Decizia civilă nr. 2808/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 2808/R/2012

Ședința publică din 01 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P. G.IER : A.-A. M.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta V. R., împotriva deciziei civile nr. 2. din 15 februarie 2012, pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. R., PRIN M. B., M. N.,

L. L. și L. J., având ca obiect partaj judiciar.

Se constată că la data de (...), a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat

"Concluzii scrise";, care a fost expediat prin fax de pârâții intimați L. J., L. L. și M. N., prin intermediul doamnei avocat R. N., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a deciziei atacate ca fiind legală, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat "Concluzii scrise";, care a fost expediat prin fax de reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat C. K. A., prin care se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii acțiunii principale și ieșirea din indiviziune în varianta III din expertiza de la dosar sau în orice altă variantă expusă de expert, excluzând însă varianta I, total dezavantajantă pentru reclamantă.

Mersul dezbaterilor, concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 5835 din (...) a Judecătoriei B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), s-a admis acțiunea civilă principală extinsă, formulată de reclamanta V. R., împotriva pârâților L. J., L. L. și M. N., ca fiind întemeiată.

S-a admis în parte, acțiunea reconvențională formulată de pârâții L. J., L. L. și M. N., și în consecință: s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantei față de pârâți cu privire la imobilul teren în suprafață de 959 mp., situat în B., situat în B., P. Petru R., nr. 9, înscris în CF 50227 B. (fost 1148 B.), nr. top.

1819/2/1/1/1/1, prin formare de 3 loturi în natură, potrivit cotelor de proprietate înscrise în CF, și atribuirea acestora conform variantei nr. III din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. V., astfel:

I. Lotul nr. 1 compus din terenul în suprafață de 159 mp. (teren ocupat decasa de locuit formată din apartamentele I și II), cu nr. top. nou

1819/2/1/1/1/1/1 și nr. cadastral 15.433, se atribuie în indiviziune reclamantei

V. R. (cota de 7. părți) și pârâților L. L. (cota de 2. părți), M. N. (cota de 4. părți),

L. J. și L. L. (cota de 2. părți);

II. Lotul nr. 2 compus din terenul în suprafață de 199 mp. (teren liber de construcții care cuprinde căi de acces la imobilul casă), cu nr. top. nou

1819/2/1/1/1/1/2 și nr. cadastral 15.434, se atribuie reclamantei V. R.

III. Lotul nr. 3 compus din terenul în suprafață de 601 mp. (teren liber de construcții care cuprinde căi de acces la imobilul casă, curte și grădină), cu nr. top. nou 1819/2/1/1/1/1/3 și nr. cadastral 15.435 se atribuie în indiviziune pârâților L. L. (cota de 1. părți), M. N. (cota de 3. părți), L. J. și L. L. (cota de 1. părți);

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea părților asupra loturilor astfel atribuite, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul P. V. - varianta nr. III, act ce face parte integrantă din prezenta sentință.

S-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâtul S. R., prin M. B. și s- au compensat cheltuielile de judecată în întregime.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că asupra imobilului teren în suprafață de 959 mp., situat în B., P. Petru R., nr. 9, înscris în CF 50227 B. (fost 1148 B.), nr. top. 1819/2/1/1/1/1, sunt coproprietari tabulari, în indiviziune, reclamanta V. R., în cotă de 2. părți și pârâții L. L., în cotă de 1. părți, M. N., în cotă de 3. părți, L. L. împreună cu L. J., în cotă de 1. părți.

Pe acest teren se află edificată o casă de locuit compusă din două apartamente, apartamentul nr. I constituind proprietatea pârâților L. L. și L. J., iar apartamentul nr. I proprietatea reclamantei, cele două apartamente având ca părți comune indivize: fundații, pereți de rezistență, șarpantă cu învelitoare, fațadă, instalații electrice, sanitare, termice și gaze.

Pentru sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul teren, în cauză s- a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare (întrucât expertiza extrajudiciară a fost contestată de pârâți), ocazie cu care expertul P. V. a făcut propuneri de partajare a terenului în cinci variante, pentru fiecare din ele întocmind planuri de amplasament cu propuneri de dezlipire și planuri de amplasament și delimitare imobil pentru fiecare lot nou creat.

În aplicarea principiului reglementat de art.728 C., potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, și ținând seama de criteriile prevăzute la art. 673^{9C., în considerarea art. 673^{5alin. 2 C., instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantei față de pârâți potrivit variantei nr. III a raportului de expertiză, prin formarea de 3 loturi în natură, un lot cu suprafața de 159 mp. (teren ocupat de casa de locuit formată din apartamentele I și II), cu nr. top. nou 1819/2/1/1/1/1/1 și nr. cadastral 15.433, pentru reclamantă (cota de 7. părți) și pârâții L. L. (cota de 2. părți), M. N. (cota de 4. părți), L. J. și L. L. (cota de 2. părți), în indiviziune, un lot cu suprafața de 199 mp. (teren liber de construcții care cuprinde căi de acces la imobilul casă), cu nr. top. nou}}

1819/2/1/1/1/1/2 și nr. cadastral 15.434, pentru reclamantă și un lot cusuprafața de 601 mp. (teren liber de construcții care cuprinde căi de acces laimobilul casă, curte și grădină), cu nr. top. nou 1819/2/1/1/1/1/3 și nr. cadastral 15.435, în indiviziune, pentru pârâții L. L. (cota de 1. părți), M. N. (cota de 3. părți), L. J. și L. L. (cota de 1. părți), sens în care va admite în întregime acțiunea principală și în parte cererea reconvențională formulată de pârâți.

La alegerea variantei de partajare s-au avut în vedere amplasamentul casei de locuit și cotele de proprietate ale părților, necesitatea asigurării căii de acces auto și pietonale la imobilul construit, această modalitate de partajare fiind singura de natură să asigure folosința utilă atât a apartamentului, cât și a terenului reclamantei. În plus, expertul a recomandat personal această variantă justificat de faptul că oferă părților din proces loturi cât mai favorabile a fi folosite, echilibrate dimensional.

Varianta nr. I solicitată de pârâți (prin concluziile scrise depuse la dosar) nu a putut fi primită întrucât nu prezintă nicio utilitate practică pentru reclamantă, aceasta permițând doar accesul la construcție, acces care există și în prezent. Practic, variantele I sau II (propusă prin cererea reconvențională) fac inutilă ieșirea din indiviziune atâta timp cât terenul propus a fi atribuit reclamantei este în prezent drum de acces. Mai mult, aceste variante de partaj ar determina o diminuare semnificativă a valorii construcției, în cazul în care reclamanta nu ar avea teren în fața apartamentului său, pentru a-i permite folosința și sub aspectul efectuării unor eventuale lucrări de reparații.

Pe de altă parte, prin împărțirea terenului potrivit solicitărilor pârâților s-ar crea o inechitate pe categoria de folosință, reclamanta rămânând în proprietate cu „., iar pârâții cu „. și grădină";. De asemenea, aceste modalități de partajare ar putea determina în viitor apariția unui nou litigiu între părți decurgând din dreptul de trecere reglementat de art. 616-619 C.

În considerarea dispozițiilor art. 20, art. 22 din Legea 7/l996, republicată, instanța de fond a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea părților asupra loturilor astfel atribuite, potrivit variantei III a raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit în cauză de expertul sus citat, act ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Totodată, în baza art. 246 C. prima instanță a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâtul S. român, prin M. B.

În aplicarea art. 276 C. cheltuielile de judecată suportate de părți au fost compensate în întregime.

Prin decizia civilă nr. 2. februarie 2012 a Tribunalului B.-N., pronunțată îndosarul nr. (...), s-a admis ca fiind fondat apelul declarat de pârâții reclamanți reconvenționali L. J., L. L. și M. N., împotriva sentinței civile nr. 5., pronunțată de

Judecătoria Bistrița în dosarul nr. (...) și s-a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că s-a admis în întregime cererea reconvențională și s-a dispus ieșirea din indiviziune, prin formarea de trei loturi în natură și atribuirea acestora conform variantei nr.I din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. V. și întabularea părților în cartea funciară potrivit variantei nr.I din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. V., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Intimata V. R. a fost obligată să plătească apelanților 2.638,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, iar în favoarea Comunei C. suma de 3.117,5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru datorată pentru fondul cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie partajarea terenului în suprafață de 959 m.p. situat în intravilanul municipiului B., pe care se află și o construcție cu destinația delocuință și care, la data promovării acțiunii, era partajată în două apartamente, ap.I , înscris în c.f. nr.1148/I B. și ap.II, înscris în c.f. nr.1148/II B., fiind în coproprietate doar terenul, teren din care reclamanta are o cotă de 2. m.p., iar cota de 5. m.p. aparține pârâților intimați fiind distribuită între aceștia astfel: M. N. are cota de 359 m.p./959 m.p (formată din cota de 1. m.p. și cota de 1. m.p.) și asupra acesteia este notată promisiunea de înstrăinare în favoarea pârâtei L. L. L. L. are cota 166(convertit din 165,5 m.p. inițial)/959 m.p. și L. L. împreună cu L. J., bun comun, au cota 166(convertit din 165,5 m.p. inițial)/959, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară.

Tribunalul a notat că, la data apariție Legii nr.112/1996, imobilul casă era deținut în calitate de chiriași de soții M. D. și M. N. (ap.I) și de numitul M. D. (ap.II), atât construcția cât și terenul de 959 m.p. fiind proprietatea statului român. În temeiul acestei legi cele două apartamente au fost vândute chiriașilor, așa cum reiese din întabularea efectuată în cartea funciară la (...).

Ca urmare a dobândirii în proprietate a apartamentelor, foștilor chiriași li s-a atribuit în proprietate, prin O. de atribuire nr.186/2001 al P. B.-N., dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor cumpărate, în suprafață totală de 600 m.p. din cel total de 959 m.p., respectiv soților M. le-a fost atribuită în proprietate cota de 3. m.p. și numitului M. D. cota de 2. m.p., restul terenul de 359 m.p., rămânând în proprietatea S.ui R.

În prezent, cota de 2. m.p. aferentă apartamentului II și acest apartament, ce au aparținut numitului M. D., sunt proprietatea reclamantei V. R., iar apartamentului I și terenul aferent apartamentului I sunt proprietatea pârâtei L. L., 1. m.p, singură, urmare a moștenirii după tatăl decedat M. D. și cota de 1. aparține acesteia împreună cu soțul, cu titlu de întreținere dobândit de la M. N. A. cotei de 3. m.p., ce a rămas în proprietatea S.ui R., în prezent este proprietară pârâta M. N., care a dobândit terenul prin cumpărare de la M. B. în patrimoniul căruia a trecut terenul, prin două contracte autentice de vânzare-cumpărare, unul pentru cota de 1. m.p. și unul pentru cota de 1. m.p. m.p.

O. de atribuire în proprietate a suprafeței de teren aferentă apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr.112/1996 a fost emis în baza documentației întocmite în acest scop, documentație în care, pe de o parte, a fost stabilităsuprafața de teren din cea totală de 959 m.p. care constituie teren aferent locuinței și pe de altă parte, au fost determinate cotele părți din terenul aferent casei ce revine fiecărui proprietar de apartament, în funcție de suprafața deținută sin construcție.

Din schițele întocmite de expertul care a efectuat documentația respectivă, rezultă că suprafața de teren ce a fost stabilită ca fiind aferentă celor două apartamente din imobilul casă este cea cu forma asemănătoarei literei „U"; adică, fâșia de teren situată limitrof cu vecinul U. Emil ce se întinde din bulevardul R., care apoi se lățește și se întinde până la peretele casei înainte de locul situării scărilor de acces în casă (aspect ce reiese și din constatările instanței la fața locului, conform procesului verbal, cuprinde terenul situat între casă și gardul de delimitare a proprietății față de blocul 2 din Aleea P. și cel situat între casă (doar de la colțul casei dinspre bulevardul R. , notat pe schiță cu";6";) și aleea situată spre numărul administrativ 10, precum și terenul de sub casă, schița terenului aferent fiind delimitată între punctele 1-9-3, punctul situat imediat după litera ";m"; -6-7-8, se continuă cu peretele casei și apoi linia în formă de „L"; până la bulevardul R. - și apoi punctul 1.

Acest teren are suprafața de 600 m.p. și a fost atribuit în proprietate soților M. în cotă de 331 m.p. și numitului M. D. 269 m.p., fiind notat pe schiță cu denumirea de „., adică, prescurtarea de la parcela 1, ce are categoria de folosință „. construcții"; .

Terenul care a rămas în proprietatea S.ui R., după atribuire proprietarilor apartamentelor, este cel notat pe schițe cu „., prescurtarea de la parcela „2"; cu destinația de „. și este situat între peretele casei și bulevardul R. și între peretele casei dinspre nr. administrativ 8 și fâșia de teren (aleea de acces la locuință atribuită în proprietatea foștilor chiriași).

Prin urmare, deși terenul a fost atribuit în proprietatea cumpărătorilor apartamentelor sub formă de cote părți și întabularea acestora în c.f s-a efectuat sub formă de cotă parte, în coproprietate cu S. R., în fapt, terenul atribuit în proprietatea foștilor chiriași ai apartamentelor, de 600 m.p., a fost delimitat de cel care a rămas în proprietatea statului, starea de coproprietate fiind doar în cartea funciară urmare a faptului că nu s-a realizat partajul autentic al terenului. În realitate, terenul a fost parcelat fiind stabilit cu certitudine care este lotul de

600 m.p. ce a devenit proprietatea cumpărătorilor locuinței și care este lotul de teren rămas în proprietatea statului.

Ulterior, municipiul B. a vândut pârâtei M. N., prin două contracte autentice de vânzare cumpărare, terenul de 359 m.p., inițial 169 m.p. și apoi,

190 m.p., așa cum el a fost determinat anterior ca fiind cel arabil, destinație menționată și în actele autentice de înstrăinare și care este aceeași și în prezent așa cum a constatat tribunalul cu ocazia cercetării la fața locului.

Că terenul a fost delimitat la data atribuirii în proprietate prin ordin al prefectului rezultă și din clauzele celor două contrate autentice de vânzare- cumpărare încheiate între Consiliul Local al municipiului B. și pârâta M. N., în care se arată la pct.II.3 că „. care se vinde prin acest contract s-a predat în folosința cumpărătoarei anterior semnării actului de față"; .

Or, o cotă parte de teren virtuală nu poate fi predată în folosința cumpărătoarei ci vânzătorul a predat în fapt o porțiune de teren corespunzătoare cotei ideale de 190 mp., respectiv 166 m.p..

Anterior încheierii acestor acte de vânzare a fost întocmită și o schiță de către expertul C. I., în care a fost localizat fiecare lot vândut cu mențiunea că pe această schiță se notează că loturile nu s-au determinat prin măsurare ci s-a făcut o apreciere aproximativă, ceea ce este real în condițiile în care pe această schiță de delimitare a loturilor, acestea nu sunt determinate prin puncte de contur distincte, fiind trasate doar linii de demarcație și, pe de altă parte, tribunalul a constatat că în suprafața aproximativă astfel determinată nu este inclusă o parte din terenul ce a rămas în proprietatea statului, conturul aproximativ nefiind identic cu cel al parcelei „A";, anterior descrise. De altfel, în contractele autentice de vânzare-cumpărare nu se face nicio referire la această schiță, fiind probabil întocmită doar la pentru informarea cumpărătoarei.

Așa fiind, chiar dacă cu ocazia atribuirii în proprietate a terenului aferent casei, proprietarii apartamentelor, au rămas înscriși în cartea funciară în indiviziune cu S. R., având în vedere că la atribuirea, în proprietate, prin ordin, către proprietarii apartamentelor din casă, s-a determinat conform schiței descrise mai sus terenul aferent acestei construcții, la ieșirea din indiviziune se impune ca, pentru proprietarii celor două apartamente, să se formeze loturi în conturul lotului de 600 m.p. determinat la atribuirea în proprietate, iar lotul de teren care a rămas în proprietatea statului și ulterior a fost vândut pârâtei apelante M. N. să revină acesteia.

Prin urmare, doar în limitele schiței terenului de 600 m.p. anterior descris trebuie verificat dacă este posibilă formarea de loturi distincte pentru fiecare coproprietar de apartament, reclamanta V. R., în calitate de succesor în drepturi al fostului chiriaș neputând să dobândească decât drepturile pe care acesta le-a avut, adică proprietatea supra apartamentului II și cota parte de de 269 m.p. din terenul aferent celor construcției formată din cele două apartamente.

Includerea în lotul reclamantei intimate V. a vreunei părți din terenul care nu face parte din terenul determinat la atribuire ca fiind teren aferent locuinței se poate face doar cu acordul apelantei M. N. care a cumpărat terenul rămas în proprietatea S.ui.

În speță, expertul P. V. a identificat terenul și construcțiile și a întocmit 5 variante de partaj. C. schița întocmită cu ocazia atribuirii terenului aferent construcției în proprietatea foștilor chiriași ai celor două apartamente (f.42-46 dosar apel) cu schița de la fila 97 dosar fond, în care este descris, în prezent, terenul pe categorii de folosință, rezultă că terenul care a fot atribuit în proprietate proprietarilor apartamentelor este format din terenul de sub cele două apartamente, cu contur de culoare albastră și respectiv galbenă, terenul cu destinația de alee, de 151 m.p., cu contur portocaliu și terenul cu contur roz, din care se scade suprafața folosită în plus față de întabulată, de 23 m.p., situată înspre blocul nr. 2 din aleea P., loturi care, împreună, au suprafața totală de 618m.p., din care 159 m.p. este suprafața construită, iar lotul conturat cu culoare verde, de 341 m.p., corespunde lotului arabil ce a rămas în proprietatea statului și ulterior a fost vândut apelantei M. N., cu suprafața de 359 m.p.

Distribuirea suprafeței totale de 959 m.p. în două loturi de 600 m.p. și 359 m.p. în anul 2001 și respectiv 618 m.p. și 341 m.p., în anul 2011 (suprafața construită fiind și ea diferită, în anul 2001 de 154 m.p. și în anul 2011 de 159 m.p.), fiind cel mai probabil determinată de performanța diferită a aparaturii cu care s-au efectuat măsurătorile, cât timp punctele de reper pentru determinarea suprafețelor au fost aceleași, așa cum rezultă din cele două schițe, din anul 2001 și cea din anul 2011 întocmită de expertul P. V.

Tribunalul a constatat că, în toate variantele de partaj întocmite este asigurat: accesul fiecărui proprietar la apartamentul deținut în proprietate, accesul în jurul pereților apartamentului și accesul la părțile comune ale construcției, cu mențiunea că în ce privește accesul actual la beci, în toate variantele de partaj întocmite, acesta este inclus în lotul pârâților apelanți, așa cum reiese atât din schițele întocmite de expert cât și din constatările instanței de apel cu ocazia cercetării la fața locului, aspect acceptat de reclamantă, aceasta optând pentru deschiderea unui nou acces la beciul proprietatea ei, de pe lotul său, cât timp nu a solicitat întocmirea unei alte variante de partaj care să includă și accesul comun la beci, nici la fond și nici în apel și nici nu a declarat apel sub acest aspect.

Niciuna din cele cinci variante de partaj întocmite nu respectă întrutotul parcelarea efectuată în anul 2001 dar, dintre toate cele cinci variante de partaj, varianta cea mai apropiată de modul de parcelare al terenului cu ocazia atribuirii în proprietate este varianta I, cu mențiunea că și în această variantă, în lotul ce urmează să fie atribuit reclamantei V. R., se include o parte din terenul dobândit prin cumpărare de pârâta apelantă M. N. dar, cât timp această coproprietară este de acord ca o porțiune din terenul cumpărat, ca parcelă distinctă, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare, să revină în urma partajului judiciar reclamantei, tribunalul a reținut că, în această variantă, nr. I, trebuie să se efectueze partajul judiciar.

Așa cum anterior s-a reținut, reclamanta nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său, M. D., iar atribuirea prin partajul judiciar a unei părți din terenul dobândit exclusiv de câtre M. N. se poate face doar cu acordul acesteia.

Doar varianta I de partaj este în concordanță cu dispozițiile art. 673 indice

9, C.. Varianta a III aleasă de instanța de fond afectează dreptul de proprietate asupra terenului dobândit de pârâta M. N., fără acordul acesteia și, în plus, deși pârâți apelanți dețin o cotă mai mare de teren, lotul lor este fragmentat excesiv.

Chiar dacă, în apel, instanța poate să dispună partajarea în altă modalitate decât cea dispusă de instanța de fond sau cea solicitată de apelanți, tribunalul a constatat că niciuna din celelalte variante de partaj solicitate de reclamata intimată, respectiv varianta IV și V nu corespund delimitării terenului efectuată cu ocazia dobândirii în coproprietate a terenului aferent apartamentelor din casă și nu satisfac nici exigențele impuse de art. 673^{9C., în toate aceste variante lotul reclamantei‚ fiind în contradicție evidentă cu dreptul de coproprietate al acesteia și afectează grav dreptului de proprietate al pârâților apelanți.}

În consecință, se impune partajarea terenului conform variantei I întocmită de expertul P. V. criticile apelanților fiind astfel întemeiate.

În ce privește întabularea reclamantei asupra lotului dobândit, tribunalul a reținut că deși aceasta nu a solicitat întabularea în c.f. urmare a partajului, cât timp o astfel de cerere a fost formulată de reclamanții reconvenționali care au solicitat întabularea în c.f. a dreptului dobândit în urma partajului, în mod legal

și temeinic instanța de fond a dispus întabularea în c.f. atât a reclamanților reconvenționali cât și a pârâtei reconvenționale.

Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că apelul declarat de pârâți este fondat și, în temeiul art.296 C., s-a admis, sentința fiind schimbată înparte în sensul că s-a admis în întregime cererea reconvențională și s-a dispusieșirea din indiviziune prin formarea de trei loturi în natură și atribuirea acestora conform variantei nr.I din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. V. și s-a dispus întabularea părților în cartea funciară potrivit variantei nr.I din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. V.

În acest tabel de mișcare parcelară s-a strecurat o eroare materială în sensul că s-a menționat pentru apartamentul pârâților apelanți numărul II în loc de nr.I , dar imobilul construcție nu face obiectul partajului ci doar terenul, astfel că, în privința construcției, s-au menținut înscrierile actuale, urmând ca doar terenul pe care aceasta se află localizată să fie doar de 159 m.p. iar restul terenului până la 959 m.p. să fie parcelat în două loturi distincte, de 199 și respectiv 601 m.p.

Apelanții nu au criticat dispoziția de compensare a cheltuielilor de judecată și chiar dacă în apel s-a dispus achitarea de diferență de taxă de timbru pentru fondul cauzei, cum această dispoziție se referă atât la reclamantă cât și la pârâții reclamanți reconvenționali, fiecare având obligația achitării taxelor de timbru pentru cererile de partaj formulate, nu s-a impus modificarea dispoziției de compensare integrală a cheltuielilor de judecată efectuate la fondul cauzei, astfel că au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În temeiul art.274 C., urmare a admiterii apelului, intimata-reclamantă V.

R. a fost obligată să plătească apelanților L. J., L. L. și M. N., împreună, suma de

2.638,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, de 1.633,75 lei, achitată pentru apel și timbru judiciar achitat pentru apel și 1.000 lei onorariu avocațial pentru apel, justificat cu chitanța depusă în apel.

Cum reclamanta V. R., cu domiciliul în localitatea P., nr.247, comuna C., județul B. N., nu a achitat suma stabilită, de 3.117,5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru datorată pentru fondul cauzei, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiile art. 19 și art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997 și a obligat reclamanta să plătească această sumă, în favoarea bugetului local al comunei unde reclamanta își are domiciliul, comuna C., cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru fondul cauzei.

Împotriva acestei decizii reclamanta V. R. a declarat recurs, în termen legal,solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii principale și ieșirea din indiviziune în varianta III sau în orice altă variantă expusă de expert, excluzând varianta I.

În motivarea recursului, reclamanta arată că hotărârea atacată este nelegală deoarece a fost dată în temeiul unor criterii care nu sunt prevăzute de lege, respectiv modalitate prin care părțile au fost puse în posesie, printr-o schiță efectuată „de mână";.

În varianta I dispusă de tribunal se creează pentru reclamantă o situație total dezavantajoasă în sensul că în lotul acesteia s-a inclus drumul de acces care a fost folosit în regim de servitute de către toți coproprietarii, astfel încât ceilalți coproprietari sunt în prezent lipsiți de acces la imobil. A. în vedere că terenul atribuit reclamantei are categoria de folosință „. este imposibilă utilizarea lui cu un folos economic.

Nici un text de lege nu dispune ca ieșirea din indiviziune să se facă după o așa-zisă punere în posesie, cu mult anterioară partajului, criteriu care a fost avut în vedere de către tribunal și care excede dispozițiilor legale.

Practic, reclamanta rămâne în proprietate cu un drum lipsit de valoare economică și cu o fâșie de teren insignifiantă, dreptul de a avea acces în scop de reparații la zidurile construcției fiind oricum conferit de lege.

În drept, reclamanta recurentă a invocat prevederile art.304 pct.9 C.

Pârâții intimați L. J., L. L. și M. N. au formulat întâmpinare prin care ausolicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (f.12-13).

În susținerea poziției procesuale, intimații au învederat instanței faptul că instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele și, mai mult decât atât, a efectuat și o cercetare la fața locului cu privire la starea de fapt. În mod corect s-a reținut că pârâții au cumpărat un teren delimitat pe schiță, care putea să fie atribuit prin partaj recurentei, doar cu acordul lor, iar varianta I din raportul de expertiză este cea mai puțin împovărătoare pentru coproprietar, reclamanta având o cale de acces și un teren aferent în jurul casei pentru reparațiile acesteia.

Celelalte variante din raportul de expertiză nu pot fi acceptate întrucât fragmentează excesiv lotul de teren, scăzând valoarea economică a acestuia.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11

C. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:}

Astfel, în reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.,

„Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor existente între părți.

Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurentă și intimați, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singuruleventual motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs, și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C., fiind cel referitor la nesocotirea de către instanța de apel a criteriilor legale de partaj.

Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor tensionate dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C., prin art. I pct. 111^1din

OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr.

219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Conform art. 673^{9C., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.}

Așa cum rezultă din textul menționat, operația de formare și atribuire a loturilor se face de către instanță, iar în cazul în care s-a dispus efectuarea unei expertize, astfel cum s-a dispus și în prezenta cauză, instanța va ține seama și de propunerile de formare a loturilor determinate de expert.

Textul legal mai sus arătat, determină cele mai importante criterii la care trebuie să recurgă instanța pentru formarea și atribuirea loturilor. Este de remarcat însă, că legea nu enumeră aceste criterii în mod limitativ, împrejurare care rezultă chiar din formularea finală a art.673^{9C. „sau altele asemenea";.}

Totodată, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de (...), în speță sunt pe deplin incidente și prevederile art.741 C. potrivit cărora, „La formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare.temp525024\00008378.HTM" l "#" | Se va evita însă cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor";.

Principiile enunțate urmăresc asigurarea egalității dintre copărtași, conform cotelor lor de proprietate și reprezintă o garanție a echității partajului, iar în speță au fost pe deplin respectate și aplicate în mod legal și corect.

Astfel, în opinia Curții, critica recurentei referitoare la faptul că tribunalul a dispus partajul în temeiul unor criterii care nu sunt prevăzute de lege, respectiv a reținut modalitatea prin care părțile au fost puse în posesie, printr-o schiță efectuată „de mână";, cu mult anterioară partajului, criteriu care excede dispozițiilor legale, nu este întemeiată.

Așa cum s-a arătat deja art.673^{9C. stabilește doar o parte dintre criteriile cele mai importante pe care instanța de judecată trebuie să le aplice la formarea loturilor ce se cuvin copartajanților, fără a exclude luare în considerare și a altor criterii care se impun raportat la situația de fapt concretă fiecărei cauze.}

La formarea loturilor în speță tribunalul a avut în vedere existența ori inexistența acordului părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine atât reclamantei cât și pârâților din masa bunurilor de împărțit, respectiv natura bunului imobil teren cu construcție, înscris inițial în CF nr.1148 B., ulterior înscris în CF nr.50227 B., domiciliul părților, respectiv faptul că reclamanta nu folosește în prezent, apartamentul și terenul din litigiu.

359 m.p., rămânând în proprietatea S.ui R..

O. de atribuire în proprietate a suprafeței de teren aferentă apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr.112/1996 a fost emis în baza documentației întocmite în acest scop, documentație în care, pe de o parte, a fost stabilită suprafața de teren din cea totală de 959 m.p. care constituie teren aferent locuinței și pe de altă parte, au fost determinate cotele părți din terenul aferent casei ce revine fiecărui proprietar de apartament, în funcție de suprafața deținută din construcție.

Prin urmare, deși terenul a fost atribuit în proprietatea cumpărătorilor apartamentelor sub formă de cote părți și întabularea acestora în CF s-a efectuat sub formă de cotă parte, în coproprietate cu S. R., în fapt, terenul atribuit în proprietatea foștilor chiriași ai apartamentelor, de 600 m.p., a fost delimitat de cel care a rămas în proprietatea statului, starea de coproprietate fiind doar în cartea funciară urmare a faptului că nu s-a realizat partajul autentic al terenului. În realitate, terenul a fost parcelat fiind stabilit cu certitudine care este lotul de

600 m.p. ce a devenit proprietatea cumpărătorilor locuinței și care este lotul de teren rămas în proprietatea statului.

A. cotei de 3. m.p., ce a rămas în proprietatea S.ui R., în prezent este proprietară pârâta M. N., care a dobândit terenul prin cumpărare de la M. B. în patrimoniul căruia a trecut terenul, prin două contracte autentice de vânzare- cumpărare, unul pentru cota de 1. m.p. și unul pentru cota de 1. m.p., așa cum el a fost determinat anterior ca fiind cel arabil, destinație menționată și în actele autentice de înstrăinare și care este aceeași și în prezent așa cum a constatat tribunalul cu ocazia cercetării la fața locului.

Prin urmare, chiar dacă cu ocazia atribuirii în proprietate a terenului aferent casei, proprietarii apartamentelor, au rămas înscriși în cartea funciară în indiviziune cu S. R., având în vedere că la atribuirea, în proprietate, prin ordin, către proprietarii apartamentelor din construcție, s-a determinat conform schiței descrise terenul aferent acestei construcții, la ieșirea din indiviziune se impune ca, pentru proprietarii celor două apartamente, să se formeze loturi în conturul lotului de 600 m.p. determinat la atribuirea în proprietate, iar lotul de teren care a rămas în proprietatea statului și ulterior a fost vândut pârâtei apelante M. N. să revină acesteia.

Astfel, doar în limitele schiței terenului de 600 m.p. anterior descris în mod corect s-a verificat dacă este posibilă formarea de loturi distincte pentru fiecare coproprietar de apartament, reclamanta V. R., în calitate de succesor în drepturi al fostului chiriaș neputând să dobândească decât drepturile pe care acesta le-a avut, adică proprietatea supra apartamentului II și cota parte de 269 m.p. din terenul aferent celor construcției formată din cele două apartamente.

În speță, expertul P. V. a identificat terenul și construcțiile și a întocmit 5 variante de partaj (f.93-209 dosar fond).

Niciuna din cele cinci variante de partaj întocmite nu respectă întrutotul parcelarea efectuată în anul 2001 dar, dintre toate cele cinci variante de partaj, varianta cea mai apropiată de modul de parcelare al terenului cu ocazia atribuirii în proprietate este varianta I, cu mențiunea că și în această variantă, în lotul ce urmează să fie atribuit reclamantei V. R., se include o parte din terenul dobândit prin cumpărare de pârâta apelantă M. N. dar, cât timp această coproprietară este de acord ca o porțiune din terenul cumpărat, ca parcelă distinctă, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare, să revină în urma partajului judiciar reclamantei, în mod legal tribunalul a reținut că, în această variantă, nr. I, trebuie să se efectueze partajul judiciar.

Doar varianta I de partaj este în concordanță cu dispozițiile art. 673⁹, C. iar celelalte variante de partaj afectează dreptul de proprietate asupra terenului dobândit de pârâta M. N., fără acordul acesteia și, în plus, deși pârâții dețin o cotă mai mare de teren, lotul lor ar fi fost fragmentat excesiv ceea ce ar presupune încălcarea art.741 alin.2 C.

Critica recurentei referitoare la faptul că în varianta I a raportului de expertiză se creează pentru reclamantă o situație total dezavantajoasă în sensul că în lotul acesteia s-a inclus drumul de acces care a fost folosit în regim de servitute de către toți coproprietarii, astfel încât ceilalți coproprietari sunt în prezent lipsiți de acces la imobil nu este fondată deoarece reclamanta până în prezent a folosit parcela de teren atribuită ca și drum de acces la imobil și nu a dovedit prin nici un mijloc de probă imposibilitatea utilizării terenului cu un folos economic, iar pe de altă parte, este lipsit de interes faptul că pârâții sunt lipsiți de acces la imobil atâta timp cât aceștia nu au invocat această împrejurare și nu au înțeles să declare recurs împotriva hotărârii instanței de apel.

Pentru aceste considerente Curtea apreciază că în speță nu este incident motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 C., astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. R. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a Tribunalului B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține ca fiind legală.

În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C., Curtea va obliga recurenta să plătească intimaților M. N., L. L. și L. J. suma de

1500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.18 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. R. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a Tribunalului B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților M. N., L. L. și L. J. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

G.IER, A.-A. M.

Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: O. G..

Jud.apel: Berari R.I.; Frențiu G.C..

← Decizia civilă nr. 3297/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 125/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 2808/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2808/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă