Decizia civilă nr. 2800/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)* Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2800/R/2012
Ședința publică din 01 iunie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta C. L., împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamanții intimați R. L. și R. N., precum și pe pârâții intimați M. V.
D., GOG N., C. T. I., R. S. și C. C., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, doamna avocat V. P., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactarea recursului, pentru asistarea și pentru reprezentarea recurentei în dosarul Curții de A. C., precum și reclamantul intimat R. L. personal, lipsă fiind pârâta recurentă personal și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta C. L. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 326,55 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei, conform mențiunilor de pe citația primită de recurentă pentru prezentul termen de judecată.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta pârâtei recurente și reclamantul intimat R. L. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la starea de fapt, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente și reclamantului intimat R. L. asupra recursului declarat de pârâta C. L. și asupra excepției invocată din oficiu de către instanță. Reprezentanta pârâtei recurente arată că recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 teza finală C.pr.civ., respectiv hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și, de asemenea, arată că potrivit prevederilor art. 294 alin. 1 C.pr.civ. în apel nu pot fi schimbate cauza juridică a acțiunii și obiectul cererii și, totodată, arată că reclamanții R. L. și R. N. au promovat acțiunea fără să-și angajeze un avocat, iar instanța de fond a calificat din punct de vedere juridic pretenția reclamanților, încadrând-o în dispozițiile art. 616 C.pr.civ., stabilind astfel, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă instituirea unei servituți legale de trecere privind un loc înfundat a fondului proprietății reclamanților și nicidecum înscrierea unui drept de servitute convențională, care să decurgă dintr-o presupusă convenție între părți. De asemenea, reprezentanta pârâtei recurente arată că instanța de fond în mod corect a avut în vedere că prin convenția întitulată "act adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130/(...)";, având ca obiect o promisiune de vânzare-cumpărare a unei suprafețe de teren de 8,2 mp din suprafața totală a terenului proprietatea pârâtei recurente de 295 mp, părțile nu au avut în vedere și nu au urmărit constituirea unei servituți de trecere, iar acest act adițional a fost anulat parțial când a fost vândută suprafața de teren de 295 mp și, totodată, arată că Tribunalul Cluj în mod eronat a procedat atunci când a considerat că acea convenție urmează să producă efecte. În concluzie, reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3227/(...) a J. C.-N., cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții R. L. și R. N. ca fiind neîntemeiată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru și onorariile avocațiale achitate de pârâta recurentă în recurs, conform chitanțelor pe care le depune la dosar și în celelalte faze procesuale, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei. Reclamantul intimat R. L. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Cluj, având în vedere că atunci când a cumpărat imobilul nu a fost situația la care se face referire în memoriul de recurs și, de asemenea, arată că fam. C. a împărțit imobilul în două apartamente și apoi a promovat o acțiune pentru recuperarea terenului, inclusiv cel pe care l-a lăsat cu titlu de servitute. T., arată că atunci când fam. C. le-a vândut apartamentul nu s-a purtat nici o discuție cu privire la intrarea prin curte. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.227 din (...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții R. L. ȘI R. N. și pe pârâții C. V. și soția C. L., C. T. I., GOG N., M. V. D., R. S., C. C. S-a dispus instituirea dreptului de servitute în favoarea ap.1, pe terenul proprietatea pârâților C. V., C. L., în lungime de 10,15 m și lățime de 1,37 m., pe aliniamentul A, B, C, D, E, F, aliniament care permite accesul la ap.1 și la încăperea comună, de unde se realizează accesul la podul ambelor unități locative. S-a dispus înscrierea servituții în favoarea imobilului ap.1, situat în C.-N. str. C. F. nr. 8, jud. C., înscris în C.F. individuală nr. 1. A+1 C., combinată cu C.F. colectivă 1. C. A+1, nr. top.9663/1, compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu și pod, în suprafață utilă de 49,9 m.p., cu părțile comune indivize comune în cotă de 4. părți înscrise în C.F. col. 1. C.-N. și în sarcina imobilului teren, în suprafață de 295 m.p. înscris în C.F.1. C. nr.top.9663/C. Expertiza tehnică judiciară face parte integrantă din prezenta sentință. S-a respins cererea pentru acordarea daunelor materiale constând în limitarea accesului la locuință, ca neîntemeiate. Au fost obligați pârâții C. V., C. L. să achite reclamanților cheltuieli de judecată constând în taxă timbru - 606 lei, timbru judiciar - 3,3 lei, contravaloare expertiză - 1440 lei . P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au încheiat cu pârâții contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul denumit ap.1, situat în C.-N. str. C. F. nr. 8, jud. C., înscris în C.F. individuală nr. 1. A+1 C., combinată cu C.F. colectivă 1. C. A+1, nr. top.9663/1, compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu și pod, în suprafață utilă de 49,9 m.p., cu părțile comune indivize comune în cotă de 4. părți înscrise în C.F. col. 1. C.-N. Actul autentic a fost încheiat în fața notarului, la data de 29 mai 2003, sub încheierea de autentificare nr. 1130 BNP M. B. Apoi, la data de (...) se încheie act sub semnătură privată, denumit de părți „. Act adițional la contractul de vânzare-cumpărare sub nr. 1130/(...)";. Părțile consemnează în act faptul că, „la cumpărarea casei, apartamentul 1, am cumpărat 8,2 m.p. teren ca și cale de acces de la poartă la intrarea în casă...Cumpărătorii au drept la cale de acces comună la podul cumpărat";. Rezultă din cuprinsul Cărții Funciare nr. 1. C.-N., privind imobilul situat în C.-N., str. C. F. nr. 8, „teren cu: casă din cărămidă, având fundație de beton și învelitoare din țiglă, compus din 2 apartamente, având părți indivize comune: racordul de canalizare și racordul de alimentare și terenul";, în suprafață de 295 m.p. pentru teren, că prin încheierea 6587 din (...) s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâților C. V. și soția C. L. Î. s-a operat în baza sentinței civile nr. 5. a J. C.-N., pe seama proprietarilor, ca bun comun, cu titlul de drept cumpărare și partaj. La data de (...) C. V. și soția C. L., pârâții din prezenta cauză, au formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul J. C.-N. sub nr. (...), soluționată prin S. civilă nr. 1., definitivă prin D. civilă nr. 2. a T. C. C. a fost formulată în contradictoriu cu R. L. Attila și soția R. N., reclamanții din prezenta cauză, și se solicita instanței: - să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1130 în ce privește vânzarea ca parte indiviză comună aferentă apartamentului nr. 1 a suprafeței de 295 m.p. teren, cu consecința rectificării C.F. în sensul întabulării dreptului de proprietate exclusivă asupra acestui teren în favoarea reclamanților din acea cauză, C. V. și soția C. L. - Să se instituie, în favoarea proprietarilor apartamentului 1 servitute de trecere cu piciorul. T. a confirmat soluția instanței de fond, care a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130 în ce privește vânzarea ca parte indiviză comună aferentă apartamentului nr. 1 a suprafeței de 295 m.p. teren, dispunând rectificarea C.F. în sensul întabulării dreptului de proprietate exclusivă asupra acestui teren în favoarea reclamanților din acea cauză, C. V. și soția C. L. În privința cererii de instituire a servituții de trecere a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C. V. și soția C. L. și s-a respins acest capăt de cerere. I. a reținut că reclamanții, proprietari ai fondului aservit, nu pot solicita înscrierea acestui drept real, deoarece dreptul de a solicita înscrierea este născut în patrimoniul proprietarilor fondului dominant, R. L. Attila și R. N.. S-a mai reținut, potrivit expertizei tehnice efectuată în prezenta cauză, că apartamentul 1 are fațada la strada C. F., iar apartamentul 2 se află în prelungirea apartamentului 1, făcând parte din același corp de clădire. Î. apartamente se află o încăpere comună ce are ca destinație intrare la podul ambelor unități locative. Curtea imobilului pe care s-a edificat construcțiacompusă din cele două apartamente, așa cum este ilustrată în schițele de la fila 207, 208 se întinde pe una din laturile patrulaterului descris de clădire, latură corespunzătoare lungimii, iar nu lățimii, continuându-se și după clădire. Expertul a constatat că apartamentul 1 este loc înfundat, deoarece accesul din stradă se face pe terenul deținut în proprietate de către pârâți. M. că nu este imposibilă practicarea unei uși de acces direct din stradă, pe fațada ap.1 dar, în același timp atrage atenția că modificarea va afecta structura de rezistență a clădirii. În consecință, expertul propune instituirea unei servituți de trecere în favoarea ap.1, pe terenul proprietatea pârâților, în lungime de 10,15 m și lățime de 1,37 m, pe aliniamentul A, B, C, D, E, F, aliniament care permite accesul la ap. 1 și la încăperea comună, de unde se realizează accesul la podul ambelor unități locative. P. art. 616 C.civ., proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce. Loc înfundat este cel ce nu are nici o ieșire la calea publică, deci imposibilitate absolută sau care are o ieșire cu inconveniente grave sau periculoase. Din cele reținute, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt proprietarii unui imobil ce reprezintă fond înfundat în accepțiunea legii și, prin urmare au deopotrivă calitate și interes practic să solicite instituirea unei servituți de trecere. În ce privește modalitatea în care apartamentul nr. 1 a devenit fond înfundat, instanța de fond a reținut că este opera exclusivă a pârâților. S-a statuat, cu putere de lucru judecat, că pârâții nu au înstrăinat niciun moment terenul pe care este edificat apartamentul nr.1. Este adevărat că actul autentic nu conține nicio mențiune despre felul în care vânzătorii asigură accesul noilor proprietari la apartamentul cumpărat, lacuna fiind consecința modului în care actul autentic a fost redactat în ce privește terenul. Dar nu este lipsit de importanță că înșiși vânzătorii, sesizând eroarea din actul notarial, au cerut instanței, odată cu înlăturarea referirilor la vânzarea cotei indivize aferente ap.1 din teren, instituirea servituții de trecere în favoarea ap.1. Apoi, încheierea actului sub semnătură privată, ulterior actului autentic, prin care părțile stipulează asupra manierei în care se realizează accesul la pod și la apartamentul nr.1 „ la cumpărarea casei, apartamentul 1, am cumpărat 8,2 m.p. teren ca și cale de acces de la poartă la intrarea în casă...Cumpărătorii au drept la cale de acces comună la podul cumpărat"; este de natură să înlăture orice dubiu cu privire la aspectele litigioase. I. de fond a a respins ca atare obiecțiunile pârâților, deoarece reprezintă, în concret, apărări de fond. A., prin obiecțiunile formulate la expertiza tehnică judiciară, pârâții au invocat, indirect, propria lor culpă atunci când apreciază că apartamentul nr.1 nu este „fond înfundat"; în sensul art.616 C.civ. Din succedarea actelor juridice încheiate de părți, a faptelor juridice a pârâților, rezultă că aceștia au generat, prin fapta proprie, prezentul litigiu: este puțin probabil ca o persoană să cumpere o locuință fără acces la calea publică, iar acțiunea civilă prin care au solicitat ei servitute de trecere în favoarea apartamentului vândut ar fi lipsită de logică dacă, în raport de convenția reală a părților, nu s-ar fi convenit asupra modalității de acces la stradă. De asemenea, reclamă superficialitatea expertului la elaborarea lucrării și susțin că a furnizat informații evazive. Susținerile sunt însoțite de o adresă depusă de pârâți, act emis sub nr. 1/(...) de S. S. C. S. M. pe care le face redactorul actului, respectiv că la ap.1 accesul din exterior se poate realiza printransformarea ferestrei de la bucătărie, situată pe fațada dinspre stradă, în ușă de acces, nu sunt diferite de relatările expertului judiciar. În schimb, spre deosebire de concluziile expertului, redactorul actului nu face nicio mențiune cu privire la afectarea structurii de rezistență. Este adevărat că subliniază necesitatea obținerii autorizației pentru realizarea ușii de acces, dar nu menționează dacă, ținând cont de particularitățile clădirii, planul urbanistic zonal, vechimea clădirii, este posibilă emiterea autorizației. În consecință, actul depus de pârâți nu poate produce efectele juridice la care aceștia au sperat. În sprijinul obiecțiunilor formulate, pârâții învederează instanței că alte imobile aflate pe aceeași stradă și care au fațada la stradă au practicat ușă în fațadă nu poate să ducă la concluzia că expertul a redactat o lucrare defectuoasă. Atunci când pârâții susțin că și reclamanții pot să-și asigure accesul la apartament, direct din stradă, la fel ca în situațiile prezentate în fotografiile de la filele 142-150, omit să facă vreo referire la modul în care este afectată structura de rezistență a clădirii. Apoi, omit să ia în considerare că imobilele prezentate în fotografii pot avea altă structură de rezistență sau chiar de la momentul construirii să fie prevăzute cu o asemenea ușă, direct din stradă. De altfel, expertul nu emite concluzii neechivoce când susține că ușa practicată în fațada ap.1 poate afecta structura de rezistență a clădirii și nici nu- și depășește atribuțiile. Cu diligența minimă orice persoană cu pregătire medie poate presupune că o modificare în structura clădirii îi poate afecta rezistența și că, pentru orice modificare adusă unei clădiri este necesară autorizarea instituțiilor abilitate. Prin decizia civilă nr. 334/(...) a T. C., dosar nr. (...) s-a admis excepția netimbrării și s-a anulat apelul declarat de C. L. împotriva sentinței civile nr. 3227/(...) a J. C.-N., care a fost menținută în totul. Împotriva acestei decizii, pârâta C. L. a declarat recurs care a fost admis în parte prin decizia civilă nr. 5030/R/(...) a Curții de A. C., dosar nr. (...), decizia recurată a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj. În rejudecare, prin decizia civilă nr. 2./(...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...)*, s-a respins apelul declarat de C. L. împotriva sentinței civile nr. 3227 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost menținută în totul. Analizând apelul, prin prima motivelor invocate și a celor de ordine publică precum și a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 202/2010, tribunalul a reținut că reclamantul prin cererea de chemare în judecată, în virtutea principiului disponibilității, este cel care determină cadrul procesual. Reclamanții au formulat acțiunea personal fără a apela la serviciile unui avocat, cererea cuprinzând doar motivele de fapt nefiind motivată în drept. Reclamanții au învederat fără echivoc că formulează acțiunea pornind de la S. civilă nr. 1. a J. C.-N. La data de (...) reclamanții depus un înscris la completarea motivării acțiunii, prin care și-au precizat pretențiile în baza convenției civile încheiate la data de (...). La data de (...) prin încheiere instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale a pârâtului C. în sensul admiterii, astfel că prima critică din cuprinsul motivelor de apel este neîntemeiată. Faptul că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu și cu acest pârât poate fi calificat ca o eroare materială. I. de fond a încuviințat efectuarea unei expertize, având ca obiect determinarea dacă imobilul reclamantului constituie un loc înfundat sau nu, încondițiile în care imobilul deținut de reclamanți este lângă drumului public de care este lipit. I. de fond în analiza soluției sale a avut în vedere și a analizat dispozițiile privitoare la existența unui loc înfundat în cauză, deși cererea nu a fost formulată pe acest temei. Se poate aprecia astfel că s-a încălcat principiul disponibilității, dar întrucât nici una din părți nu a cerut casarea cu trimitere pentru necercetarea fondului se impune a fi analizată cererea de apel prin prisma soluției pronunțate și a pretențiilor formulate de reclamanți. Având în vedere acest punct de plecare se poate reține că motivele și criticile invocate în legătură cu noțiunea și caracterul de loc înfundat, cuprinse în apel, nu se mai impun a fi analizate. Reclamanții au încheiat la data de (...) cu soții C. un act adițional la contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1130/2003 de BNP B. M., prin care se arată că în fapt la cumpărarea apartamentului nr. 1 s-a cumpărat și 8,2 metri pătrați teren ca și cale de acces de la poarta la intrarea în casă. S-a stabilit de asemenea că cei doi cumpărători au dreptul la cale de acces prin curtea comună la podul cumpărat. I. de fond în virtutea rolului activ avea obligația să determine și să stabilească cadrul procesual prin raportare la pretențiile formulate și motivele invocate. A. intenția reclamanților prin cererea de chemare în judecată a fost aceea de a obliga pârâții C. la executarea convenției ceea ce presupune recunoașterea dreptului de servitute respectiv accesul la apartament. Din această perspectivă soluția instanței de fond care a dispus instituirea unei servitute de trecere apare ca fiind corectă de vreme ce acest act nu a fost contestat. Este real că, actul autentic de vânzare cumpărare 1130/2005 a fost constatat nul parțial în privința vânzării de către familia C. a terenului în suprafață de 295 m.p., însă instanțele în pronunțarea acestei hotărâri nu au analizat sub nicio formă convenția privitoare la servitute cuprinsă în actul adițional. Cu privire la această convenție părțile nu au afirmat niciun motiv de nelegalitatea sau ineficacitate, convenția urmând să producă efecte. De altfel prin cererea de chemare în judecată care a stat la baza pronunțării hotărârii judecătorești în dosarul nr. (...) reclamanții au fost cei care au cerut înscrierea unei servituți de trecere cu piciorul în favoarea apartamentului proprietate a pârâților reclamanți din cauza prezentă. I. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la acest petit prin sentința civilă nr. 1. fără însă a face vreo anumită statuare legată de această convenție. Faptul că la data introducerii cererii sus amintite reclamanții, pârâții din prezenta cauză C., au considerat validă respectiva convenție se impune fi respectat și în cauza de față când reclamanții R. au înțeles ca în situația în care familia C. nu poate cerere acest lucru din pricina unor impedimente procesuale să o facă ei, lucru ce s-a realizat prin formularea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. (...). Este evident că prin acest act, sub semnătură privată părțile au avut în vedere constituirea unei servituți de trecere. Mai mult în fața instanței de apel reprezentanta apelantei a arătat că și anterior înstrăinării apartamentului către reclamanți accesul la apartament realizat prin curte ceea ce confirmă o stare de fapt anterioară. P. aceste considerente, aspectele din cuprinsul motivelor de apel referitoare la convenția sub semnătură privată încheiată nu au putut fi primite. I. de apel în baza rolului activ și pentru respectarea dreptului la apărarea în condițiile în care nu s-a solicitat casarea cu trimitere a pus în discuția părților temeiul de drept invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, dar nerealizat de către instanța de fond reclamanții exprimându-și poziția și cu acest aspect, poziția care nu este de natură a aprecia nelegalitatea hotărârii. Ultima critică inserată în motivele de apel privitoare la lățimea terenului afectat de servitute nu a putut fi reținută ca pertinentă atâta timp cât nu a fost adusă nicio critică suprafaței supusă servituții mai mare de 8,2 mp avută în vedere convențional și astfel să se poată realiza un control efectiv cu privire la acest aspect. Pe de altă parte, trebuie remarcat că o lățime de 1,37 metru nu apare ca fiind excesivă în condițiile de față. Dreptul de acces trebuie să fie unul efectiv și care să poată fi realizat în condiții rezonabile. P. aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins apelul declarat de C. L. împotriva sentinței civile nr. 3227/(...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al J. C.-N., pe care a menținut-o în totul. Împotriva acestei decizii, pârâta C. L. a declarat recurs, în termen legal,solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, pârâta a învederat instanței că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea criticată fiind dată cu aplicarea greșită a legii. T. a procedat la schimbarea, în apel, a cauzei cererii de chemare în judecată, încălcând dispozițiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ. întrucât a reținut drept temei al acțiunii civile convenția încheiată la data de (...). În mod corect prima instanță a calificat din punct de vedere juridic pretenția reclamanților ca fiind aceea de a se institui un drept de servitute de trecere legală, pretenție întemeiată pe dispozițiile art. 616 și urm. Cod civil. I. de fond a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare în vederea determinării împrejurării dacă apt. nr. 1, proprietatea reclamanților, este sau nu un fond înfundat care să justifice instituirea unei servituți de trecere. P. concluziilor raportului de expertiză, prima instanță a constatat că reclamanții sunt proprietarii unui imobil ce reprezintă fond înfundat, în accepțiunea legii, concluziile acestuia fiind avute în vedere la pronunțarea soluției de admitere a cererii de chemare în judecată. I. de fond a stabilit astfel că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă instituirea unei servituți legale de trecere și nicidecum înscrierea unui drept de servitute convențională care să decurgă dintr-o presupusă convenție încheiată între părți. Practic, tribunalul s-a raportat la un alt temei juridic decât cel determinat și avut în vedere de către prima instanță, ceea ce echivalează cu schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată. În mod eronat tribunalul a apreciat că nu se mai impun a fi analizate motivele și criticile în legătură cu noțiunea și caracterul de loc înfundat invocate de pârâtă prin cererea de apel. În privința convenției intitulată „act adițional la contractul de vânzare- cumpărare sub nr. 1130/(...)"; intervenită între părți la data de (...), aceasta are ca obiect o promisiune de vânzare-cumpărare a unei suprafețe de teren de 8,2 mp. din suprafața totală a terenului proprietatea pârâtei recurente, de 295 mp., părțile neavând în vedere și neurmărind constituirea unei servituți de trecere. Ulterior încheierii mai sus arătate, prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1130/(...) în privința vânzării terenului în suprafață de 295 mp., ca parte indiviză comună a apt.nr.1, rectificarea înscrierilor din C.F. col.nr. 1., în sensul radierii înscrierii ca parte indiviză comună aferentă apt.nr. 1 și nr.2 a terenului de 295 mp. și înscrierea dreptului de proprietate exclusivă asupra terenului în favoarea pârâtei recurente și a soțului ei. Prin urmare, atât prima instanță cât și instanța de apel sunt ținute de soluția pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca întrucât anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentic în privința terenului în suprafață de 295 mp. atrage aceeași sancțiune și cu privire la dispozițiile părților cuprinse în actul sub semnătură privată, accesoriu actului autentic încheiat la data de (...), cu privire la promisiunea de vânzare cumpărare a unei suprafețe de 2,8 mp. din suprafața totală de 295 mp., dispoziții care nu sunt apte de a produce efecte juridice între părți. P. aceste considerente, recurenta apreciază că este greșită statuarea instanței de apel potrivit căreia convenția din data de (...) urmează să producă efecte juridice, în virtutea principiului potrivit căruia sancțiunea nulității se răsfrânge și asupra dispozițiilor din promisiunea de înstrăinare a terenului de 2,8 mp. În opinia recurentei, suprafața de teren afectată servituții de trece este excesivă nevoilor de exploatare a imobilului dominant, respectiv de 1,37 m. P. determinarea suprafeței de teren asupra căreia s-a propus instituirea servituții, în concret, expertul a procedat la măsurarea terenului neocupat de construcție, în suprafață de 2,75 m. și apoi la împărțirea acestuia în două părți egale, de 1,37 m., asupra unei dintre acestea propunând constituirea servituții. Chiar dacă, ipotetic, s-ar avea în vedere suprafața de 8,2 mp. menționată în actul adițional încheiat la data de (...), suprafața de teren asupra căreia s-a instituit servitutea de trecere prin raportul de expertiză este de 13,9 mp. (10,15 m. lungime x 1,37 m. lățime) este mult superioară celei înscrisă în convenție, fiind nejustificată și excesivă în raport cu nevoile de exploatare ale imobilului dominant. Reclamantul intimat R. L., prezent personal în ședința publică din (...), asolicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică. Reclamanta intimată R. N. și pârâții intimați M. V. D., GOG N., C. T. I., R. S. și C. C., deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în fațainstanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat și a pus în discuția părților prezente excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, pârâta recurentă nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurentă și intimați, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs, și care se pot circumscrie punctului 9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cele referitoare la schimbarea de către tribunal a cauzei juridice a cererii de chemare în judecată și cele privitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează servitutea locului înfundat. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, respectiv actele juridice încheiate între părți și raportul de expertiză tehnică topografică, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, suprafața excesivă a servituții etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. Critica de nelegalitate a pârâtei recurente referitoare la faptul că tribunalul a procedat la schimbarea, în apel, a cauzei cererii de chemare în judecată,încălcând dispozițiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ. întrucât a reținut drept temei al acțiunii civile convenția încheiată la data de (...), în opinia Curții nu este fondată. A., Curtea constată că reclamanții R. L. și R. N. au formulat la dat de (...) prezenta acțiune civilă, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună înscrierea unei servituți de trecere cu piciorul în favoarea ap.1, proprietatea reclamanților, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. D. în dosarul nr.3798/2002 al J. C. N., care a stat la baza întabulării în cartea funciară a ap.1 și ap.2. C. de chemare în judecată a fost făcută personal de reclamanți, fără ca aceștia să apeleze la serviciile unui avocat, cererea cuprinzând doar motivele de fapt, nefiind motivată în drept. Reclamanții au învederat fără echivoc că formulează acțiunea pornind de la S. civilă nr. 1. a J. C.-N. Ulterior, înainte de prima zi de înfățișare, la data de (...) reclamanții au depus o extindere de acțiune față de moștenitorii M. V. D., GOG N., C. T. I., R. S. și C. C., iar la data de (...), au depus o altă cerere, în completarea motivării acțiunii, prin care au solicitat următoarele: să se dispună înscrierea unei servituți de trecere în favoarea ap.1 conform convenției civile încheiate la data de (...), pentru a se putea face accesul la locuință, la urcarea în pod, la tabloul de siguranțe electrice și la citirea contorului electric, respectiv la robinetul principal al rețelei de apă a ap.1; să se dispună o măsură legală de a determina pârâții la respectarea dreptului de proprietate întrucât le este interzis accesul la imobil;să se dispună obligarea pârâților la plata de daune materiale de 2000 euro pentru perioada în care au fost lipsiți de dreptul de folosință a imobilului și la plata de 500 euro/ lună pe durata rezolvării acestei cauze; să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, obligație pe care și-au asumat-o conform convenției civile încheiate la data de (...) (f.15, f. 28 dosar fond). P. art.84 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. Din cele mai sus expuse rezultă, fără echivoc, faptul că reclamanții au sesizat instanța de judecată cu o acțiune civilă având ca obiect principal constituirea unei servituți legale de trecere în favoarea fondului înfundat, ap.1 aflat în proprietatea reclamanților, peste terenul aflat în proprietatea pârâtei, astfel încât, în mod legal, instanța de fond a calificat obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost completată prin înscrisul depus în ședința publică de (...). În speță, la data de (...), reclamanții au încheiat cu pârâții C. V. și C. L. un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130/(...) de BNP M. B., având ca obiect imobilul denumit ap.1, situat în C.-N. str. C. F. nr. 8, jud. C., înscris în C.F. individuală nr. 1. A+1 C., combinată cu C.F. colectivă 1. C. A+1, nr. top.9663/1, compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu și pod, în suprafață utilă de 49,9 m.p., cu părțile comune indivize comune în cotă de 4. părți înscrise în C.F. col. 1. C.-N. (f.11-12 dosar fond). Apoi, la data de (...) părțile au încheiat un act sub semnătură privată, denumit „. Act adițional la contractul de vânzare-cumpărare sub nr. 1130/(...)";. Părțile consemnează în act faptul că, „la cumpărarea casei, apartamentul 1, am cumpărat 8,2 m.p. teren ca și cale de acces de la poartă la intrarea în casă...Cumpărătorii au drept la cale de acces comună la podul cumpărat"; (f.13 dosar fond). La data de (...) C. V. și soția C. L., pârâții din prezenta cauză, au formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul J. C.-N. sub nr. (...), soluționată prin sentința civilă nr. 1., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2. a T. C., prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130/2003 în ce privește vânzarea caparte indiviză comună aferentă apartamentului nr. 1 a suprafeței de 295 m.p. teren, dispunându-se rectificarea C.F. în sensul întabulării dreptului de proprietate exclusivă asupra acestui teren în favoarea reclamanților din acea cauză, C. V. și soția C. L. În privința cererii de instituire a servituții de trecere a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C. V. și soția C. L. și s-a respins acest capăt de cerere. I. a reținut că reclamanții, proprietari ai fondului aservit, nu pot solicita înscrierea acestui drept real, deoarece dreptul de a solicita înscrierea este născut în patrimoniul proprietarilor fondului dominant, R. L. Attila și R. N. (f.49-57 dosar fond). Împrejurarea că reclamanții au indicat în motivarea de fapt și ulterior într- un petit al cererii completate existența convenției sub semnătură privată încheiată între părți la data de (...), iar apoi instanța de fond a stabilit starea de fapt și a analizat cererea reclamanților prin raportare dispozițiile legale incidente, respectiv art.616 și urm. C.civ., precum și la această convenție sub semnătură privată și având în vedere faptul că în temeiul art.84 C.pr.civ., cererea reclamanților a fost în mod corect calificată juridic, nu este de natură să ducă la concluzia că instanța de apel a schimbat, cu încălcarea prevederilor art.294 alin.1 C.pr.civ., cauza juridică a acțiunii civile completate astfel încât motivul de recurs invocat de pârâtă nu este fondat. Critica pârâtei recurente privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează servitutea de trecere nu este întemeiată de considerentele ce urmează a fi expuse. A., potrivit art. 616 C.civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. În doctrina juridică prin loc înfundat se înțelege cel ce nu are nici o ieșire la calea publică, deci imposibilitate absolută sau care are o ieșire cu inconveniente grave sau periculoase. În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică topografică care a concluzionat că ap.1, aflat în proprietatea reclamanților, are fațada la strada C. F., iar ap.2, aflat în proprietatea pârâților, se află în prelungirea ap.1, făcând parte din același corp de clădire. Î. apartamente se află o încăpere comună ce are ca destinație intrare la podul ambelor unități locative. Curtea imobilului pe care s-a edificat construcția compusă din cele două apartamente, se întinde pe una din laturile patrulaterului descris de clădire, latură corespunzătoare lungimii, iar nu lățimii, continuându-se și după clădire (f.95-109 dosar fond). Expertul a constatat că ap.1 este loc înfundat deoarece accesul din stradă se face pe terenul deținut în proprietate de către pârâți. S-a arătat că nu este imposibilă practicarea unei uși de acces direct din stradă, pe fațada ap.1 dar, în același timp atrage atenția că modificarea va afecta structura de rezistență a clădirii. În consecință, s-a propus instituirea unei servituți de trecere în favoarea ap.1, pe terenul proprietatea pârâților, în lungime de 10,15 m și lățime de 1,37 m, pe aliniamentul A, B, C, D, E, F, aliniament care permite accesul la ap. 1 și la încăperea comună, de unde se realizează accesul la podul ambelor unități locative. Prin urmare, în mod legal atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au constatat că reclamanții sunt proprietarii unui imobil ce reprezintă fond înfundat în accepțiunea legii și, prin urmare, au deopotrivă calitate și interes practic să solicite instituirea unei servituți de trecere. În ce privește modalitatea în care ap. 1 a devenit fond înfundat, din actele juridice încheiate între părți și din hotărârile judecătorești mai sus arătate, înmod corect s-a reținut că este opera exclusivă a pârâților întrucât s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că pârâții nu au înstrăinat niciun moment terenul pe care este edificat ap. nr.1. Susținerea pârâtei recurente privitoare la faptul că atât prima instanță cât și instanța de apel sunt ținute de soluția pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca întrucât anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentic în privința terenului în suprafață de 295 mp. atrage aceeași sancțiune și cu privire la dispozițiile părților cuprinse în actul sub semnătură privată, accesoriu actului autentic încheiat la data de (...) nu poate fi luată în considerare deoarece, așa cum s-a arătat, prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. pronunțată în dosarul nr.(...), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2. a T. C., s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130/2003 numai în ceea ce privește vânzarea ca parte indiviză comună aferentă ap.1 a suprafeței de 295 m.p. teren, dispunându-se rectificarea C.F. în sensul întabulării dreptului de proprietate exclusivă asupra acestui teren în favoarea reclamanților din acea cauză, C. V. și soția C. L. astfel încât efectele nulității operează retroactiv numai cu privire la terenul de 295 mp care nu reprezintă pic a ap.1 și care a revenit în proprietatea exclusivă a pârâtei, fără a se răsfrânge și asupra convenției sub semnătură privată din (...). P. aceste considerente, Curtea constată că în speță nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. L. împotriva deciziei civile nr. 2. din 03 aprilie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține ca fiind legală. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. P. ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. L. împotriva deciziei civile nr. 2. din 03 aprilie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ GREFIER, A.-A. M. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C. M.C.. Jud.apel: D.Tatu; F.S.Bolchiș.
| ← Decizia civilă nr. 1842/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 45/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
