Decizia civilă nr. 1842/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)*
D. CIVILĂ NR. 1842/R/2012
Ședința publică din 26 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 84 din 2 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)*, privind și pe intimații F. A., având ca obiect revendicare imobiliară-L. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei intimate F. A., avocat R. V., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 aprilie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea
Cabinetului Individual de P. în I. C. S., întâmpinare.
La data de 20 aprilie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate F. A., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu consecința obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 84 din 2 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)*, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată și extinsă de reclamanta F. A., împotriva pârâților S. A. S. prin lichidator M. R. L. I., și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și în consecință, a fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție în temeiul Legii 1., în favoarea reclamantei F. A. cu propunere de acordare de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu privire la imobilul construcție înscris inițial în CF nr. 3075 T., casă familială compusă din 3 camere, bucătărie, pivniță, și presă, situate administrativ în T., str. Salinelor, nr. 58.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 4461/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C., urmare admiterii recursului, curtea a casat parțial sentința civilă nr. 6. iunie 2011a Tribunalului C., doar în ceea ce privește imobilul construcție înscris inițial în CF 3075 T. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, stabilind în sarcina instanței de rejudecare obligația de a stabili cine este entitatea deținătoare și, prin urmare chemată să soluționeze notificarea reclamantei, în funcție de care s-a stabilit cadrul procesual legal, iar în situația în care acest lucru nu este posibil, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 28 din L. nr.1..
În rejudecare, instanța a reținut următoarele:
Prin notificarea formulată de reclamantă în temeiul Legii 1., înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 272/(...)și înregistrată la
Primăria Turda sub nr. 13012/(...), aceasta a solicitat restituirea mai multor terenuri și a construcției din CF nr. 3075 T., A+8, nr. top. 6394/1/3 și nr. top. 6395/1/3, teren viran și vie pe care se afla edificată o construcție cu destinația de casă familială compusă din 3 camere, bucătărie, pivniță și presă, situate administrativ în T., str. Salinelor, nr. 58, jud. C., care a aparținut bunicii sale K. Ilca, născută N., intabulată sub B.24, actualmente proprietatea S. Român și sediul fostului I.A.S. Mihai V., imobilul respectiv transferându-se în CF nr. 8847 T., sub B.1.
Curtea de A. C., în decizia de casare, a reținut că reclamanta și-a justificat îndreptățirea la măsuri reparatorii pentru imobilul construcție descris mai sus, acesta fiind intabulat în cartea funciară pe numele antecesoarei sale.
Conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
De asemenea, Curtea de A. a reținut, pe baza actelor dosarului (copiile cărților funciare, procesul verbal de adjudecare și expertiza tehnică întocmită în cauză de expert E. D.) că imobilul construcție de mai sus a intrat în proprietatea statului și apoi în patrimoniul S. A. S., ulterior fiind adjudecat de S. BCC P. A. S. E. a arătat că construcția revendicată de reclamantă se identifica de fapt cu top. 6388/(...)/(...)/(...)/1/2/1, înscris inițial în CF 3075 în favoarea K. I. și că în prezent se află în incinta S. BCC P. A. S.
Așadar, conform art. 29 alin. 1 și 2 din L. 1., construcția fiind înstrăinată, măsurile reparatorii prevăzute de L. 1. pot consta doar în despăgubiri, plătite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit extrasului eliberat de O. R. C., de la f. 41 din dos. (...), S. A. S., C. are capital privat autohton 100%, ceea ce înseamnă că a fost integral privatizată.
Privatizarea s-a făcut de către Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului, fapt necontestat de această pârâtă.
În consecință, în lumina prevederilor art. 29 alin. 3 din L. 1., instanța a apreciat că pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este entitatea investită cu solutionarea notificarii, urmând să emită dispoziția cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobilul construcție ce a aparținut antecesoarei reclamantei și în prezent este înstrăinat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, motivat pe faptul că în baza art. 29 din L. nr.1., notificarea se comunică instituției publice implicată în privatizare, care urmează să soluționeze notificarea, fiindinadmisibil ca acest lucru să fie soluționat în mod direct de către instanța de judecată, fără finalizarea acestei proceduri administrative.
În speță, în mod nelegal s-a reținut că procedura administrativă a fost parcursă în contradictoriu cu SC A. SA, deoarece obligația de a soluționa notificarea revine unității deținătoare în patrimoniul căreia se află imobilul, care nu trebuie să se limiteze numai la respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, ci are obligația de a face ofertă de propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile Legii nr.1..
Cel de al doilea motiv de recurs invocat de recurentă, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., se referă la faptul că reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită în condițiile Legii nr.1., în sensul cerințelor art. 22 coroborate cu art. 9 din acest act normativ.
Astfel, din actele doveditoare depuse la dosarul cauzei, nu rezultă calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei. A. avea obligația să depună la dosar un act juridic translativ de proprietate care să ateste deținerea proprietății, în momentul preluării abuzive de către stat. De asemenea, reclamanta nu a depus acte din care să rezulte preluarea abuzivă a imobilului în litigiu.
Instanța de fond a greșit atunci când a admis acțiunea față de
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, deoarece obligația plății efective a despăgubirilor în condițiile Legii nr.1. revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, astfel că aceasta este instituția care acordă efectiv despăgubirile în condițiile Legii nr.1..
Prin întâmpinarea depusă SC A. C. SA s-a opus admiterii recursului, arătând că nu ea este unitatea deținătoare a imobilului, astfel că nu îi revine competența de soluționare a notificării.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin care a învederat instanței că se opune admiterii recursului.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 4461/R/(...) a Curții de A. C., s-a stabilit că reclamanta și-a justificat îndreptățirea la măsuri reparatorii pentru imobilul construcție înscris în Cf 3075 T., casă familială compusă din 3 camere, bucătărie, pivniță și presă, situat administrativ în T., str. Salinelor nr. 58.
S-a reținut că acest imobil a fost proprietatea bunicii sale, K. Ilka, născută N., intabulată sub b 24 în CF 3075 T., depus la dosarul nr. 3. (f.
17). În această cartea funciară la poz. 30 se menționează că porțiune de sub B 20 și 26 a soției lui K. Ș., născută N. I. și K. Aliz din imobilul de sub A+2 se intabulează de asupra S. R.
Conform prevederilor art. 24 alin. 1 din L. nr.1., în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Conform art. 22 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.1., aprobate prin HG nr. 4., prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, act de vânzare- cumpărare, tranzacție, extras de carte funciară, alte asemenea. Prin urmare, înscrisurile depuse la dosarul cauzei au dovedit existența dreptului deproprietate asupra imobilului în litigiu, preluarea lui de către S. Român așa cum cere art. 24 din L. nr.1..
Pârâta recurentă AVAS a fost parte cu ocazia soluționării primei acțiuni, acțiune care a fost respinsă față de ea pentru că nu s-a stabilit cine are calitatea de unitate deținătoare a bunurilor revendicate, pârâta invocând prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, excepția lipsei calității procesuale pasive.
Conform art. 29 alin. 1 și 3 din L. nr.1., pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
În speță, s-a dovedit că, construcția a intrat în proprietatea statului și apoi în patrimoniul SC A. SA C., ulterior fiind adjudecată de SC BCC P. A. SRL, prin vânzare la licitație publică.
Conform extrasului eliberat de O. registrului C. de la fina 41 din dosarul nr. (...), SC A. SA C. are capital privat autohton 100%, ceea ce înseamnă că a fost integral privatizată, privatizare care s-a făcut de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fapt de altfel necontestat de pârâtă.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr.1., soluția pronunțată de instanța de apel este legală.
Motivul invocat de recurentă cu privire la acordarea de către instanța de judecată în mod direct a măsurilor reparatorii fără finalizarea procedurii administrative de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este nefondat.
În raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin nr. 1., atribuția instanței judecătorești în afară de competența de a soluționa plângerea împotriva dispoziției sau deciziei emisă este și aceea să dispună ea direct soluționarea notificării cu privire la imobilul ce face obiectul litigiului.
De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care R. a devenit parte.
În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin 25 și
26 din L. nr. 1., de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul soluționării cererii, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se considerănedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Critica recurentei privind împrejurarea că nu a fost respectată procedura administrativă prealabilă prevăzută de L. nr.1., nu poate fi primită, întrucât prin D. nr. X. pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în recurs în interesul legii, a statuat că este posibilă soluționarea acțiunii de către instanța de judecată, chiar dacă nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de L. nr.1. și nu s-a emis o dispoziție sau decizie de către unitatea deținătoare. Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut că „ în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr.1. privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada (...)-(...), republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții adverse";.
Prin urmare, în mod legal instanța de apel a soluționat notificarea pârâtei și a dispus în sensul obligării acesteia de a emite dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, cu privire la imobilul construcție înscris inițial în Cf 3075 T..
Susținerea recurentei că, procedând în modalitatea arătată, instanța de fond a încălcat dispozițiile Legii nr.1. cu privire la obligația plății efective a despăgubirilor, obligație care revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr.
247/2005 este nefondată. Este real că procedura de acordare a despăgubirilor se finalizează prin intermediul acestei comisii, însă pentru aceasta este necesară decizia sau dispoziția asupra notificării formulată în baza Legii nr.1., cerință care a fost suplinită de instanță prin soluția pronunțată.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de
1376 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 23.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 84 din 2 februarie 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei F. A. suma de 1736 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. A. C.
A. A. C.
C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond: O.R.G.
| ← Decizia civilă nr. 4680/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2800/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
