Decizia civilă nr. 4515/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4515/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
Judecători : A. C.
V. M.- reședintele Curții de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții D. S. și D. I., împotriva sentinței civile nr. 493/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta SC. P. P. N. S. I., având ca obiect P. în baza legii nr.
10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, doamna avocat P. M. D. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanții recurenți au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 23 octombrie 2012, un înscris intitulat "note scrise"; prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. C.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei intimate cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate susține motivele expuse prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și inadmisibil, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 493/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții D. S. și D. I., în contradictoriu cu pârâta S. P. P. N. S. I., în temeiul L. nr. 10/2001.
Au fost obligați reclamanții D. S. și D. I. în solidar să plătească în favoarea pârâtei S. P. P. N. S. I. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 martie 2012, reclamanții D. S. și D. I. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta S. P. P. N. SA I., să dispună anularea deciziilor nr. 2,
3, 4, 5, 6, 7 și 8 din (...) (comunicate reclamanților la data de (...)), emise de către
S. P. P. N. SA I., de respingere a notificărilor prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor constând în terenuri și construcții situate în localitatea I., jud. C., înscrise în Cartea F. nr. 42 top 5/2/1, 8/1,
9/2,13/3/1,19,8/1/1,5/2/1/1; restituirea către reclamanți a imobilelor constând în terenuri și construcții situate în localitatea I., jud. C., înscrise în
Cartea F. nr.42 top 5/2/1, 8/1,9/2,13/3/1,19, 8/1/1,5/2/1/1; atribuirea de despăgubiri, în conformitate cu normele legale, în condițiile în care imobilele notificate nu pot fi atribuite în natură;cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii (f. 3-6), s-a arătat că la data de (...), a depus la P. I., prin intermediul executorului judecătoresc Ș. A., un număr de șapte notificări, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor constând în terenuri și construcții situate în localitatea I., jud.C., înscrise în Cartea F. nr.42 topo
5/2/1,8/1, 9/2,13/3/1,19,8/1/1, 5/2/1/1, respectiv:
• imobil- casă de lemn, în suprafață de 67 st/.p., evidențiat în CF nr.42, I., număr topo 13/3/1/,
• imobil-teren în suprafața de 452 mp., evidențiat în CF nr.42, I., număr topo 5/2/1/1,
• imobil-teren în suprafață de 706 stj.p., evidențiat în CF nr.42, I., număr topo 5/2/1,
• imobil-grădina în suprafața de 800 stj.p., evidențiat în CF nr.42, I., număr topo 19,
• imobil-edificii gospodărie în suprafață de 954 stj.p., evidențiat în CF nr.42, I., număr topo 8/1,
• imobil-casă din piatră, nr.219, cu patru apartamente, evidențiat în CF nr.42, I., număr topo 9/2,
• imobil teren în suprafață de 186 mp., evidențiat în CF nr.42, I., număr topo 8/1/1.
Întrucât la data formulării notificărilor anterior menționate, imobilele notificate erau cuprinse în patrimoniul SC P. P. N. SA I., aflat în portofoliul A. B., prin A. nr. UP1/12843/(...) notificările pe care le-au formulat în baza L. 10/2000, au fost înaintate de către A., spre competentă soluționare, pârâtei din prezenta cauză, în calitate de unitate deținătoare.
Motivația respingerii notificărilor a fost aceeași în toate cele șapte decizii, respectiv faptul că imobilele notificate nu intră sub incidența L. 10/2001, întrucât "imobilul a trecut în proprietatea S.ui român în baza Deciziei nr.11050/1942 a D. de politică F. din T. a M.ui Regal al A.".
Reclamanții consideră că respingerea notificărilor formulate de către reclamanți prin D. nr.2,3,4, 5, 6,7 și 8 din data de (...) este nelegală pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește data trecerii imobilului în proprietatea S.ui român, învederează instanței netemeinicia deciziilor contestate, întrucât actul de preluare invocat de către pârâtă, respectiv D. nr.11050/1942 a D. de politică F. din T. a
M.ui Regal al A. nu emană de la S. Român, ci de la S. U., din care făceau parte și teritoriile românești pe care se află imobilele notificate de către reclamanți. A. că din rea-credință, iar nu dintr-o lacună de cultură generală pârâta a considerat că D. nr.11050/1942 a D. de politică F. din T. a M.ui Regal al A. a fost dată de o instituție a S.ui român.
Dictatul de la V. din 1940 este un fapt istoric și ar fi o infamie față de istoria poporului român să facem abstracție de faptul că miniștrii de externe ai R. și ai I., J. von Ribbentrop și Galeazzo Ciano, au convocat la V., la data de 30 august 1940 pe miniștrii de externe ai R. și U. și au impus un acord care prevedea trecerea în componența U. a unui teritoriu de 43.492 de kilometri pătrați, teritoriu cunoscut sub numele de T. de N.
I.ul, locul situării imobilelor notificate de către reclamanți, se regăsește în acest areal geografic și a fost teritoriu ungar în perioada (...)-(...) (când, prin articolul 19 al C. de armistițiu semnată de R. cu P. A. în cel de-al doilea război mondial, se prevedea că statele aliate „sunt de acord ca T., sau cea mai mare parte a ei, să fie restituită R., sub condiția confirmării prin T. de P.").
T. de pace de la P. din 1947 confirmă revenirea Transilvaniei de N. la frontiera existentă la 1 ianuarie 1938 între R. și U.ia (frontiera stabilită prin T. de la T.) și nulitatea dictatului de la V.
Cronologic, imobilele revendicate au fost stăpânite astfel: anterior datei de (...), au fost deținute de autorii reclamanților, respectiv D. S. (bunicul, respectiv socrul reclamanților), după (...), S. ungar a stăpânit imobilele revendicate, stăpânire pe care și-a reafirmat-o prin D. nr.11050/1942 a D. de politică F. din T. a M.ui Regal al A., la data revenirii la R. a teritoriilor din T. de N., autorul reclamanților era decedat (exterminat în Lagărul de !a A.), astfel încât posesia asupra imobilelor revendicate de reclamanți nu a mai fost exercitată de către proprietarii legitimi, ci de către S. român, prin diverse instituții și organe ale administrației locale.
În ceea ce privește aplicabilitatea L. 10/2001 la imobilele revendicate, consideră că aceasta este evidentă în raport de considerentele expuse Ia punctul
1 din prezenta contestație.
Art. 1 alin.1 din Legea 10/2001 prevede că "Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natura sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi."; Articolul 1 alin.1 litera i) din Legea 10/2001 dispune că sunt considerate imobile preluate în mod abuziv orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
În această categorie se înscriu și imobilele revendicate de către reclamanți, acestea fiind preluate de S. român fără temei legal, și cu privire la care s-a încercat crearea unei aparențe în drept prin întabularea S. civile nr.280/1999 pronunțată de Judecătoria Gherla în D. nr.411/1999. În fapt, imobile revendicate au fost și au rămas proprietatea autorilor reclamanților, întrucât persoanele a căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării.
Starea de fapt din prezenta cauză, generatoare a prezentului litigiu, este reprezentată de intrarea în posesia S.ui român a imobilelor notificate, care poate fi asimilată unei confiscări abuzive de către statul român a proprietăților cetățenilor săi.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.22 și 24 din Legea nr.10/2.001.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta SC P. P. N. SA I. (f. 44-46), s-asolicitat respingerea acțiunii introductive.
Analizând actele dosarului, T. a reținut următoarele:
Prin D. nr. 2 din (...), emisă de pârâtă, a fost soluționată în sensul respingerii Notificarea înregistrată la B. Ș. A. sub nr. nr. 47 din (...) privind retrocedarea imobilului - casă de lemn nr. 217 în suprafață de 67 stj.p., evidențiat în C.F. nr. 42 I. cu nr. top. 13/3/1 (f. 22-23).
Prin D. nr. 3 din (...), emisă de pârâtă, a fost soluționată în sensul respingerii Notificarea înregistrată la B. Ș. A. sub nr. nr. 48 din (...) privind retrocedarea imobilului teren în suprafață de 542 mp., evidențiat în C.F. nr. 42 I. cu nr. top. 5/2/1/1 (f. 24-25).
Prin D. nr. 4 din (...), emisă de pârâtă, a fost soluționată în sensul respingerii Notificarea înregistrată la B. Ș. A. sub nr. nr. 44 din (...) privind retrocedarea imobilului teren în suprafață de 706 stj.p., evidențiat în C.F. nr. 42
I. cu nr. top. 5/2/1 (f. 26-27).
Prin D. nr. 5 din (...), emisă de pârâtă, a fost soluționată în sensul respingerii Notificarea înregistrată la B. Ș. A. sub nr. nr. 50 din (...) privind retrocedarea imobilului teren - grădină în suprafață de 800 stj.p., evidențiat în
C.F. nr. 42 I. cu nr. top. 19 (f. 28-29).
Prin D. nr. 6 din (...), emisă de pârâtă, a fost soluționată în sensul respingerii Notificarea înregistrată la B. Ș. A. sub nr. nr. 45 din (...) privind retrocedarea imobilului edificii gospodărești în suprafață de 954 stj.p., evidențiat în C.F. nr. 42 I. cu nr. top. 8/1 (f. 30-31).
Prin D. nr. 7 din (...), emisă de pârâtă, a fost soluționată în sensul respingerii Notificarea înregistrată la B. Ș. A. sub nr. nr. 46 din (...) privind retrocedarea imobilului casă din piatră nr. 219 având patru apartamente, evidențiat în C.F. nr. 42 I. cu nr. top. 9/2 (f. 32-33).
Prin D. nr. 8 din (...), emisă de pârâtă, a fost soluționată în sensul respingerii Notificarea înregistrată la B. Ș. A. sub nr. nr. 49 din (...) privind retrocedarea imobilului teren în suprafață de 186 mp., evidențiat în C.F. nr. 42 I. cu nr. top. 9/2 (f. 34-35).
În considerentele deciziilor examinate s-a reținut că imobilele descrise au trecut în proprietatea S.ui Român în baza Deciziei nr. 11050/1942 a D. de P. F. din T. a M.ui Regal al A.. Față de prevederile art. 1, pct. 1.1 din H.G. nr.
498/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.
10/2001, imobilele revendicate nu intră sub incidența legii, intrând în proprietatea statului anterior datei de 06 martie 1945.
Potrivit înscrierilor din C.F. nr. 42 iclod, imobilele revendicate au trecut în proprietatea (f. 78-82) Institutului de C. F., societate înregistrată la B., în baza Deciziei nr. 11050/1942 a D. de P. F. din T. a M.ui Regal al A., instituție a S.ui M. (B+3). Anterior, sub B+2 s-a notat obligația de cedare a imobilelor în baza deciziei nr. 171084/1941, emisă de aceeași instituție. Înscrierile analizate au fost efectuate în baza Încheierii C.F. nr. 264 din data de 22 ianuarie 1942.
De asemenea, dreptul de proprietate al pârâtei a fost întabulat în baza S. civile nr. 2., pronunțată în dosarul nr. 411/1999 al Judecătoriei Dej (f. 140-145), în prezent imobilele fiind înscrise în C.F. nr. 50148 I. (f. 122-127(. La baza pronunțării sentinței menționate a stat Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0786/(...), eliberat de M. A. și A. (f. 48) în temeiul H.G. nr. 834/1991.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin .1 din legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi";.
Art. 1 pct. 1 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prevede că „domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 alin. (1) din lege este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie
1989 (denumit în continuare perioadă de referință), singura excepție expresă admisă de lege fiind rechizițiile efectuate în temeiul L. nr. 139/1940";. În speță,imobilul nu a fost preluat în baza acestui din urmă act normativ.
Relevante pentru soluționarea prezentei cauze sunt și dispozițiile cuprinse în alin. 2 al textului legal examinat care dispune în sensul că „invocarea oricăror alte temeiuri de preluare abuzivă anterioare sau posterioare acestei perioade de referință nu este admisibilă în cadrul procedurii prevăzute de lege";. În prezenta cauză este evident că imobilele revendicate au fost preluate anterior datei de 6 martie 1945 de către S. M.
Rezultă din cele expuse că deciziile contestate de către reclamanți au fost emise cu respectarea dispozițiilor legii nr. 10/2001, deoarece imobilele revendicate nu intră sub incidența acestui act normativ.
Pentru considerentele arătate și în baza dispozițiilor art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții D. S. și D. I. contradictoriu cu pârâta S. P. P. N. S. I., cu sediul în C.-N., str. O. B. nr. 15, jud. C., în temeiul L. nr. 10/2001
În temeiul art. 274 C.pr.civ., au fost obligați în solidar reclamanții D. S. și
D. I., a căror culpă procesuală este dovedită, să plătească în favoarea pârâtei S. P. P. N. S. I. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la dosar (f. 152).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. S. și D. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, și admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, respectiv pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
- anularea deciziilor nr. 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 din (...) (comunicate reclamanților la data de (...)), emise de către S. P. P. N. SA I., de respingere a notificărilor prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor constând în terenuri și construcții situate în localitatea I., jud. C., înscrise în Cartea F. nr. 42 top 5/2/1, 8/1, 9/2, 13/3/1, 19, 8/1/1, 5/2/1/1;
- restituirea către reclamanți a imobilelor constând în terenuri și construcții situate în localitatea I., jud. C., înscrise în Cartea F. nr.42 top 5/2/1,
8/1, 9/2, 13/3/1,19, 8/1/1,5/2/1/1;
- atribuirea de despăgubiri, în conformitate cu normele legale, în condițiile în care imobilele notificate nu pot fi atribuite în natură;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se apreciază că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit al acestuia, apreciind în mod greșit că imobilele revendicate în cauză nu intră sub incidența L. nr. 10/2001, întrucât au fost preluate anterior datei de 6 martie 1945 de către S. M.
În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a considerat că preluarea de către S. M. a imobilelor în anul 1941 are valoarea egală cu preluarea acestora de către S. R. Or, preluarea de către S. Român a imobilelor notificate a fost făcută după redobândirea teritoriilor de la S. M., ulterior Conferinței de P. de la P. din anul 1946 și T.ui de P. de la P. semnat în anul 1947.
Prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr.
411/1999, S. Român a încercat să transforme o stare de fapt în drept, cu prejudicierea reclamanților, al căror drept de proprietate, garantat constituțional, a fost grav lezat.
Este real faptul că imobilele a căror restituire se solicită au fost inițial preluate de S. M., însă ulterior revenirii teritoriilor românești pe care se află imobilele notificate de către reclamanți, la R., S. Român nu a procedat la repunerea în posesie a autorilor reclamanților, ci a perpetuat abuzul de drept inițial, aspect de natură să atragă aplicabilitatea art. 1 alin. 1 lit. i din Legea nr.
10/2001.
Se apreciază că hotărârea atacată nu cuprinde nici motivele pe care se sprijină fiind deci pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
Instanța a trecut peste solicitarea reclamanților de încuviințare a probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu și a probei cu expertiza topo-cadastrală, judecând cauza în lipsa oricărui probatoriu, întrucât a considerat a priori că cererea reclamanților nu este întemeiată.
Era esențial pentru soluționarea cauzei depunerea actului constitutiv al pârâtei intimate or, instanța a ignorat această solicitare de probatoriu, fără a-și argumenta decizia.
În raport cu aceste motive, se solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Intimata SC P. P. N. S. I. și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinareadepusă în data de (...), solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În esență, se arată că nu se verifică ipoteza cazului de recurs reglementat prin art. 304 pct. 8 C.pr.civ., că instanța s-a pronunțat cu privire la probele solicitate de reclamați, prin încheierea de ședință din data de (...), iar motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu este aplicabil în cauză, întrucât instanța de fond a invocat și aplicat în mod corect normele de drept material incidente, cu referire specială la art. 1 pct. 2 din H.G. nr. 250/2007 și art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Recursul reclamanților este nefondat.
Cu referire la motivul de recurs reglementat prin art. 304 pct. 8 C.pr.civ., invocat în mod expres ca temei de drept al prezentei cereri de recurs, Curtea arată că acest text de lege reglementează situații în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise.
Mai mult decât atât, procedând la interpretarea actului în aceste condiții, instanța de fond schimbă natura actului sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, prin nesocotirea sau aplicarea greșită a regulilor de interpretare a clauzelor unei convenții, astfel cum sunt ele stipulate în cuprinsul
Codului civil.
În general, se poate reține o schimbare a naturii actului juridic atunci când acesta este calificat de așa manieră încât este alterată în mod substanțial natura sa.
În prezenta cauză, prima instanță nu a fost învestită cu o solicitare de verificare a legalității unui act juridic, de natură să creeze obligația de interpretare, astfel că este exclusă aplicarea acestui motiv de recurs.
Cât privește motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.,
Curtea constată că hotărârea atacată cuprinde atât motivele de fapt, cât și cele de drept care au format convingerea instanței, în sensul dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, cu referire specială la cererile în probațiune, corespunde realității că prima instanță s-a pronunțat asupra acestora respingându-le motivat prin încheierea ședinței publice din (...),. împrejurări care exclud incidența acestui motiv de recurs (pag. 147 dosar Tribunal).
Motivele de fapt ale declarației de recurs pot fi însă circumscrise cazului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., din perspectiva acestuia urmând a se aprecia cu privire la legalitatea hotărârii atacate.
Împrejurările de fapt esențiale în cauză au fost deplin stabilite prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj în primă instanță.
Problema care se pune în cauză este de a stabili dacă imobilele revendicate de reclamanți în condițiile și pe temeiul legii speciale reparatorii, Legea nr.
10/2001, fac obiectul reglementării prin acest act normativ or, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi";.
Art. 1 pct. 1 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevede că „domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 alin. (1) din lege este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie
1989 (denumit în continuare perioadă de referință), singura excepție expresăadmisă de lege fiind rechizițiile efectuate în temeiul L. nr. 139/1940";.
Pentru determinarea domeniului de aplicare a L. speciale reparatorii esențial rămâne, așadar, momentul preluării abuzive, condiția referitoare la domeniul de aplicare în timp a legii fiind cumulativă celei care vizează titularul preluării abuzive. Absența oricăreia dintre aceste condiții exclude incidența normelor speciale reparatorii ale L. nr. 10/2001.
Or, astfel cum în mod corect a stabilit și prima instanță, imobilele revendicate de reclamanți au fost preluate abuziv anterior datei de 6 martie 1945, de către S. M., astfel că ele nu intră sub incidența L. nr. 10/2001.
Așa fiind, administrarea oricăror alte probe devine inutilă în cauză, inadmisibilitatea aplicării L. nr. 10/2001 făcând cu neputință o cercetare a fondului dreptului litigios.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților și va menține în tot hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. S. ȘI D. I. împotriva sentinței civile nr.493 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D.-L. B. A. C. V. M.
S. - D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
2 ex./
Jud. fond: E.L.
| ← Decizia civilă nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 105/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
