Decizia civilă nr. 843/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 843/R/2012
Ședința publică din 24 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. S., împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați A. I. și A. M., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de doamna avocat C. C., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului la f. 7 din dosar, precum și pârâtul intimat A. I., asistat de domnul avocat V. G., care arată că o reprezintă și pe pârâta intimată A. M., conform împuternicirii avocațiale care se află la f. 31 din dosar, lipsă fiind pârâta intimată A. M. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul F. S., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că împotriva încheierii ședinței Camerei de C. din (...), prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurent, reclamantul recurent, prin intermediul doamnei avocat C. C., a formulat la data de (...), o cerere de reexaminare.
Se constată, totodată, că prin încheierea ședinței Camerei de C. din data de (...), a fost admisă cererea de reexaminare, încheierea din (...), a fost modificată, în sensul admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentul F. S., după cum urmează:
S-a dispus avansarea de către stat a sumei de 2.121,87 lei, reprezentând 50% din cuantumul taxei judiciare de timbru datorate în cuantum de 4.243,75 lei, iar diferența de 2.121,87 lei, a fost eșalonată în 18 rate lunare a câte 117,88 lei, scadența fiecărei rate fiind stabilită la data de
25 a fiecărei luni, începând cu luna februarie 2012, urmând ca organul fiscal să urmărească achitarea acestor rate lunare.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța, care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 200 lei, reprezentând rata pentru luna februarie 2012, precum și timbre judiciare pentru recurs în valoare de 0,30 lei.
Curtea constată că la dosar s-a depus un extras din sistemul Ecris, privind data la care urma să fie soluționată cererea de reexaminare formulată de petiționarul F. S., care a fost soluționată în sensul celor menționate anterior.
De asemenea, Curtea constată că la data (...), reclamantul recurent, prin intermediul doamnei avocat C. C. a înregistrat la dosar un înscris întitulat "Răspuns"; la întâmpinarea formulată de pârâții intimați A. I. și A.
M., din care un exemplar se înmânează reprezentantului pârâților intimați.
Reprezentantul pârâților intimați nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura răspunsul la întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs de netemeinicie, prin care se reiterează depozițiile martorilor audiați în cauză și se expune starea de fapt, având în vedere că aceste motive de recurs se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., în prezent abrogate, precum și excepția inadmisibilității motivelor de recurs prin care se critică direct sentința fondului.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului, iar reprezentantului pârâților intimați pentru a pune concluzii pe recursul declarat de reclamant, cu mențiunea ca odată cu concluziile pe fond, reprezentanții părților să se refere și la excepția inadmisibilității.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate și rejudecând cauza, să se respingă apelul declarat de pârâții A. I. și A. M. împotriva sentinței civile nr. 17522 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...), cu consecința păstrării hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
De asemenea, reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea excepției inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs, invocată de către instanță din oficiu, având în vedere că motivele de recurs menționate la f. 5 din dosar nu au fost invocate ca fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., iar toate motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
Totodată, reprezentanta reclamantului recurent arată că din hotărârea atacată lipsesc motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază această hotărâre, iar acest motiv de recurs se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 7
C.pr.civ. și, de asemenea, arată că în hotărârea atacată s-a consemnat că reclamantul a părăsit domiciliul, fără un motiv întemeiat, însă din nici o probă administrată în fața instanței de fond sau în fața instanței de apel nu rezultă că pârâții intimați au avut intenția să-și îndeplinească obligația de întreținere, pe care s-au obligat să o păstreze față de reclamant, iar în hotărârea atacată s-a consemnat doar că nu se cunosc relațiile dintre părți, motiv pentru care, apreciază că doar din proba cu interogatoriul părților, administrată în cauză, nu s-a putut ajunge la răsturnarea soluției instanței de fond.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că în această fază procesuală a recursului nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului promovat de reclamant ca fiind neîntemeiat și menținerea deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și, totodată, arată că prin acțiune s-au invocat trei motive esențiale, respectiv alimentația dată reclamantului de către pârâți, izolarearecurentului față de rude și folosirea pensiei reclamantului de către pârâți, însă nimic din ceea ce s-a invocat în acțiunea reclamantului nu este real, iar pârâții intimați au arătat că doresc să-l convingă pe reclamantul recurent să se întoarcă acasă, având în vedere că acesta este unchiul pârâtei intimate.
Reprezentantul pârâților intimați solicită admiterea excepției inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs, invocată din oficiu de către instanță și, totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 17522/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j Napoca în dosar nr. (...), s-a admis cererea formulată de reclamantul F. S., în contradictoriu cu pârâții A. I. și A. M. și în consecință:
S-a dispus rezilierea contractului de întreținere încheiat între reclamant și pârâți la data de 28 iunie 1996, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâți.
S-a dispus restabilirea situației anterioare, prin radierea dreptului de proprietate al pârâților din CF nr. 1953 Feleac și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
S-a dispus evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în loc. F., nr. 678, jud. C.
A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de
11215,55 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„În fapt, la data de 26 iunie 1996, între reclamant și pârâți s-a perfectat un contract de întreținere în favoarea reclamantului, cu menținerea dreptului de uzufruct viager asupra imobilului casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie, hol, spaiț, obiectul acordului de voință fiind casa de locuit, 1 bucătărie de vară, grajd cu șură și grădină în suprafață de aproximativ 2.200 mp, teren extravilan în suprafață de 4.600 mp precum și acțiunile pe care le deține pentru suprafața de 3,5 ha livezi la P. C.
Prin acest contract de întreținere, pârâții s-au obligat, în schimbul imobilelor anterior menționate, să îi presteze petentului o întreținere completă, cu toate cele necesare traiului, asigurarea de servicii medicale și medicamente în caz de nevoie, iar la deces să fie înmormântat conform obiceiului locului. Obligațiile de întreținere la care s-au angajat întreținătorii trebuiau să fie o prestație succesivă, cel puțin cu privire la alimentație, medicamente, toate cele necesare traiului.
Ampla probațiune administrată în cauză, în special cea testimonială a relevat împrejurarea că după 2-3 ani de relativă înțelegere între părți și îndeplinire a obligațiilor asumate contractual, pârâții nu au mai înțeles să facă același lucru, ignorând că dețin doar nuda proprietate asupra imobilelor și că le incumbă sarcini periodice cu privire la ruda lor. Ba mai mult decât atât, prin comportamentul lor față de reclamant, l-au determinat pe acesta să-și părăsească domiciliul la (...), nu i-au restituit bunurile și nu s-au deranjat să încerce să-și onoreze în vreun fel obligațiile pe durata lipsei lui.
Întreținerea presupune prestații zilnice pe larg explicitate de reclamant pe parcursul procesului, pe care pârâții au ales să le ignore, contrarscopului urmărit de petent la momentul perfectării contractului. Acesta a fost mobilul său, scopul urmărit, dată fiind vârsta înaintată nevoile specifice, gradul de rudenie dintre părți.
Este mai presus de orice dubiu că pârâții au nesocotit clauzele contractuale, l-au neglijat pe reclamant, nu i-au prestat întreținerea zilnică la care s-au angajat, i-au reținut pensia, pârâtul a fost aspru și chiar violent, îmbunătățirile aduse imobilului vizând exclusiv propriul lor confort.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația esențială de a presta reclamantului întreținerea zilnică. Or, acest fapt, echivalează cu neîndeplinirea de către parat a unei obligații contractuale esențiale.
Procedând in acest mod abuziv, parații au dat dovada de vădita rea credința, de neîndeplinirea obligațiilor corelative asumate prin convenție.
Neexecutarea de către parați a obligațiilor contractuale a determinat imposibilitatea obținerii rezultatului urmărit, fapt ce l-a determinat a proceda la solicitarea rezilierii contractului, pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor paraților.
Conform prevederilor art. 1020 C.civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz că una din părți, nu îndeplinește angajamentul său, iar potrivit art. 1021 C.civ.: „In acest caz, contractul nu este desființat de drept. P. în privința căreia nu s-a executat, are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea cu daune interese.";
Instanța este chemată să se pronunțe dacă obligațiile asumate de către părțile contractante prin contractul în discuție, care în conformitate cu prevederile art. 969 C.civ., reprezintă legea părților, au fost respectate de acestea, în vederea stabilirii consecințelor juridice ce decurg din acestea.
Probațiunea cu înscrisuri și îndeosebi cea cu martori administrată în dosar a relevat împrejurarea că debitorii obligației de a face, respectiv pârâții nu și-au onorat obligațiile esențiale asumate cu privire la serviciul ce face obiectul acordului lor de voință.
În speță sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea unei acțiuni în pronunțarea rezilierii unui contract, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 1020 și urm. C. civ.
Acțiunea în rezilierea unui contract poate fi introdusă numai de partea care și-a executat obligațiile contractuale ori este gata să și le execute.
In acest context, instanța a reținut că petentul a îndeplinit întocmai aceasta obligație contractuala, transmițând nuda proprietatea supra imobilelor ce fac obiectul acordului lor de voință, in condițiile agreate convențional. Dovada îndeplinirii întocmai si la termen a acestei obligații contractuale ce i-a incumbat rezulta din documentele depuse in probațiune. Reclamantul și-a îndeplinit întru-totul obligațiile asumate prin acest contract.
Neexecutarea obligațiilor contractuale asumate se datorează culpei pârâților, aceștia cu intenție și în cunoștință de cauză nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, susținerile lor în apărare fiind conjuncturale, nedovedite conform art. 1169 din Codul civil.
Ca atare, se justifică întrutotul sancțiunea rezilierii contractului, din culpa exclusiva a paraților.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 969 C.civ.: conform cărora„
Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante";, respectiv ale art. 970 care impun ca acestea să fie executate cu bună credință.
În consecință, s-a dispus rezilierea contractului de întreținere încheiat între reclamant și pârâți la data de 28 iunie 1996, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâți; restabilirea situației anterioare, prin radierea dreptului de proprietate al pârâților din CF nr. 1953 Feleac și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, precum și evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în loc. F., nr. 678, jud. C., aceștia rămânând fără vreun titlu locativ.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 11215,55 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și avocațial, aceștia fiind în culpă procesuală";.
Împo tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at recurs, în termen legal, p âr âț ii A.
I. ș i A. M., considerat ca fiind apel, raportat la expertiza de evaluare efectuatăla fond, din care rezultă că valoarea tuturor imobilelor (la construcții nu s-au avut în vedere investițiile efectuate de către pârâți) este de 435.850 lei, solicitând ca, în urma rejudecării cauzei, raportat la probele administrate, să se respingă acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată, in timatu lse opune admiterii apelului, cu cheltuieli de judecată.
T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 4.(.. .), pronunț ată în dos ar nr. (...),a admis apelul declarat de apelanții A. M. și A. I., a schimbat în totalitate sentința apelată, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului; nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.
M.ivând decizia, T. a reținut următoarele:
„Din lecturarea acțiunii introductive, rezultă că reclamantul urmărește rezilierea contractului de întreținere încheiat sub semnătură privată în 28 iunie 1996 pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către întreținători, în sensul că după 2-3 ani de la data încheierii actului, a ajuns să fie dat la o parte, fiind nevoit să își spele singur hainele, pârâta gătind doar pentru membrii familiei ei, iar când trebuia să ia masa i se dădea numai pâine cu untură, pârâții mâncând pe ascuns și ferindu-se de acesta.
Deși putea să folosească imobilul după bunul său plac, în virtutea dreptului de uzufruct, pârâții i-au lăsat o singură cameră, fără televizor, neavând acces la baie.
În ciuda obligațiilor asumate, pârâții i-au luat și pensia, acceptând să le-o dea pe motiv că pârâtul îl amenința cu bătaia, nu a mai vrut să-i restituie buletinul pentru a-și ridica banii, recuperându-l cu ocazia alegerilor, când și-a manifestat dreptul de vot.
Și banii câștigați din prestarea de munci pe la vecini îi erau luați și, cu toate acestea, când cerea bani din propria pensie că să-și cumpere anumite lucruri era refuzat.
Se mai invocă consumul de băuturi alcoolice de către pârât, căruia nu-i ajungeau banii, imposibilitatea de a ieși singur și de a fi vizitat de rude.
Din momentul plecării nu i s-a mai acordat întreținere, în după masa plecării de la domiciliu trecând pe la poștașul din sat, B. L., căreia i-a spus că nu se mai întoarce acasă deoarece nu mai poate suporta regimul la care e supus.
Din interogatoriul luat reclamantului rezultă că acesta s-a adresat pârâților în 1996, fiind singur și neavând nimic, nici îmbrăcăminte nici mâncare, imobilul fiind neîngrijit, imobil în care aceștia au investit pentru a avea condiții de viață cât mai bune, cheltuielile cu utilitățile fiind suportate de către aceștia.
De asemenea, a recunoscut că după ce a dispărut de acasă, pârâții au solicitat ajutorul poliției și, în cele din urmă, s-au deplasat la A., chemându-l acasă și că în urmă cu aproximativ 5 ani, când a plecat de acasă 2 zile la cabana unui vecin, a fost urmare a unui scandal, fiind în stare de ebrietate și sancționat de poliție.
A mai arătat că este real că la momentul realizării expertizei a fost rugat de pârâți să rămână acasă, dar a răspuns că nu poate pentru că nu îl lasă verișoara, în condițiile în care a plătit pentru proces și vrea banii înapoi.
În interogatoriul luat, pârâții recunosc că reclamantul a folosit doar o cameră, restul imobilului fiind folosit de aceștia și că buletinul s-a aflat în posesia lor pentru o perioadă scurtă de timp, recunoscând că de îmbunătățiri a beneficiat în primul rând familia lor și că, în ultima perioadă nu au prestat nici un fel de întreținere.
Din declarațiile martorilor propuși de către reclamant, respectiv C. G.
(fila 123 dosar fond) rezultă că toate informațiile în ceea ce privește prestarea întreținerii le știe de la reclamant, cunoscând doar că locuia într-o bucătărie, unde dormea și mânca și nu avea televizor, pârâtul fiind cunoscut ca și consumator de băuturi alcoolice, ca tot omul, neauzind ca acesta să fie violent. După dispariția de la domiciliu, a fost căutat de poliție și de pârâți timp de 10 zile, reclamantul neavând bani niciodată, iar după momentul plecării lumea spunea că dorește să se spânzure din cauza tratamentului aplicat de pârâți.
Martora B. M. ( fila 141) cunoaște, de asemenea, aspecte legate de obligațiile de întreținere doar de la reclamant, de la săteni a aflat că reclamantul ar fi fost bătut și alungat din casă și că avea voie să meargă la biserică singur, dar la lucru nu, ci doar însoțit de pârât, descriindu-l pe acesta ca o persoană periculoasă care a amenințat-o pe martoră.
Declarațiile martorului B. V. și O. I. (f. 146-148 dosar fond) vizează modalitatea în care este îngrijit reclamantul de actuala nepoată, bătrânul înviind de când a venit din Feleac, reclamantul relatându-i primului martor că mai bine moare decât să se întoarcă în comuna F. Cel de-al doilea a declarat că pârâții l-au căutat pe reclamant dar nu i-au adus nici măcar bomboane de un leu.
În contraprobă, martorul pârâților, D. O. A. (f. 122), în calitate de prieten de 4 ani cu fata pârâților, a relatat că îl cunoaște pe reclamant, care nu i s-a plâns, mergând singur la biserică și în sat la lucru, văzându-l de mai multe ori personal, iar cu ocazia efectuării expertizei a fost întrebat de pârât de ce nu dorește să se întoarcă acasă, răspunsul fiind că ar trebui să restituie bani persoanei la care stă în prezent (chestiune recunoscută în interogatoriu). Pârâtul consumă alcool din când în când, dar cu măsură.
Martora R. A. (f. 130 dosar fond), în calitate de vecină a părților, știe că reclamantul a conviețuit bine cu pârâții, văzându-l pe reclamant tot timpul aranjat, tot satul știind acest lucru. Acesta consuma alcool, din când în când, însă atunci când consuma era foarte agresiv verbal, într-o noapte când pârâtul era de serviciu, pârâta venind cu copiii la ea în casă, cerându-i ajutor deoarece reclamantul era beat și vroia să le omoare. O dată, după ce s-a îmbătat, reclamantul a dispărut de acasă, pârâții căutându-l peste tot și găsindu-l la o cabană unde dormea (aspect recunoscut în interogatoriu de către pârât), chiar și soția reclamantului când trăia s-a plâns de comportamentul soțului său deoarece îl trimitea în târg să cumpere porci și venea fără porci și fără bani.
Gura satului spune că ar dori să se întoarcă, dar verișoara nu îl lasă, cerându-i bani. De asemenea, a precizat că pârâtul nu consumă frecventalcool și nu provoacă scandal, reclamantul ajutând pe unii săteni la munci când era solicitat, primind bani, prestând și împreună cu pârâtul munci, împărțind banii.
Celălalt martor al pârâților, N. G. (f. 139-140), în calitate de consătean al părților, a declarat că reclamantul era bine îngrijit, văzându-l însoțit de familia nepoatei sale, pârâta, când mergeau la biserică și la lucru, din sat auzind că reclamantul obișnuia să consume alcool, ocazie cu care făcea scandal în familie, având bani probabil din pensia proprie și mai mergea la lucru la alții. A mai auzit de la săteni că a plecat din F. pentru că nu ar fi fost tratat corespunzător. Pe pârât nu l-a văzut beat niciodată și nu este o persoană agresivă, reclamantul neumblând singur prin sat, ci doar însoțit de pârât.
Din oficiu, T. a apreciat necesară audierea martorei B. L. la care a făcut referire reclamantul în acțiunea introductivă, așa cum s-a precizat anterior.
Aceasta a învederat instanței că până în 2008, în calitate de factor poștal, a frecventat domiciliul părților, ducând pensia reclamantului, ocazie cu care nu a constatat că ar fi neînțelegeri, în casă fiind liniște, curățenie, nesurprinzându-le pe părți certându-se, părea o situație normală. De regulă, când ducea pensia reclamantului, era de față și apelantul, dar nu întotdeauna, lăsând efectiv banii pe masa din fața acestuia.
Într-o zi de duminică, în cursul anului 2008, intimatul i-a cerut banii de pensie deoarece dorea să plece la o nepoată de-a sa pentru că s-a certat cu apelanții și pentru că nu-i avea asupra sa a fost rugată să-l lase să doarmă în grădină, dar l-a găzduit în casă. Nu i s-a părut ca fiind speriat la momentul când a vizitat-o și nu l-a sunat pe pârât pentru că reclamantul a declarat că nu vrea să se întoarcă acasă. A mai arătat că intimatul se plimba singur prin sat în timpul săptămânii, iar duminica mergea în mod frecvent la biserică, tot singur, iar pe pârât nu l-a văzut în stare de ebrietate și nici nu știe ca acesta să fie violent, agresiv față de intimat.
După părăsirea domiciliului, martora a arătat că a fost vizitată de reclamant și nepoata sa pentru a-i propune să participe în calitate de martoră la procesul pe care îl va intenta, fiind căutată și a doua oară în acest sens, martora refuzând categoric de fiecare dată.
Din declarațiile expuse pe scurt (de remarcat că declarațiile martorilor reclamantului se bazează în esență pe ceea ce se spune în sat și nu pe percepția proprie) coroborate cu răspunsul la interogatoriu, T. concluzionează în sensul că pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale din perspectiva motivelor invocate de reclamant, acesta fiind persoana care a părăsit domiciliul și a refuzat prestarea întreținerii, reîntoarcerea la domiciliu fiind împiedicată de achitarea unor sume de bani verișoarei sale, la care a stat, deși apelanții s-au oferit să le plătească, așa încât nu se poate reține vreo culpă în sarcina acestora.
Drept urmare, T. a admis apelul cu consecința schimbării sentinței în sensul respingerii acțiunii. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul
F. S., solicitând, ca în baza art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., să se admită recursul, să se rejudece cauza cu consecința respingerii apelului și a păstrării hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Cu cheltuieli dejudecată.
În motivarea recursului s-a reprodus dispozitivul deciziei recurate, precum și, în esență, considerentele avute în vedere de T. la pronunțareasoluției sale, apreciindu-se că hotărârea instanței de apel este nelegală, prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
Conform motivului prevăzut de pct. 7 al art. 304 C.proc.civ., este vorba despre nelegalitate "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Având în vedere motivarea soluției date de către instanța de apel, recurentul consideră că aceasta nu corespunde exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 261 C.proc.civ., lipsind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, raportat la capetele de cerere formulate, hotărârea fiind neîntemeiată privită prin prisma art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Pe de altă parte, în conformitate cu jurisprudența CEDO, o hotărâre judecătorească care nu este suficient motivată duce la concluzia că cererea pe care a "soluționat-o" nu a fost examinată în mod echitabil și că au fost încălcate dispozițiile art.6.1 din Convenție (hotărârea CEDO din (...), cauza
Albina c. României ).
Din conținutul deciziei nu rezultă o motivare clară, precisă, care să se raporteze la toate probele administrate în cauză și care să răspundă în fapt
și în drept la pretențiile formulate.
Raționamentul instanței de apel nu este întemeiat pe analiza tuturor probelor administrate în cauză, astfel încât nu poate conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Conform motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., este vorba despre nelegalitate "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Instanța de apel a reținut pe baza unei simple prezumții faptul că apelanții s-au oferit să plătească unele sume de bani pe care recurentul le-ar fi datorat "verișoarei", în lipsa vreunor probe.
Tot în motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul sentinței civile nr. 17522/(...) a Judecătoriei C.-N., arătându-se că prin contractul de întreținere intimații-pârâți s-au obligat, în schimbul imobilelor descrise în acesta, să presteze o întreținere completă, cu toate cele necesare traiului, asigurarea de servicii medicale și medicamente în caz de nevoie, iar la deces, să îl înmormânteze pe recurent conform obiceiului locului.
Obligațiile de întreținere la care s-au angajat întreținătorii trebuiau să fie o prestație succesivă, cel puțin cu privire la alimentație, medicamente, toate cele necesare traiului, dar lucrurile nu au stat așa după un timp de la data la care aceștia s-au mutat cu recurentul. După o perioadă întreținătorii au uitat cu totul de obligațiile pe care și le-au asumat, comportându-se tot mai rău față de recurent, lucru dovedit prin administrarea unui vast probatoriu la instanța de fond.
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar pe lângă prestația materială (asigurare de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, tratament medical) și o componentă psihologică dată de caracterul personal (intuitu personae) al contractului de întreținere, se întemeiază, In realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropriere.
Din ansamblul probatoriului testimonial administrat, atât în fața primei instanțe, cât și a instanței de apel, a rezultat că pe parcursul derulării raporturilor contractuale între părți au intervenit certuri generate în principal de neasigurarea de către intimații-pârâți a îngrijirii zilnice la care s-au angajat, de comportamentul acestora față de recurent.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, intimații- pârâți nu și-au respectat obligațiile de întreținere și îngrijire zilnică arecurentului pe care și le-au asumat prin contract și prin conduita manifestată, intimații întreținători creându-i recurentului o stare de disconfort fizic și psihic și determinându-l să părăsească locuința și să caute adăpost în altă parte, la nepoata sa, M. A.
În expunerea motivelor de recurs recurentul a reprodus pasaje din considerentele sentinței instanței de fond, apreciind că în mod cu totul greșit a reținut instanța de apel faptul că pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale din perspectiva motivelor invocate de reclamant, acesta fiind persoana care a părăsit domiciliul și a refuzat prestarea întreținerii, reîntoarcerea la domiciliu fiind împiedicată de achitarea unor sume de bani verișoarei sale, la care a stat, deși apelanții s-au oferit să le plătească, așa încât nu se poate reține vreo culpă în sarcina acestora."
De asemenea, recurentul consideră că depoziția martorei audiată în fața instanței de apel nu este de natură să răstoarne soluția instanței de fond.
Așa cum s-a arătat mai sus, în sarcina recurentului, nu se poate reține vreo culpă, întreruperea raporturilor dintre părți datorându-se culpei întreținătorilor prin neexecutarea obligației de întreținere și nu culpei beneficiarului întreținerii, prin refuzul nejustificat de a primi întreținerea cuvenită.
Recurentul a arătat că a menționat succint starea de fapt pentru a demonstra faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă (f . 27 -28), p âr âț ii A. I. ș i A. M.au solicitat respingerea recursului reclamantului și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că decizia T.ui C. este în concordanță cu probele administrate în cauză.
Recursul este nefondat.
La termenul de judecată din data de (...) Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs prin care se critică decizia recurată sub aspectul netemeinicie sale, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate și o expunere a relațiilor aparent tensionate dintre părți.
Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relațiilor dintre recurent și intimați, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., precum și a acelor motive prin care se susține că instanța de apel nu s-a raportat la toate probele administrate în cauză și nu a analizat toate probele administrate în cauză.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doarchestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, ale raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din (...), este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, respectiv, prin care se expune starea de fapt a cauzei, se reproduce istoricul relațiilor tensionate dintre părți și se invocă neanalizarea de către instanța de apel a tuturor probelor administrate în cauză. Referitor la motivul de recurs afirmativ întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, întrucât hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind motivată pertinent, printr-o reproducere exhaustivă a ansamblului probațiunii testimoniale administrate în cauză, coroborat cu interogatoriul reclamantului, considerentele expuse în decizia recurată corespunzând pe deplin cerințelor de exigență impuse de art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. Câtă vreme soluția instanței de apel a fost pertinent și exhaustiv argumentată, prin trimiteri ample la probele administrate în cauză, în deplin acord cu dispozițiile art. 261 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul recurent nu poate susține că cererea sa nu a fost examinată în mod echitabil și că astfel au fost încălcate dispozițiile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea constată, așadar, că în cauză nu se poate reține încălcarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pretențiile reclamantului fiind legal și echitabil analizate de către instanța de apel. În ceea ce privește motivul de recurs care, afirmativ, s-ar circumscrie pct. 9 al art. 304 C.pr.civ., Curtea constată următoarele: Recurentul a susținut că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pe motiv că instanța de apel și-a bazat soluția pe simple prezumții. Curtea constată că această susținere a recurentului este nefondată, câtă vreme, soluția instanței de apel s-a bazat, în principal, pe probele testimoniale administrate în cauză (martorii C. G., B. M., B. V., O. I., D. O. A., R. A., N. G.), precum și pe propriile afirmații ale reclamantului, făcute cu ocazia interogatoriului ce i-a fost luat, afirmații conform cărora reclamantul este cel care s-a adresat pârâților în anul 1996, solicitându-le practic ajutorul, întrucât, reclamantul era singur și nu avea nimic, nici îmbrăcăminte, nici mâncare, imobilul era neîngrijit, etc. Chiar și în ipoteza în care în cauză nu ar fi fost administrate probe testimoniale, pe baza cărora instanța să fi stabilit starea de fapt a cauzei, instanța de apel ar fi avut posibilitatea, prin prisma art. 1199 - 1203 C.civ., să își întemeieze convingerea proprie și, implicit, soluția pe care a pronunțat- o pe prezumții legale. Este știut faptul că întreținerea, sub imperiul Codului civil în vigoare la data încheierii contractului de întreținere dintre părți, era un contract nenumit, consensual, sinalagmatic, translativ de proprietate și intuitu personae și care valabil încheiat dădea naștere la obligații atât în sarcina întreținutului, cât și în sarcina întreținătorului. Obligațiile întreținutului constau în a transmite întreținătorului bunul convenit în schimbul întreținerii, de a transfera proprietatea bunului la întreținător, de a preda bunul, de a garanta pentru evicțiune și pentru viciile ascunse ale lucrului. În ceea ce îl privește pe întreținător, obligația principală a acestuia era aceea de a asigura prestarea întreținerii care, este, în esență, o obligație de a face ce se execută zi cu zi, termenele de executare, de zi cu zi, având caracter esențial în sensul dispozițiilor art. 1079 pct. 3 C.civ., debitorul fiind de drept în întârziere, motiv pentru care creditorul întreținerii poate cere rezoluțiunea în caz de neexecutare, fără ca instanța de judecată să poată acorda debitorului întreținerii vreun termen de grație pentru plată. Fiind o convenție sinalagmatică, nenumită, întreținerea intră sub incidența dispozițiilor art. 1020 C.civ., potrivit cărora, condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Prin esența ei, rezoluțiunea presupune o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate. În afară de cazul în care părțile rezoluționează convenția de întreținere de comun acord, nu orice neexecutare poate duce la rezoluțiune, ci doar aceea care este culpabilă. Rezoluțiunea nu poate fi dispusă, la cererea creditorului întreținerii, adică a întreținutului, pe motiv că întreținătorul nu și-a executat obligațiile asumate prin contractul de întreținere, în cazul în care se dovedește, prin probele administrate în cauză, că executarea întreținerii nu a fost posibilă datorită refuzului creditorului de a primi întreținerea ce i se cuvenea, ori datorită împiedicării debitorului întreținerii, de către întreținut, de a-și executa obligația de întreținere. Or, starea de fapt stabilită de către instanța de apel pe baza ansamblului probațiunii stabilită în cauză - stare de fapt la care instanța de recurs este obligată să se raporteze, și care nu poate fi schimbată în recurs, dat fiind că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate, a relevat faptul că pârâții întreținători și-au îndeplinit obligațiile contractuale din perspectiva motivelor invocate de reclamant, în timp ce reclamantul, creditor al obligației de întreținere a refuzat primirea și prestarea întreținerii, el fiind cel care a părăsit domiciliul, a refuzat să se reîntoarcă la domiciliu, pe motiv că este împiedicat de achitarea unor sume de bani verișoarei sale la care a stat, deși, debitorii obligației de întreținere s-au oferit să plătească și aceste sume de bani. Drept urmare, Curtea constată că reclamantul recurent, creditor al obligației de întreținere, care a refuzat primirea întreținerii de la întreținătorii pârâți, solicită, prin acțiunea pendinte, rezilierea unui contract de întreținere, invocându-și practic propria culpă, respectiv, el este în culpă pentru eventuala imposibilitate a pârâților întreținători de a-și executa obligația de întreținere pe care și-au asumat-o, întrucât el este cel care a refuzat prestarea întreținerii. Pe cale de consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește acele motive din memoriul de recurs, prin care se critică direct sentința fondului, Curtea constată că acestea sunt inadmisibile, prin raportare la dispozițiile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 299 alin. 1 C.pr.civ., ele fiind invocate în recurs cu nesocotirea principiului non omisso medio. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. Pârâții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. S., împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: S. I. Jud.apel: A.F. Doica/O.C. Tatu
| ← Decizia civilă nr. 2499/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1720/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
