Decizia civilă nr. 222/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 222/R/2012
Ședința din 19 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. A. C.
JUDECĂTOR : ANA I. JUDECĂTOR : C.-M. CONȚ GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de pârâții S. S. L. și P. D. M., împotriva deciziei civile nr. 484 din 1 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații SC"M. C." SA D., S. T. I., T. M. D., M. J.,, P. O. M., R. E. E., M. D. I., M. D. V., având ca obiect rectificare carte funciară.
Se constată că, la data de 17 ianuarie 2012, s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea recurentei S. S. L., concluzii scrise.
La data de 18 ianuarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea recurentului P. D. M., o cerere prin care solicită amânarea pronunțării cu încă o săptămână.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 12 ianuarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 ianuarie 2012.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 9. a J. D. , s-a luat act de renunțareareclamantei SC M. C. S. la judecarea cererii formulate împotriva pârâtei R. E. E.
Au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților
M. D. I., și M. D. V., și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC M. C. S. în contradictoriu cu pârâții S. S. L., P. D. M., S. T. I., T. M. D., M. J., P. O. M., ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta SC "M. C." SA la plata către pârâții S. S. L.
și P. D. M. a sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și la plata către pârâții S. S. L., S. T. I., T. M. D., M. J., P. O. M. a sumei de
6.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecată împotriva pârâtei R.
E. E., motiv pentru care, față de împrejurarea că sunt îndeplinite cerințele prev.de art.246 și urm.Cod proc.civ., instanța a luat act de această renunțare.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. D. I. și M. D. V., instanța le-a admis ca fiind întemeiate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de către reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, față de împrejurarea că printr-o sentință civilă rămasă definitivă și irevocabilă (respectiv sentința civilă nr.214/1978, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. 2293/1977, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
596/1978) s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că unica moștenitoare acceptantă a succesiunii după defunctul M. L. este numita P. E., prin reprezentare, ca nepoată de frate, ceilalți potențiali moștenitori fiind decăzuți din dreptul de a mai accepta moștenirea.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a respins-o, constatând că raportat la motivele invocate de către reprezentanta pârâților, prin întâmpinare, excepția invocată reprezintă de fapt o veritabilă apărare de fond, fiind tratată ca atare.
Pe fondul cauzei, analizând motivele invocate de către reclamantă în susținerea acțiunii în rectificare de carte funciară, instanța a constatat netemeinicia acestora.
În ceea ce privește solicitările reprezentantelor pârâților de ord. 1-5 de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, văzând prev.art. 274 și urm. din Codul de proc.civ., instanța le-a admis, cu consecința obligării reclamantei la plata către pârâții S. S. L. și P. D. M. a sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial av. M. G., conform chitanțelor nr. 0046 și nr. 0047/(...), precum și la plata către pârâții S. S. L., S. T. I., T. M. D., M. J., P. O. M. a sumei de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial av. D. L. G., conform chitanțelor de la filele 351-354 din dosarul cauzei.
A.ul
Prin decizia civilă nr. 484/(...) a T.ui C. , a fost admis apelul declarat de SC M. C. SA împotriva sentinței civile nr. 9. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. D., care a fost schimbată în parte în sensul că a fost obligată pârâta M. SA să le plătească pârâților S. S. L. si P. D. M. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată precum și pârâților S. T. I., T. M. D., M. J., P. O. M. suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
În considerentele acestei decizii, de reține că, în chitanțele anexate la filele 398 -399 din dosarul de fond rezultă că P. D. M. a achitat cu titlu de onorariu avocațial suma de 2000 lei, iar S. S. L. E. a achitat suma de 4000 lei cu titlu de onorariu avocațial, iar potrivit chitanțelor anexate la filele
351-353 rezultă că P. M. a achitat pentru M. J. suma de 2000 lei, onorariu avocațial și parații T. M., respectiv S. T. I. câte 1000 lei fiecare.
Cu privire la criticile apelantei vizând neegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe din perspectiva considerentelor reținute, potrivit cărora, cheltuielile de judecata trebuie să fie reale, necesare, precum și rezonabile, tribunalul a reținut următoarele:
Primele două dintre cerințele enumerate de prima instanță pentru acordarea cheltuielilor de judecată decurg din dispozițiile art. 274 al 2 C. pr. civ., iar, în ceea ce privește caracterul rezonabil al acestora, poate fi apreciat din posibilitatea lăsată la indemna judecătorului, potrivit aliniatului 3, de a mări sau micșora onorariile avocaților ori de cate ori se va constata motivat că acestea sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Astfel, în raport de valoarea obiectului pricinii, complexitatea problemelor de drept ridicate, de dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora a trebuit să se pronunțe avocații angajați, instanța de apel a apreciat că un onorariu în cuantum de 1000 lei pentru fiecare pârât reprezentat, constituie o cheltuială de judecată reală, necesară, precum și rezonabilă.
Susținerile intimaților din întâmpinările formulate de către intimați, potrivit cărora instanța de judecată nu poate dispune diminuarea cheltuielilor de judecată în calea de atac câtă vreme acest aspect nu a fost criticat în fața instanței de fond, nu poate fi reținută raportat la dispozițiile art. 295 C.pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica in limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, or critica apelantei vizează tocmai aplicarea dispozițiilor art. 274
C.pr. civ.
De asemenea, nu au putut fi reținute nici susținerile din întâmpinarea formulată de intimații M. J. și P. O. M., potrivit cărora, prin diminuarea onorariului avocațial, s-ar interveni în convenția părților și în acest fel s-ar încălca dispozițiile Legii nr. 51/1995, întrucât instanța nu cenzurează contractul de asistență juridică, ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții S.
S. L. și P. D. M., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului reclamantei, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului lor, pârâții învederează că în mod greșit a respins instanța de apel excepția inadmisibilității invocată de pârâții intimați referitoare la solicitarea abia în apel a reducerii cuantumului onorariului avocațial, fiind încălcate dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod proc. civ., această cerere fiind formulată direct în apel, doar prima instanță putând să cenzureze cuantumul onorariului avocațial, în baza art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., în măsura în care i s-ar fi solicitat acest lucru de către reclamantă.
Soluționând apelul, tribunalul a încălcat principiul disponibilității, întrucât instanța nu se poate pronunța decât asupra cererilor formulate de către reclamant și a apărărilor făcute de partea adversă, principiul disponibilității impunând instanței să micșoreze cuantumului cheltuielilor de judecată doar în situația în care partea căzută în pretenții solicită acest lucru.
Dacă prima instanță aprecia că valoarea cheltuielilor de judecată solicitate de pârâți este prea mare, trebuia să pună această împrejurare în discuția contradictorie a părților, adică să respecte un alt principiu fundamental al procesului civil, care este principiul contradictorialității, acordând posibilitatea părților să susțină valoarea cheltuielilor pretinse și dovedite prin chitanțele depuse la dosar.
Au fost încălcate și alte principii ale procesului civil, respectiv cel alegalității armelor, pârâților neacordându-li-se posibilitatea rezonabilă să-și susțină cauza, cel al principiului organizării justiției pe sistemul triplului grad de jurisdicție, pârâții fiind privați de un grad de jurisdicție în ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de judecată, fiind încălcat dreptul lor la apărare și dreptul la un proces echitabil.
În subsidiar, dacă această cerere s-ar considera admisibilă direct în apel, ea este nefondată, onorariile avocațiale fiind pe deplin justificate raportat la valoarea obiectului pricinii, fiind vorba de un spațiu comercial în centrul municipiului D. și vechimea considerabilă a dosarului, pârâții fiindreprezentați pe tot parcursul procesului de avocat, care s-a prezentat la toate termenele de judecată.
Întâmpinarea
Reclamanta intimată SC M. C. SA D., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., nefiind vorba de o aplicare greșită a legii. Cererea de reducere a cheltuielilor de judecată formulată în apel nu este o cerere nouă, în sensul art. 294 alin. 11 Cod proc. civ., reclamanta neavând de unde să știe că a căzut în pretenții înainte ca instanța să pronunțe hotărârea.
Se poate vorbi, eventual, de o lipsă de rol activ a judecătorului primeiinstanțe, prev. de art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., întrucât acesta nu a pus îndiscuția părților cuantumul onorariului avocațial.
Așadar, instanța de apel nu a încălcat niciunul din principiile procesului civil invocat de pârâți în motivele de recurs.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocat, raportat la
dispozițiile art. 30 4 pct. 9 Cod pro c. civ., curtea apreciază că acestapresupune, în esență, soluționarea a trei probleme de drept, si anume: a) - dacă reclamantul apelant poate solicita reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate pârâților intimați în prima instanță, în condițiile în care nu a contestat cuantumul acestor cheltuieli în fața acestei instanțe, nesolicitând acesteia aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ., pentru ca instanța de apel să poată cenzura modul în care prima instață a aplicat acest text de lege; b) - dacă cenzurarea onorariului avocațial este o problemă de legalitate sau de temeinicie, respectiv dacă se încadrează sau nu în motivele de recurs limitativ prevăzute de art. 304 C. pr. civ.; c) - dacă, în caz de răspuns pozitiv la primele două întrebări, cheltuielile de judecată au fost sau nu corect stabilite de instanța de apel raportat la dispozițiile art. 274 alin. 3 C. pr. civ. a) În ceea ce privește prima problemă, aplicarea art. 274 alin. 3 C. pr. civ., conform jurisprudenței instanțelor de judecată, nu ține de principiul disponibilității părților, întrucât nu se face doar la solicitarea uneia dintre părți, ci si de instanța de judecată, din oficiu si chiar fără a pune acest lucru în discuția contradictorie a părților, în temeiul art. 129 alin. 4 C. pr. civ. ( a se vedea, în acest sens, de ex. decizia civilă nr. 1760 din 9 septembrie 2010 a Curții de A. C., dosar nr. (...), ce a menținut sentința civilă nr. 1456/(...) pronunțată de Judecătoria Dej). Nu este mai puțin adevărat, însă, că, de regulă, chitanța privind onorariul avocațial este depusă într-un singur exemplar la dosarul instanței, fără comunicarea unei copii părții adverse, deci cu nerespectarea cerinței prev. de art. 112 pct. 5 C. pr. civ., uneori după începerea dezbaterilor pe fond sau chiar închiderea acestora, fiind anexată concluziilor scrise depuse după amânarea pronunțării, aceste aspecte neconstituind, ca regulă, motive de exercitare a căilor de atac, neinvocându- se nerespectarea principiilor contradictorialității si al dreptului la apărare, datorită, probabil, curtoaziei profesionale, devenită cutumă. Așadar, obiectiv, partea interesată nu are posibilitatea de a solicita în fata instanței care dispune asupra cheltuielilor de judecată reducerea cuantumului onorariului avocațial, întrucât nu-l cunoaște. De altfel, de regulă, și instanța ia cunoștință despre acesta doar cu ocazia deliberării, datorită circumstanțelor evocate.
În cauză, recurenții pârâți au depus chitanțele privind achitarea onorariului avocațial la paginile 398, 399 din dosarul judecătoriei, anexateabia concluziilor scrise, depuse la filele 394-397, după terminarea cercetării judecătorești și închiderea dezbaterilor asupra fondului, acestea nefiind nicicând comunicate reclamantei, pentru ca aceasta să poată pune problema reducerii acestora. În realitate, prima instanță putea chiar să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, tocmai pentru că înscrisurile doveditoare au fost depuse după închiderea dezbaterilor și amânarea pronunțării. Într-o astfel de situație, ca și în aceea când chitanțele nu sunt depuse deloc, partea care a câștigat procesul are opțiunea de a exercita calea de atac pentru a le solicita, depunând în apel sau recurs înscrisurile doveditoare, în temeiul art. 292 alin. 1 sau art. 305 C. pr. civ sau de a le solicita pe cale separată. În prima situație, acestea sunt probate prima dată în calea de atac, fiind prima dată când partea adversă poate pune concluzii asupra lor. Astfel, nu se poate pune problema încălcării principiilor invocate de recurenți, referitoare la mai multe grade de jurisdicție (triplul grad nici nu există, pentru că, chiar unde există apel și recurs, raportat la obiectul cauzei, motivele de recurs sunt limitate la cele prev. de art. 304 C. pr.civ., nu orice nemulțumire a părții putând fi supusă cenzurii a trei instanțe de grade diferite), a dreptului la apărare, contradictorialității și egalității armelor, a dreptului la un proces echitabil, strâns legate între ele, toate părțile având posibilitatea să pună concluzii cu privire la acest aspect în fața instanței de apel.
Acesta este motivul pentru care trebuie recunoscut părții interesate dreptul de a solicita controlul judiciar al cheltuielilor de judecată, excepția inadmisibilității raportat la art. 294 alin. 1 C. pr. civ., fiind, astfel, nefondată. b) Referitor la cea de-a doua problemă, respectiv dacă cenzurareaonorariului avocațial este o problemă de legalitate sau de temeinicie, respectivdacă se încadrează sau nu în motivele de recurs limitativ prevăzute de art. 304 C. pr. civ, însă, curtea apreciază, menținându-si, de altfel, jurisprudența în acest sens (a se vedea, de ex. decizia deja invocată, decizia civilă nr. 1911 din 23 septembrie 2010 a Curții de A. C., dosar nr. (...), decizia civilă nr.
1292 din 7 aprilie 2011 a aceleiași instanțe, dosar nr. (...)), că motivele de recurs referitoare la aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată nu se încadrează în cele prev. de art. 304 pct. 5 sau 9 C. pr. civ., nefiind vorba de greșita aplicare a unor norme de drept procesual sau substanțial, ci de o apreciere a probelor, în condițiile în care acest motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 11 C. pr. civ., a fost abrogat încă prin art. I pct. 112 din OUG nr.
138/2000. Aceasta, deoarece ceea ce se solicită instanței de recurs este reevaluarea probelor, respectiv aprecierea împrejurării dacă munca avocatuluieste suficientă, raportat la volumul și complexitatea dosarului si activitatea depusă în concret pentru a justifica onorariul încasat.c) Față de răspunsul negativ dat problemei anterioare, în condițiile în care, în apel, părțile au putu pune concluzii asupra aspectelor învederate, fiind respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, o instanță pronunțându-se pe fondul cererilor, nu se mai pune problema analizării pe fond a aspectelor învederate în motivul subsidiar de recurs.
Din toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., curtea va respinge recursul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții S. S. L. și P. D. M. împotriva deciziei civile numărul 484 din 1 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. A. C. ANA I.
C. M. CONȚ C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: F. S. Bolchiș, D. Tatu
| ← Sentința civilă nr. 99/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 333/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
