Decizia civilă nr. 1794/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1794/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul R. I., împotriva deciziei civile nr. 4. din 24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții P. M. și P. R., precum și pe intervenienții în interesul recurentului B. M.-C. și R. C.-A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtului- recurent R. I., avocat P.-N. L. și reclamanta-intimată P. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și a 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 23 aprilie 2012, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare la cererile de intervenție formulate de intervenienții R.
C.-A. și B. M.-C., la care au fost anexate în copie, decizii de impunere din oficiu, pentru apartamentul nr. 4, aferente anilor (...) și 2012. La aceeași dată reclamanții-intimați au depus la dosar o cerere prin care se solicită respingerea recursului și a cererilor de intervenție, precum și judecarea cauzei în condițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât apărătorul lor ales se află în concediu, la tratament. La cerere au fost atașate în copie fișa de tratament și cererea prin care se solicită acordarea concediului de odihnă.
Reprezentantul pârâtului-recurent arată că a luat la cunoștință conținutul întâmpinării.
Curtea, pune în discuția părților prezente excepția inadmisibilității celor două cereri de intervenție accesorii, formulată de numiții R. C.-A. și B.
M.-C.
Reprezentantul pârâtului-recurent apreciază că în baza art. 51 Cod procedură civilă, cererile de intervenție sunt admisibile, acestea pot fi formulate și în recurs, motiv pentru care solicită respingerea excepției inadmisibilității acestora.
Reclamanta-intimată arată că înțelege să susțină excepția inadmisibilității cererilor de intervenție accesorii și solicită admiterea acesteia.
Curtea, după deliberare, respinge excepția inadmisibilității cererilor de intervenție, întrucât potrivit prevederilor art. 51 Cod procedură civilă asemenea cereri se pot face chiar și în fața instanței de recurs, și admite în principiu cererile de intervenție accesorie formulate de numiții R. C.-A. și B. M.-C.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și în consecință modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată. Apreciază că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii atunci când reținut că instanța de fond în mod corect a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în raport de obiectul acțiunii civile formulate, respectiv obligarea pârâtului la consimțământ pentru orarul de funcționare al societății P. 45 T., întrucât reclamanții în calitate de proprietarii ai apartamentului au încheiat un contract de închiriere cu această societate comercială, iar potrivit art. 555
Cod procedură civilă proprietatea conferă titularului unui bun toate atributele prevăzute de lege. C. procesuală este reglementată în dispozițiile art. 41 Cod procedură civilă, în speță titular al dreptului de a solicita Autorizația cuprinzând orarul de funcționare revenind SC P. 45 T.. Sub aspectul soluționării pe fond a apelului, hotărârea recurată este nelegală prin prisma faptului că în speță nu există nici un abuz de drept din partea pârâtului, astfel încât să justifice acțiunea reclamanților în instanță. Prin urmare, în hotărârea pronunțată în apel se face o greșită aplicare a legii privind abuzul de drept care constă în exercitarea drepturilor conferite de lege cu rea-credință, cu încălcarea scopului pentru care ele au fost instituite
, de fapt în scopul de a produce consecințe vătămătoare pentru altcineva, or în speță, refuzul pârâtului de a-și da acordul reclamanților pentru schimbarea destinației apartamentului nr. 1 este justificat, pe de o parte pentru că acest apartament este situat într-un imobil cu patru apartamente cu destinație de locuințe, numai al cincilea spațiu are destinația de farmacie și este izolat de celelalte, iar pe de altă parte prin schimbarea destinației din spațiu de locuit în spațiu comercial, pârâtul este deranjat în liniștita folosință a apartamentului său. Astfel că refuzul pârâtului nu prezintă un abuz, el este justificat de daunele care i s-ar cauza în cazul schimbării destinației în spațiu comercial, și nu lezează nici un drept al reclamanților, dreptul acestora constând în folosirea apartamentului lor fără nici o perturbare din partea pârâtului, cu atât mai mult cu cât fiecare proprietar este obligat să -și folosească apartamentul în raport cu destinația dată. Pentru aceste motive apreciază că se impune admiterea recursului promovat de pârât, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta-intimată solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea scrisă, depusă la dosar, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate. A. că trei din cele cinciapartamente ale imobilului au altă destinație decât cea de locuințe, respectiv două sunt spații comerciale, iar unul este folosit ca spațiu pentru birouri. A. de asemenea că pârâtul nu este deranjat în folosința dreptului său de proprietate deoarece accesul la apartamentul acestuia se face din str. I. M. în vreme ce accesul la apartamentul nr. 1 se face din str. Baba Novac, iar trecerea a fost închisă cu lacăte de către pârât. Mai mult, acesta folosește singur curtea imobilului și nu permite accesul la pivniță. Societatea comerciale care funcționează în apartamentul său are un program rezonabil, între orele 10-18, astfel că nici din acest punct de vedere nu se poate susține că l-ar deranja pe pârât în liniștita folosință a apartamentului său. Reaua- credință a pârâtului rezultă și din faptul că acesta în permanență îi cerea bani pe diverse motive, pentru ca mai apoi acei bani să fie folosiți în scopuri personale de către acesta și nu în scopul pentru care i-a cerut. Deoarece în ultima vreme nu a mai avut posibilitatea să-i dea bani, acesta a început să-i facă tot felul de reclamații și notificări, invocând diverse motive.
Reprezentantul pârâtului-recurent arată că nu are cunoștință de faptul că pârâtul ar fi solicitat diverse sume de bani și nici că i-ar fi fost oferite acestuia de către reclamanți. A. de asemenea că din cunoștințele sale, singurul apartament cu destinație de spațiu comercial este farmacia. În ceea ce privește orarul de funcționare al SC P. 45 T., nu se poate spune că nu produce deranj, având în vedere că aprovizionarea acesteia se face dimineața la ora 7, precum și faptul că aceasta comercializează lucruri pentru copii, care scot diverse sunete ce deranjează. În ceea ce privește reclamațiile și notificările, reprezentantul pârâtului arată că acesta a făcut o singură notificare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. M. și P. R. și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul R. I., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții P. M. și P. R. în contradictoriu cu pârâtul R. I. pe care l-a obligat să-și dea consimțământul pentru schimbarea destinației apartamentului nr. 1 din imobilul situat în C.-N., str. I. M. nr. 43, din spațiu de locuit în spațiu cu altă destinație (comercial și/sau birouri) și obținerea autorizației și orarului de funcționare a acestuia pe numele A. de T. „. 45";.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților a fost respinsă întrucât reclamanții sunt proprietari tabulari asupra apartamentului nr.1, situat în C.-N., str.I. M. nr.43, parter, jud. C.. În această calitate aceștia au încheiat un contract de închiriere înregistrat la A. F. P. C.-N. sub nr.427138/(...), având ca obiect închirierea apartamentului nr.1, în vederea deschiderii de către chiriaș a unui punct de lucru.
S-a apreciat că reclamanții prin prezenta acțiune vizează dreptul lor, conferit prin lege, de a dispune de imobil prin închiriere și de a culege fructele cuvenite, potrivit art.555 Cod civil, drept care le este îngrădit de către pârât, astfel încât au calitate procesuală activă în prezenta cauză.
În privința inadmisibilității prezentei cereri de chemare în judecată întemeiată pe considerentul că reclamanții nu au chemat în judecată pe toțiproprietarii apartamentului nr.4, instanța a reținut că, cererea promovată de reclamanți este admisibilă, fiind aptă să conducă la materializarea demersurilor judiciare, prin emiterea actelor necesare schimbării destinației apartamentului din locuință în birouri.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că, reclamanții au calitatea de proprietari tabulari asupra apartamentului nr.1, situat în C. N., str. I. M., nr.43, jud.C..
În vederea exercitării dreptului lor de dispoziție asupra apartamentului nr.1, reclamanții au făcut încă din anul 2003 demersuri în vederea schimbării destinației acestuia din locuință în spațiu pentru birouri, obținând în acest sens Autorizația de construire nr.1224/(...).
La data de (...) între reclamanți și SC PARALE(...)ISM SRL B. a fost încheiat contractul de închiriere înregistrat la A. F. P. C.-N. sub nr.427138/(...), având ca obiect închirierea apartamentului nr.1, în vederea deschiderii de către chiriaș a unui punct de lucru.
Pentru schimbarea destinației spațiului reclamanții au obligația, conform anexei nr.1 a Legii nr.50/1991 de a obține acordul tuturor proprietarilor învecinați cu apartamentul lor.
Prin interogator, pârâtul a arătat că nu este de acord cu schimbarea destinației apartamentului nr.1, deoarece este traumatizat de activitatea care se desfășoară în acest imobil, modificări substanțiale în sensul că au demolat zidurile care despart camerele, activitatea care i-a creat acestuia și familiei sale o stare de tensiune și de stres continuă. Totodată a precizat că în apartament funcționează un magazin având ca obiect vânzarea de produse de îmbrăcăminte pentru copii, iar personalul angajat depozitează ambalajele și deșeurile pe casa scării.
În drept, potrivit anexei nr.1 a Legii nr.50/1991, în vederea obținerii autorizațiilor necesare schimbării destinației apartamentului din spațiu de locuit în A. de turism, reclamanții au nevoie de acordul proprietarilor vecini. Însă exercitarea acestui drept trebuie să se realizeze în limitele externe și interne conferite de lege și de regulile de conviețuire socială, a drepturilor subiective, prin evitarea abuzului de drept sub orice formă și implică intenția dreaptă, diligența și prudența titularului de a uza de dreptul său legal pentru un motiv legitim și într-un scop determinat.
Din actele dosarului rezultă că reclamanții au efectuat toate demersurile în vederea obținerii autorizației de construire pentru schimbarea destinației spațiului, beneficiind de acordul coproprietarilor din imobil, cu excepția pârâtului.
Activitatea pe care A. de turism urmează să o desfășoare în apartament nu este de natură a perturba folosința liniștită a proprietarilor vecini, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un birou destinat în exclusivitate activității de turism și care, în conjunctura actuală, nu presupune un aflux semnificativ de persoane și o activitate intensă, astfel încât schimbarea destinației spațiului nu presupune nici un fel de inconvenient pentru pârât, excluzându-se cu desăvârșire posibilitatea producerii de poluare fonică sau altă formă de stres.
I. a reținut că prin răspunsurile la interogator, pârâtul nu a invocat un motiv plauzibil sau rezonabil care să justifice refuzul de a consimți laschimbarea destinației spațiului fără ca exercitarea dreptului de proprietate al pârâtului să îmbrace formele abuzului de drept.
Prin decizia civilă nr. 4./(...) a T.ui C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de R. I. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime și a fost respinsă cererea intimaților P. M. și P. R. de obligare a apelantului la cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că părțile sunt proprietarii apartamentului 1 (reclamanții) și 4 (recurenții). Reclamanta a obținut o autorizație de construire, (1224/(...) emisă de P. M. C.-N.) prin care au fost autorizați reclamanții să realizeze acces direct la apartamentul nr. 1 și amenajare birouri.
În cauză nu a fost făcută dovada unei anulări a acestei dispoziții. Din planurile anexate acestei autorizații a rezultat că imobilul are o compartimentare la parter cuprinzând mai multe apartamente, o parte din spațiu fiind ocupat de o farmacie după cum rezultă din respectivul plan, unde se menționează existența acesteia cu acces direct din stradă.
Apelantul nu a contestat aceste planuri astfel încât se poate trage concluzia că și un alt spațiu din același imobil are destinația schimbată din acea inițială de spațiu de locuit, desfășurându-și activitatea o societate comercială.
Având în vedere calitatea de proprietar al imobilului instanța de fond a dat o corectă soluție excepției lipsei calității procesuale active întrucât reclamanții, în temeiul dreptului lor de proprietate, sunt îndreptățiți să formuleze pretenții decurgând din atributele dreptului lor de proprietate. I. de fond în mod corect a reținut incidența art. 555 Cod civil.
Excepția inadmisibilității nu a putut fi primită în cauză, acțiunea este îndreptată împotriva celui considerat de către apelanți ca fiind cel care aduce atingere unor drepturi și nu este o acțiune reală.
Cu privire la fondul cauzei instanța a apreciat că soluția pronunțată de judecătorie este temeinică, întrucât starea de fapt reținută de instanța de fond și avută în vedere și la soluționarea apelului converge spre ideea că atitudinea pârâtului este una ce poate fi considerată abuzivă în condițiile în care imobilul se află într-o zonă centrală, societatea care faptic își desfășoară activitatea are ca obiect comerț cu produse ce nu impun verificări de natură a aduce atingere liniștii, precum și a faptului că în prezent destinația imobilului este aceea de birouri, obținută în baza unei autorizații, activitate care se asemenea presupune o activitate diferită de cea de spațiu de locuit.
Pe de altă parte apărările cuprinse în întâmpinarea depusă privitor la existența unui acces diferit și separat la apartamentul 4 al reclamantului sunt de natură să ducă la concluzia inexistenței unei perturbări reale a folosinței apartamentului nr. 4.
Principiul liberării individuale invocat de apelant ca fiind încălcat prin obligarea să își dea acordul, acord care presupune un fapt personal, cunoaște limitări atunci când fără o justificare rezonabilă și întemeiată poziția exprimată de cel ce afirmă existența acestui principi este de natură să aducă o atingere folosinței normale a unui spațiu deținut de o altă parte.
Incidența prevederilor HG nr. 400/2003 nu a putut reținută, întrucât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată această dispozițieera abrogată expres prin alt act normativ, iar argumentele legate de nerespectarea dispozițiilor statului asociației de proprietari potrivit căreia fiecare proprietar este obligat sa-ți folosească propriul apartament în raport cu destinația dată, nu mai este de actualitate întrucât așa cum s-a arătat destinația inițială a imobilului nu mai este aceea de locuință ci de birouri, biroul putând fi calificat și un spațiu în care o agenție de turism sau altă formă de exercitarea a unei activități economice își desfășoară activitatea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul R. I., solicitând instanței modificarea deciziei pronunțate, cu consecința schimbării sentinței și respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că decizia pronunțată în apel s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal.
În primul rând, pârâtul a apreciat că în mod nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în raport cu petitul acțiunii având ca obiect obligarea pârâtului de a-și da consimțământul pentru orarul de funcționare al S. „. 45";, fiind aplicate greșit dispozițiile art. 41 și urm. C.Pr.Civ., raportat la art. 555 Cod civil.
Reclamanții nu au legitimare activă pentru a solicita instanței să-l oblige pe pârât să-și dea consimțământul pentru obținerea autorizației cu orarul de funcționare pentru o societate comercială, deoarece numai această societate este îndreptățită să solicite de la autoritățile competente autorizarea mai sus arătată. Reclamanții nu se pot subroga în drepturile chiriașilor atâta vreme cât această obligație nu este prevăzută în contractul de închiriere.
Pârâtul recurent arată că în mod nelegal a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, în raport cu faptul că reclamanții l-au chemat în judecată numai pe recurent, deși în cartea funciară sunt înscriși ca și proprietari ai apartamentului 4 atât pârâtul recurent, cât și soția sa. În opinia pârâtului, reclamanții trebuiau să cheme în judecată ambii proprietari ai apartamentului.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul apreciază că hotărârea pronunțată în apel este nelegală, deoarece în sarcina sa nu se poate reține faptul că și-au exercitat drepturile conferite de lege cu rea credință și cu încălcarea scopului pentru care au fost ele instituite.
Așadar, refuzul pârâtului este justificat, deoarece destinația imobilului a fost aceea de locuință și nu una comercială, pârâtul nu nesocotește dreptul reclamanților asupra spațiului și nu aduce atingere legii sau moralei prin refuzul său, ca acest refuz să poată fi asimilat relei credințe sau unei fapte ilicite.
Refuzul pârâtului nu este abuziv, ci este justificat de daunele care i-ar fi cauzate în cazul schimbării destinației în spațiu comercial, modificarea destinației creându-i o stare de disconfort în propria sa locuință.
I. de apel a ignorat recunoașterea reclamanților că în prezent în acest spațiu funcționează două societăți comerciale și astfel, fără nicio probă administrată în afara interogatoriului și a unor înscrisuri l-a pus pe recurent în postura de a-și vinde eventual locuința datorită activității comerciale a reclamanților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. și art. 312 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați P. M. și P. R. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au apreciat că în mod legal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, constatând că sunt proprietari ai apartamentului nr. 1 din imobilul în litigiu, calitate care le conferă dreptul de a solicita schimbarea destinației imobilului.
În ce privește fondul recursului, reclamanții au arătat că acesta este nefondat, deoarece au amenajat o cale de acces separată pentru funcționarea apartamentului 1 direct din stradă, iar accesul la etajul 1 al imobilului unde se află apartamentul 4 a fost închis de recurent cu o ușă metalică.
Refuzul recurentului de a consimți la schimbarea destinației imobilului, s-a făcut cu rea credință, intrând sub incidența art. 723 C. civil și art. 3 din Decretul nr. 31/1954, limitându-le reclamanților posibilitatea de a închiria apartamentul unor societăți comerciale.
În prezenta cauză au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului recurent R. I., intervenientul R. C. A., precum și intervenienta B. Maaria C. (f. 19, f. 20).
În motivarea cererii de intervenție, intervenientul R. C. A. a arătat că este proprietarul apartamentului 4 B situat în imobilul în litigiu, iar apartamentul său este învecinat la etaj cu apartamentul reclamanților P. M. și P. R. De mulți ani este deranjat în folosința apartamentului său de către reclamanți, care închiriază apartamentul lor unor societăți comerciale, care prin activitatea comercială desfășurată produc zgomot și depozitează deșeuri pe cale de acces comună a imobilului. Disconfortul este generat și de traficul intens al clienților care intră în magazin sau de aprovizionarea cu marfă înainte de ora 7 perturbă liniștea interveneintului.
În motivarea cererii de intervenție intervenienta B. M. C. a solicitat admiterea recursului pârâtului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, menționând că este proprietară a apartamentului nr. 3 situat în imobilul în litigiu, acest apartament fiind învecinat la parter cu apartamentul reclamanților. I. disconfortul creat de către reclamanți întrucât aceștia închiriază apartamentul la diverse societăți comerciale, care prin specificul activității perturbă liniștea intervenientei.
Reclamanții intimați au arătat că apartamentul intervenientei, care este fiica recurentului are destinația de birou și nu-l deranjează pe recurent.
În ședința publică din (...) au fost admise în principiu cererile de intervenție, potrivit dispozițiilor art. 51 Cod proc.civ.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În memoriul de recurs pârâtul critică nelegala respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și a excepției inadmisibilității acțiunii, precum și soluția pronunțată de instanță cu privire la fondul cauzei.
Deși criticile privind modul de soluționare a excepțiilor nu se regăsesc în primul motiv de recurs invocat de către pârât, având în vedere dispozițiile art. 137 Cod proc.civ., curtea le va examina cu prioritate.
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care presupune justificarea dreptului său de a participa, ca parte, la proces. Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției , ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport -recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept.
Reclamanții P. M. și P. R. sunt proprietarii apartamentului nr. 1 situat în C.-N., str. I. M. nr. 43 și justifică calitatea procesuală, pentru primul capăt de cerere cum corect au reținut prima instanță și instanța de apel, fiind incidente dispozițiile art. 555 cod civil (Legea nr. 287/2009). Intimații sunt proprietarii apartamentului 1 și au solicitat consimțământul proprietarului apartamentului 4 din același imobil, de pe str. I. M. nr. 43, având deci calitate procesuală pentru acest capăt de cerere.
A doua cerere formulată de reclamanți vizează obligarea pârâtului de a-și da consimțământul la programul de funcționare a SC „. 45";, care a închiriat apartamentul 1, potrivit contractului de închiriere încheiat în (...) (f.
8 dosar fond).
Așadar, acest petit interesează o terță persoană, care nu face parte din cadrul procesual cu care reclamanții au investit instanța. C. procesuală este legată strâns de interesul pe care o parte îl are în declanșarea unui litigiu și acest interes trebuie să fie juridic ocrotit.
În cazul de față, prin contractul de închiriere în C. V pct. 1 lit. d reclamanții s-au obligat să-i acorde sprijin chiriașului pentru obținerea autorizațiilor și a vizelor necesare desfășurării activității sale, însă reclamanții nu s-au obligat să obțină ei autorizațiile, în numele chiriașilor.
În cazul de față, sprijinul pentru obținerea autorizației nu poate să fie interpretat în sens atât de larg încât reclamanții să fie cei care solicită obligarea pârâtului să își dea acordul cu privire la programul de activitate al societății comerciale.
Consimțământul vizând acordul pentru funcționarea unei societăți comerciale trebuie să fie solicitat de către beneficiar, respectiv de către societatea comercială, pentru că raporturile juridice urmează să se stabilească între aceasta și pârât. C. de proprietari ai reclamanților a spațiului închiriat nu acoperă și această solicitare vizând acordul pentru funcționarea unei societăți comerciale, deoarece prin contractul de închiriere încheiat reclamanții nu s-au obligat în acest sens.
Așadar, pentru al doilea petit al cererii de chemare în judecată, reclamanții nu justifică calitate procesuală activă, motiv pentru care, curtea va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere având ca obiect obținerea autorizației și orarului de funcționare pe numele A. de T. „. 45";.
Nu est fondată critica recurentului pârât vizând respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, raportat la faptul că reclamanții nu au chemat în judecată și celălalt coproprietar al apartamentului 4, respectiv soția pârâtului R. I.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, părții reclamante revenindu-i dreptul de a stabili cadrul procesual, de a indica persoanele cu care înțelege să se judece. Faptul că reclamanții nu au chemat în judecată toți coproprietarii apartamentului nr. 4 ca să obținăconsimțământul acestora în vederea schimbării destinației apartamentului 1 în spațiu comercial, este o problemă care vizează punerea în executare a acestei hotărâri și nu admisibilitatea acțiunii. Acțiunea este admisibilă deoarece vizează un fapt personal al pârâtului, respectiv refuzul acestuia de a consimți la schimbarea destinației spațiului. Este posibil ca reclamanții să- l cheme în judecată doar pe un coproprietar al imobilului învecinat, pentru că ipotetic, celălalt coproprietar își dă acordul la schimbarea destinației spațiului și în acest caz nu ar fi necesară împrocesuarea lui.
Așadar, în mod corect a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.
M.ivele de recurs vizând fondul cauzei sunt admisibile, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, proprietari ai apartamentului nr. 1, și pârâtul, proprietar al apartamentului 4, sunt vecini în același imobil, situat pe str. I. M. nr. 43. Apartamentul pârâtului se află la etaj, iar apartamentul reclamanților la parter.
Din CF 2. C.-N. rezultă că apartamentul nr.1, proprietatea reclamanților, este compus din 3 birouri, arhivă, oficiu, baie, wc, cămară de alimente, 2 holuri, cu suprafața utilă de 118,16 mp cu părțile indivize
30,19/100 și teren atribuit în proprietate 83/146 parte (f. 21-22).
Din acest extras de carte funciară rezultă că destinația apartamentului
1 a fost schimbată din destinația de locuință, care apare în extrasul de la fila
13, în destinația de birou.
Cu toate acestea, din corespondența purtată între S. Autorizări Comerț din cadrul Direcției Patrimoniului Municipiului și Evidenței Proprietății C.-N. și pârât, rezultă că pentru aprobarea acordului de funcționare a societății comerciale este nevoie de schimbarea destinației spațiului în care societatea își desfășoară activitatea, din „birou"; în „spațiu cu destinație comercială"; (f.
29-30).
Din înscrisurile mai sus arătate rezultă clar că desfășurarea legală a unei activități comerciale presupune ca aceasta să funcționeze într-un spațiu cu destinație comercială.
În cazul de față, reclamanții P. M. și P. R. au încheiat contractul de închiriere cu SC „. 45 T. SRL cu privire la apartamentul 1 situat în C.-N., str.
I. M. nr. 43, la data de (...) (f.8), anterior promovării prezentei acțiuni, înregistrată în data de 16 iulie 2010.
Așadar, reclamanții au încheiat un contract de închiriere pentru apartamentul cu destinația de birou cu o societate comercială, deși nu aveau acordul vecinilor pentru ca în acel apartament să se desfășoare activități comerciale.
Potrivit dispozițiilor art. 555 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
În cazul de față, reclamanții sunt cei care au depășit aceste limite legale, deoarece, cum am arătat în cele mai sus reținute, au închiriat apartamentul unei societăți comerciale cu consecința desfășurării acestei activități, în lipsa acordului vecinilor de a schimba destinația spațiului respectiv.
De fapt, în apartamentul, proprietatea reclamanților își desfășoară activitatea nu numai S. „. 45";, ci și o societate comercială care are ca obiect de activitate desfacerea produselor de îmbrăcăminte pentru copii și jucării, împrejurare necontestată de către reclamanți.
Deci, anterior obținerii acordului vecinilor pentru schimbarea destinației spațiului, reclamanții au permis unor societăți comerciale să desfășoare activități comerciale, deși nu îndeplineau condițiile legale, întrucât spațiul închiriat nu avea destinația de spațiu comercial.
Într-o logică firească a lucrurilor, s-ar fi impus ca reclamanții să solicite acordul pârâtului pentru schimbarea destinației apartamentului 1 din birou în spațiu cu destinație comercială, iar ulterior, după obținerea acestui acord sau a hotărârii judecătorești (în ipoteza în care pârâtul în mod abuziv nu și-ar fi exprimat consimțământul) să încheie un contract de închiriere cu o societate comercială.
În aceste condiții, reclamanții ar fi respectat dispozițiile art. 555 C. civil, respectiv dreptul de proprietate ar fi fost exercitat în limitele prevăzute de lege.
În cazul de față, reclamanții sunt cei care și-au exercitat abuziv dreptul de proprietate și faptic au schimbat destinația apartamentului, în disprețul dispozițiilor legale.
Așadar, dreptul de proprietate al reclamanților poate fi ocrotit numai în ipoteza în care aceștia își exercită dreptul cu respectarea limitelor legale prevăzute.
Nu se poate susține că pârâtul și-a exercitat abuziv dreptul de proprietate și a refuzat să consimtă la schimbarea destinației spațiului respectiv, acesta arătând în mod constant care sunt inconvenientele pe care trebuie să le suporte zi de zi, ca urmare a transformării faptice a destinației spațiului în litigiu: zgomotul generat de activitatea de aprovizionare și de vizitare a magazinului de către clienți și în plus, ambalajele depozitate în casa scării care obstrucționau posibilitatea acestuia de a folosi normal acel spațiu indiviz comun, zgomotele generate de modificările interioare ale spațiului, în funcție de nevoile și profilul de activitate al societății chiriașe.
Orice persoană are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, ori inconvenientele mai sus arătate îi pot afecta pârâtului sănătatea, confortul vieții private, motiv pentru care refuzul de a-și exprima consimțământul este legitim din perspectiva dispozițiilor art. 252 Cod civil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., ral pa dispozițiile art. 312 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de pârâtul R. I. și cererile de intervenție accesorii formulate de R. C.-A. și B. M.- C. împotriva deciziei civile nr. 4. din 24 ianuarie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în sensul că va admite apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 15165/(...) a Judecătoriei C.-N. pe care o va schimba în parte în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. M. și P. R. pentru cererile având ca obiect obținerea autorizației și orarului de funcționare pe numele A. de T. „.
4. va respinge acțiunea reclamanților împotriva pârâtului având ca obiect schimbarea destinației spațiului ap. 1 din imobilul situat în C.-N., str. I. M. nr. 45. Va menține dispoziția privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
În faza procesuală a recursului pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată, însă a solicitat ca reclamanții să fie obligați la cheltuieli de judecată în fața primei instanțe și în apel.
Întrucât reclamanții au căzut în prezenții, potrivit dispozițiilor art. 274
Cod proc.civ., vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și apel în sumă totală de 1800 lei, în favoarea pârâtului, reprezentând onorarii avocațiale (f.19 fond, f. 20 apel).
Prin cererile de intervenție formulate, intervenienții R. C. Aureliu și B. M. C., proprietarii apartamentelor 4 B și 3 din același imobil, au invocat faptul că sunt deranjați de activitatea comercială care deja se desfășoară în apartamentul 1, arătând disconfortul creat de zgomotele produse cu ocazia descărcării mărfii pentru societatea comercială și depozitarea ambalajelor în părțile indivize comune ale imobilului. Intervenienții nu au pretenții personale, însă argumentele invocate vin în sprijinul recursului declarat de către pârâtul recurent.
Reclamanții intimați au susținut faptul că și apartamentul 3 are destinația de birou și este închiriat, fapt care nu-l deranjează pe pârât, însă acest argument nu poate fi valorificat cu succes, întrucât și apartamentul 1 aparținând reclamanților are în acest moment destinația de birou și această destinație nu a fost contestată de pârât. N. pârâtului vizează schimbarea destinației actuale a apartamentului în spațiu cu destinație comercială.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 și urm. Cod proc.civ., curtea va admite și cerile de intervenție.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul R. I. și cererile de intervenție accesorii formulate de R. C.-A. și B. M.-C. împotriva deciziei civile nr. 4. din
24 ianuarie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 15165/(...) a
Judecătoriei C.-N. pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. M.
și P. R. pentru cererile având ca obiect obținerea autorizației și orarului de funcționare pe numele A. de T. „. 45";.
Respinge acțiunea reclamanților împotriva pârâtului având ca obiect schimbarea destinației spațiului ap. 1 din imobilul situat în C.-N., str. I. M. nr. 45.
Menține dispoziția privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Obligă reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și apel în sumă totală de 1800 lei, în favoare pârâtului.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. T. D. A.-T. N.
GREFIER M. L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.apel: D.Tatu, F.S. Bolchiș
| ← Decizia civilă nr. 112/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 87/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
