Decizia civilă nr. 722/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.722/R/2012
Ședința publică din 16 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
M.-C. V. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. N., împotriva sentinței civile nr. 414 din 19 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
În prezenta cauză completul de judecată este legal constituit din membrii completului de apel și doamna judecător M.-C. V., care figurează la prima poziție de pe planificarea de permanență pentru ziua de azi, conform dispozițiilor art. 99 alin. 3 din Regulamentul de O. I. al I. J., aprobat prin H. C. nr. 3., modificată prin H. C. nr. 6..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul M. N., a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 5 alin. 3 din L. nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de 10 februarie 2012, a fost înregistrată la dosar o cerere expediată prin poștă de reclamantul recurent, prin care acesta solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C., cerere care cuprinde și motivele de recurs.
În urma deliberării C., din oficiu, invocă și pune în discuție excepția nemotivării recursului în termenul legal întemeiată pe dispozițiile art.137 alin.1 C. coroborat cu art. 306 alin. 1 C. raportat la art. 301 C., art. 3021alin. 1 lit. c. C. și art. 303 alin. 1 și 2 C. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției nemotivării recursului în termenul legal și, în consecință, constatarea nulității recursului reclamantului. C. reține cauza în pronunțare pe excepția nemotivării recursului în termenul legal invocată din oficiu de către instanță. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 414 din 19 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamantului M. N. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de daune morale. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. N. privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin S. penală nr.389 din data de 20 martie 1949, pronunțată de către T. M. T. I., antecesorul reclamantului din prezentul dosar, numitul M. N. (N.) a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani de închisoare corecțională, 10.000 lei amendă corecțională și 5 ani de interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, prev. de art. 209 pct.II lit.a, b Cod penal comb. cu ID 856/938, art. 59, art. 54 CP, art. 304 alin 1 CJM, aspect care de altfel se regăsește și în cuprinsul dosarului existent pe numele acestei persoane la C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității( filele 25-54 din dosar ). Potrivit art.1 alin.1 și 2 din L. nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; Conform art.5 alin.1 lit.a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în MOf al R.iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale. Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte D. lege nr.1., republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobatăcu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.221/2009. Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din L. nr.24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G. art.6 alin 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte. Reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă…iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate. În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată. A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. P. legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin. 1 lit. a din L. nr.221/2009 reclamantul și-a precizat acțiunea și pe dispozițiile art.998-999 Cod civil( filele 23, 24 din dosar ). Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art.3 alin1 din D. nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani. În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 09 aprilie 1990, data intrării în vigoare a D. L. 1.. Prin D. nr.33/1989 s-a desființat Departamentul Securității S.ui. Dacă până la acest moment reclamantul nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu l-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale. De altfel, prin adoptarea D. L. nr.1. și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție. Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor și impozitelor, asistență medicală și medicamente gratuite, transport gratuit în mijloacele de transport în comun,etc. În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că în temeiul art. 8 alin 1 din D. L. 167/1958, termenul de 3 ani de când reclamantul cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștință expirase la data promovării prezentei acțiuni. De altfel, lecturând considerentele Deciziei nr.1358/2010 a Curții Constituționale, reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost emise o serie de acte normative, respectiv D. lege nr.1., republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr.5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.221/2009. În consecință, nu a putut fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția L. nr.221/2009 atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale. Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamantului M. N. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de daune morale și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. N. privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă. Împotriva acestei sentințe, reclamantul M. N. a declarat apel, în termen legal, înregistrat la data de (...) prin care a solicitat admiterea acestuia,modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu precizarea că motivele apelului le va depune printr-un memoriu separat. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...), C., în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C., a dispus suspendarea judecății cauzei și trimiterea dosarului la arhivă spre păstrare, până la o nouă cerere de stăruință a părților interesate (f.8). La aceeași dată, reclamantul a înregistrat o cerere de repunere pe rol a cauzei, motiv pentru care apelul a fost repus pe rol pentru termenul din 13 octombrie 2011 (f.7). Prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...), C., în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C., a dispus suspendarea judecății cauzei și trimiterea dosarului la arhivă spre păstrare, până la o nouă cerere de stăruință a părților interesate (f.13). La data de 10 ianuarie 2012, reclamantul a înregistrat din nou o cerere de repunere pe rol a cauzei și de judecare a apelului în lipsa sa, motiv pentru care apelul a fost repus pe rol pentru termenul din 16 februarie 2012 (f.7). La data de 10 februarie 2012, reclamantul a depus motivele pentru care a solicitat admiterea apelului, în sensul că prin condamnarea la detenție din motive politice a tatălui său s-a realizat practic condamnarea întregii familii întrucât s-a procedat la tăierea pensiei IOVR cuvenită antecesorului său pe întreaga perioadă de detenție, astfel încât mama reclamantului a rămas unicul întreținător de familie, iar copii condamnatului au avut interdicția de a urma o formă de învățământ superior, fiind lipsiți de dreptul la învățătură. Motivarea din sentința primei instanțe prin invocarea D.-L. nr. 1., a O. nr. 2., a O. nr. 5. potrivit cărora reclamantul ar fi beneficiat de despăgubiri nu este adevărată întrucât prin prezenta acțiune acesta solicită despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul cauzat în mod direct asupra persoanei sale. În ședința publică din 16 februarie 2012, C. a recalificat calea de atac exercitată de reclamant ca fiind recursul și nu apelul, așa cum aceasta a fostintitulată, în conformitate cu prevederile art. XXVI coroborat cu art. XIII din L. nr. 202/2009, care completează art. 4 cu alin. 6 din L. nr. 221/2009 conform căruia, hotărârea pronunțată potrivit alin.4 este supusă recursului, care este de competența curții de apel. La același termen de judecată, după constituirea legală a completului de recurs, C., în temeiul art. 137 alin. 1 C. raportat la art. 301, art. 3021alin. 1 lit. c C., art. 303 alin. 1 și alin. 2 și art. 306 alin. 1 C. a invocat excepția nemotivării în termenul legal a recursului declarat de reclamant. În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C., C. se va pronunța cu prioritate asupra excepției nemotivării căii de atac a recursului, excepție de procedură care face inutilă cercetarea în fond a căii de atac. Astfel, art. 301 C. statuează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 3021alin. 1 C., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Art. 303 alin. 1 și alin. 2 C. prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. T. pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Art. 306 alin. 1 C. statuează că, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților. În speță, sentința civilă nr. 4. aprilie 2011 a T.ui C. a fost comunicată reclamantului la data de 18 mai 2011, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, semnat de reclamant, anexat la f.67 din dosarul de fond. Reclamantul a înregistrat cererea de recurs la Tribunalul Cluj la data de 30 mai 2011 astfel încât cererea a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate însă C. constată că cererea nu cuprinde motivele de recurs și nici dezvoltarea lor în sensul art. 3021alin. 1 lit. c C., întrucât reclamantul s-a limitat doar să arate că motivele căii de atac le va depune printr-un memoriu separat. În speță, chiar dacă reclamantul a înregistrat motivele recursului la data de (...) acestea sunt depuse mult după împlinirea termenului de 15 zile reglementat de art.301 coroborat cu art. 303 alin.1 și alin.2 C. În opinia Curții, simpla mențiune privind admiterea căii de atac, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără a indica motivele de recurs și dezvoltarea acestora în cuprinsul cererii nu reprezintă o motivare în drept a recursului în sensul art.3021alin.1 lit.c C. Pentru aceste considerente și având în vedere că în speță nu este incident nici un motiv de recurs de ordine publică din cele reglementate de art. 306 alin. 2 C., C., în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și alin. 2 C., va admite excepția nemotivării recursului în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței criticate și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 306 alin. 1 C., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul M. N., împotriva sentinței civile nr. 414 din 19 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Constată nul recursul declarat de reclamantul M. N., împotriva sentinței civile nr. 414 din 19 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ M.-C. V. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J. fond A.F.D..
| ← Decizia civilă nr. 1447/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2812/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
