drepturi de administrare, ci și de dispoziție;
- procesul s-a rezolvat fără a se intra în cercetarea fondului, întrucât hotărârea nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, în sensul art. 261 C.pr.civ., inclusiv dovezile administrate;
- cauza s-a soluționat cu încălcarea unor norme de procedură. Astfel, instanța a îngăduit precizarea acțiunii la data de 31 martie 2010, cu mult după termenul legal; problema timbrajului s-a soluționat la termenul anterior pronunțării hotărârii; acțiunea s-a soluționat în temeiul prevederilor Legii nr.
36/1995, deși reclamanta a invocat dispozițiile art. 82, 112 C.pr.civ.; cererea precizatoare nu este întemeiată în drept; s-a încălcat principiul imparțialității prin prezentarea de instanță a situației de fapt în favoarea reclamantei, altfel decât așa cum o prezintă reclamanta;
- din nicio probă nu rezultă întocmirea ulterioară a unei alte procuri prin care se completează cea inițială;
- textul art. 52 din L. nr. 36/1995 nu sancționează cu nulitatea absolută lipsa încheierii de rectificare, ci neîndeplinirea condițiilor de fond și formă se sancționează cu anularea actului;
- art. 53 din L. nr. 36/1995 prevede numai posibilitatea notarului de a uza de încheierea de completare și nu obligația acestuia.
T ribun alul B is tr iț a N ăs ăud, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 9./(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C. B. S., împotrivasentinței civile nr. 2800/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...), care a fost menținută ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, T. a reținut în considerentele deciziei sale, următoarele:
„La data de 20 august 2004 intimata C. V. a împuternicit pe intimata H. A. să o reprezinte în fața autorităților administrației publice, a organelor financiare, de poliție, a furnizorilor de servicii pentru a achita în numele mandantei cheltuielile aferente apartamentului proprietate personală, pentru a soluționa orice probleme legate de administrarea imobilului său.
Totodată, prin aceeași procură mandatarul a fost împuternicit să încheie în numele și pe seama mandantului acte de vânzare-cumpărare cu privire la imobil cu terțe persoane sau cu sine însăși (f. 4 dosar fond).
Din cuprinsul răspunsurilor la interogatoriul luat mandatarei coroborate cu actele comunicate de notarul public care a întocmit procura autentică rezultă că inițial, la data de 20 august 2004 procura s-a redactat în forma în care apare ea dactilografiată, fără mențiunea olografă semnată și ștampilată de notarul public privitoare la împuternicirea mandatarei de a încheia în numele mandantei act de închiriere, de comodat, ipotecă, etc.
Mandatara prezentă în instanță a arătat că procura s-a modificat în lipsa mandantei (pct. 4 din interogatoriu), că mandanta nu a fost de față atunci când notarul a completat procura de administrare (pct. 5 din interogatoriu). Totodată, la termenul de judecată din data de 6 iunie 2011 (f. 111) mandatara a învederat instanței că procura a fost modificată cu un an înainte de încheierea contractului de ipotecă, în lipsa reclamantei.
Că acea completare s-a realizat la o altă dată rezultă indirect și din faptul că în ipoteza în care se dorea inserarea mențiunii olografe și cu ocazia semnării procurii se constata, prin lectura acesteia, că mențiunea respectivă lipsește, exista posibilitatea ca la acea dată mențiunea să fie dactilografiată pe calculator, actul urmând a mai fi scos încă o dată la imprimantă în noua formă, fără a se ajunge la completarea manuală, semnată și ștampilată.
Potrivit art. 53 din L. nr. 36/1995 în forma în vigoare la momentul întocmirii actului notarial (în prezent art. 54 din L. nr. 36/1995, republicată)
„actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului";.
Textul reglementează așadar posibilitatea notarului de a proceda la completarea sau îndreptarea actului notarial ori de câte ori constată că s-au strecurat erori materiale sau o omisiune vădită.
Imperativ însă, norma prevede procedura obligatoriu de urmat de către notarul public și anume: să existe acordul părților expres sau tacit, dedus din lipsa opoziției după legala lor citare; lucrările să cuprindă date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor.
Totodată, îndreptarea sau completarea se face prin încheiere a notarului public, pe toate exemplarele actului inițial fiind făcută mențiune despre îndreptare sau completare.
În cauză notarul public a procedat la completarea actului prin adăugare de mențiuni direct pe act, în formă olografă, deși legea îi impunea obligația de a întocmi o încheiere, de a solicita acordul mandantului, sens în care se impunea citarea acestuia.
Se poate constata cu ușurință că deși s-a solicitat notarului public să comunice întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procurii, acesta a comunicat numai copia procurii completată manual.
Nu s-a dovedit de notarul public că ar fi citat mandantul în vederea exprimării acordului cu privire la completare, că ar fi întocmit o încheiere de completare, deși legea impunea acest lucru.
Teza efectuării completării la momentul autentificării procurii este exclusă pe considerentul că, așa cum s-a subliniat mai sus, dacă la acea dată s-ar fi constatat lipsa mențiunilor completate manual, nu se proceda la completareaactului sub semnătura și ștampila notarului, ci se proceda la listarea actului din nou, în forma care să conțină și completarea.
Nu poate fi reținută interpretarea dată de apelantă art. 53 din L. nr.
36/1995 în forma în vigoare la data întocmirii actului (actualul art. 54 din L. nr.
36/1995, republicată) în sensul că norma prevede doar posibilitatea notarului de a recurge la încheiere de rectificare și nu obligativitatea acestuia de a întocmi un asemenea act.
În opinia tribunalului norma ex art. 53 consacră posibilitatea completării sau îndreptării actelor notariale. Însă, odată reglementată această posibilitate, în cazul în care notarul recurge la ea este obligat să se supună cerințelor normei și anume: să dea o încheiere, să ia acordul părților, să citeze părțile în vederea exprimării acordului, să verifice dacă este vorba de lucrări ce cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor.
Ca atare, norma este dispozitivă numai în ceea ce privește faptul îndreptării sau completării actului notarial, în sensul că lasă la latitudinea notarului să uzeze sau nu de această posibilitate. Ea este însă imperativă în privința procedurii de urmat, ori de câte ori notarul public decide să uzeze de calea îndreptării sau completării actului notarial.
Verbul „pot"; se referă doar la posibilitatea de îndreptare sau de completare a unui act notarial, fără însă la lăsa notarului libertatea de a alege modalitatea în care realizează completarea sau îndreptarea.
Interpretarea dată de tribunal se coroborează cu prevederile art. 61 alin. 2 din Ordinul nr. 710/C/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, nerespectate de notarul public, conform cărora nu sunt admise rectificări directe în cuprinsul actelor notariale cu privire la erori și omisiuni, despre acestea făcându-se trimitere la încheierea de rectificare care va fi atașată la toate exemplarele originale ale actului care a fost întocmit.
E. fără nicio îndoială că atât ex art. 53 din L. nr. 36/1995 (actualul art. 54 în forma republicată), cât și art. 61 alin. 2 din Ordinul nr. 710/C/1995 prevăd imperativ interdicția rectificării unui act notarial prin altă modalitate decât întocmirea unei încheieri de rectificare.
Totodată, nu se poate reține nici teza apelantei în sensul că adăugirea ar fi avut loc la momentul autentificării procurii pe considerentul că altfel, s-ar fi depus procura în forma inițială, necompletată.
Conform art. 61 alin. 1 din Ordinul nr. 710/C/1995, „erorile materiale sau omisiunile vădite din actele notariale nu pot fi îndreptate sau completate în condițiile art. 53 din lege, decât după prezentarea tuturor exemplarelor actului";. Ca atare, în lipsa tuturor exemplarelor procurii, notarul nu putea proceda la efectuarea completării, norma mai sus amintită interzicându-i acest lucru.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că acea completare s-ar fi realizat la momentul autentificării procurii, completarea realizată trebuia materializată într-o încheiere notarială prin care să se constate consimțământul mandantului.
Or, notarul public nu a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că mandantul și-a exprimat consimțământul la completare în ipoteza în care acesta ar fi fost prezent la momentul realizării modificării.
De altfel, nu s-a comunicat de notar nici încheierea de constatare a întocmirii procurii de administrare, deși conform art. 49 din L. nr. 36/1995, în forma în vigoare la data autentificării actului și art. 59 alin. 1 din Ordinul nr.
710/C/1995, îndeplinirea actului notarial se constată prin încheiere.
Atât încheierea de constatare a întocmirii actului notarial, cât și cea de rectificare trebuie că cuprindă mențiunile prevăzute la art. 49 din L. nr. 36/1995în forma în vigoare la data întocmirii încheierii (actualmente art. 50 din forma republicată a legii).
Întrucât în cauză lipsește în întregime încheierea de rectificare în mod corect instanța de fond a reținut nulitatea absolută a procurii autentice numai în ceea ce privește completarea olografă din cuprinsul ei.
Sancțiunea nulității este prevăzută de art. 52 din L. nr. 36/1995 în forma în vigoare la data întocmirii încheierii (actualmente art. 53 din forma republicată a legii) în cazul lipsei elementelor prevăzute la lit. c, f, j și k, ceea ce înseamnă că atunci când lipsește cu desăvârșire întreaga încheiere și nu numai elementele de la literele indicate, sancțiunea nu poate fi alta decât tot nulitatea.
Întrucât procura de administrare autentificată este nulă în privința completării olografe, instanța de fond în mod judicios a constatat nulitatea contractului de ipotecă întocmit tocmai în considerarea înserării acelei completări privitoare la posibilitatea încheierii în numele mandantului de contracte de ipotecă.
Ca atare, desființarea actului ce a stat la baza încheierii contractului de ipotecă duce și la desființarea actului subsecvent.
C. de ipotecă, așa cum corect a reținut instanța de fond, este un contract solemn, care trebuie să îmbrace ad validitatem forma autentică. Un asemenea contract se poate încheia nu numai personal, ci și prin mandatar, care însă trebuie să aibă un mandat special, prin care să fie împuternicit expres să încheie un asemenea contract.
Or, din cuprinsul procurii autentice dată mandatarului, în forma dactilografiată, fără luarea în considerare a completării olografe declarată nulă, nu rezultă că mandatarul a fost împuternicit să îndeplinească în numele mandantului alte acte decât de simplă administrare, respectiv de vânzare- cumpărare.
În aceste condiții, contractul de ipotecă încheiat prin mandatar, fără procură specială de reprezentare, fără consimțământul expres al mandantului la întocmirea acelui contract, este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului proprietarului bunului la încheierea actului.
Soluția instanței de fond este corectă și sub aspectul cheltuielilor de judecată, aplicarea prevederilor art. 18 din OUG nr. 51/2008 fiind corect realizată în condițiile în care reclamanta care a beneficiat de ajutor public judiciar a fost parte câștigătoare, iar pârâtele părți căzute în pretenții.
Se poate constata că prin concluziile scrise apelanta aduce și alte critici hotărârii atacate decât cele arătate în cuprinsul apelului declarat. E. vorba de criticile privitoare la lipsa unei motivări în fapt și în drept conforme art. 261
C.pr.civ.; încălcarea unor norme de procedură și anume: precizarea acțiunii peste termenul legal, greșita soluționare a problemei timbrajului; judecata în baza altui temei legal decât cel invocat; reținerea unei alte stări de fapt decât cea prezentată de reclamantă.
Procedural, instanța de apel nu poate verifica decât aspectele cu care este sesizată în termenul legal de exercitare a căii de atac, astfel încât aspectele noi relevate după închiderea dezbaterilor în cauză nu mai pot fi discutate.
Chiar trecând peste acest aspect, neregularitățile invocate nu pot fi reținute de tribunal.
Astfel, în ceea ce privește problema timbrajului se reține că reclamanta a solicitat la data de (...) acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru.
Această cerere s-a soluționat la data de 24 martie 2011 prin încheierea nr.
2. pronunțată în dosarul nr. 9478.(...) atașat prezentului dosar, durataîndelungată de soluționare fiind determinată de necesitatea efectuării de verificări în privința stării materiale a solicitantei.
Împotriva acestei încheieri reclamanta a formulat cerere de reexaminare, cerere respinsă prin încheierea civilă nr. 4. pronunțată la data de 3 mai 2011 în dosarul nr. (...)/a1 atașat prezentului dosar.
Întrucât în urma soluționării irevocabile a cererii de acordare a ajutorului public judiciar s-a stabilit în sarcina reclamantei un rest de plată, aceasta a fost citată cu mențiunea achitării sumei pentru care nu s-a acordat scutire, sumă achitată la data de 6 iunie 2011, conform chitanței depusă la dosar (f. 108 dosar fond).
Prin urmare, problema timbrajului s-a definitivat la data de 6 iunie 2011, cu mult anterior soluționării cauzei - 9 martie 2012.
Nicicând pe parcursul judecății în primă instanță apelanta nu a obiectat cu privire la eventuale neregularități în soluționarea problemei taxei de timbru datorate.
În aceste condiții, în prezentul cadru procesual, după închiderea dezbaterilor, prin concluzii scrise și după ce la fondul cauzei nu s-au invocat neregularități în privința taxei de timbru, asemenea aspecte nu mai pot fi aduse în atenția instanței.
În ceea ce privește precizarea de acțiune, aceasta s-a depus la data de 31 martie 2010, desigur după prima zi de înfățișare. C. formulată constituie o modificare de acțiune sub aspectul obiectului, în sensul art. 132 C.pr.civ.
Însă, dispozițiile art. 132 alin. 1 C.pr.civ. au caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că pârâtul poate consimți expres sau tacit la o modificare a cererii ulterior primei zile de înfățișare.
Încălcarea normelor dispozitive poate fi invocată de partea interesată, cel târziu până la prima zi de înfățișare care a urmat săvârșirii neregularității.
Aceasta înseamnă că pârâta apelantă putea invoca neregularitatea până cel târziu la termenul de judecată din 19 mai 2010. În condițiile în care pârâta apelantă nu s-a opus modificării, operează prezumția că a acceptat modificarea survenită, că a consimțit tacit la aceasta, astfel încât în mod corect instanța de fond a soluționat cererea modificatoare odată cu acțiunea inițială.
Nu se poate imputa instanței de fond lipsa motivării în fapt și în drept, lipsa indicării dovezilor administrate, atât timp cât din considerentele sentinței atacate rezultă explicit temeiurile (de fapt și prevederile legale) avute în vedere de instanță la adoptarea soluției, cât timp soluția s-a întemeiat pe analiza actelor a căror nulitate s-a solicitat prin prisma reglementărilor legale privitoare la atribuțiile notarului public, la modul de întocmire a acestora, la condițiile de valabilitate.
Totodată, nu se poate reproșa instanței soluționarea cauzei pe alte temeiuri de drept (dispozițiile Legii nr. 36/1995), în condițiile în care în cuprinsul acțiunii introductive, însăși reclamanta invocă prevederile art. 53 din L. nr. 36/1995, respectiv lipsa acordului său scris.
Or, în condițiile în care se învederează lipsa acordului reclamantei la completarea unui act notarial, când se invocă expres prevederile art. 53 din L. nr.
36/1995, instanța era datoare să analizeze modalitatea de realizare a completării în raport de legea notarilor publici, de regulamentul ce stă la baza aplicării acestei legi.
Instanța de fond nu a reținut o stare de fapt diferită de cea prezentată de reclamantă, ci a imprimat stării de fapt invocate de reclamantă o formă juridică.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, reclamanta a invocat completarea ulterioară a procurii de administrare dată, lipsa acordului său scris la efectuarea completării.
Ulterior, prin înscrisul intitulat „precizare acțiune"; (f. 46 dosar fond) a invocat nevalabilitatea completărilor scrise de mână în lipsa propriei semnături, lipsa sa la momentul efectuării completării, faptul că procura dată era doar una de administrare ce nu dădea dreptul la încheierea unui contract de ipotecă.
Din considerentele sentinței atacate rezultă că instanța de fond a reținut exact această stare de fapt și anume caracterul procurii ca fiind de administrare, lipsa consimțământului reclamantei la încheierea contractului de ipotecă, nevalabilitatea procurii în privința mențiunilor completate cu mâna.
În baza considerentelor exprimate și a textelor legale invocate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimate";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. B. S.,solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești recurate, in sensul admiterii apelului împotriva sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiata. Cu obligarea intimatei la plata cheltuieli de judecata ocazionate de proces.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5
C.pr.civ., și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., susținându-se, în esență, că instanța a încălcat dispoziții ce vizează neregularități de ordin procedural.
Normele de procedura, ce au caracter dispozitiv, amintite in fata instanței de apel, au fost invocate pentru prima data înainte de a pune concluzii in fond. Instanța nu a consemnat in încheierea de ședința de la acea data, deși, apelanta a subliniat inadmisibilitatea precizării acțiunii de către reclamanta intimata mult peste termenul legal, introducerea in cauza a pârâtei intimate, H. A., după stabilirea cadrului procesual, precum si soluționarea timbrajului anterior pronunțării hotărârii.
Pe de alta parte, instanța de apel trebuie să aibă in vedere, în motivarea hotărârii, atât motivele invocate odată cu declararea apelului, cât si criticile aduse hotărârii, subliniate de către apelanta, cu ocazia dezbaterilor.
Instanța nu a consemnat concluziile apelantei-parate in încheierea de
ședința de la data de (...) ce face parte integranta din decizia atacata, pentru a motiva, ulterior, hotărârea, in sensul neluării lor in seama. Concluziile orale din ședința publica cu ocazia dezbaterilor au fost formulate in scris si depuse, ulterior, la dosarul cauzei.
Deși, instanța de control judiciar trebuie sa verifice daca a fost stabilita situația de fapt si legea a fost aplicata corect de prima instanța, încalcă, la rândul său, legea, omițând sa consemneze prin încheiere toate concluziile si criticile suplimentare ce au fost aduse hotărârii atacate.
Mai mult, instanța de apel poate sa se sesizeze din oficiu cu privire la încălcarea unor norme de procedura de către prima instanța, ori, când prima instanța a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului.
În temeiul art. 297 C.pr.civ., teza finala, instanța putea sa dispună desființarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. A. este motivul pentru care judecătorul trebuie sa aibă un rol activ, in scopul justei soluționări a cauzei, pronunțând o hotărâre temeinica si legala.
Judecătorul are nu numai dreptul de a pune in dezbaterea părților orice împrejurare de fapt sau de drept ale spetei, ci si dreptul de a invoca din oficiu încălcarea normelor juridice de ordine publica (art. 108 alin. 1 din CPC).
Practic, la judecata in prima instanța si la judecata in apel, acest drept este totodată si o obligație pentru judecător, deoarece, daca instanța nu ridica din oficiu o excepție absoluta, atunci va pronunța o hotărâre susceptibila de a fi desființata prin intermediul apelului sau, după caz, al recursului, având in vedere ca nerespectarea normelor de ordine publica poate fi invocata direct in apel sau in recurs.
Din actele aflate la dosar se poate observa, atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publica, cat si cele stabilite in interesul exclusiv al reclamantei, acesta este motivul pentru care vătămarea ce a fost cauzata Băncii nu poate fi înlăturata in alt mod, decât prin invocarea acestui motiv de casare.
Daca se va trece peste acest motiv de casare, se impune admiterea recursului, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ., respectiv, hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Astfel, procura autentificata sub nr. 2441 din 20 august 2004, in baza căreia a fost încheiat C. de ipoteca nr. 1410 din (...) autentificat sub nr. 1707 din (...) a fost data in scopul de a administra, închiria, precum si pentru încheierea actelor de vânzare, comodat si ipoteca, având ca obiect bunului imobil situat in B., str. T. V., nr.10, sc. B, ap.15. Mandanta C. (L.) V. a împuternicit-o pe sora sa, H. A., dându-i puteri depline sa acționeze in scopul pentru care a fost întocmita procura de către notarul public, in forma autentica.
Pe cale de consecința, C. de ipoteca, fiind un act solemn, a fost întocmit cu respectarea condițiile de validitate impuse de lege, fiind autentificat de notarul public. Nu poate fi reținuta motivarea instanței in sensul ca nu s-au respectat condițiile de validitate, întrucât, atât procura, cât si contractul de ipoteca au fost autentificate.
Deși instanța in considerentele hotărârii reține faptul ca cele doua înscrisuri autentice (procura si contractul de ipoteca) au fost întocmite cu respectarea cumulativa a celor trei condiții care imprima forța probanta a înscrisurilor autentice, precum si prezumția de autenticitate si valabilitate a acestora, considera ca semnătura si stampila notarului public nu ar fi suficienta pentru a avea putere probatorie cu privire la completări făcute in cuprinsul înscrisului autentic.
Încheierea actelor juridice (procura si contractul de ipoteca), in forma autentica, este prevăzuta de lege pentru însăși valabilitatea actelor, in sensul de
"negotium" Î. autentic se bucura de o prezumție de autenticitate si valabilitate, astfel încât cel care îl folosește este scutit de orice dovada, proba contrarie revenind celui care îl contesta.
Așadar, înscrisul, care prin forma si aparenta sa (semnătura funcționarului, sigiliul autorității etc.) are înfățișarea unui înscris autentic regulat întocmit, se bucura de prezumția ca el emana, in realitate, de la cei care figurează ca semnatari, iar daca i se contesta autenticitatea, sarcina probei revine părții care contesta autenticitatea și sinceritatea înscrisului.
Ori, in cauza, din întregul material probator nu rezultă existenta unui înscris care sa conteste conținutul procurii.
Mai mult, procura a fost întocmita după ce mandanta si-a manifestat voința, in mod expres, cu privire la cele menționate in cuprinsul acesteia, anterior autentificării. In practica judiciara, Curtea S. de Justiție, a reținut prin D. nr. 2. faptul ca "constatările personale ale notarului public menționate in înscrisul autentic cum sunt cele referitoare la prezenta părților, modul de identificare a lor sau luarea consimțământului, nu pot fi combătute decât prin înscrierea in fals.
Privitor însă la valabilitatea consimțământului, se poate face proba contrarie, deoarece notarul ia act de voința părților fara a avea posibilitatea sa controleze in ce măsura acea voința a fost sau nu afectata de vreo cauza de nulitate absoluta sau relativa (Revista Dreptul nr. 5/1995, p.82). De asemenea, prin D. civila nr. 2. C. a dispus - "constituie proba pana la înscrierea in fals si constatarea unui fapt petrecut in fata notarului." (Revista Dreptul nr. (...), p.117).
Motivarea instanței, referitoare la lipsa consimțământului mandantei, s-ar putea lua in considerare, in condițiile in care mandanta (reclamanta) ar fi făcut dovada revocării procurii pe care o contesta.
Pe cale de consecința, daca mandanta nu ar fi fost de acord cu conținutul procurii, putea sa o revoce, astfel încât actul sa fie lipsit de efecte juridice.
In lipsa unui act de revocare a procurii, recurenta consideră că mandanta a fost pe deplin de acord cu conținutul acesteia. Mai mult, procura depusa in susținerea cererii introductive are același conținut cu procura pe care a depus-o Notarul P. cu ocazia administrării probatoriului in cauza.
Prezumțiile instanței de judecata pot fi considerate, eventual, probe indirecte, si nici intr-un caz singura proba in baza căreia își motivează hotărârea. Convingerea instanței, in sensul constatării nulității absolute parțiale a procurii ce a stat la baza încheierii contractului de ipoteca, este fundamentata cu încălcarea legii.
Recurenta solicită să se constate îndeplinirea condițiilor de valabilitate a actelor juridice, prevăzute de art. 948 C civ, (in vigoare la data întocmirii acestora).
Daca mandanta nu-si însușea conținutul procurii; avea cale deschisa sa solicite revocarea acesteia, lipsind-o de efecte juridice si in acest mod făcând si proba contrara a înscrisului pe care înțelege sa-l conteste. Totodată, înscrisul autentic face dovada pana la declararea falsului. Ori, procura si contractul de ipoteca nu au fost declarate false.
Înscrisurile la care recurenta face referire își produc in continuare efectele juridice, in scopul pentru care au fost încheiate.
Recurenta nu poate fi de acord nici cu motivarea instanței de apel, in sensul ca, mandatul, in baza căruia s-a încheiat contractul de ipoteca in forma autentica, este încheiat in termeni generali, din moment ce se menționează, cu claritate in conținutul acestuia, scopul pentru care s-a întocmit, respectiv administrare, acte de vânzare, închiriere, comodat si ipoteca.
Recurenta consideră motivarea instanței lipsita de logica juridica, dând o interpretare eronata procurii, astfel încât, după părerea instanței, daca s-ar fi înstrăinat imobilul, prin împuternicit, deși, mandatara are putere deplina sa încheie acte de vânzare, instanța ar fi considerat ca e nevoie de alta procura.
In plus, mandatara este împuternicita sa efectueze acțiuni chiar nespecificate expres in conținutul ei, ceea ce lasă sa se înțeleagă caracterul extins al procurii, nu numai dreptul de a administra sau înstrăina imobilul, or, potrivit art. 1769 din Cod civ.", cine are capacitatea de a înstrăina un imobil poate a-l si ipoteca". Instanța nu a interpretat corect aceste dispoziții făcând o aplicare greșita a legii.
Așadar, chiar daca instanța a considerat necesitatea întocmirii încheierii de rectificare cu privire la mențiunile olografe din conținutul procurii, daca ar fi interpretat corect art. 1769 din Cod civ., ar fi constatat ca atunci când împuternicitul poate sa înstrăineze, poate sa si ipotecheze.
Pe cale de consecința, C. de ipoteca s-a încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale cerute pentru încheierea unui act juridic in condiții de deplina legalitate.
Motivarea instanței de apel se bazează pe răspunsul la interogatoriul pârâtei H. A., sora reclamantei, care nu poate fi considerată o probă credibilă având în vedere relația de rudenie dintre reclamanta si parata.
In mod greșit, instanța de apel își fundamentează decizia pe baza răspunsului la interogatoriul ce a fost luat paratei H. A. (sora reclamantei) cu ocazia administrării probelor, in fond.
Recurenta consideră ca instanța trebuie sa-si fundamenteze decizia pe întregul material probator. Or, la dosarul cauzei nu exista nicio dovada depusa de către reclamanta-intimata, in apărare, din care sa rezulte lipsa consimțământului la data întocmirii procurii ce a stat la baza încheierii contractului de ipoteca. Mai mult, conținutul procurii este însușit de mandanta prin semnătura.
De asemenea, așa cum se constata in motivarea instanței de apel, s-a reținut sancțiunea nulității prevăzuta de art. 53 din L. nr. 36/1995, in cazul lipsei elementelor indicate la art. 50 lit. c), f), j) si k) din legea speciala. Acest articol nu are aplicabilitatea in speță, în condițiile in care legea nu impune imperativ consemnarea, prin încheiere, a omisiunilor din cuprinsul actelor notariale redactate.
Pentru motivele învederate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii apelului si, pe fond, respingerea cererii, ca neîntemeiata.
Recursul este fondat în part
La termenul de judecată din data de (...), Curtea, din oficiu, în temeiul art.
306 alin. 2 C.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 3 C.pr.civ., a invocat un motiv de recurs de ordine publică, și anume, necompetența materială a J. B. în soluționarea cauzei în primă instanță, având în vedere că litigiul este unul comercial, având la bază un contract de ipotecă, accesoriu la un contract de credit bancar, și care, în raport de valoarea obiectului său, de 750.000 RON, era în competența materială de primă instanță a T.ui B. N. - Secția Comercială.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv de recurs de ordine publică, Curtea constată că acestea este fondat în parte, în aceste limite, urmând să fie admis în parte, conform dispozitivului prezentei decizii, motivat pe următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta C. V., în contradictoriu cu pârâții C. B. SA - S. B. și H. A., a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 1410/(...), autentificat sub nr. 1707/(...) de B. D. C. L., contract de ipotecă încheiat cu privire la imobilul situat în municipiul B., str. T. V. nr. 10, fostă str. Ștefan cel Mare nr. 10, sc. B, ap. 15.
Abia prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...), reclamanta a solicitat și constatarea nulității absolute a procurii de administrare autentificată sub nr. 2441/(...), în baza căreia a fost încheiat contractul de ipotecă menționat în cererea de chemare în judecată (f. 46, 47 dosar fond).
Ulterior, la termenul de judecată din (...) reclamanta și-a extins acțiunea și față de mandatara H. A., persoană care a încheiat contractul de ipotecă în calitate de mandatar, în baza procurii de administrare autentificată sub nr.
2441/(...) (f. 56 dosar fond).
Așadar, obiectul principal al cererii deduse judecății îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă încheiat între H. A. și C.
B., S. B., cu nr. 1410/(...), autentificat sub nr. 1707/(...) de B. D. C. L.
Prin acest contract de ipotecă (f. 6-9 dosar fond), încheiat între pârâta recurentă Casa de E. și C. - C. S. - S. B. și pârâta H. A., care a acționat în calitate de mandatar al reclamantei, în baza procurii de administrare autentificată sub nr. 2441/(...) de B. V. M., (f. 4, 5 dosar fond), s-a garantat un credit în sumă de
322.000 lei, cu o dobândă de 14% pe an, valoarea totală a bunului adus în garanție prin contractul de ipotecă, fiind în sumă de 750.000 RON (f. 21-29, f. 6-
9 dosar fond).
Prin urmare, valoarea obiectului cererii deduse judecății în înțelesul pe care art. 112 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ. îl dă acestei noțiuni, este de 750.000 RON, având în vedere că garanția constituită prin contractul de ipotecă a cărui nulitate se solicită are o valoare de 750.000 RON.
C. de chemare în judecată a fost promovată pe rolul J. B. la data de (...), cu mult înainte de data intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Potrivit art. 223 din L. nr. 71/2011, de punere în aplicare a Noului Cod civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială, în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil, se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
Pe cale de consecință, prezenta cauză este supusă dispozițiilor legale, materiale și procedurale, în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, (...).
Potrivit art. 3 pct. 11 C.com., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată - Codul comercial fiind abrogat abia la data intrării în vigoare a Noului C.civ., conform art. 230 alin. 1 lit. c din L. nr. 71/2011 -, sunt considerate fapte de comerț obiective operațiunile de bancă și schimb.
C. de ipotecă, fiind un contract accesoriu contractului de credit bancar, este supus cenzurii în fața instanței comerciale, iar nu al celei civile, dat fiind că, un contract de credit bancar este, evident, un contract comercial, în sensul prevăzut de art. 3 pct. 11 C. com.
Conform art. 1 din O.U.G. nr. 42/(...), aprobată prin L. nr. 2., privind instituirea unor măsuri de reorganizare a C. de E. și C. C. SA, în vederea privatizării, Casa de E. și C. C. SA, care va fi denumită în continuare C. SA, este persoană juridică română de drept privat, care este organizată și funcționează ca bancă în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998, privind activitatea bancară, republicată, fiindu-i aplicabilă legislația în domeniul bancar, cu excepțiile prevăzute de prezenta O. de urgență.
Art. 1 alin. 1 din L. nr. 58/1998, L. bancară, prevede că activitatea bancară în România se desfășoară prin Banca Națională a României și prin bănci, art. 2 din aceeași lege stipulând faptul că L. bancară se aplică băncilor, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, precum și sucursalelor din
România ale băncilor, persoanelor juridice străine.
În art. 3 alin. 1 lit. b din L. nr. 58/1998 se arată ce anume se înțelege prin termenul „., adică o „persoană juridică autorizată să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont propriu";, respectiv, ce anume se înțelege prin „., adică „orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani";.
L. nr. 66/(...), privind reorganizarea C. de E. și C. din România în societate bancară pe acțiuni, a prevăzut în art. 1 alin. 1 că aceasta se reorganizează pe societatea bancară pe acțiuni, cu acționar unic Statul Român, iar în alin. 2 al aceluiași articol a precizat că C. va funcționa ca bancă de economii.
Art. 2 alin. 1 lit. a și b din aceiași lege stipula faptul că disponibilitățile C. de E. și C. se fructifică prin acordarea de credite populației pentru cumpărarea,construirea, modernizarea, consolidarea sau repararea locuințelor proprietate personală, precum și pentru cumpărarea de bunuri de consum (lit. a), respectiv, prin acordarea de credite agenților economici mici și mijlocii (lit. d).
Potrivit art. 1 alin. 1.2 din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.
425/(...), privind aprobarea Statutului C. SA, Casa de E. și C. - C. funcționează ca o bancă.
În conformitate cu art. 2 alin. 2.1 din Ordinul nr. 1312/2008 al Ministrului Economiei și Finanțelor, pentru modificarea Ordinului nr. 425/2008, C. B. S. este persoană juridică română, organizată în forma juridică a unei societăți pe acțiuni, și își desfășoară activitatea ca bancă, în conformitate cu prevederile legislației aplicabile, ale prezentului Statut, ale Regulamentului propriu de organizare adoptat de B. și ale Reglementărilor interne emise în condițiile legii.
Art. 6 alin. 6.2 lit. b din Ordinul nr. 1312/2008 prevede că B. - fiind evident vorba despre C. B. SA -, poate desfășura, în limita autorizației acordate de B., precum și sub rezerva obținerii celorlalte autorizări cerute de lege, activități de contractare de credite, incluzând, printre altele, credite de consum, credite ipotecare, finanțarea tranzacțiilor comerciale, operațiuni de factoring, scontare, forfetare (Cod CAEN 6419).
Rezultă, așadar, că C. B. SA este o bancă, în înțelesul legislației în materie,
și funcționează ca o bancă, astfel încât, un contract de credit încheiat de aceasta, este un contract de credit bancar, cu evidentă și vădită natură comercială, în sensul pretins de art. 3 pct. 11 C.com.
Drept urmare, și contractul de ipotecă, care garantează un astfel de contract de credit bancar, va fi tot unul de natură comercială, ceea ce înseamnă că natura juridică a litigiului, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui astfel de contract de ipotecă, este una comercială, iar nu civilă.
Dată fiind natura comercială a litigiului, precum și valoarea contractului de ipotecă a cărui nulitate se solicită, de 750.000 RON, competența materială în primă instanță revenea T.ui B. N. - Secția Comercială, iar nu J. B., în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ., coroborat cu faptul că, la momentul soluționării prezentului recurs art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. era abrogat prin art. 219 din L. nr. 71/2011.
Constatându-se, așadar, că atât apelul, cât și judecata pe fond a cauzei pendinte, au fost soluționate cu încălcarea normelor de competență materială absolută, Curtea, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 306 alin. 2 C.pr.civ., coroborat cu art. 304 pct. 3 C.pr.civ. și art. 312 alin. 3 teza II C.pr.civ., va admite în parte recursul, în limitele motivului de recurs de ordine publică, va casa decizia recurată, rejudecând, va admite în parte apelul aceleiași pârâte, în limitele aceluiași motiv de ordine publică, iar în temeiul art. 297 alin. 2 C.pr.civ., va anula sentința J. B. și va trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Bistrița Năsăud, Secția II- a C. (actuala denumire a fostei Secții Comerciale).
Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. B. S. - S. B., împotriva deciziei civile nr. 9. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și rejudecând, admite în parte apelul declarat de pârâta C. B. S. - S. B., în contra sentinței civile nr. 2800/(...) a J. B., pe care o anulează și trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la T. B.-N., Secția a II-a C..
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
G.IER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: I.F.M.
Jud.apel: G.C.Frențiu/R.I.Berari
| ← Decizia civilă nr. 1788/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5091/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
