Decizia civilă nr. 4385/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4385/R/2012
Ședința publică din data de 22 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTOR:
M.-C. V.
A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții B. A. și B. M., împotriva deciziei civile nr. 2. din 15 mai 20122012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta C. L., având ca obiect succesiune.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
17 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 14515 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea precizata formulata de reclamanta C. L. in contradictoriu cu paratii B. A., B. M. și în consecință:
- s-a constatat calitatea de moștenitor legal a reclamantei C. L., în calitate de soră, după defuncta Flic V. decedată la (...)
-s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr 1162/(...), în sensul că au calitatea de moștenitori ai defunctei Flic V.: defunctul Flic I. în calitate de soț supraviețuitor în cotă de ½ parte și reclamanta C. L. în calitate de soră în cotă de ½ parte (si nu doar defunctul Flic I. in cota de 1/1 parte)
- s-a constatat că terenurile înscrise în Registrul agricol F. 1959-1963 pe numele defunctului Flic I.: Valea Clejiei 29 ari, Herleșu 29 ari, Sub Coști
14 ari și Făgețele 14 ari, au calitatea de bunuri proprii ale defunctei FL. V. fiind dobândite prin moștenire, în cursul căsătoriei cu defunctul Flic I.
(potrivit art 31 lit b din Codul Familiei)
- s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la cota de ¼ (1/2 din
1/2) din imobilul casă de locuit, curte, grajd și grădină situate administrativ în loc. F. nr 107, jud. C. - vocație succesorală la acest imobil având reclamanta (sora defunctei FL. V.) în cotă de ¼ si defunctul FL. I. (soț supraviețuitor) în cotă de ¾ parte.
- s-a dispus predarea masei succesorale în favoarea reclamantei și a defunctului Flic I. în cotele arătate anterior
- au fost obligați pârâții la plata sumei de 1576,50 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2./(...) a T.ui C. a fost respinsă cererea derepunere în termenul de apel formulată de B. A. și B. M.
A fost admisă excepția tardivității invocate de C. L.
A fost respins ca tardiv formulat apelul declarat de B. A. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca în dosarul nr. (...) pe care o menține în totul.
A fost respinsă cererea intimatei C. L. de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Analizând cererea de repunere în termen, instanța a reținut că actualul Cod de procedură civilă nu cuprinde referiri la repunerea în termen, dar art.103 C.pr.civ. prevede că în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurarea mai presus de voința ei să exercite o cale de atac, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen fiind arătate și motivele împiedicării.
Este esențial astfel ca partea să justifice o împrejurarea mai presus de voința ei.
Din analiza dosarului de fond, rezultă că sentința civilă 1. a fost comunicată la data de (...) celor doi apelanți.
La data de (...) la soluționarea cauzei au fost prezenți reprezentanții părților, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de (...) la sala 102.
Argumentele referitoare la data amânării pronunțării nu au fost susținute prin nicio probă, apelanții nesolicitând eventual verificarea caietului grefierului de ședință.
Potrivit art.100 alin. 4 C.pr.civ. procesul verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Procesul verbal de comunicare a citației a fost întocmit de un lucrător al J. C.-N., iar plângerea penală formulată împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual s-a finalizat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluția P. de pe lângă J. C. pronunțată în data de (...) în dosarul 535/P/2010.
În fața instanței de apel, apelanții au arătat că nu au contestat această soluție a organelor de urmărire penală, astfel încât în cauză, art.100 alin.4 C.pr. civ. devine aplicabil.
Apelanții nu au justificat vreun alt motiv sau împrejurare mai presus de voința lor, care i-au împiedicat să acționeze, aceștia având posibilitatea să consulte condica de ședință, în vederea aflării soluției chiar și data pronunțării, având posibilitatea să ceară copie de pe dispozitiv și să declare calea de atac chiar și înaintea motivării hotărârii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții solicitând casarea
și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond la Tribunalul Cluj și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâții au expus pe larg motivele pentru care apreciază că hotărârea primei instanțe este netemeinică, însă aceste motivenu vor fi prezentate, întrucât limitele judecății în recurs sunt circumscrise strict sferei de analiză a legalității deciziei pronunțate în apel.
Sub acest aspect, pârâții au arătat că în mod nelegal s-a respins de către instanța de apel cererea de repunere în termen, respingându-se apelul ca tardiv declarat.
Susținerea principală a pârâților s-a bazat pe împrejurarea că procedura de comunicare a sentinței judecătoriei a fot viciată, cât timp nu exista o probă certă, cu privire la comunicarea efectivă și nici o reală posibilitate a instanței de apel de a verifica legalitatea comunicării, asupra căreia există dubii serioase.
În mod nelegal instanța de apel a respins proba solicitată de pârâți, aceea de depunere a foii de parcurs întocmită cu ocazia deplasării șoferului instanței care susține că a comunicat hotărârea, a fișei postului acestuia și a dovedirii împrejurării că acest șofer este angajat al altei instanțe decât judecătoria.
Instanța avea obligația de a face verificarea de scripte, omițând însă această probă.
În cauză nu există nicio dovadă a predării hotărârii primei instanțe
șoferului, întrucât nu s-a întocmit borderou de predare-primire.
Totodată, sentința nu poartă mențiunea grefierului, potrivit căreia aceasta s-a comunicat și căror părți.
În procesul verbal de înmânare a hotărârii nu este trecută calitatea celui care a fost însărcinat cu înmânarea actului, nu s-a făcut dovada, cel puțin prin subliniere că celui care i s-a comunicat sentința nu se afla acasă și nici alte persoane din familie, doar aceasta fiind situația în care comunicarea se face prin afișare.
Totodată, locuința pârâților fiind la casă nu s-a menționat dacă afișarea s-a făcut pe ușa de la poarta de intrare prin curte sau pe ușa locuinței, a casei.
În conținutul motivelor de recurs pârâții au invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art. 100 alin. 4 Cod proc.civ., cu privire la aceasta instanța dispunând în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, sesizarea C. C., prin încheierea din (...), ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În ce privește cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, aceasta a fost în mod nelegal respinsă, în condițiile în care pârâții au indicat împrejurările care i-au împiedicat să exercite calea de atac.
Prin întâmpinarea formulată (f. 24-26), intimata a solicitat respingerearecursului și a cererii de sesizare a C. C. cu excepția de neconstituționalitate a art. 100 alin. 4 Cod proc.civ.
Intimata a arătat că recurenții au formulat o plângere penală împotriva persoanei care a comunicat sentința, asupra căreia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar recurenții nu au formulat plângere împotriva acestei rezoluții.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor ce privesc greșitarespingere a apelului ca tardiv, curtea constată că acesta este fondat.
Analizând dovezile de comunicare a hotărârii civile nr. 1. a J. C.-N. către pârâții B. A. și B. M. (f. 60-61 dosar fond), curtea constată că acestea sunt viciate, raportat la dispozițiile art. 100 alin. 1 pct. 4 și alin. 3 Codproc.civ., care prevăd sub sancțiunea nulității că procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, trebuie să cuprindă mențiunea „…, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuiește într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente, sau în hotel și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, or a fost afișat pe ușa acestei locuințe.
Din cele două dovezi de comunicare reiese că persoana care a încheiat procesul verbal de predare și primire a hotărârii către pârâtul B. A. a procedat la sublinierea integrală a punctului 2, respectiv a întregii sintagme
„am afișat actul: pe ușa principală a locuinței destinatarului; pe ușa principală a clădirii; hotelului, iar pe procesul verbal de predare și primire a hotărârii către pârâta B. M. a procedat la sublinierea parțială a punctului
2, respectiv a două din cele trei variante ale aceleiași sintagme, respectiv
„am afișat actul: pe ușa principală a locuinței destinatarului; pe ușa principală";.
Aceasta, în condițiile în care în chiar conținutul formularului tipizat al procesului verbal de predare, se menționează că în cazul pct. 2 se vor sublinia cuvintele care corespund modului de îndeplinire a procedurii.
Din cele arătate reiese că mai ales în cazul pârâtului B. A. nu se poate stabili cu exactitate modul în care a fost îndeplinită procedura de comunicare, fiind subliniate toate cele trei variante ale modului de îndeplinire a procedurii: pe ușa principală a locuinței destinatarului; pe ușa principală a clădirii; hotelului. Nici în cazul pârâtei B. M. procesul verbal nu este lipsit de critici, potrivit celor mai sus arătate.
În situația în care în privința pârâtului B. A., din conținutul procesului verbal de comunicare, nu se poate stabili cu exactitate modalitatea în care i-a fost comunicată sentința prin afișare, reiese că acesta este în situația părții căreia hotărârea nu i-a fost comunicată în mod procedural. Prin urmare, acesta este îndreptățit să invoce nulitatea prevăzută de art. 100 alin. 3 Cod proc.civ., apelul promovat de acesta fiind în termen.
În ceea ce o privește pe pârâta B. M., nulitatea invocată de pârâtul B. A. îi profită, întrucât ambii sunt în coparticipare procesuală, iar în plus, potrivit celor anterior arătate, cu ocazia prezentării dovezii de comunicare a sentinței și cu această parte, nici procesul verbal de predare a hotărârii către pârâta B. M. nu este lipsit de vicii.
Pentru aceste considerente, curtea constată că pârâții B. M. și A. sunt în situația în care, hotărârea primei instanțe nefiindu-le comunicată în mod procedural, sunt în termenul legal de exercitare a apelului. Hotărârea instanței de apel prin care calea de atac a fost respinsă ca tardiv declarată este nelegală, astfel încât în baza art. 312 alin. 1, 3, 5 Cod proc.civ., recursul va fi admis, decizia casată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleași instanțe, Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții B. A. și B. M. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleași instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. M.-C. V. A. C.
GREFIER M.-L. T.
Red. T.A.N. dact. GC
3 ex/(...)
Jud. apel: D.Tatu, C.A.C.
| ← Sentința civilă nr. 37/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1845/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
