Decizia civilă nr. 1800/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1800/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ș. L., împotriva sentinței civile nr. 226 din 7 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN M. F. P. - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 24 aprilie 2012 pârâtul-intimat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, reclamantul- recurent a solicitat judecare cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate întrucât măsura administrativă a prizonieratului este o consecință a participării României la cel de-al doilea Război Mondial și nu o măsură cu caracter politic luată de fostele organe ale securității sau miliției, astfel că măsura prizonieratului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 2..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 226 din 7 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) a fost respinsă cererea formulată de către reclamantul Ș. L. în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că instanța a constatat că reclamantul a invocat ca și temei al cererii sale, L. nr. 2., respectiv art. 4 și art. 5, însă, din motivarea în fapt a cererii sale rezultă că despăgubirile sunt solicitate ca urmare a producerii unor prejudicii morale în cursul duratei prizonieratului în U.S.
Așa cum a arătat pârâtul, în această situație L. nr. 2. nu este aplicabilă.
L. nr. 2. se referă la condamnările cu caracter politic sau măsurile administrative cu caracter politic din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, la adoptarea legii intenționându-se repararea prejudiciilor aduse persoanelor persecutate de fostul regim comunist.
Prizonieratul nu se poate încadra la situațiile prevăzute în dispozițiile acestei legi, situația prizonierilor de război fiind rezolvată ca urmare a tratatelor internaționale de pace.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș. L.,solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii cum a fost formulată și obligarea S.ui Român la plata sumei de 42.000 lei reprezentând prejudiciu moral ca urmare a măsurii administrative dispuse față de antecesorul său, care a fost deportat în U.S la munca de reconstrucție a țării după război.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod nelegal s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 2..
Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale reparatorii în materie - L. nr. 2., Decretul - lege nr. 118/1990, se constată că măsurile deportării la reconstrucție în fosta U.S sunt măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 2..
Faptul că măsura administrativă a fost luată de fosta U.S înainte de (...), nu este de natură a înlătura răspunderea statului pentru repararea prejudiciului produs.
Se invocă încălcarea art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, cauza Weissman vs. României. De asemenea, reclamantul invocă discriminarea față de celelalte persoane aflată într-o situație similară și comparabilă, invocând jurisprudența Curții de A. O., care a dat câștig de cauză mai multor reclamanți aflați în situații similare.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă că se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celorprezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din
OUG nr. 2..
În prezenta cauză rezultă din susținerile reclamantului precum și din probele administrate că antecesorul reclamantului a fost prizonier în U.S.
Condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, prevăzute de L. nr. 2. ce constituie temeiul acordării de despăgubiri, trebuie să fie ale S.ui R. Ori, prizonieratul anumitor categorii de persoane, a fost o măsură luată de fosta U.S și nu de S. R.
Luarea ca prizonier în fosta U.S, nu se încadrează între situațiile prevăzute în art. 3, respectiv în art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
În speță, măsura prizonieratului nu a fost dispusă de S. Român, ci de forțele sovietice de ocupație și nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul Legii nr. 2..
Așadar nici dispozițiile art.5 al. 1 din L. nr. 2. nu pot fi aplicate deoarece, pe de o parte aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituținale și pe de altă parte în prezenta cauză nu poate fi aplicată L. nr. 2. pentru considerentele mai sus reținute.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ș. L. împotriva sentinței civile nr. 226 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. T. D. A.-T. N.
M. L. T.
GREFIER
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 2812/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 558/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
