Decizia civilă nr. 2718/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2718/R/2012
Ședința publică din data de 30 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. D. precum și recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 959 din 17 noiembrie 2011 și a încheierii civile nr. 4. din 8 martie 2012, ambele pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta L. K., având ca obiect plângere în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 17 mai
2012, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor declarate de pârâți.
Se constată că atât pârâții-recurenți prin memoriile de recurs, cât și reclamanta-intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că prin întâmpinare reclamanta a invocat excepțiile nulității și inadmisibilității recursului declarat de P. municipiului D. și a lipsei de interes a recursului promovat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 959 din (...) a T. C., a fost respinsă excepțialipsei calității de reprezentant a M. F. P. pentru S. R..
A fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta L. K. împotriva pârâților P. M. D., și S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice și în consecință:
- s-a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 98/(...) emisă de pârâtul P. municipiului D., în ceea ce privește propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, T. VII al L. nr. 2. pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr.5, înscris în CF 2406 D. nr. top. 144/1 , compus din casă din piatră și cărămidă, învelită cu tinichea zincată, având șapte încăperi, în prezent demolată, în suprafață de 200 mp. și teren în suprafață de 556 mp.;
- s-a stabilit dreptul reclamantei L. K. la despăgubiri în sumă de
350.055 lei, pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr.5, înscris în CF
2406 D. nr. top.144/1 , compus din casă din piatră și cărămidă, învelită cu tinichea zincată, având șapte încăperi, în prezent demolată, în suprafață de
200 mp. și teren în suprafață de 556 mp.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantei.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 6118,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu referire la calitatea de reprezentat a M. F. P. pentru S. R., instanța a reținut că deși procedura specială atribuie altei entități calitatea de reprezentant al statului, reclamanta neagă însăși aplicarea acestei dispoziții, invocând jurisprudența CEDO.
Acțiunea, astfel cum a fost precizată, vizează obligarea directă a S. R. la plata despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din D. nr.31/1954, instanța a respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin notificarea emisă sub nr.112/(...) de
BEJ Ș. A., înregistrată la C. local D. sub. nr. 1865/(...), reclamanta L. K. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 210 stjp., situat în D. str. Mărășești nr.5, ,jud. C., înscris în CF nr.2406 D., nr. top. 144/1 și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția care a existat pe acest teren, ulterior demolată, compusă din casă din piatră și cărămidă, învelită cu tinichea zincată, având șapte încăperi, imobile preluate prin D. nr.92/1950.
Ulterior promovării acțiunii, prin D. nr.98/(...) emisă de P. M. D. s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv-T. VII din L. nr.2., atât pentru imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, cat și pentru imobilul obiect al notificării nr.113/(...), situat în D., str. Mărășești nr.2-4, înscris în CF nr. 2325 D., nr. top. 134.
Urmare a emiterii acestei dispoziții, reclamanta și-a precizat și extins cererea de chemare în judecată, solicitând anularea dispoziției, stabilirea în concret, a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul revendicat, și obligarea directă a S. R. prin reprezentantul său, Ministerul Finanțelor
Publice, la plata acestor despăgubiri.
Este de menționat că, așa cum rezultă din precizarea finală de acțiune, depusă de reclamantă la data de (...), prin raportare la dispozițiile art. 129 al.
6 C.pr.civ., instanța este investită și ținută să se pronunțe numai cu privire la imobilul situat în D., str. Mărășești nr.5, înscris în CF 2406 D. nr. top.
144/1, compus din casă din piatră și cărămidă, învelită cu tinichea zincată, având șapte încăperi, în prezent demolată, în suprafață de 200 mp. și teren în suprafață de 556 mp.
În ce privește imobilul situat în D., str. Mărășești nr.2-4, înscris în CF nr. 2325 D., nr. top. 134, acesta face obiectul dosarului civil nr. (...) al T. C., aflat în căile de atac.
Asupra imobilului înscris în CF 2406 D. nr. top.144/1 „casă din piatră și cărămidă, învelită cu tinichea, având șapte încăperi în str. Mărășești nr. 5 în suprafață de 210 stjp., a fost proprietar tabular Egyed Miklos, după cum rezultă din copia colii funciare aflate la dosar.
Actele de stare civilă depuse la dosar atestă faptul că reclamanta L. K. este fiica proprietarului tabular Egyed Miklos de la care imobilul a fost preluat.
Față de aceste înscrisuri existente la dosar, instanța a apreciat că reclamanta a făcut dovada că este succesoarea proprietarei tabulare și de la care imobilul a fost expropriat, fiind persoana îndreptățită la restituire raportat la dispozițiile art. 3 și 4 ale L. nr.10/2001 republicată.
Potrivit înscrierii de sub B4, în baza D.ui nr.92/1950 imobilul de sub
A+2 cu nr. top 144/1 a fost naționalizat și intabulat în favoarea S. R..
În raport de art. 2 lit. a) din L. nr. 10/2001, instanța a constatat că imobilele în litigiu intră sub incidența legii speciale privind măsurile reparatorii pentru imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fiind imobile preluate abuziv .
Instanța a mai reținut de asemenea, că din cuprinsul dispoziției contestate reiese că imobilele teren și construcție, obiect al prezentului litigiu, se află în zona sistematizată, casa fiind demolată, fiind edificat
Hotelul Someș cu anexe, centrală termică, garaje, parcare astfel încât nu este posibilă restituirea în natură.
Această împrejurare este confirmată și de înscrierile din cartea funciară, unde, asupra nr. top 144/1/1 în suprafață de 641,70 mp. figurează drept proprietar SC Turism Someș D.
În atare situație, cum nu se poate dispune retrocedarea în natură a terenului și construcției în litigiu, devin aplicabile dispozițiile art.1 al.2 din L. nr.10/2001 rep. conform cărora, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Instanța a apreciat că stabilirea cuantumului despăgubirilor este o etapă a soluționării pe fond a notificării, având rolul de a evita un eventual litigiu în fața instanței de contencios administrativ, în situația în care ulterior, s-ar parcurge procedura prevăzută de T. VII din L. nr.2..
Aceasta întrucât, după parcurgerea procedurii administrative reglementate de T. VII din L. nr.2., reclamanta ar avea deschisă calea unei acțiuni în contencios administrativ dacă s-ar declara nemulțumită de cuantumul despăgubirilor stabilite prin respectiva procedură
Ori, în mod cert aceasta ar conduce la depășirea duratei rezonabile de soluționare a cererii reclamantei, încălcându-se exigențele impuse de art. 6 par. 1 CEDO.
În jurisprudența sa constantă, CEDO a statuat că, deși L. nr.10/2001 oferă părților interesate accesul la o procedură administrativă, cat și ulterior, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în măsură să conducă la un termen rezonabil de plată a despăgubirilor pentru persoanele în privința cărora restituirea în natură a imobilelor nu mai este posibilă. În acest sens, Curtea a subliniat ca argumente în plus, funcționarea lentă a Fondului Proprietatea, precum și faptul că, lipsa prevederii a unor termene constrângătoare pentru analizarea dosarelor de către C. C., constituie un alt punct slab al mecanismului intern de despăgubire.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că este admisibilă stabilirea directă de către instanță a cuantumului despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite.
Valoarea acestor despăgubiri a fost stabilită prin expertiza de evaluare întocmită în cauză de expert V. V. la suma de 350.055 lei, instanța a considerat că această sumă reflectă valoarea reală, de piață a imobilului la momentul pronunțării hotărârii.
Având în vedere considerentele și temeiurile legale anterior expuse, instanța a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta
L. K. împotriva pârâților P. M. D., și S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice.
Instanța a respins cererea de obligare directă a S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la plata acestor despăgubiri întrucât aceasta ar reprezenta o schimbare a debitorului obligației de plată dar și a modalității mecanismului de achitare a despăgubirilor.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., parații fiind în culpă procesuală, au fost obligați să plătească reclamantei suma de
6118,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert
și onorariu avocațial, potrivit chitanțelor de la filele 6,103,165 .
Prin încheierea nr. 4. din 8 martie 2012, a Tribunalul Cluj, a fost respinsă cererea formulată de petentul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar D. G. a F. P. a județului C., în contradictoriu cuintimații L. K. și P. M. D., de lămurire a dispozitivului sentinței civile
959/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C..
Cererea viza faptul că instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant al M. F. P. pentru S. Român, a admis acțiunea față de acesta din urmă, dar în considerente s-a reținut că cererea de obligare directă a S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor se impune a fi respinsă.
Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că în temeiul art.2811C.pr.civ. ceea ce este susceptibil de lămurire este doar dispozitivulhotărarii judecătorești, motivele de fapt și de drept neintrand sub incidența acestei proceduri. Astfel, instituția lămuririi înțelesului întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri privește situația în care acest dispozitiv nu este clar, necesitând lămuriri suplimentare, ori cuprinde dispoziții potrivnice. Instanța a constatat că niciuna dintre aceste situații nu se regăsește în speță. Așa cum rezultă cu evidență din dispozitivul deciziei menționate, capătul de cerere din acțiunea reclamantei care privea obligarea directă la despăgubiri a S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a fost respins, fiind admise celelalte solicitări. T. a reținut că în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 281^1 Cod procedură civilă, întrucât în considerentele sentinței civile sunt arătate motivele de fapt și de drept ce au stat la baza adoptării acestei soluții, iar dispozitivul cuprinde toate datele necesare care să permită executarea hotărârii, fiind lipsit de orice echivoc. Eventualele critici legate de temeinicia soluției adoptate nu pot fi analizate pe calea prezentului demers, puteau fi susținute în căile de atac conferite de lege. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și P. M. D. Prin recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului pârâtul a invocat următoarele motive încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. Hotărârea primei instanțe este criticabilă atât în raport de prevederile T. VII al L. nr. 2., cât și în raport de cele statuate prin decizia nr. 2. pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a statuat că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii, îndreptate direct împotriva S. Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O., sunt inadmisibile. O altă critică vizează faptul că deși instanța a reținut că imobilul evidențiat în CF nr. 2325 D. nr. top 134, face obiectul unui alt litigiu, nu a observat că în acel dosar, prin decizia nr. 1. dispoziția nr. 98/2010 a P.ui mun. D. a fost menținută cu autoritate de lucru judecat. Prin hotărârea ce face obiectul recursului, instanța s-a pronunțat asupra aceleiași chestiuni, într-un mod diferit. O altă critică vizează greșita obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată care sunt exagerat de mari, nu se motivează ce reprezintă și nu se face trimitere la documentele care le justifică. Pârâtul P. mun. D. prin recursul declarat a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului pârâtul a arătat că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit T. VII din L. nr. 2., acordarea despăgubirilor se face după parcurgerea procedurii administrative reglementată prin L. nr. 2., care presupune parcurgerea mai multor etape,finalizate prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire. În speță, procedura administrativă nu este finalizată, iar anularea dispoziției primarului presupune reluarea întregii proceduri. Împotriva încheierii civile nr. 4./(...) a T. C. a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea, în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 959/(...) a T. C.. În motivarea recursului pârâtul arată că dispozitivul sentinței nu este clar, acesta fiind contrar considerentelor care prevăd că cererea privind obligarea directă a S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri se impune a fi respinsă, întrucât ar reprezenta o schimbare a debitorului obligației de plată, dar și a modalității mecanismului de achitare a despăgubirilor. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente: În esență, recursul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței vizează greșita stabilire a dreptului reclamantei la despăgubiri în sumă de 350.055 lei, în contradictoriu și cu acest pârât recurent, iar recursul pârâtului P. municipiului D. vizează greșita anulare în parte a dispoziției nr. 98/(...), în privința propunerii de acordare de despăgubiri în condițiile T. VII din L. nr. 2., pentru imobilul înscris în CF nr. 2406 D., nr. top 144/1. În ce privește stabilirea dreptului reclamantei la despăgubiri în sumă de 350.055 lei, în urma anulării dispoziției nr. 98/2010 a P.ui mun. D., prin care acesteia i s-a stabilit dreptul de a beneficia de acordarea de despăgubiri în condițiile T. VII din L. nr. 2., aceasta contravine celor statuate prin decizia nr. 2. a Î. C. de C. și J. Prin această decizie pronunțată în urma soluționării recursului în interesul legii, instanța supremă a stabilit cu titlu obligatoriu că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al L. { H. "lnk:L(...)%20247%2.%200" o "L. nr. 2. - Parlamentul României" | 2., îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile. Această decizie s-a pronunțat ulterior soluționării litigiului în fața primei instanțe, însă potrivit dispozițiilor art. 330/7 alin. 4 Cod proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, decizia 2. fiind publicată la dat de (...), anterior datei soluționării prezentului recurs. Având în vedere statuările anterior arătate, obligatorii pentru instanțe, în baza art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recursurile pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice formulate atât împotriva sentinței civile nr. 9. a T. C., cât și împotriva încheierii civile nr. 4. a T. C. vor fi admise, în sensul respingerii acțiunii precizate. În ce privește recursul pârâtului P. municipiului D., prin prisma celor statuate prin decizia nr. 2., la rândul său este fondat. Prin dispoziția nr. 98/(...) emisă de recurent (f. 26-27 dosar fond), s-a propus acordarea în favoarea reclamantei L. K. de despăgubiri în condițiile T. VII din L. nr. 2., pentru imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, înscris în CF nr. 2406 D., nr. top 144/1. Întrucât în prezent, raportat la cele statuate prin decizia nr. 2. a Î. C. de C. și Justiție, în ipoteza stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent, singurele care mai pot fi acordate sunt cele prevăzute de T. VII din L. nr. 2., curtea constată că dispoziția este legală, sub aspectul măsurii pe care o dispune. Referitor la excepția autorității de lucru judecat, a celor stabilite prin decizia nr. 171/A/(...) a C.i de A. C. (f. 4 - 9), curtea constată că această excepție nu este incidentă. Într-adevăr, prin această decizie a fost menținută dispoziția nr. 98/(...) a P.ui mun. D., în privința celor statuate cu privire la imobilul evidențiat în CF nr. 2406 D., însă, ca urmare a faptului că în acel dosar, obiect al litigiului l-a constituit numai soluția asupra celuilalt imobil evidențiat în CF nr. 2352 D. Cele statuate prin dispoziția primarului asupra imobilului evidențiat în CF nr. 2406 D., nu au fost supuse controlului judecătoresc în acel dosar. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., se va admite și recursul pârâtului P. municipiului D. împotriva hotărârii primei instanțe, pe care o va modifica în sensul respingerii acțiunii precizate. Urmare a respingerii acțiunii, se va înlătura dispoziția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6118,7 lei, în favoarea reclamantei. Prin încheierea civilă nr. 4./(...) s-a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii primei instanțe. Potrivit celor anterior arătate, recursurile declarate de pârâți împotriva sentinței au fost admise, iar sentința modificată, în sensul respingerii acțiunii. În raport de modul de soluționare a recursurilor împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei, curtea va admite și recursul declarat împotriva încheierii civile nr.4./(...) a T. C., constatând că, față de modalitatea de soluționare a cauzei în recurs, lămurirea dispozitivului nu se mai impune, soluția de respingere a acțiunii nefiind susceptibilă de interpretări care să necesite lămurirea. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. a județului C., împotriva sentinței civile nr. 959/(...) și încheierii civile nr.4./(...), ambele pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) și recursul declarat de pârâtul P. municipiului D. împotriva sentinței civile nr. 959/(...) a T. C., pe care omodifică, în sensul că respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta L. K. în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 98/(...), emisă de pârâtul P. municipiului D., stabilirea dreptului reclamantei de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul situat în D., str. Mărășești nr. 5, evidențiat în CF 2406 D. nr. top. 144/1 și obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri pentru acest imobil. Irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. D. A.-T. N. M. C.V. M. L.T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud. fond: M.O. S.
| ← Decizia civilă nr. 109/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1460/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
