Decizia civilă nr. 2499/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2499/R/2012
Ședința publică din 18 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 19 din 11 ianuarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați V. V. și T. A., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reclamanților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A. și reprezentanta reclamanților intimați, doamna avocat G. S.-I., cu împuternicire avocațială pentru susținerea întâmpinării la recurs, la f. 15 din dosar, lipsă fiind reclamanții personal și reprezentantul pârâtului recurent.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.
De asemenea, C. constată că la data de (...) reclamanții intimați, prin intermediul doamnei avocat V. A.-G., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 2240 lei, precum și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C., la care au fost anexate următoarele: împuternicirea avocațială nr. 47/(...), care atestă împrejurarea că reclamanții intimați V. V. și T. A., au împuternicit-o pe doamna avocat V. A.- G. pentru redactarea întâmpinării la recurs în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., chitanța nr. 25/(...) și chitanța nr. 26/(...), care atestă plata onorariului avocațial de câte 500 lei pentru fiecare dintre cei doi reclamanți intimați, împuternicirea avocațială nr. 77 din (...), care atestă împrejurarea căreclamanții intimați V. V. și T. A. au împuternicit-o pe doamna avocat G. S.-I. pentru susținerea întâmpinării la recurs în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., copii certificate de pe bonurile fiscale emise în data de (...), care atestă plata onorariului avocațial de câte 620 lei pentru fiecare dintre cei doi reclamanți intimați, în baza contractului de asistență juridică nr. 7..
C. înmânează reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. un exemplar din întâmpinarea reclamanților intimați.
Reprezentanta reclamanților intimați și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților intimați și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C..
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 2240 lei, conform dovezilor depuse la dosar, pentru motivele arătate prin întâmpinare, pe care le susține verbal.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că prin recurs pârâtul recurent invocă prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C., însă nu a reușit să identifice care ar fi situația pentru care pârâtul a invocat prevederile art. 304 pct. 6 și 8 C., având în vedere că singura critică ce poate fi pusă în discuție este critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C.
De asemenea, reprezentanta reclamanților intimați arată că ceea ce scrie în întâmpinarea reclamanților intimați are un total suport în acest dosar, având în vedere că la dosarul cauzei există adeverința nr. 76069/(...), eliberată de Ministerul de Interne, care atestă împrejurarea că reclamanților V. V. și T. A., împreună cu familia acestora, li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în com. P. (Dobrogea) în perioada (...) - (...), pentru participarea la răzmeriță în comuna natală, însă în anul 1948, aceste persoane nu aveau împotriva cui să se revolte, decât împotriva regimului comunist existent la acea vreme și, de asemenea, arată că prin H. nr. 5 și nr. 7, referitoare la cei doi reclamanți intimați, se constată că în perioada (...) - (...), aceștia au fost mutați din Ardeal în Dobrogea, în condiții mult inferioare celor din Ardeal, motiv pentru care, apreciază că este evident că în prezenta cauză este vorba de o măsură administrativă cu caracter politic și nu de o altfel de măsură administrativă.
Totodată, reprezentanta reclamanților intimați arată că în primul an, după ce i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în com. P., doamna T. A. a dorit să meargă la școală pentru a-și continua studiile, dar școala se afla la o distanță de 12 km de com. P., în M., iar acesteia i s-a interzis să meargă la școală, însă după ce s-au efectuat mai multe verificări referitoare la persoana acesteia, în anul următor, doamnei T. A. i s-a permis să meargă la școală.
De asemenea, reprezentanta reclamanților intimați învederează instanței că prin memoriul de recurs, pârâtul recurent arată că despăgubirile materiale solicitate de reclamanți nu au nici un suport, deoarece bunurile despre care reclamanții susțin că le-au fost confiscate nu mai există și ca atare nu se pot acorda despăgubiri pentru acestea, însă pe dreptul comun se pot administra probe pentru a se stabili valoarea bunurilor mobile care nu mai există și în situația în care se poate facedovada existenței bunurilor confiscate, se pot acorda despăgubiri materiale pentru aceste bunuri, iar în speță s-a făcut dovada existenței bunurilor confiscate de la reclamanți și familia acestora, fapt ce rezultă din ultima filă a raportului de expertiză efectuat în cauză, care a fost comunicat recurentului, respectiv din acest înscris rezultă că reclamanții și familia acestora au avut 32 hectare de teren, o batoză, etc., așa cum de altfel s-a dovedit și prin declarația unuia dintre martorii audiați în cauză, care a putut indica cu exactitate câte hectare de teren și câte animale au fost confiscate de la reclamanți și familia acestora.
În concluzie, reprezentanta reclamanților intimați arată că instanța de fond în mod corect a reținut și a stabilit existența bunurilor confiscate de la reclamanți și familia acestora, coroborând actele depuse la dosar, iar expertiza efectuată în cauză reprezintă părerea unui specialist și este foarte frumos sistematizată, având în vedere că prin aceasta s-a identificat fiecare bun în parte și s-a indicat valoarea fiecăruia dintre bunurile confiscate de la reclamanți și familia acestora, iar din tabelul valoric depus la dosarul cauzei rezultă că nici o valoare nu este exagerată și cea mai mare valoare indicată în tabelul valoric este cea de 100.000 lei, respectiv de 25.000 euro, ce reprezintă valoarea unui tractor internațional american și, totodată, arată că se îndoiește de faptul că un tractor internațional american se poate cumpăra cu doar 25.000 euro.
Având în vedere aspectele anterior arătate, reprezentanta reclamanților intimați apreciază că expertiza efectuată în cauză este corectă și reprezintă o probă științifică de care trebuie să se țină seama și, totodată, arată că în calea de atac a recursului nu se poate pune în discuție nelegalitatea unei probe.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor
Publice, reprezentat prin D. a jud. C., având în vedere că la dosarul cauzei sunt multe probe care atestă caracterul politic al măsurii administrative aplicate reclamanților și familiei acestora, iar confiscarea bunurilor menționate în expertiză a fost dovedită și expertiza nu a fost contestată de către pârât.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr . 19/(...), pronun ț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr.(...), s-a admis cererea formulată de către reclamanții V. V. și T. A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurilor de dislocare și stabilire de domiciliu obligatoriu în perioada (...) - (...) în privința reclamanților.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 287
400 lei despăgubiri constând în valoarea bunurilor confiscate.
A fost respinsă cererea sub alte aspecte.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, 2240 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Astfel, așa cum rezultă din Adeverința eliberată de Ministerul de
Interne nr. 76089/(...), reclamanții V. V. și V. A., căsătorită T., au fostdislocați fixându-li-se domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat în comuna P., pentru faptul că au participat la răzmerița din comuna natală.
Potrivit aceleiași adrese, prin D. MAI nr. 6424/(...) au fost ridicate restricțiile domiciliare.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, (f.54-55), familia reclamanților avea în momentul dislocării o gospodărie frumoasă întemeiată pe 84 ha teren, administrată împreună cu familia extinsă, din care 42 ha teren constituia proprietatea reclamanților.
Reclamanții nu au fost condamnați, nici părinții acestora, s-a luat în privința lor doar măsura dislocării și stabilirea domiciliului obligatoriu, în acord cu noua politică de stat din acel moment.
În momentul dislocării a fost confiscată toată averea familiei.
Din declarațiile martorilor instanța reține că aceasta era compusă din
42 ha teren în B., Gherla, casă, grajd, magazii, utilaje și animale, precum și toată recolta strânsă de pe teren deoarece era luna august și tocmai se încheiase recoltarea.
Au mai relatat martorii că au fost confiscate un tractor, 2 batoze, un plug de tractor, un plug de animale, o secerătoare, aceasta din urmă fiind în coproprietate, o semănătoare de tractor și una trasă de animale, o cositoare, car, căruță. Au mai fost confiscate 21 de vaci, o iapă cu mânz, 35 de oi, 15 porci, 30-40 găini și 15 familii de albine. R. confiscată a constat în grâul și orzul strâns de pe 25 ha teren, aproximativ 40 tone. Familia a fost strămutată în comuna P., jud. C., în condiții improprii de locuit, fără bani și fără nici un bun. Pentru a se întreține familia reclamanților a lucrat la CAP- urile din zonă. Dintre bunurile confiscate s-au restituit familiei terenul și casa, restul anexelor fiind demolate.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea bunurilor confiscate care nu au fost restituite, animale și utilaje se ridică la suma de
287.400 lei.
Raportul de expertiză a fost efectuat în mod extrajudiciar având astfel forța probantă a unui înscris, a fost comunicat pârâtului, care nu a formulat obiecțiuni și nu a contestat valorile rezultate.
Pârâtul nu a depus un contraînscris din care să rezulte o altă valoare a bunurilor.
Raportat la aspectele menționate, instanța apreciază că în cauză cererea formulată de către reclamanți poate fi admisă în parte, doar cu privire la constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate față de reclamanți în sensul dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, conform art. art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009, și cu privire la restituirea echivalentului bunurilor confiscate, existența și valoarea acestora fiind dovedită în cauză.
Cu privire la daunele morale, cererea reclamanților nu mai poate fi admisă având în vedere incidența Deciziei nr. 1358/(...) a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 al. 1 lit. a din Legea 221/2009, lipsind astfel de temei juridic cererea reclamanților sub acest aspect.
Daunele morale nu pot fi acordate nici pe temeiul dreptului comun deoarece în cauză reclamanții au beneficiat de drepturile prevăzute de dispozițiile D.-lege nr. 1., aceasta fiind modalitatea în care legiuitorul a înțeles să repare prejudiciile morale cauzate foștilor deținuți politici. Promovarea unei noi acțiuni pe dreptul comun în aceste condiții este inadmisibilă.
Pentru motivele arătate, în baza art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009, instanța va admite cererea reclamanților în sensul constatării caracterului politic al măsurilor de dislocare și stabilire de domiciliu obligatoriu în perioada (...)-(...) și în temeiul art. 5 pct. 1 lit. b din aceeași lege, va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 287 400 lei despăgubiri contând în valoarea bunurilor confiscate, respingând cererea sub alte aspecte.
În temeiul art. 274 C.pr.civ, instanța va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, 2240 lei";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, p âr âtul S.
R., pr in M in is terul F in anțelor Publ ice pr in D. G. a F. P. C., solicitând, în bazaprevederilor art. 306 pct. 6, 8 și 9 C., admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului recurentul a invocat nelegalitatea hotărârii instanței de fond, pe motiv că aceasta a fost pronunțată în dezacord cu dispozițiile legale incidente, în condițiile în care, la dosarul cauzei, nu există un material probator care să justifice constatarea caracterului politic și obligarea M.ui F. P. la restituirea contravalorii bunurilor solicitate de reclamanți.
Tribunalul Cluj și-a întemeiat soluția de stabilire a despăgubirilor materiale pe un raport de expertiză extrajudiciară, prezentat de reclamanți, deși Ministerul Finanțelor Publice nu și-a însușit concluziile acestuia, dat fiind caracterul extrajudiciar.
Recurentul a apreciat că în speță nu era necesară administrarea unei expertize de evaluare a bunurilor mobile menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, câtă vreme, reclamanții nu au furnizat niciun document din care să rezulte că au deținut în proprietate aceste bunuri, precum și faptul că în privința lor a fost luată măsura confiscării.
Instanța de fond își justifică soluția pe simple declarații a unor martori audiați deși, din cuprinsul Legii nr. 221/2009, rezultă fără putință de tăgadă faptul că despăgubirile materiale pot fi acordate numai dacă măsura confiscării este consecința directă a unei măsuri administrative cu caracter politic.
S-a mai invocat de către recurent textul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, susținându-se că, în temeiul acestui text legal, statul poate fi obligat la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative cu caracter politic.
În speță, arată recurentul, în lipsa unor repere concrete la care să se raporteze, suntem în prezența unei expertize imaginare, în care nu se clarifică nici dacă bunurile în cauză au fost confiscate și nici caracteristicile pentru o evaluare cât de cât valabilă, instanța de fond bazându-și soluția pronunțată pe o expertiză nulă, întrucât lipsește obiectul supus expertizării.
Reclamanții trebuiau să producă probe din care să rezulte fără echivoc contravaloarea bunurilor ce le-au fost confiscate întrucât, acea perioadă a fost marcată de măsuri similare luate și față de alte persoane, nu numai față de cei care s-au opus regimului comunist.
În fapt, arată recurentul, reclamanții nu au fost în măsură să furnizeze niciun început de dovadă scrisă care să lămurească acest aspect pentru ca ulterior să poată fi audiați martori în cauză.
Valorile menționate în cuprinsul expertizei extrajudiciare nu sunt reale, fiind foarte ridicate, întrucât în concret, expertul nu folosește nicio metodă de evaluare, ci simpla sa părere, respectiv, opinie.
H. instanței de fond este criticabilă și sub aspectul constatării caracterului politic al măsurii luate față de reclamanții intimați întrucât, din adeverința eliberată de Ministerul de Interne, nu rezultă că măsura dislocării a fost luată față de reclamanți, ca urmare a faptului că s-au opus regimului comunist sau determinată de rațiuni politice, pentru a se încadra în categoria măsurilor administrative cu caracter politic.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, re cl amanț ii in timaț i V. V. ș i T . A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că, deși recurentul invocă dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C., nu arată care critici se înscriu în aceste dispoziții, din cuprinsul motivelor de recurs neputându-se deduce prin ce anume instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, ori în ce mod instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
Constatarea caracterului politic al măsurilor administrative dispuse față de reclamanți și care au avut ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu în comuna P. din Dobrogea, dispuse de S. R., în perioada (...) - (...), a fost dovedită prin adeverința nr. 76069/(...) a M.ui de I. prin H. nr. 705/(...) și nr. 707/(...), emise de C. pentru aplicarea D.-lege nr.
1.; de legitimația nr. 1., eliberată de A. F. D. P. C. și care atestă calitatea reclamantului V. V. de fost deținut politic (strămutat); de dosarul C. nr. R-
190.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate, acestea au fost dovedite prin expertiza depusă la dosarul cauzei, care, chiar dacă este una extrajudiciară, a fost făcută cu citarea pârâtului, conform îndrumărilor instanței în acest sens.
Fiind efectuată în condiții de contradictorialitate, expertiza nu este nulă.
Începutul de dovadă scrisă există, constând în informațiile din dosarul
CNSAS, astfel încât, au putut fi audiați martori pentru a dovedi bunurile confiscate.
Metoda folosită de expert este metoda comparațiilor cu bunuri echivalente existente acum pe piață, ținându-se cont și de importanța economică a bunurilor la nivelul anului 1948.
Pârâtul nu a formulat obiecțiuni la expertiză, nu a contestat valorile, și nu a depus niciun alt contraînscris, pentru a dovedi alte date, deși a fost citat în acest sens.
Recursul este fondat în parte.
Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs ref eritor l a greș ita cons tatare de c ătre
pr ima ins tanț ă a c ar ac terulu i pol itic al măsur ilor ad min is tr ative lu ate f aț ă de
recl amanț i.
Din adresa nr. 76069/(...), eliberată de Ministerul de Interne - D. S. rezultă faptul că în anul 1948, numitul V. I., fiul lui I. și I., născut la (...), a fost dislocat din localitatea B. - S., și i s-a fixat domiciliul obligatoriu pe termen nelimitat în comuna P. - C. (f. 66 dosar fond), pentru faptul că a participat la răzmeriță în comuna natală (f. 13 dosar fond).
Din aceeași adresă rezultă faptul că măsura dislocării și a fixării de domiciliu obligatoriu, pe termen nelimitat, în comuna P., a fost aplicată și familiei lui V. I., respectiv, lui V. I., mama acestuia, lui V. V., frate, și lui V. A., soră, cei doi din urmă fiind evident reclamanții din prezenta cauză.
Din actele de stare civilă depuse la filele 7 - 12 dosar fond rezultă faptul că reclamanții V. V. și T. A., născută V., au fost frați cu numitul V. I., antecesorii acestora fiind V. I. și V. I.
Rezultă, totodată, din adresa nr. 76069/(...) că restricțiile domiciliare au fost ridicate prin D. MAI nr. 6424/(...).
H. nr. 705/(...), privindu-l pe V. V., și nr. 707/(...), privind-o pe T. A., născută V., emise de C. pentru aplicarea prevederilor D.-lege nr. 1. C., atestă împrejurarea că în perioada (...) - (...), deci timp de 8 ani, cei doi reclamanți au avut domiciliu obligatoriu, prin cele două hotărâri apreciindu-se că acest domiciliu obligatoriu constituie o „pedeapsă politică efectivă"; (f. 14-17 dosar fond).
Din dosarul CNSAS nr. R-190 rezultă faptul că reclamanții au avut domiciliul obligatoriu în comuna P., R. M., regiunea C., și că restricțiile domiciliare au fost ridicate prin D. MAI nr. 6424/(...) (f. 64-84 dosar fond, f.
85-89 dosar fond).
Legea nr. 221/2009 definește ce anume se înțelege prin măsură administrativă cu caracter politic, precizând în art. 3:
„Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie
1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august
1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie
1958; b) H. C. de M. nr. 2., H. C. de M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, H. C. de M. nr. 344 din 15 martie 1951, H. C. de M. nr. 3., H. C. de M. nr.
1.554 din 22 august 1952, H. C. de M. nr. 337 din 11 martie 1954, H. C. de M. nr. 237 din 12 februarie 1957, H. C. de M. nr. 282 din 5 martie 1958 și H. C. de M. nr. 1.108 din 2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a
Securității P.orului; d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M.ui A. I. e) Deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M.ui A. I. f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M.ui Securității S.ui";.
Însă, ca și în cazul cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării, și în situația cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, instanța de judecată este abilitată, prin chiar dispozițiile Legii nr. 221/2009, să se pronunțe doar cu privire la alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, întrucât, măsurile menționate în textul art. 3 sunt prezumate ca având caracter politic chiar de către legiuitor, nemaifiind necesară o a doua constatare în acest sens din partea instanței de judecată.
Astfel, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 prevede că : „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Prin prisma probelor administrate în fața primei instanțe, probe pe care instanța de recurs le poate analiza în temeiul art. 3041C., coroborat cudispozițiile art. 3 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, C. constată că măsura dislocării reclamanților și a stabilirii domiciliului lor obligatoriu în comuna P., reprezintă o veritabilă măsură administrativă cu caracter politic, fiind evident că răzmerița în comuna natală, la care aceștia au participat, nu putea avea ca obiect decât o formă de împotrivire față de regimul aflat la putere în anul 1948. Indiferent dacă răzmerița a fost una de împotrivire față de iminenta colectivizare, ori față de alte componente ale regimului social de la acea vreme, acesteia nu i se poate nega caracterul politic, fiind manifestată în mod cert ca o formă de opoziție sau de împotrivire față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Drept urmare, C. constată că în mod legal prima instanță a constatat caracterul politic al măsurilor administrative de dislocare și de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru reclamanți, în perioada (...) - (...). Pe cale de consecință, C. constată că acest motiv din recursul pârâtului este nefondat, urmând să fie respins ca atare. Cu privire la motivul de recurs pr in c are se cr itic ă c u an tu mul desp ăgub ir ilor mater iale acord ate recl amanț ilor pr in ho tăr âre a pr ime i ins tanțe. Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare. În speță, din dosarul CNSAS nr. R-190 rezultă faptul că numitului V. I., fratele reclamanților, i s-au confiscat la momentul dislocării și a stabilirii domiciliului obligatoriu în comuna P., următoarele bunuri: 32 ha teren arabil, batoză cu motor, 4 vaci, 4 boi, 2 cai (f. 65 dosar fond). Din Nota nr. 041745/(...), întocmită de maior S., rezultă faptul că numita V. A., cu domiciliu obligatoriu în comuna P., a solicitat ridicarea restricțiilor domiciliare, pentru a se stabili în M., unde dorea să urmeze cursurile Școlii de 10 ani (f. 78 dosar fond). Din aceiași notă rezultă faptul că în evidențele organelor de supraveghere numita V. A. figura ca fiind dislocată împreună cu părinții săi, din comuna B., fiind incluși în categoria „răzmerițați";. În aceleași evidențe figura faptul că tatăl lui V. A. a posedat 32 hectare teren, o batoză, 10 vite și inventar agricol (f. 78 dosar fond). Din Adresa nr. 041745/(...), emisă de M. A. I. - S. DDO - D. E. a P., rezultă faptul că părinții lui V. A. au posedat la momentul dislocării din comuna B., raionul Gherla, și a stabilirii domiciliului obligatoriu în comuna P., raionul M., 32 hectare teren, o batoză, 10 vite și inventar agricol (f. 79 dosar fond). Nu există nici în dosarul CNSAS, și nici în dosarul instanței de fond, alte înscrisuri care să ateste împrejurarea că reclamanților și familieiacestora li s-ar fi confiscat, în momentul dislocării și a stabilirii domiciliului obligatoriu, și alte bunuri, decât cele menționate în adresele aflate la filele 65, 78 și 79 dosar fond. Drept urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, instanța de fond trebuia să aibă în vedere doar bunurile menționate în adresele oficiale întocmite la momentul dislocării, precum și pe perioada derulării domiciliului obligatoriu, adrese care atestau că averea posedată de V. I., și care implicit a fost confiscată ca urmare a dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, consta din următoarele: 32 hectare teren arabil, batoză cu motor, 4 vaci, 4 boi, 2 cai, și inventar agricol, cel mai probabil prin noțiunea „. agricol"; fiind avut în vedere micul inventar agricol existent într-o gospodărie țărănească (sapă, coasă, furcă, seceră, săpăligă, etc.), un argument în acest sens constituindu-l faptul că organele oficiale ale acelei vremi nu au considerat acest inventar agricol suficient de important și valoros pentru a menționa distinct, individualizat, fiecare bun care constituia acest inventar agricol. Prin urmare, C. constată că toate înscrisurile întocmite de oficialii acelor vremuri atestau faptul că s-a confiscat de la V. I. suprafața de 32 ha teren arabil, o batoză cu motor, 4 vaci, 4 boi, 2 cai. Reclamanții nu au susținut în niciun moment, nici în cuprinsul cererii introductive de instanță, și nici ulterior, pe parcursul dezbaterii cauzei în fața primei instanțe, că, în realitate, la momentul dislocării, averea lui V. I. și a familiei sale ar fi fost mai mare, dar că, pentru a o pune la adăpost de preconizata confiscare, ar fi înstrăinat-o pe la alte rude ori apropiații din localitatea B. Se știe că în anii imediat următori celui de-al doilea război mondial se practica frecvent „împărțirea"; averii imobiliare și mobiliare a unei familii pe la rude ori prieteni apropiați și de încredere, pentru a o sustrage astfel unei eventuale confiscări din partea statului, ori colectivizării, ori pentru a evita includerea respectivei familii în categoria chiaburilor. Însă, reclamanții nu au susținut în niciun moment existența unei asemenea împrejurări de fapt în ceea ce îi privește, astfel încât, în aprecierea bunurilor confiscate cu ocazia dislocării trebuie avute în vedere doar documentele întocmite de oficialii vremii, documente păstrate în dosarul CNSAS și care atestă confiscarea a 32 hectare teren arabil, batoză cu motor, 4 vaci, 4 boi, 2 cai (f. 65 dosar fond). În ceea ce privește inventarul agricol, nefiind menționată componența acestuia în actul de dislocare, este de prezumat că acesta avea o valoare neînsemnată, astfel încât, nu poate fi luată în considerare la stabilirea despăgubirilor materiale, neputându-se stabili cu certitudine, la acest moment, în ce a constat respectivul inventar agricol. Reclamanții au susținut prin întâmpinarea depusă în cauză că au dovedit cu martorii V. P. și B. I. (f. 54-55 dosar fond), faptul că, în realitate, familia reclamanților a avut în momentul dislocării o avere mult mai mare decât cea menționată în actul de la fila 65 dosar fond, martorii precizând că averea familiei reclamanților era compusă din 42 hectare teren în B. Gherla, casă, grajd, magazii, utilaje, animale, un tractor, două batoze, un plug de tractor, un plug de animale, o secerătoare, aceasta din urmă în coproprietate în cotă de ½ parte, o semănătoare de tractor, o semănătoare trasă de animale, o cositoare, un car, o căruță, 21 vaci, o iapă cu mânz, 35 de oi, 15 porci, 30 - 40 găini, 15 familii de albine; martorii au precizat și că la momentul confiscării a fost confiscată și recolta, ce a constat în grâul și orzul strâns de pe 25 ha teren, aproximativ 40 de tone. C. constată, însă, că prin aceste depoziții testimoniale nu se poate dovedi existența unor bunuri cu privire la care, așa cum pertinent a subliniat recurentul în memoriul de recurs, nu a existat un început de dovadă. Un astfel de început de dovadă l-ar fi putut constitui, în absența unor înscrisuri oficiale, afirmațiile reclamanților, conform cărora, la momentul dislocării au posedat mai multe bunuri decât cele menționate în actul de la fila 65, însă, le-au „împărțit"; pe la rude ori apropriați, pentru a le sustrage de la iminenta confiscare. Or, reclamanții nu și-au făcut apărarea de asemenea manieră încât să preconstituie un început de dovadă care să poată fi ulterior completat ori suplinit prin depozițiile testimoniale. Pe cale de consecință, C. constată că depozițiile testimoniale prin care se face referire și la alte bunuri decât cele menționate în actul oficial întocmit cu ocazia dislocării, aflat la fila 65 dosar fond, se impune a fi înlăturate, întrucât, nu se sprijină pe un început de dovadă, în sensul prescris de art. 1197 C. Prin expertiza extrajudiciară depusă la filele 59-108 dosar fond au fost evaluate toate bunurile indicate de reclamanți în petitul cererii introductive de instanță, această expertiză extrajudiciară fiind întocmit cu încuviințarea implicită a instanței T.ui C., știut fiind că o expertiză judiciară presupune un timp mai îndelungat pentru a fi finalizată. Astfel, la termenul de judecată din (...) reprezentanta reclamanților s-a obligat să efectueze pe cale extrajudiciară un raport de expertiză de evaluare a animalelor și a bunurilor confiscate (f. 56 dosar fond), Tribunalul Cluj încuviințând implicit obligația asumată de reprezentanta reclamanților și punându-i acesteia în vedere să depună la dosar expertiza extrajudiciară. Aceeași dispoziție a fost menținută de Tribunalul Cluj și prin încheierea din (...) (f. 90 dosar fond), precum și prin încheierea din (...) (f. 95 dosar fond). Mai mult decât atât, la termenul din (...), când reprezentanta reclamanților a depus la dosarul de fond raportul de expertiză extrajudiciară, Tribunalul Cluj a dispus amânarea judecării cauzei în vedere comunicării unui exemplar din această expertiză extrajudiciară, cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. (f. 109 dosar fond, f. 110 dosar fond). Rezultă, așadar, că proba cu expertiza extrajudiciară a fost administrată în condiții de contradictorialitate, recurentul fiind singurul în culpă pentru neformularea unor obiecțiuni cu privire la această expertiză extrajudiciară, în termenul prevăzut de art. 212 C. Drept urmare, C. constată că raportul de expertiză extrajudiciară nu este lovit de nulitate absolută, așa cum nefondat susține recurentul, ea fiind administrată în deplin acord cu dispozițiile art. 201 și urm. C. Pe cale de consecință, C. constată că această expertiză extrajudiciară poate fi luată în considerare la stabilirea despăgubirilor materiale cuvenite reclamanților, însă, vor fi avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor materiale doar bunurile menționate ca fiind posedate de V. I. și familia sa la data dislocării, prin actul oficial întocmit la momentul dislocării și aflat la fila 65 dosar fond, respectiv, 32 hectare teren arabil, o batoză cu motor, 4 vaci, 4 boi, 2 cai. Întrucât terenul a fost restituit reclamanților după Revoluție, inclusiv casa demolabilă, probabil în temeiul Legilor speciale de reparație, lastabilirea despăgubirilor materiale vor fi avute în vedere doar batoza cu motor, 4 vaci, 4 boi, 2 cai. În expertiza extrajudiciară de evaluare, o batoză cu motor este evaluată la poziția 7 din anexa 1 la expertiză, la suma de 38.500 lei; o vacă de lapte este evaluată la poziția 11 din anexa nr. 1 la suma de 3.000, astfel încât contravaloarea a 4 vaci de lapte se ridică la suma de 12.000 lei; un cal este evaluat la poziția 12 din anexa nr. 1 la suma de 8.000 lei, astfel încât contravaloarea a doi cai se ridică la suma de 16.000 lei; o vacă care nu este de lapte, în această categorie putând fi incluși și boii confiscați de la familia reclamanților, fiind evaluată la poziția 10 din anexa nr. 1 la suma de 2.500 lei, astfel încât contravaloarea celor 4 boi confiscați se ridică la suma de 10.000 lei (f. 103 dosar fond). Rezultă, așadar, că suma totală a bunurilor și a animalelor confiscate de la familia reclamanților, conform celor anterior expuse, este de 76.500 lei, acesta fiind cuantumul total al despăgubirilor materiale dovedite de reclamanți. Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041și art. 312 alin. 1 C., se va admite în parte recursul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii. Întrucât recursul pârâtului a fost admis în parte, cu consecința diminuării cuantumului daunelor materiale cuvenite reclamanților, de la 287.400 lei la 76.500 lei, sumă care reprezintă aproximativ ¼ din despăgubirile materiale stabilite la instanța fondului (287.400: 4 = 71.850 lei), C. constată că reclamanții sunt îndreptățiți la a le fi acordate cheltuieli de judecată în recurs proporțional cu măsura în care recursul pârâtului a fost respins. Astfel, cheltuielile de judecată totale ocazionate reclamanților în recurs au fost de 2.240 lei, câte 1.120 lei pentru fiecare dintre reclamanți, conform chitanțelor nr. 25/(...), nr. 26/(...), aferente contractului de asistență juridică nr. 3. (f. 12, 13, 14), și bonurilor fiscale nr. 0001/(...) și nr. 0002/(...), aferente contractului de asistență juridică nr. 2. (f. 15, 16), sumă din care reclamanților urmează să li se acorde, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, un sfert din această sumă, respectiv, 560 lei. În consecință, în temeiul art. 274 C., coroborat cu art. 276 teza I C., recurentul va fi obligat să le plătească reclamanților intimați suma de 560 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile numărul 19 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale constând în valoarea bunurilor confiscate, stabilind suma de 76.500 lei cu acest titlu, în loc de 287.400 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților reclamanți suma de 560 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A. A. M. GREFIER Red.CMC/dact.MS 3 ex./(...) J. fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 1400/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 843/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
