Decizia civilă nr. 5121/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)* Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 5121/R/2012
Ședința publică din 14 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. I., împotriva sentinței civile nr. 641 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâtul intimat S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul T. I., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L.a nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului recurent și reprezentantului pârâtului intimat posibili- tatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtu-lui intimat.
C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 641 din (...) a Tribunalului C..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
În temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 294 alin. 1 C.pr.civ., C., din oficiu, invocă excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în recurs a următoarelor temeiuri juridice: art. 3, 7 și 25 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, cerere prin care se invocă stabilirea domiciliului obligatoriu în C.-N., ca urmare a condamnării recla- mantului la locul de muncă.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului declarat de reclamant, cu precizarea ca aceasta să se refere și la excepțiile invocate, din oficiu, de către C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admite-rea celor două excepții invocate, din oficiu, de către C.
Cu privire la excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în recurs a următoarelor temeiuri juridice: art. 3, 7 și 25 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că acțiunea reclamantului a fost întemeiată doar pe dispozițiile L. nr. 2. și prevederile O.U.G. nr. 214/1999.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, prin care se invocă stabilirea domiciliului obligatoriu în C.-N., ca urmare a condamnării reclamantului la locul de muncă, reprezen-tanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că prin acțiune, reclamantul a solicitat doar constatarea caracterului politic al celor două condamnări, respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei și a celei de fals și uz de fals, pentru care reclamantul a fost condamnat la închisoare cu executare la locul de muncă, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, pentru care reclamantul a fost condamnat la închisoare cu executare prin detenție, însă nu a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii administrative privind stabili-rea domiciliului obligatoriu în C.-
N.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, având în vedere că instanța de fond în mod corect a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat reclamantul sunt de drept comun.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 641 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...)*, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN M. F.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.
99 din 24 ianuarie 1985 pronunțata de J. S. II al M. B., reclamantul T. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, cu executare prin munca corecțională pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei prev. de art. 20 rap. la art. 245 al. 1 C., a celei de operațiuni interzise cu mijloace de plata străine, prev. de art. 37 al. 1 teza a II-a din Dec. 210/1960, pentru fals prev. de art. 288 al. 1 C. și uz de fals prev. de art. 291 C.
Prin sentința penală nr. 611 din 27 octombrie 1988 a Judecătoriei C.-N., reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, cu executare prin detenție pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, prev. de art. 245 al. 1 C. pen.
L.a nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-(...), invocată de reclamant în susținerea cererii, are ca scop acordarea unor despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă, despăgubiri care vizează nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci în principal, acordarea unei satisfacții de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Așadar, acest act normativ reglementează acordarea de despăgubiri persoanelor care au suferit condamnări politice, ori au fost supuse unor măsuriadministrative cu caracter politic, pe motiv că ar fi comis fapte având ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 06 martie 1945.
În consecință, pentru a beneficia de drepturile conferite de această lege, este esențial ca faptele pentru care persoanele în cauză au fost condamnate sau care au determinat luarea respectivelor măsuri, să fi fost dintre cele prevăzute de actele normative expres menționate în L.a nr. 2., ori care pot fi calificate drept condamnări/măsuri administrative cu caracter politic, prin raportare la prevederile art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 al. 3 și art. 4 al. 2 din L.a nr. 2..
Potrivit art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999 "Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială.";
În acest context, s-a reținut că faptele pentru care reclamantul a fost condamnat, nu s-au încadrat între cele cu caracter politic, caracterizate ca atare prin dispozițiile legale anterior citate, ci între cele de drept comun, unele dintre ele fiind prevăzute și în prezent ca infracțiuni în C. penal (falsul și uzul de fals) sau în legi speciale (trecerea ilegală a frontierei - art. 70 din OUG nr. 105/2001).
Ca atare nu s-a putut reține că incriminarea ca infracțiuni a faptelor pentru care reclamantul a fost condamnat a fost generată de considerente strict politice și nici că, prin comiterea lor, reclamantul a urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999.
Pe de altă parte, instanța a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L.a 2., pe care au fost întemeiate pretențiile, au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. 1., publicată în Monitorul Oficial nr. 761/2010.
La data pronunțării hotărârii, această decizie a fost publicată în Monitorul
Oficial, și din acel moment, art. 5 alin. 1 lit. a din L.a 2. și-a încetat efectele.
Drept urmare, întemeierea pretențiilor reclamantului la acest moment pe motivul de drept declarat ca neconstituțional, nu s-a mai putut realiza, astfel încât cererea sa nu mai are suport în drept.
Având în vedere considerentele și temeiurile legale anterior expuse, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T. I. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Raportat la soluția adoptată, nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T. I., solicitânddesființarea sentinței atacate pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În susținerea recursului, recurentul a arătat că toate problemele ridicate de el au fost tratate cu superficialitate, doamna procuror s-a oprit numai asupra memoriilor pe care le-a făcut la vremea respectivă și nu a studiat cu mai multă atenție conținutul întregului dosar de la securitate pe care nu le-a solicitat, recurentul nici nu știa de existența lui. În anul 1984 a plecat legal din R., și eventual putea fi condamnat pentru tentativa de trecere a frontierei de către autoritățile din Ungaria, la plecarea din țară nu s-a găsit asupra sa valută, și nicila întoarcere, și atunci unde e corpul delict ? și primea minim 10 ani de pușcărie, și arată că nu a avut motive economice să părăsească țara, era singur, iar în anul
1984 avea un câștig mediu lunar de 3500 lei, bani cu care se descurca mai bine față de cum se descurcă acum din pensie!
Pe perioada cât a fost condamnat la locul de munca în afara faptului ca primea 40% din salar, avea o stampila în buletinul de identitate, în care scria ca nu are voie să paradească orașul C.-N., numai cu aprobare, măsură pe care recurentul o consideră domiciliul obligatoriu. În Ungaria nu a stat numai câteva zile, ci o luna, din care 18 zile în stare de arest, a plecat din tara în cursul lunii august 1984, în data (...) a fost dat jos din trenul care mergea spre V., la granița cu A. a fost predat în tara pe data de (...) după, îndelungi cercetări.
După aceste evenimente a depus acte pentru plecare definitiva din tara, dar nu i s-a dat pașaport să plece, iar în acest sens a fost de câteva ori la ambasada S. la B., iar felul în care i s-a desfăcut contractul de munca de la I. de C. din C.- N. tot nimic nu va spune?
I-a fost desfăcut contractul de munca în așa fel ca în R. să nu-l mai angajeze nimeni, iar după mai multe rugăminți i-au fost modificate datele din carnetul de munca după care s-a angajat la CUG C.-N.
Precizează faptul ca a fost urmărit de securitate înainte de 1980 de cate ori venea Ceausescu la C., și era ascuns de către securitate.
Alți consăteni care erau membri P.C.R. erau trecuți pe listele de stabilire în
C.-N., iar recurentul nu a fost trecut pentru ca a refuzat sa fiu membru de partid. În sprijinul afirmațiilor dorește să aducă în atenția instanței prev. art. 3, 7 si 25 alin. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, la care și R. a fost și este parte.
După toate cele întâmplate în luna august 1988 a trecut granița ilegal în
Iugoslavia, după 25 de zile de condamnare cu privare de libertate a fost predat în R., în tara a fost condamnat la 1,5 ani închisoare, a fost eliberat din Penitenciarul Aiud, pe data de (...), a încercat să se angajeze pentru a-si putea asigura traiul zilnic. dar i spunea să se ducă la americani ca sa-i dea loc de munca. In data de (...) a venit acasă unde locuia un securist si i-a spus să se duca la F. de M. sa-i dea repartiție, tot ce a afirmat poate fi dovedit cu înscrisurile din carnetul de munca.
Prin sentința nr. 611/1988 emisa de către J. C. a fost condamnat pentru trecerea de frontiera si nu tentativă așa cum este menționat în sentința împotriva căreia face recurs, in acest sens având sentința din Iugoslavia pe care o va traduce si o va depune la dosar daca va fi nevoie.
Recurentul se întreabă de cine îi este frica instanței sa stabilească un adevăr, adică de a-i acorda statutul de persecutat politic si alte drepturi prevăzute de D. L. 1., referitor la perioada in care a fost condamnat la locul de munca.
Pârâtul S. Român Prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:
În prealabil, C., în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1
C.pr.civ. coroborat cu art. 294 alin. 1 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în recurs a următoarelor temeiuri juridice: art. 3, 7
și 25 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, cerere prin care se invocă stabilirea domiciliului obligatoriu în C.-N., ca urmare acondamnării reclamantului la locul de muncă, iar toate aceste motive și cereri nu vor fi analizate dat fiind că sunt inadmisibile.
Cu privire la celelalte motive de recurs, C. constată că L.a nr. 2. reglementează acordarea de despăgubiri doar persoanelor care au suferit condamnări politice, pe motiv că ar fi comis fapte având ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 06 martie 1945 iar aceste fapte pentru care persoanele în cauză au fost condamnate trebuie să fi fost dintre cele prevăzute de actele normative expres menționate în L.a nr. 2., ori care pot fi calificate drept condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic, prin raportare la prevederile art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 al. 3 și art. 4 al. 2 din L.a nr. 2..
Potrivit art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999 constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut scopurile arătate la lit. a-e.
Faptele pentru care a fost condamnat reclamantul nu se încadrează între cele cu caracter politic, caracterizate ca atare prin dispozițiile legale anterior citate, ci între cele de drept comun, pentru că reclamantul nu a urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999, acesta arătând și în recurs acest lucru, că nu a avut motive economice să părăsească țara.
Infracțiunile pentru care reclamantul a fost condamnat prin sentința penală nr. 99 din 24 ianuarie 1985 pronunțata de J. S. II al M. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei prev. de art. 20 rap. la art. 245 al. 1 C., a celei de operațiuni interzise cu mijloace de plata străine, prev. de art. 37 al. 1 teza a II-a din Dec. 210/1960, pentru fals prev. de art. 288 al. 1 C. și uz de fals prev. de art. 291 C. și prin sentința penală nr. 611 din 27 octombrie 1988 a Judecătoriei C.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, prev. de art. 245 al. 1 C. pen., au fost la momentul respectiv condamnări de drept comun, iar în prezent nu au căpătat caracter politic, pentru că scopul reclamantului nu a fost opunerea regimului politic de la acea vreme, dat fiind că din nici o probă a cauzei nu a rezultat acest scop, ci doar cel al infracțiunilor de drept comun pentru care a fost condamnat.
În temeiul prevederilor art. 3041, 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. I. împotriva sentinței civile nr. 641 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
A.-A. M.
GREFIER,
Red. I.D.C./dact. V.R.
2 ex./(...)
J. fond: M. O. S. - Tribunalul Cluj
| ← Sentința civilă nr. 8/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 109/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
