Decizia civilă nr. 2555/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2555/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. I., împotriva deciziei civile nr. 4. din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții L. R., L. M. și L. N., precum și pe intervenienții în interesul pârâtului-recurent C. LOCAL AL M. C.-N. ȘI M. C.-N. având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei făcut în cauză se prezintă reclamatul-intimat L. R., în nume propriu și în reprezentarea reclamanților- intimați L. M. și L. N., lipsă fiind restul părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul pârâtului-recurent S. I., avocat Alb T., reclamantul-intimat L. M., reclamatul- intimat L. R., în nume propriu și în reprezentarea reclamanților-intimați L. M. și L. N., și reprezentanta intervenienților accesorii C. Local al M. C.-N. și M. C.-N., consilier juridic P. A., în substituirea d-nei consilier M.u A..
Procedura de citare nu este îndeplinită cu intervenientul M. C.-N., întrucât acesta din eroare nu a fost citat, însă acest viciu de procedură se acoperă conform prevederilor art. 89 alin. 2 Cod procedură civilă, prin prezența reprezentantei acestuia la dezbaterile de azi.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 4 mai 2012, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare la cererea de intervenție, prin care solicită respingerea cererii de intervenție accesorie, cu cheltuieli de judecată. La întâmpinare a fost depusă în copie, decizia civilă pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), cu titlu de practică judiciară. Se comunică câte un exemplar din întâmpinare reprezentantul pârâtului-recurent și reprezentantei intervenienților.
Reprezentata intervenienților depune la dosar delegațiile de reprezentare pentru intervenienții C. Local al M. C.-N. și M. C.-N., viciul de procedură existent cu acesta din urmă fiind acoperit.
Se constată că prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenție, intimații au invocat excepția lipsei interesului intervenienților de a participa la această fază procesuală, motiv pentru care solicită respingerea cererii de intervenție.
Reclamantul-intimat L. R. arată că înțelege să susțină această excepție, arătând că intervenienții ar fi trebuit să îi susțină pe reclamanți, întrucât persoana pentru care au intervenit nu deține nici un titlu.
Reclamantul-intimat L. M., față de cererea de intervenție, invocă excepția lipsei capacității de folosință C. Local al M. C.-N., având în vedere că potrivitprevederilor Legii nr. 215/2001, consiliul local este un organ deliberativ fără personalitate juridică.
Reprezentantul pârâtului-recurent solicită respingerea excepției lipsei de interes în formularea cererii de intervenție.
Reprezentanta intervenienților arată că cererea de intervenție este întemeiată, și se impune respingerea excepției lipsei de interes, în condițiile în care aceste autorități dețin o cotă de ¾ parte din imobilul în litigiu, iar cu privire la acest imobil nu s-au făcut procedurile prevăzute de L. nr. 1.. Raportat la aceste împrejurări, apreciază că intervenienții prezintă interes în formularea cererii de intervenție.
Reprezentantul pârâtului-recurent, dl. avocat Alb T., învederează instanței faptul că înainte de luarea cauzei, pe coridor, reclamantul-intimat L. R. a amenințat-o pe reprezentanta intervenienților, d-na consilier juridic P. A., să-și retragă cererea de intervenție întrucât îi va face plângere penală, și-i va solicita cheltuieli de judecată. Tonul folosit de reclamantul-intimat L. R. a fost supărător.
La întrebarea instanței, reprezentanta intervenienților arată că a purtat o discuție cu domul avocat L. R., însă opinia sa, după acea discuție, acesta și-a revizuit părerea. Arată de asemenea că prin discuția ce a avut-o cu dl. avocat L. R., i s-a propus să-și retragă cererea de intervenție deoarece trebuia să aibă aceeași poziție procesuală ca și ceilalți coproprietari, iar în caz contrar, va formula plângere penală, împotriva tuturor angajaților din primărie.
Întrebat fiind, reclamantul-intimat dl. avocat L. R. arată că a avut loc o discuție, în încercarea de a stinge conflictul deoarece se judecă cu primăria de mai bine de 10 ani pentru acest imobil și ar fi normal să aibă loc o tranzacție.
Curtea, după deliberare, pune în discuția părților, excepția lipsei capacității de folosință a intervenientului C. Local al M. C.-N..
Reprezentanta intervenienților solicită respingerea acestei excepții, întrucât chiar dacă nu are personalitate juridică, C. Local este organ deliberativ care dobândește calitate procesuală activă, raportat la calitatea de administrator al bunurilor din proprietatea publică, conform dispozițiilor Legii nr. 213/1998.
Reprezentantul pârâtului-recurent pune concluzii în sensul respingerii excepției lipsei capacității de folosință a C. local al M. C.-N., arătând că achiesează la argumentele aduse de reprezentanta intervenienților.
Curtea, după deliberare, respinge excepția lipsei de interes a M. C.-N. în formularea cererii de intervenție accesorie, întrucât raportat la calitatea sa de coproprietar, are interesul de a formula această cerere de intervenție accesorie.
Admite în temeiul prevederilor art. 36 din L. nr. 215/2001 excepția lipsei capacității de folosință a C. Local al M. C.-N.,acesta fiind organ deliberativ. Imobilul din litigiu se află în proprietatea privată a M. C.-N. care are capacitate de folosință și calitate procesuală potrivit art. 21 alin. 1 din L. nr. 215/2001.
Curtea, după deliberare, pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cereri de intervenție.
Reprezentanta intervenienților solicită admiterea cererii de intervenție așa cum a fost formulată în scris.
Reprezentantul pârâtului-recurent solicită admiterea cererii de intervenție.
Reclamantul-intimat L. R. în nume propriu și în reprezentarea celorlalți reclamanți-intimați solicită respingerea cererii de intervenție accesorie, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar în acest sens.
Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 51 alin. 1 raportat la art. 52 Cod procedură civilă, admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M. C.-N., și respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul C. Local al M. C.-N., pentru lipsa capacității de folosință.
Reprezentantul pârâtului-intimat depune la dosar copia sentinței civile nr. 1. pronunțată de instanța de fond în prezentul dosar, pentru a se observa când a rămas definitivă, fiind investită înainte de motivarea deciziei nr. 4. din 19 ianuarie 2012, pronunțată de instanța de apel în prezentul dosar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia așa cum a fost motivat și precizat, și pe cale de consecință să se modifice în tot decizia recurată, în sensul respingerii în întregime a cererii introductive de instanță. Apreciază că în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea reclamanților în aprecierea faptului că acțiunea în evacuare, constituie un act de conservare, astfel încât poate fi promovată și de un singur coproprietar pe considerentul unui presupus mandat tacit, sau al gestiunii de afaceri. A. în vedere aceste considerente, coroborate cu starea de fapt existentă și cu dispozițiile legale incidente rezultă că această soluție este contrară legii. Statul Român deține în administrare cota de ¾ parte din imobilul din litigiu, care este compus din 30 de apartamente, așa cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei. Statul Român, în calitate de coproprietar nu a dat niciodată mandat reclamanților-intimați în vederea promovării sau susținerii vreunei acțiuni în evacuare și nici nu a ratificat vreo gestiune de afaceri în acest sens. Intimații au făcut dovada calității de proprietari asupra imobilului în discuție prin intermediul unor hotărâri judecătorești, a unui certificat de calitate de moștenitor și a unor înscrisuri de carte funciară. Raportat la această situație, două aspecte atrag nelegalitatea sentinței instanței de fond și a deciziei recurate. Astfel, potrivit art. 84 din L. nr. 36/1995 se poate emite certificat de calitate de moștenitor, dacă nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operații de dovadă. Certificatul de calitate de moștenitor nu are valoarea unui certificat de moștenitor, întrucât acesta din urmă are natură și efecte proprii diferite de a celui în discuție. Deci, un asemenea certificat nu putea fi folosit în cadrul prezentului litigiu, pentru a fundamenta calitatea procesuală activă a reclamanților, întrucât acesta nu atestă calitatea de proprietari ai apartamentului nr. 20, din care se solicită evacuarea pârâtului. D. reclamanții nu au un drept născut asupra acestui apartament, și nici nu a fost emisă o dispoziție de restituire chiar dacă există o hotărâre definitivă și irevocabilă emisă în baza Legii nr. 1., iar procedurile stabilite prin această lege trebuie strict respectate. Cu privire la condominiul în care se află apartamentul în discuție, există pe rolul instanțelor un dosar de succesiune și partaj, și până la soluționarea definitivă a acestui dosar nu se poate vorbi de un drept de proprietate asupra apartamentului nr. 20, întrucât aceștia au numai o cotă-parte ideală de ¼, din întreg imobilul care este compus din 30 de apartamente. Nu se poate stabili cu certitudine dacă apartamentul nr. 20 intră în lotul care li s-ar cuveni reclamanților, corespunzător cotei lor ideale de ¼ din imobilul situat în str. R. F. nr. 4. Raportat la toate aceste aspecte se poate observa că antecesorul reclamanților nu a avut un drept de proprietate stabilit asupra imobilului- apartament în cauză, ci i-a fost restituită o cotă-parte ideală dintr-un condominiu și raportat la această situație nu poate fi susținută ideea actului de conservare promovat de către un coindivizar. Reclamanții-intimați nu sunt proprietari nici măcar asupra cotei-părți din apartamentul 20 pentru a putea invoca calitatea lor de coproprietari și de a putea beneficia de atributele dreptului de proprietate, care să le dea dreptul de a solicita evacuarea sau posesia apartamentului 20. Acest apartament nu este și nici nu a fost în proprietatea sau folosința antecesorului sau reclamanților-intimați pentru a fi păstrat de aceștia. P. a puteaexercita o acțiune în fața instanțelor de judecată se presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului subiectiv dedus judecății, pe de o parte, iar pe de altă parte existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic. În speță, lipsa calității procesuale active a reclamanților este evidentă, întrucât aceste condiții nu sunt îndeplinite deoarece antecesorului reclamanților i s-a restituit doar cota ideală de 1/8 parte din imobilul situat în str. R. F. nr. 4, prin decizia civilă nr. 2., pronunțată de Curtea de A. B. Prin aceeași decizie s-a constatat că de pe urma lui R. N. au rămas moștenitori Grămadă M., C. Doichița, R. Teofil și L. Ana fiecare cu câte o cotă-parte de ¼ din cota de ½ din imobil, iar de pe urma defunctei L. Ana a rămas moștenitor L. R., al cărui moștenitor sunt reclamanții. A. în vedere aceste aspecte, apreciază că nu sunt întrunite condițiile identității între persoana reclamanților și cel ce ar putea fi titularul dreptului afirmat și dedus judecății, pentru existența calității procesuale active, întrucât aceste cerințe nu sunt îndeplinite. Până la efectuarea partajului cu privire la imobilul în litigiu, care le-ar permite identificarea cotei lor de proprietate, respectiv a apartamentelor care ar urma să le fie atribuite în urma partajului, reclamanții nu pot promova o acțiune cum este cea în speță. Trebuie de asemenea reținut că reclamanților nu li s-a emis o dispoziție de restituire în natură pentru apartamentul 20, și nu le-a fost predată posesia. Ei ar putea justifica un interes doar pentru cota de ¼ parte din apartamentul în litigiu și în nici un caz nu pot solicita evacuarea din acest apartament în cotă de 1/1.
Întrucât fostul proprietar Pascu Valeriu care deținea cota de ½ parte din întregul imobil nu a formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 1., este posibil ca ap. nr. 20 să rămână în proprietatea și folosința Statului Român. Specific formei de proprietate comună este faptul că niciunul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun, ci asupra unei cote ideale abstracte din dreptul de proprietate asupra bunului, astfel că o acțiune în evacuare trebuie solicitată de către toți coproprietarii acelui bun, așa cum prevede art. 641 Cod civil. Cu toate acestea, reclamanții-intimați au procedat la executarea silită a pârâtului, în urma investirii sentinței de fond în baza minutei deciziei pronunțate de instanța de apel.
Apreciază că aceste considerente justifică admiterea recursului și respingerea acțiunii introductive formulate de către reclamanți. Nu solicită cheltuieli de judecată, și apreciază că în speță, solicitarea privind cheltuielile de judecată formulată de reclamanți nu este etică și justificată, având în vedere relația de rudenie dintre aceștia precum și profesia lor. Este greu de presupus, că ar fi încasat sume unii de la alții, pentru a se reprezenta în prezenta cauză.
Reprezentanta intervenienților susține cererea de intervenție așa cum a fost formulată în scris, și în consecință solicită admiterea acesteia și admiterea recursului declarat de reclamant, cu consecința modificării hotărârii recurate în sensul respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată. Arată că pentru ca reclamanții să poată solicita evacuarea pârâtului din imobil, trebuiau să facă dovada calității de proprietari. C. dacă reclamanții susțin că apartamentul nr. 20 a ieșit din proprietatea statului în baza hotărârilor judecătorești invocate. Raportat la prevederile art. 25 alin. (4) din L. nr. 1., republicată, aceștia nu au decât dreptul de dispoziție juridică asupra cotei de ¼ parte din imobilul în litigiu, întrucât până în prezent nu a fost semnat protocolul de predare-primire a imobilului, iar contractele de închiriere aflate în derulare cu intervenientul sunt perfect legale, reclamanții-intimați neputând să procedeze la evacuarea chiriașilor din imobil. Întrucât nu a avut loc predarea posesiei asupra cotei ce le revine reclamanților, aceștia dețin în prezent doar o cotă-parte ideală de ¼ din imobilul situat în S. R. F. nr. 4, nefiind stabilit cu exactitate dacă apartamentul nr. 20ocupat de pârât în baza unui contract de închiriere, corespunde lotului ce urmează a le fi atribuit intimaților. A. în vedere acest aspect, precum și faptul că reclamanții-intimați nu au depus la dosar nici un înscris care să le dovedească pretențiile, solicitarea acestora este prematură
Deși antecesorul reclamanților deține o cotă ideală de ¼ parte din întregul imobil, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, certificatul de calitate de moștenitor de care se prevalează reclamanții, nu are valoarea unui certificat de moștenitor care să poată fi utilizat în promovarea acțiunii în evacuare pentru a le fundamenta calitatea procesuală activă, deoarece nu atestă calitatea reclamanților de proprietari asupra imobilului din care solicită evacuarea pârâtului.
Apreciază că motivarea instanței de apel în sensul că reclamanții ar fi acționat în baza unu mandat sau a gestiunii de afaceri, nu este întemeiată, întrucât intervenienții nu au dat niciodată mandat reclamanților în vederea promovării sau susținerii vreunei acțiuni în evacuare și nici nu au ratificat cu aceștia vreo gestiune de afaceri în acest sens.
Reprezentantul reclamanților-intimați, reclamantul-intimat L. R. arată că într-adevăr nu s-a făcut ieșirea din indiviziune, însă aceasta nu este necesară pentru a putea face acte de conservare cu privire la bunul aflat în coproprietate, de vreme ce calitatea de proprietar a fost dovedită cu hotărâri judecătorești irevocabile și cu certificatul de calitate de moștenitor, și așa cum legea prevede că nimeni nu este silit să rămână în indiviziune, tot așa nimeni nu poate să fie silit să solicite partajul pentru a ieși din indiviziune.
Reclamantul-intimat L. M. arată că sunt coproprietari asupra imobilului în litigiu în baza hotărârilor judecătorești irevocabile și a deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. În opinia sa, decizia instanței de apel este legală și temeinică, reclamanții au făcut dovada calității de coproprietari asupra imobilului din str. R. F. nr. 4, iar promovarea acțiunii în evacuare fiind un act de conservare, profită și celuilalt coproprietar. C. dacă celălalt coproprietar a rămas în pasivitate, cursul procesului nu poate fi influențat de acest fapt întrucât reclamanții fiind coproprietarii imobilului pot să-și exercite dreptul de proprietate.
Reclamanții au făcut dovada calității de coproprietari asupra apartamentului nr. 20 prin hotărâri judecătorești irevocabile și prin certificatul de calitate de moștenitor, astfel că nu este necesară rectificarea de carte funciară, sau o dispoziție de restituire.
Faptul că pe rolul J. C.-N. se află dosarul nr. (...), având ca obiect masă succesorală și partaj, care a fost finalizat prin anularea acțiunii ca netimbrate, nu prezintă nici o relevanță în speță. Reaua credință a recurentului este evidentă, având în vedere că deși contractul acestuia prin care a cumpărat apartamentul nr. 20, a fost anulat, dorește să folosească în continuare imobilul, fără a deține vreun titlu locativ, sfidând hotărâri judecătorești irevocabile. A. în vedere aceste susțineri apreciază că se impune respingerea recursului și implicit a cererii de intervenție, ca fiind nefondate.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 12821/211 din 6 mai 2011 la
Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanții L. R., L. M. și L. N., l-au chemat în judecată pe pârâtul S. I., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în C.-N., str. R. F. nr. 4, ap. 20, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 13826 din 16 septembrie 2011 a J. C.-N., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și lipsa excepției de interes invocate de pârât, ca neîntemeiate.
S-a admis acțiunea intentată de reclamanții L. R., L. M. și L. N. în contradictoriu cu S. I. și în consecință, s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtului din imobilul situat în C.-N. str. R. F. nr.4, ap.20.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că asupra imobilului situat în C.-N., str. R. F. nr.4 ap.20, înscris în CF individual nr. 1. C.- N., nr. top 115/1/XX, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 pivniță cu suprafața utilă de 58,13 mp cu părțile indivize comune în cotă de 5,1. parte înscrise în CF colectivă nr. 1. C.-N. sunt coproprietari reclamanții în cotă de ¼ parte și Statul Român în cotă de ¾ parte.
Acțiunea în evacuare făcând parte din categoria actelor de conservare, ea poate fi promovată și numai de către reclamanți, fără acordul celuilalt coproprietar, deoarece calitatea lor de coproprietari le conferă calitate procesuală activă și nu sunt ținuți să justifice destinația pe care înțeleg să o dea în viitor imobilului.
Este de esența dreptului de proprietate comună pe cote-părți că niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei părți determinate din bun privită în materialitatea ei, astfel că nu se poate susține în mod pertinent că apartamentul în litigiu s-ar afla în cota-parte ce aparține Statului, sau în cota- parte ce le aparține reclamanților; până la efectuarea partajului, niciunul dintre coproprietari nu are stabilit un drept exclusiv asupra unei părți din bunul aflat în coproprietate.
C. de vânzare-cumpărare nr. 34739 din (...) încheiat între C. local al municipiului C.-N. pe de o parte și antecesorii reclamantului pe de altă parte, defuncții S. G. și S. M., a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
A. în vedere că reclamanții sunt coproprietari asupra apartamentului în litigiu în cotă de ¼ parte, iar pârâtul locuiește în acest apartament fără să aibă niciun titlu locativ și se presupune că nu are nici acordul celuilalt coproprietar, din moment ce acțiunea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu Statul Român prin C. local al municipiului C.-N. și M. C.-N. prin P., a fost respinsă prin încheierea din 9 septembrie 2010.
Prin decizia civilă nr. 4. din 19 ianuarie 2012 a T. C., s-a respins apelul declarat de pârâții S. I. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 13826 din 16 septembrie 2011 a J. C.-N., pe care a păstrat-o în întregime.
P. a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o corectă apreciere a stării de fapt întemeiate pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Dreptul reclamanților asupra cotei de ¼ parte din imobil, a fost dovedit cu actele depuse la dosar, decizia civilă nr. 2. a C. de A. B. și decizia civilă nr.1. a C. de A. C.
Împrejurarea că reclamanții nu au depus extras de carte funciară la dosar, nu prezintă relevanță în speță, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, intabularea în temeiul Legii nr.7/1996, având doar efect de opozabilitate.
Acțiunea în evacuare reprezentând numai un act de administrare, poate fi intentată de către unul dintre coproprietari, astfel că nu operează principiul unanimității aplicabil doar în cazul în care acțiunea dedusă judecății este un act de dispoziție juridică.
Fiind proprietari asupra cotei de ¼ parte asupra imobilului în litigiu, în calitate de moștenitori ai defunctului L. R., reclamanții justifică legitimare procesuală activă în promovarea acțiunii în evacuare și nu interes legitim, născut și actual, personal și direct.
Faptul că pe rolul instanțelor se derulează un proces de partaj asupra imobilului în litigiu nu reprezintă relevanță, întrucât partajul vizează încetarea stării de indiviziune dintre coproprietari, între aceștia regăsindu-se și intimații, neavând nici o înrâurire asupra situației apelantului care folosește un apartament din imobil, fără a deține vreun titlu.
Nu a fost primită critica apelanților referitoare la faptul că nu au fost soluționate toate cererile formulate în baza Legii nr. 112/1995 formulate de moștenitorii celorlalți coproprietari, câtă vreme antecesorului reclamanților i s-a recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile, dreptul de proprietate asupra cotei de ¼ parte din imobil.
A.antul nu deține nici un titlu locativ asupra imobilului în litigiu, care să justifice folosința sa, iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 34739/(...) încheiat între C. local al municipiului C.-N. și antecesorii lui a fost constatat nul absolut, a căror bună-credință la momentul încheierii contractului, nu mai poate fi repusă în discuție.
Cererea reconvențională formulată de pârâtul S. I. împotriva reclamanților, a fost soluționată corect prin respingere, întrucât pentru admisibilitatea cererii reconvenționale, art. 119 C.pr.civ. impune existența unei legături între aceasta și cererea principală, or reclamantul-reconvențional nu a formulat pretenții față de pârâții-reconvenționali, solicitările lui vizând terțe persoane, străine de proces.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul S. I., solicitând modificarea ei și rejudecând, admiterea apelului în contra sentinței, care să fie schimbată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că reclamanții nu au dovedit că sunt coproprietari în cotă de ¼ parte asupra apartamentului din care au solicitat evacuarea lui.
Simpla anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C. local al municipiului C.-N. pe de o parte și antecesorii pârâtului S. G. și S. M. de pe altă parte, fără rectificarea cărții funciare și restabilirea situației anterioare, nu le-a creat reclamanților un drept de proprietate asupra apartamentului în litigiu, proprietatea dovedindu-se cu conținutul cărții funciare sau cel puțin cu dispoziția de restituire înscrisă în cartea funciară, or reclamanții nu au dovedit că sunt proprietari nici măcar asupra cotei de ¼ parte din imobil.
Apartamentul în litigiu constituie proprietatea tabulară a Statului Român, astfel că nu a fost și nu este în proprietatea sau folosința intimaților, pentru ca prin acțiunea în evacuare să îl păstreze și să în conserve în patrimoniul lor.
A. în vedere că imobilul este coproprietate pe cote-părți, dreptul fiecărui coindivizar afectează bunul în totalitate; acțiunea în evacuare fiind un act de administrare, trebuie exercitată de toți proprietarii.
Prin precizarea motivelor de recurs depusă la filele 5-11 (în termenul de recurs, decizia tribunalului fiindu-i comunicată la data de (...) f.90 dosar tribunal), pârâtul a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că acțiunea în evacuare constituind un act de conservare, poate fi promovată și de către un singur coproprietar, pe considerentul unui presupus mandat tacit sau al gestiunii de afaceri.
În realitate, Statul Român în calitate de coproprietar asupra cotei de ¾ parte din apartamentul în litigiu, nu le-a dat niciodată intimaților-reclamanți vreun mandat în vederea promovării sau susținerii vreunei acțiuni în evacuare și nici nu au ratificat vreo gestiune de afaceri în acest sens.
Certificatul de calitate de moștenitor a reclamanților după antecesorul lor L. R., nu putea fi utilizat potrivit art. 84 din L. nr. 36/1995 pentru promovarea acțiunii în evacuare, întrucât nu atestă calitatea acestora de proprietari asupra apartamentului în litigiu.
C. dacă există o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în temeiul Legii nr. 1., beneficiarii ei nu și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, pentru opozabilitate față de terți.
Condominiul compus din 30 de apartamente din care face parte și apartamentul în litigiu, constituie obiectivul unui proces de succesiune și partaj înregistrat sub nr. (...) la Judecătoria Cluj-Napoca, a cărei soluționare se tergiversează din cauza reclamanților, dar până la finalizarea lui, nu se poate ști dacă apartamentul nr. 20 va intra sau nu în lotul reclamanților.
Restituindu-li-se o cotă ideală dintr-un condominiu, reclamanții nu sunt proprietari nici măcar asupra cotei de ¼ părți din apartamentul nr. 20, care nu a fost niciodată în proprietatea sau folosința lor ori a antecesorului lor, pentru a fi păstrat de aceștia.
Așa fiind, reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în evacuare până la efectuarea partajului asupra imobilului, în prezent neexistând certitudinea că apartamentul nr. 20 va cădea în lotul lor.
Reclamanților nu le-a fost emisă dispoziția de restituire în natură pentru apartamentul 20, dată până la care ei nu pot justifica un interes doar în ceea ce privește cota de ¼ parte din apartament și în nici un caz evacuare din ap.20 în cotă de 1/1 parte.
Ținând seama că fostul proprietar Pascu Valeriu care deținea cota de ½ parte din întregul imobil nu a formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 1., este posibil ca ap. nr. 20 să rămână în proprietatea și folosința Statului Român.
Specific formei de proprietate comună, este că niciunul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun, ci asupra unei cote ideale abstracte din dreptul de proprietate asupra bunului.
În speță, trebuie să se țină seama de dispozițiile art. 641 din Noul Cod Civil, în sensul că evacuarea trebuie cerută de către toți coproprietarii.
Sentința civilă nr. 13826 din 16 septembrie 2011a J. C.-N. a fost investită cu formulă executorie, pe baza minutei deciziei civile nr. 4. din (...) a T. C., comunicată abia la data de (...).
La data de 5 aprilie 2012, C. local al municipiului C.-N. și M. C.-N. prin P., au formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului-recurent, solicitând modificarea deciziei tribunalului și rejudecând, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii de intervenție, s-a susținut că decizia civilă nr. 4. a T. C., este nelegală, deoarece ținând seama de decizia civilă nr. 2. a C. de A. B. și de decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., raportat la prevederile art. 25 alin. (4) din L. nr.
1., republicată, reclamanții nu au decât dreptul de dispoziție juridică asupra cotei de ¼ parte din imobilul în litigiu, nefiind semnat protocolul de predare-primire a imobilului care se află în proprietatea Statului Român, iar contractele de închiriere se află încă în proprietatea Statului Român, iar contractele de închiriere se află în derulare, astfel că reclamanții nu îi pot evacua pe chiriași din imobil.
Până la predarea posesiei asupra cotei ce le revine din imobil, reclamanții nu dețin decât o cotă ideală, până în prezent nu s-a stabilit că ap. 20 ocupat cu contract de închiriere de familia S., nu se poate dispune evacuarea pârâtului din imobil.
Este adevărat că L. R. deține o cotă ideală de ¼ parte din întregul imobil, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, dar certificatul de calitate de moștenitor nr. 3. emis de notarul public Mureșan D., nu are valoarea unui certificat de moștenitor care să poată fi utilizat în promovarea acțiunii în evacuare pentru a le fundamenta calitatea procesuală activă, deoarecenu atestă calitatea reclamanților de proprietari asupra imobilului din care solicită evacuarea pârâtului.
Atât reclamanții cât și antecesorul lor, nu s-au aflat niciodată în proprietatea sau folosința imobilului, astfel că este necesară soluționarea procesului de succesiune și partaj pentru a se stabili dacă apartamentul nr. 20 intră sau nu în lotul reclamanților.
C. local al municipiului C.-N. și M. C.-N. nu le-au dat niciodată intimaților- reclamanți vreun mandat în vederea promovării sau susținerii vreunei acțiuni în evacuare și nici nu au ratificat vreo gestiune de afaceri în acest sens.
Prin întâmpinare depusă la dosar, f. 28-30, intimații L. R. M. și L. N., au solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca legale și temeinice și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a susținut că decizia tribunalului este legală, intimații fiind proprietari asupra cotei de ¼ parte din ap. nr. 20, în timp ce pârâtul folosea locuința fără nici un titlu locativ, deoarece contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român și antecesorii recurentului s-a constatat că este nul absolut prin decizia civilă nr. 5. a T. C.
În mod corect a reținut instanța de apel că acțiunea în evacuare fiind o acțiune în conservarea dreptului de proprietate profitându-le tuturor coproprietarilor, poate fi introdusă de oricare dintre coproprietari.
Calitatea de coproprietari a reclamanților asupra ap. nr. 20 dovedită prin hotărâri judecătorești irevocabile și certificat de calitate de moștenitor, nefiind necesară rectificarea de carte funciară, sau o dispoziție de restituire.
Nu prezintă nicio relevanță în speță existența pe rolul J. C.-N. a dosarului nr. (...) având ca obiect masă succesorală și partaj, care a fost finalizat prin anularea acțiunii ca netimbrate.
Prin întâmpinare depusă la dosar f. 50-52, intimații L. M., L. R. și L. N., au solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie și obligarea intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a susținut că în cererea de intervenție accesorie, nu s-a arătat care ar fi interesul C. local al municipiului C.-N. pentru a participa în prezenta cauză, cererea fiind formulată în mod abuziv, din motive josnice și cu scop șicanator, pentru a-i împiedica pe coproprietarii-reclamanți să se bucure de bunul pe care îl dețin.
Un coproprietar trebuie să administreze eficient imobilul pe care îl are în coproprietate, dacă acest imobil poate să producă fructe și să fie interesat de soarta lui.
M.ivele invocate în cererea de intervenție sunt total nefondate și aberante.
Reclamanții-intimați sunt coproprietari asupra imobilului în litigiu în baza hotărârilor judecătorești irevocabile și a deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și J.
Art. 688 din Codul civil le confirmă dreptul de proprietate asupra cotei de
¼ parte din imobil.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a cererii de intervenție accesorie, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții L. R., L. M. și L. N., l-au chemat în judecată pe pârâtul S. I., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtului din apartamentul nr. 20 situat în C.- N., str. R. F. nr. 4.
Într-adevăr, prin decizia civilă nr. 2. din 15 mai 2003 a C. de A. B., s-a constatat că antecesorul lor, defunctul L. R. este coproprietarul imobilului situat în C.-N., str. R. F. nr. 4, în cotă de 1/8 parte, iar prin decizia civilă nr. 1. din 12 mai 2008 a C. de A. C., s-a constatat că antecesorul lor mai deține o cotă de 1/8parte din același imobil. Așadar, antecesorul reclamanților deține cota de ¼ parte din imobilul situat în C.-N., str. R. F. nr. 4, în care este situat apartamentul nr. 4 ocupat de pârâtul S. I. Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 3/(...) emis de notarul public Mureșan D.-Aurora-S., s-a constatat că moștenitorii defunctului L. R. decedat la data de (...), sunt reclamanții L. N. în calitate de soție supraviețuitoare, L. R. și L. M. în calitate de fii.
În cartea funciară nr. 2.-C1-U4 C.-N., nr. vechi 1., nr. top 115/1/XX, ap. nr. 20 situat în C.-N., str. G. Doja nr. 4, et.1 (actualmente R. F.), compus din 2 camere și dependințe, în suprafață de 48 mp, figurează ca proprietar tabular pârâtul S. I., cu titlu de succesiune. C. de vânzare-cumpărare nr. 34739 din (...) încheiat între C. local al municipiului C.-N. pe de o parte și antecesorii pârâtului defunctei S. G. și S. M. și C. local al municipiului C.-N. a fost anulat prin decizia civilă nr. 5. a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C.
Din punct de vedere al naturii juridice, acțiunea personală de evacuare constituie un act de administrare.
Reclamanții nu au formulat o acțiune având ca obiect rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului și intabularea dreptului lor de proprietate asupra imobilului din care face parte apartamentul nr. 20 în litigiu și în cotă de ¼ parte.
Intervenientul M. C.-N., în calitate de proprietar asupra cotei de ¾ parte din imobil, nu este de acord cu evacuarea pârâtului din apartamentul în litigiu, nu i-a „dat niciodată mandat intimaților-reclamanți în vederea promovării sau susținerii vreunei acțiuni în evacuare și nici nu au ratificat vreo gestiune de afaceri în acest sens";, așa cum s-a susținut în cererea de intervenție accesorie.
Interesul în promovarea cererii de intervenție accesorie, este justificat de faptul că potrivit art. 38 alin. (2) lit. s), teza a III-a, consiliul local are atribuția de a aproba criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale. Or cota de ¾ parte din imobilul situat în C.-N., str. R. F. nr. 4, din care face parte și apartamentul nr. 20 în litigiu, face parte din proprietatea privată a M. C.-N..
În lipsa acordului coproprietarului M. C.-N., proprietar al cotei de ¾ parte din imobil, reclamanții nu pot obține evacuarea pârâtului dintr-un spațiu determinat, apartamentul nr. 20, câtă vreme ei dețin o cotă ideală, matematică, de ¼ parte din întregul imobil.
În speță, nu este vorba că M. C.-N. în calitate de coproprietar majoritar asupra imobilului din care face parte apartamentul în litigiu, ar sta pasiv și nu și-ar valorifica drepturile în dauna reclamanților, ci că intervenientul se opune categoric evacuării pârâtului, ceea ce înseamnă că și-a manifestat opțiunea, în sensul de a nu fi evacuat pârâtul.
De altfel, reclamanții în temeiul dreptului de dispoziție la stabilirea cadrului procesual, nici nu l-au chemat în judecată pe coproprietarul majoritar, M. C.-N..
Întrucât cota de ¼ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului din care face parte apartamentul în litigiu, i-a fost restituită lui L. R., antecesorul reclamanților prin hotărâri judecătorești irevocabile, nu este necesară emiterea dispoziției de restituire prevăzute de art. 25 alin. (3) din L. nr. 1..
Corespunde realității că reclamanții nu sunt proprietari tabulari asupra cotei de ¼ parte din imobilul în litigiu, ei deținând doar hotărâri judecătorești irevocabile de restituire în favoarea antecesorului lor a acestei cote de proprietate și un certificat de calitate de moștenitor după defunctul L. R., dar potrivit art. 26 alin. (1) din L. nr. 7/1996 în vigoare la data introducerii acțiunii, dreptul de proprietate este opozabil față de terți, fără înscriere în cartea funciară, când provine din succesiune.
Așadar, reclamanții au calitate procesuală activă în speță, numai că acțiunea lor nu poate fi primită fără acordul celuilalt coproprietar majoritar care se opune categoric evacuării pârâtului, înainte de efectuarea partajului, după care se va putea ști dacă apartamentul nr. 20 va cădea sau nu în lotul lor.
Dispozițiile art. 555 și ale art. 641 din noul Cod civil, nu sunt aplicabile în speță, față de prevederile art. 6 alin. (1) din același cod.
P. aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin.
(1) C.pr.civ., se va admite recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului care va fi modificată în sensul că se va admite apelul aceluiași pârât în contra sentinței judecătoriei, care va fi schimbată în sensul că se va respinge acțiunea în evacuare intentată de reclamanți împotriva pârâtului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 51 coroborat cu art. 55 C.pr.civ., se va admite cererea de intervenție accesorie intentată de intervenientul M. C.-N., în interesul recurentului-pârât.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul S. I. împotriva deciziei civile nr. 4. din
19 ianuarie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul declarat de pârâtul S. I. împotriva sentinței civile nr.
13826/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamanților L. R., L. M. și L. N. formulată în contradictoriu cu pârâtul S. I., având ca obiect evacuarea pârâtului din imobilul situat în C.-N., str. R. F. nr. 4, ap. 20 județul C.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M. C.-
N., în interesul pârâtului S. I.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
Președinte Judecători
A. T. N. T. D. M. C. V.
Grefier
M. L. T.
Red.TD: (...) Dact.CC:(...)-3 ex. Jud.apel:Tașcă D., S. O.M. Jud.fond:H. C.
| ← Decizia civilă nr. 3523/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
