Decizia civilă nr. 945/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
D. CIVILĂ NR. 945/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții L. R.-Ș., B. M.- I., G. I., B. D.-M.-I., B. A., împotriva sentinței civile nr. 8. din 28 octombrie
2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamantul B. I.-V., precum și pe pârâții SC B. T. S. A. S., P. M. G., A. D. S. și SC A. G. SA PRIN LICHIDATOR C. S., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
Se constată că la data de 28 februarie 2012, s-a depus la dosar, din partea reclamantului-recurent L. R. Ș., copii ale certificatului de naștere al reclamantei-recurente G. I., născută B., precum și copia certificatului de căsătorie al acesteia.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
22 februarie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 218/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC S. A. B. T. S. și P. municipiului G.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată, extinsă și precizată de reclamanții L. R. Ș., B. M. I., B. I. V., B. E., G. I., B. D. M. I., împotriva pârâților P. municipiului G. și SC S. A. B. T. S. Au fost obligați pârâții P. municipiului G. și SC S. A. B. T. S. să emită dispoziție/decizie motivată în baza L. 1. (SC S. A. B. T. S. pentru imobilul cu nr. topo 5. și 5., iar P. municipiului G. pentru imobilul cu nr. topo 5.), pentru soluționarea notificării formulate de reclamanți și de către antecesorii lor, înregistrată prin BEJ la data de (...) în baza L. 1.. A fost respinsă acțiunea formulată față de pârâții SC A. SA G., persoană juridică aflată în procedura insolvenței, prin lichidator C. S. și A. D. S.
Au fost obligați pârâții SC S. A. B. T. S. și P. municipiului G., să achite reclamantului L. R. Ș. suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
În baza L. 1. reclamanții au depus o notificare prin intermediul BEJ M.
F., cu nr. 1., trimisă P.ui municipiului G., prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor constând în corp 1 - casă din piatră și cărămidă, acoperită ci țiglă, cu patru încăperi și dependințe, corp 2 - anexe gospodărești, constând din magazie, grajduri, șură, construită din cărămidă, acoperită cu eternit, corp 3 - clădire moară și terenul aferent în suprafață de
780 stjp + 1470 stjp, situate în comuna B., jud. C., identificată în CF 245 B., cu nr. topo 5. și 5. .
S-a invocat în cadrul notificării faptul că S. Român a preluat aceste imobile în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, iar ei sunt moștenitorii foștilor proprietari de carte funciară B. I. și B. B..
În justificarea calității lor procesuale active reclamanții au depus acte de stare civilă.
Verificând cuprinsul CF 245 B. A+1, nr. topo. 5.și 5., tribunalul a constatat că acest imobil a fost proprietatea lui B. I. și soția născută Rozenberg B., înscriși sub B1 și B2, iar ulterior acest imobil a fost preluat de S. Român în baza Decretelor 218/1960 și Decretului 712/1966, intabularea fiind făcută sub B9.
Ulterior, sub B10, cu Încheierea CF nr. 1869, 1870 din (...) s-a constatat că imobilul cu nr. topo 5. și 5. s-a dezmembrat în două numere topo, respectiv 5. care s-a reînscris în favoarea vechilor proprietari de CF și
5. în suprafață de 3685 mp și care împreună cu nr. topo 5. în suprafață de
2805 mp s-a transcris în CF nr. 326 în favoarea SC A. SA G.
Apoi, conform mențiunii de sub B 12, parcela cu nr. topo 5. a fost comasată cu alte nr. topo și transcrisă în CF nou 384 B., iar conform acestei cărți funciare în prezent acest imobil comasat este înscris în favoarea proprietarilor de sub B1 O. L. și O. C. S. din anul 2003, aceștia fiind intabulați cu titlu de drept de cumpărare.
La data de (...) cu adresa nr. 8071, P. municipiului G. a comunicat pârâtei SC S. A. B. T. S. notificarea reclamanților în vederea soluționării, iar prin adresa cu nr. 10584/(...) s-a comunicat această situație.
De asemenea, cu adresa nr. 9922/(...) pârâtul P. municipiului G. a comunicat instanței că unitatea deținătoare a imobilului la data intrării în vigoare a L. 1. a fost SC S. A. B. T. S.
Această pârâtă a depus la dosar actul în baza căruia a dobândit imobilul din CF 326 B., nr. topo 5. și 5., acesta fiind procesul verbal de licitație din data de (...) încheiat de D. G. de M. și P. S. C., care a vândut la licitație publică acest imobil pentru executarea creanțelor bugetare datorate de către SC A. SA, adjudecatar fiind SC S. A. B. T. S.
Aceeași pârâtă a mai depus și o convenție încheiată în (...), între ea și reclamantul B. M. I., în nume propriu și în calitate de mandatar al moștenitorilor legali ai lui B. I. și B. din care rezultă că familia B. s-a obligat să ridice notarea din CF 326 G. și să renunțe la orice pretenții în contra SC S. A. B. T. S. G. Această convenție a fost semnată pentru familia B. de către B. L. M., persoană care nu apare în cadrul convenției și nu este nici reclamantă .
Cu privire la SC A. SA G., tribunalul a reținut că potrivit adresei trimisă de C. individual de practician în insolvență C. S. ( fila 108) rezultă căla data de (...) o mare parte din acțiunile acestei societăți au fost vândute către SC I. S. C., vânzarea fiind făcută de către A. D. S., societatea devenind astfel cu capital majoritar privat. Ulterior, față de faptul că SC I. S. C., nu și- a îndeplinit obligațiile asumate ADS a reziliat acest contract, astfel că la data deschiderii procedurii generale a insolvenței, societatea avea capital de stat.
În raport de cronologia actelor în baza cărora imobilul în litigiu a suferit modificări în privința titularilor dreptului de proprietate și în raport de dispozițiile art. 21 alin. 1, art. 29 din L. nr.1. tribunalul a apreciat că pârâții care trebuie să soluționeze notificarea sunt P. municipiului G. și SC S. A. B. T. S.
Aceasta deoarece unitatea juridică deținătoare a imobilului cu nr. topo
5. și 5. la momentul intrării în vigoare a L. 1. a fost SC S. A. B. T. S., aspect care rezultă din cadrul procesului verbal de licitație încheiat cu D. G. de M.
și P. S. C., iar în privința imobilului cu nr. topo 5., care în prezent este înscris în favoarea unor persoane fizice în CF 384 B., persoana juridică deținătoare care trebuie să răspundă notificării este P. municipiului G., acest imobil, așa cum rezultă din actele enumerate mai sus, netrecând în patrimoniul SC S. A. B. T. S.
Pentru aceste considerente și excepțiile invocate de cele două pârâte, respectiv a lipsei calității lor procesuale pasive au fost respinse.
Cu privire la susținerile pârâtei SC S. A. B. T. S. din cadrul întâmpinării, legate de convenția din anul 2002, tribunalul a considerat că acestea nu produc efect juridic din punctul de vedere al speței de față deoarece au avut ca obiect ridicarea interdicției din CF 326 B. și nu au privit rezolvarea prezentei notificări. Pe de altă parte, și dacă această convenție ar fi privit notificarea din speța de față tribunalul consideră că această pârâtă tot ar fi trebuit să răspundă notificării deoarece potrivit art. 21 din L. 1. notificarea se poate soluționa doar prin dispoziție/decizie a organelor de conducere a unității deținătoare.
Cu privire la aplicarea în cauză a art. 29 din L. 1., apărare invocată de aceeași pârâtă, tribunalul a înlăturat-o, deoarece din acest text legal rezultă că acesta se referă la imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, însă în speța de față imobilul din litigiu nu a fost privatizat de la pârâta SC A. SA G., aceasta fiind executată silit, iar noțiunea de executare silită nu poate fi confundată cu cea de privatizare.
În privința pârâților SC A. SA G., persoană juridică aflată în procedura insolvenței, prin lichidator C. S. și ADS, tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este nefondată față de aceștia, deoarece la momentul intrării în vigoare a L. 1. această societate comercială nu mai era proprietara imobilului în litigiu, aceasta fiind executată silit încă din anul 1999, motiv pentru care din punctul de vedere al art. 21 din L. 1. nu poate soluționa notificarea.
Așa fiind, în raport de actele sus menționate, de faptul că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv în sensul prevăzut de art. 2 din L. 1.,
Decretele nr. 218/1960 și 712/1966 fiind considerate neconstituționale și exceptate expres ca moduri legale de dobândire a proprietății de către S. Român potrivit HG 20/1996, a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții P. municipiului G. și SC S. A. B. T. S. să emită dispoziție/decizie motivată în baza L. 1. (SC S. A. B. T. S. pentru imobilul cunr. topo 5. și 5. iar P. municipiului G. pentru imobilul cu nr. topo 5.) pentru soluționarea notificării formulate de reclamanți și de către antecesorii lor, înregistrată prin BEJ la data de (...) în baza L. 1..
A fost respinsă acțiunea formulată față de pârâții SC A. SA G., persoană juridică aflată în procedura insolvenței, prin lichidator C. S. și A.
D. S. ca nefondată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. au fost obligați pârâții SC S. A. B. T.
S. ȘI P. municipiului G., să achite reclamantului L. R. Ș. suma de 1190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (fila 148 de la dosar).
Prin D. civilă nr. 336/A/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), a fost admis apelul declarat de SC B. T. S. A. S. și apelul declarat de P. M. G., împotriva sentinței civile nr. 218/(...) a T. C., care a fost schimbată parțial, în sensul respingerii acțiunii față de pârâții apelanți, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de A. C. a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul pârâtei SC B. T. S. A. S., acesta a fost apreciat ca fiind fondat, întrucât nu este vorba de un imobil deținut la data intrării în vigoare a L. nr. 1. de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă au de orice altă persoană juridică de drept public, pentru a fi aplicabile disp. art. 21 alin. 1 din L. nr. 1. republicată.
Aceasta, deoarece, această pârâtă a cumpărat parcelele cu nr. top 5. și
5. anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., la licitație publică, așa cum rezultă din procesul verbal de licitație din 15 iulie 1999, persoana juridică executată fiind SC A. SA G., în al cărei patrimoniu se afla la acea dată imobilul, în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr.
1512 emis de M. A. și A., fiind proprietară tabulară a imobilului, transcris din CF 245 B. în CF 326 B..
Prin urmare, referitor la pârâta apelantă societate comercială, aceasta este un dobânditor cu titlu particular al imobilului, anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., fiind o persoană juridică de drept privat al cărei titlu nu a fost desființat, nefiind printre cele enumerate de lege ca având obligația de a soluționa notificări privind terenuri preluate abuziv de stat, aflate în patrimoniul lor.
Acesta este motivul pentru care apelul pârâtei a fost admis și, în temeiul art. 296 C. pr. civ., sentința apelată schimbată, în sensul respingerii acțiunii și față de această pârâtă.
Pe de altă parte, nici pârâta SC A. S. A. G., privatizată în anul 2003, după intrarea în vigoare a legii speciale de reparație, nu poate fi obligată la soluționarea notificării, în temeiul art. 29 alin. 1 din lege, întrucât imobilul nu se afla în patrimoniul ei la data intrării în vigoare a legii, soluția respingerii acțiunii față de această pârâtă fiind legală și urmând a fi menținută.
La rândul ei, pârâta A. D. S., din aceleași considerente, nu a putut fi obligată la stabilirea măsurilor reparatorii, în temeiul art. 29 al 3 din L. nr."
1. republicată, întrucât acest aliniat se raportează la alin. 1, care vorbește de imobile aflate în patrimoniulunor societăți comerciale privatizate, ori, imobilul în litigiu nu era în patrimoniul SC A. SA G. la data intrării în vigoare a legii, iar această societate a fost privatizată, oricum, ulterior intrării în vigoare a legii.
Din aceste rațiuni, a fost păstrată soluția de respingere a acțiunii față de această pârâtă.
În ceea ce privește terenurile cu privire la care celălalt pârât apelant, respectiv P. mun. G., a fost obligat să emită dispoziție motivată, așa cum rezultă din cuprinsul CF 384 G., proprietarii tabulari ai parcelei cu nr. top 5. sunt O. L. și O. C. S., în baza sentinței civile nr. 9. a J. G., pronunțată în dosarul nr. 1493/2003, irevocabilă.
Conform copiei acestei sentințe, prin aceasta a fost admisă acțiunea actualilor proprietari tabulari O. L. și O. C. S. împotriva pârâților L. R.-Ș., B. M.-I., B. I.-V., B. E., B. D. M. I. (care sunt toți reclamanți în prezenta cauză, mai puțin G. I., însă așa cum rezultă din cuprinsul notificării nr. 173/(...), aceasta nu a formulat notificare pentru teren - , constatându-se că asupra acestui teren a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 0590/941/(...) (la care face referire apelantul P. mun. G. și care este-depus la dosarul curții, reclamanții fiind obligați să încheie contract autentic cu privire la acest teren, în caz de refuz hotărârea judecătorească ținând loc de act autentic de înstrăinare.
Așadar, așa cum temeinic susține pârâtul apelant P. mun. G., asupra parcelei cu nr. top 5., a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul L. nr. 1. în favoarea reclamanților, cu excepția reclamantei G. I., care, însă, nu a semnat notificarea, iar aceștia au înstrăinat deja terenul unor persoane fizice, nefiind îndreptățiți la o dublă reparație.
Reclamanții intimați vorbesc în întâmpinare de împrejurarea că au solicitat două parcele, respectiv 5. și 5., care, așa cum rezultă din cuprinsul CF 245 B. au fost dezmembrate, rămânând nerestituită o porțiune asupra căreia trebuia să se pronunțe acest pârât.
În realitate, parcela cu nr. top 5., s-a dezmembrat în doua parcele, 5.
și 5., parcela cu nr. top 5. fiind transcrisa m Cf 326 G. în favoarea SC A. SA
G., cu privire la aceasta, curtea statuând deja atunci când a analizat motivele de apel ale celeilalte pârâte, iar parcela cu nr. top nou 5., reclamanții au fost obligați sa o înstrăineze persoanelor fizice O. L. și soția O. C. S.
Parcela cu nr. top 5. nu a fost dezmembrată, fiind transcrisa, la rândul ei, în CF 326 G., în favoarea aceleiași societăți comerciale și alipită parcelei cu nr. top nou 5., și cu privire la această parcela curtea statuând deja atunci când a analizat motivele de apel ale celeilalte pârâte.
Prin D. civilă nr. 1031/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamanților, a fost casată D. civilă nr. 3. și S. civ. nr. 218/2009 a T. C. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare T. C.
Pentru a pronunța această decizie, I.C.C.J. a reținut următoarele:
Prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, modificată, reclamanții L. R. Ș., B. M. I., B. I. V., B. E., G. I. și B. D. M. I. au fixat limitele obiective si subiective ale judecării cauzei - obligarea SC S. A. B. T. S. de a emite dispoziție/decizie motivată, pentru imobilul cu nr. topo 5., si a P.ui M. G., pentru imobilul cu nr. topo 5., pentru a fi soluționată, astfel,notificarea formulată de reclamanți și de antecesorii lor, înregistrată prin
BEJ, la data de (...), în baza L. 1..
Obiect al notificării îl reprezintă imobilele formate din corp 1 - casa din piatră si cărămidă acoperită cu țiglă, cu 4 încăperi si dependințe, corp 2 - anexe gospodărești, constând din magazie, grajduri, sura, construite din cărămida, acoperite cu eternit, corp 3 clădire moară si terenul aferent în suprafață de 780 stjp. + 1470 stjp., situate în comuna B., jud. C., identificate în CF nr. 245 B. A+l, cu nr. top. 5. și 5..
Titlul de dobândire, în favoarea S. Român, îl constituie Decretele nr.
218/1960 și 712/1966, acte considerate neconstituționale și exceptate expres din categoria modurilor legale de dobândire a proprietății de către S. Român, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 20/1996, de modificarea a N. M. de A. a L. 1., hotărâre în care sunt exemplificate actele care constituie titlu de dobândire a proprietății de către S. R.
In anul 1996, imobilul a fost intabulat, în CF 245 B., pe numele societății comerciale A. SA G., care a primit imobilul de la stat, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M07, nr. 1512, emis de M. A. și A., persoană juridică cu capital~de stat, cu acționar majoritar A. Domeniului S., persoană juridică aflată, la momentul actual în procedura insolvenței, reprezentată prin administrator judiciar C. S.
Societatea Comercială A. SA G. a fost executată silit de către D. G. de M. și P. S. C., prin vânzarea la-licitație a imobilului în litigiu, către adjudecătoarea SC S. A. T. S.
Notificarea recurenților, prin care a fost declanșată procedural administrativă reglementată de L. nr. 1. republicată, a adresată P. M. G., care a identificat deținătoare ca fiind SC B. T. S., și a trimis notificarea, cu anexă, acesteia, spre soluționare.
In cauză, Î. Curte a retinut că instanța de apel a soluționat cauza dedusă judecății, în temeiul unei excepții procesuale de fond, absolute, peremptorii - excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților existenți în cauză, considerând că, în ipoteza în care ar fi aplicabile dispozițiile art. 28 alin. 3 din L. nr. 1., doar Ministerul Finanțelor Publice rămâne abilitat să soluționeze notificarea, cu condiția ca reclamanții să exercite o nouă acțiune împotriva acestei instituții, considerând aplicabile dispozițiile art. 294 alin. 1
Cod procedură civilă.
Or, o asemenea modalitate de soluționare a unei cauze nu poate fi acceptată de către instanța de recurs, dintr-o dublă perspectivă: a dispozițiilor legii speciale si a normelor convenționale, perspective ce vor determina analiza cauzei pe cele două branșe distincte.
Astfel, este unanim acceptat că dreptul de acces la un tribunal independent si imparțial, ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este un drept absolut, cu consecința că acesta poate fi supus limitărilor legale, cu condiția ca aceste limitări să urmărească un scop legitim, să fie necesare si proporționale, deci să nu lase fără conținut însă dreptul de acces.
In jurisprudența C.i Europene, excepțiile procesuale reprezintă limitări legale ale dreptului de acces la un tribunal, însă modul de aplica acestorexcepții trebuie să urmărească îndeplinirea si celorlalte condiții enunțate, judecătorul intern, primul judecător chemat să aplice Convenția fiind cel care trebuie să vegheze ca acest drept să nu rămână fără substanță iar accesul la justiție să nu fie doar formal si limitările să fie excesive cauza Arma contra Franța, hotărârea din 8 martie 2007.
In acest context, Î. Curte a apreciat că, prin soluția pronunțată în cauză, au fost încălcate atât normele interne, cât si cele convenționale, iar reclamanții au fost plasați în ipoteza exercitării, doar în mod formal, a dreptului lor de acces la un tribunal.
Astfel, considerând incidente impedimentele de ordin procedural impuse de art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel ar fi trebuit să dea prioritate, oricum, în cauză, dreptului de acces la un tribunal, ca reclamanții sa poată obține o hotărâre pe baza meritelor cazului, iar nu să se preocupe de „." termenului rezonabil, garanție neinvocată de părțile interesate, cu consecința trimiterii la o altă procedură judiciară, știu fiind faptul că termenul rezonabil, în ipoteza în care există procedurii prealabile obligatorii, cum este cea a L. nr. 1., se calculează deja momentul în care există o dispută reala si serioasă asupra dreptului cu atractiv deci, în cauză, de la momentul depunerii notificării, în baza L. nr.1., privind realizarea unui drept cu caracter civil - pretinsul drepturi de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
În cauză, însă, Î. Curte a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. 3 din L. nr. 1. republicată, astfel cum a considerat instanța de apel, când a apreciat că ar putea fi declanșată o nouă procedură împotriva M.ui
Finanțelor P.e, întrucât unitatea deținătoare este cunoscută în speță, în sensul acestor dispoziții.
In opinia instanței de recurs, devin incidente, în cauză, dispozițiile art. 29 din L. nr. 1., intimata pârâtă SC B. T. S., societate care, deși nu face parte dintre cele enumerate la art. 21 alin. 1, este un succesor cu titlu particular al Societății Comerciale A. SA G. -societate pe acțiuni cu capital de stat, privatizată la momentul soluționării notificării - dobândind bunul pe calea executării silite, ce are natura unei înstrăinări, putând fi circumscrisă ipotezei de la art. 29 alin. 2 al L. nr. L. nr.1. republicată. Ori, pentru ipoteza reglementată de art. 29 alin. 2, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publica care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin 1 fiind aplicabile în mod corespunzător, în considerarea art. 29 alin. 3 din L. nr. 1..
Pentru aceste argumente, Î. Curte, constatând că au fost greșit aplicate, de ambele instanțe, dispozițiile L. nr. 1. la circumstanțele de fapt deduse judecății, cauza soluționându-se de către instanța de apel, fără a intra în cercetarea fondului, a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin.
3 Cod procedură civila, si că se impune casarea ambelor hotărâri, în lumina respectării principiului dublului grad de jurisdicție si al dreptului la apărare, garanții ale procesului echitabil.
In acest context, instanța de trimitere va stabili, în mod concret, persoana juridică care a efectuat privatizarea Societății Comerciale A. SA G., si care urmează să fie obligată în raportul juridic dedus judecății. Pentru a se asigura o judecată unitară, instanța de trimitere va verifica și regimul juridic al parcelelor 5., 5. si 5., pentru a dezlega problema de drept privindrestituirea pretinsei diferențe de teren solicitate de recurenți, aspect ce a constituit motiv de recurs distinct, dar care presupune, de asemenea, verificări de fapt, ce exced atribuțiilor instanței de recurs.
In consecință, s-a dispus, în temeiul art. 312 alin. 1 si 3 raportat la
304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului declarat de reclamanții L. R. Ș., B. M. I., B. I. lictor, B. E., G. I. și B. D. M. I., împotriva deciziei nr. 336/A din 21 decembrie 2009 a C.i de A. C. Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie; casarea deciziei recurate și a sentinței civile nr. 218 din 13 aprilie 2009 a T. C. si trimiterea cauzei, spre rejudecare, T. C.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. (...)*.
Prin sentința civilă nr. 8./(...) a T. C. s-a admis excepția lipsei calitățiiprocesuale pasive a pârâților P. M. G., și S. B. T. S. A. S. și în consecință, s-a respins acțiunea reclamanților față de acești pârâți.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată și extinsă de reclamanții
L. R. Ș., B. M. I., B. I. V., B. E., G. I., B. D. M. I., în contradictoriu cu pârâta
A. D. S., și în consecință:
A fost obligată pârâta A. D. S. să emită în favoarea reclamanților, în următoarele cote: B. I. V. ¼; B. M. I. 1/12; G. I. 1/12; B. D. M. L. 1/12; L. R. Ș. ¼; B. E. ¼, dispoziția cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale aferente următoarelor imobile din B., jud. C., înscrise inițial în C.F. nr. 245 B. și transcrise în C.F. nr. 326 B.: imobilul cu nr. top.
5. - casă de piatră cu 2 încăperi, moară țărănească cu 3 încăperi, de cărămidă, acoperită cu eternită și teren în suprafață de 2805 m.p. și imobilul cu nr. top. 5., teren în suprafață de 3685 m.p.
S-a respins cererea reclamanților în privința imobilului cu nr. top. 5..
S-a respins acțiunea reclamanților față de pârâta S. A. S. G.
A fost obligată pârâta A. D. S. să plătească reclamanților suma de
2.750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut toate aspectele vizând titularii dreptului de proprietate ai imobilului evidențiat în
CF 245 B., anterior preluării în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, dezmembrările succesive și înstrăinările făcute ulterior anului 1990, astfel cum acestea au fost prezentate în hotărârile anterioare deciziei de casare.
În ceea ce privește imobilele cu privire la care reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri, instanța a reținut că prin notificare aceștia au solicitat restituirea construcțiilor 2 corpuri de clădire și moară și a terenurilor cu nr. top. 5. și 5., dar potrivit CF nr. B., asupra terenului cu nr. top. 5. era înscrisă doar o casă de piatră cu 2 încăperi și o moară, iar în privința terenului cu nr. top. 5., acesta a fost dezmembrat după preluarea de către S. Român, în top. 5., cu suprafața de 1602 mp. și 5., cu suprafața de
3685 mp., care împreună cu top. 5. a trecut într-o altă carte funciară, în favoarea A. S.
Din cuprinsul cărții funciare nr. 328 B., rezultă că vechile clădiri (casa de piatră cu 2 încăperi și moara) nu mai există, fiind edificate alte clădiri.
De aici rezultă că, după naționalizare, vechile clădiri au fost desființate
și au fost ridicate clădiri noi.
Cât privește terenul cu nr. top. 5., rezultă din înscrierile făcute în cărțile funciare de la dosar că în privința acestuia a fost reconstituit dreptulde proprietate în favoarea reclamanților, acest teren, împreună cu altele, fiind înscris în Titlul de proprietate emis la L. 1., depus în copie la fila 28 din rejudecare. Terenul a fost identificat prin memoriul tehnic depus în copie .
Ulterior, reclamanții au înstrăinat terenul cu nr. top 5. în favoarea altor persoane, conform contractului de vânzare-cumpărare depus în copie la fila 29 din rejudecare, astfel încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la o dublă reparație cu privire la acest teren.
A fost obligată pârâta A. D. S. să emisă decizie de restituire asupra imobilului cu nr. top 5. și 5., în favoarea reclamanților, stabilind cotele cuvenite acestora, potrivit devoluțiunii legale a moștenirii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în parte în sensul înlăturării cotelor de moștenire stabilite plus petita, precum și în sensul acordării cheltuielilor de judecată în totalitate.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că prin acțiunea formulată au solicitat obligarea pârâtului P. mun. G. să soluționeze notificarea formulată în baza L. nr.1., privind imobilul înscris în Cf nr. 245
B., nr. top 5., 5., preluat fără titlu valabil de stat.
Prin decizia de casare nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție s-a trimis cauza spre rejudecare pentru identificarea persoanei juridice care a efectuat privatizarea SC A. SA G., desemnată ca persoană obligată în raportul juridic dedus judecății, precum și pentru a se verifica regimul juridic al parcelelor
5. și 5., cu dezmembrările 5. și 5..
În urma administrării probațiunii, a rezultat că imobilul cu nr. top 5. a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza L. nr. 1..
În urma acestei constatări, reclamanții au precizat că suprafața de
1602 mp teren regăsită în titlul de proprietate nr. (...) nu mai poate face obiectul notificării.
Criticile aduse sentinței vizează două aspecte:
Stabilirea de către instanță a cotelor de moștenire la care sunt îndreptățiți reclamanții să beneficieze prin decizia la a cărei emitere a fost obligată A. D. S., în condițiile în care reclamanții nu au solicitat stabilirea acestor cote.
Hotărând astfel, instanța a încălcat principiul disponibilității părților, iar stabilirea cotelor s-a făcut în mod greșit, fără a se ține seama de regulile stabilite în cadrul devoluțiunii legale a moștenirii.
A doua critică vizează acordarea doar parțială a cheltuielilor de judecată, urmare a faptului că acțiunea a fost respinsă față de pârâta SC A. SA G. și în privința imobilului cu nr. top 5..
Reclamanții însă și-au precizat acțiunea, arătând că terenul cu nr. top 5. nu face obiectul L. nr. 1., aspect față de care solicită acordarea integrală a cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din (...) instanța din oficiu a invocat excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului B. I. V., decedat la (...), anterior promovării acțiunii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate de reclamanți și a excepției invocate din oficiu, curtea constată că acesta este fondat în parte, urmând a fi admis în parte pentru următoarele considerente:
Reclamanții au depus în recurs certificatele de deces ale reclamanților B. I. V., decedat la data de (...) și B. E., decedat la (...).
Întrucât decesul celui dintâi a survenit anterior promovării acțiunii, (...), în baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., coroborat cu art. 7 alin. 1, art. 5 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data promovării acțiunii, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a acestui reclamant, iar în urma admiterii acesteia, a respins acțiunea acestui reclamant, pe motivul lipsei capacității de folosință, aceasta fiind potrivit art. 41 alin. 1
Cod proc.civ., una dintre condițiile pentru a fi parte în proces.
Referitor la criticile aduse hotărârii prin motivele de recurs, curtea constată următoarele:
Cu ocazia rejudecării litigiului, prima instanță a stabilit că în conformitate cu art. 29 din L. nr.1., A. D. S. este instituția obligată în raportul juridic dedus judecății să emită decizia de soluționare a notificării formulate de către reclamanți.
Admițând acțiunea față de această pârâtă, a obligat-o să emită decizia prin care soluționează notificarea, stabilind cotele părți la care sunt îndreptățiți reclamanții, fiecare în parte.
Prin acțiunea introductivă însă și prin precizările ulterioare, reclamanții nu au investit instanța cu o cerere în sensul ca instanța prin hotărârea pe care o pronunță să determine cota parte la care este îndreptățit fiecare reclamant, în funcție de gradul de rudenie în care se află cu proprietarii tabulari de la care imobilul a fost preluat la stat.
Unul dintre principiile care guvernează procesul civil este cel al disponibilității, care desemnează faptul că părțile pot determina nu numai declanșarea procedurii judiciare, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces.
Persoana interesată are dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată, instanța fiind ținută conform art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Întrucât reclamanții nu au solicitat stabilirea prin hotărâre a cotelor la care sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii în temeiul L. nr.1., determinarea acestor cote prin hotărâre s-a făcut prin încălcarea principiului disponibilității și a limitelor impuse de art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., astfel încât în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., curtea va admite recursul reclamanților sub acest aspect, înlăturând dispoziția primei instanțe referitoare la stabilirea cotelor de moștenire cuvenite reclamanților asupra imobilului evidențiat în CF nr. 326
B. nr. top 5. și 5..
Referitor la cea de-a doua critică, privind neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, curtea constată că și aceasta este întemeiată.
Cu ocazia rejudecării, instanța, admițând în parte acțiunea, a obligat pârâta A. D. S. la plata sumei de 2750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariile avocațiale suportate de reclamanți în toate fazele procesuale.
Cheltuielile de judecată făcute de reclamanți au constat în onorarii avocațiale, astfel: la prima judecată în fond 1190 lei (f. 148 dosar nr. (...) al
T. C.).
În primul apel cheltuielile de judecată făcute de reclamanți au fost în sumă de 1785 lei (f. 98 dosar nr. (...) al C.i de A. C.).
În recurs cheltuielile de judecată au însumat 1810 lei (f. 33 dosar nr.
(...) al Î. C. de C. și Justiție).
Cu ocazia rejudecării, cheltuielile de judecată au însumat 1860 lei (f.
53 dosar fond).
Raportat la modul de soluționare a litigiului în succesiunea derulării fazelor procesuale, curtea constată că înjumătățirea lor în bloc nu reprezintă o modalitate legală de soluționare a acestui aspect.
Cheltuielile de judecată făcute de reclamanți la fond, apel și recurs se impun a fi acordate în totalitate, reprezentând 4785 lei.
În rejudecare, față de modul de soluționare a cauzei, de admitere în parte, cheltuielile de judecată se impun a fi diminuate, proporțional cu admiterea acțiunii: întrucât acțiunea a fost respinsă față de pârâții P. mun. G. și SC B. T. S. A. S., urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți și față de pârâta SC A. SA și s-a respins acțiunea reclamanților în privința imobilului cu nr. top 5., din suma de 1860 lei reprezentând cheltuieli de judecată în rejudecare, va fi obligată pârâta să plătească reclamanților jumătate, respectiv 930 lei.
Critica reclamanților formulată în recurs potrivit căreia prin notele de
ședință depuse la termenul de judecată din (...) au arătat că terenul cu nr. top 5. se identifică în titlul de proprietate nr. (...) eliberat pe numele lor, nu justifică acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată făcute în cursul rejudecării.
Prin aceste note de ședință, reclamanții doar au relevat o realitate care a rezultat din probațiunea administrată, însă nu au formulat o renunțare la judecată cu privire la acest bun, soluția de respingere pronunțată de instanță fiind temeinică și legală, întrucât așa cum corect a reținut tribunalul, reclamanții nu sunt îndreptățiți la o dublă reparație cu privire la acest teren.
Prin urmare, critica vizând acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale este întemeiată în parte, în sensul că sunt îndreptățiți să beneficieze integral de recuperarea acestor cheltuieli făcute în fond, apel și recurs și de recuperarea a ½ a acestor cheltuieli făcute în rejudecare, suma totală fiind 5715 lei, recursul urmând să fie admis în parte, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Față de modalitatea de soluționare a recursului, în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamanților suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs (f. 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului B. I. V. invocată din oficiu de instanță.
Admite în parte recursul declarat de reclamanții L. R.-Ș., B. M.-I., G. I., B. D.-M.-I. și B. A. împotriva sentinței civile nr. 8. din 28 octombrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția referitoare la stabilirea cotelor de moștenire cuvenite reclamanților asupra imobilului evidențiat în CF nr. 326 B., nr. top 5. și 5..
Obligă pârâta A. D. S. să plătească reclamanților suma de 5715 lei cheltuieli de judecată în fond, apel, recurs și rejudecare.
Respinge acțiunea reclamantului B. I. V. în contradictoriu cu pârâta A. D. S., urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință invocată din oficiu de instanță.
Menține celelalte dispoziții ale instanței.
Obligă pârâta A. D. S. să plătească recurenților suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. M. C.V. A. C.
GREFIER M. L. T.
Red. V.M. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.R.G.
| ← Decizia civilă nr. 87/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4137/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
