Decizia civilă nr. 3523/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 3523/R/2012
Ședința publică din 07 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. S., împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate G. R.- M. și C. L.-D., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta N. S. a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 14 din O.M.J. nr. 716/CC/1999.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o cerere, care a fost expediată prin poștă de către pârâta intimată C. L. D., prin care aceasta solicită instanței să ia act de schimbarea domiciliului, noul domiciliu al acesteia fiind în C.-N., str. M. V. nr. 44, cerere la care a anexat o xerocopie de pe cartea de identitate seria KX nr. 5., eliberată de S. C.-N., la data de (...) și, de asemenea, constată că pentru prezentul termen de judecată, pârâta intimată C. L. D. a fost citată de la noua sa adresă, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, care se află la f. 16 din dosar.
Totodată, Curtea constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, care a fost expediată prin poștă de către pârâta intimată C. L. D., prin care aceasta solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de reclamanta N. S. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C., iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsa ei de la dezbateri.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată G. R. M. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care aceasta solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de reclamanta N. S. și menținerea hotărârii recurate ca fiind întemeiată și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. și totodată, arată că a achitat voluntar cheltuielile de judecată la care a fost obligată. De asemenea, constată că la întâmpinarea anterior arătată, a fost anexată chitanța nr. 17/(...), care atestă plata de către pârâta G. R. M. a onorariului avocațial de 4000 lei pentru contractul de asistență juridică nr. 7. din dosarul nr. (...) încheiat cu doamna avocat L. Ana, precum și copia extrasului de cont eliberat de B. T. la data de (...) privind tranzacțiile efectuate de pârâta intimată G. R. M. de la data de (...) până la data de (...).
Curtea constată că la dosarul cauzei sunt suficiente înscrisuri doveditoare
și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 6. aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii civile de față, invocate de pârâte. ., s-a respins ca inadmisibilă cererea în pretenții formulate de reclamanta R. B. SA în contradictoriu cu pârâtele G. R. M. și C. L. D., fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8000 Ron, reprezentând onorariu avocațial în favoarea pârâtei G. R. M., respectiv 2380 lei în favoarea pârâtei C. L. D.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă dedusă judecății înregistrată pe rolul instanței la data de (...)6, reclamanta
R. B. SA a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 101.007,29USD - echivalentul a 277.780,14 Ron conform cursului BNR la data de (...) constând în prejudiciul cauzat reclamantei prin încălcarea procedurilor de lucru interne, precum și a atribuțiilor de serviciu conform fișei postului și a contractului individual de muncă.
Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetentei materiale și teritoriale invocate în fața sa și a trimis cauza spre competenta soluționare T.ui M., care, la data de (...), a suspendat cauza, până la soluționarea definitiva a dosarului penal (...) privind pe inculpații C. P. și C. H.
Prin Sentința P.a nr. 36/(...) a T.ui C., pronunțată în Dosarul penal nr. (...), inculpatul C. P. a fost condamnat la 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. A, b și c din C. penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar în baza disp. art. 14
C.pr.pen și art. 998 C.civ., inculpatul a fost obligat să achite SC R. B. SA suma de 101.007,29 USD. Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 80/2007 a Curții de A. C., respectiv prin cea cu nr. 4. a Î. prin care a fost respins ca nefondat atât apelul cât și recursul inculpatului.
După repunerea pe rol a cauzei de față, reclamanta SC R. B. SA și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate producerea față de reclamantă a unui prejudiciu în suma de 101.007,29 USD de către pârâte în mod solidar cu numitul C. P. și obligarea în solidar la repararea prejudiciului cauzat, ca urmare a încălcării procedurilor de lucru interne, a atribuțiilor de serviciu și a contractelor individuale de muncă. Pârâtele au apreciat că cererea precizată este inadmisibilă, deoarece aceasta nu poate solicita obligarea pârâtelor la repararea aceluiași prejudiciu pentru care a obținut deja o hotărâre în penal, de reparare a acestui prejudiciu, chiar dacă răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală nu se exclud.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 14 din Cod procedură penală, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale, dar poate fi pornită și separat.
În speță, dosarul penal nr. (...), acțiunea civila s-a alăturat acțiunii penale, astfel că cel vătămat în drepturile sale - reclamanta nu poate porni o acțiune separată decât în 2 situații: când pagubele s-au născut sau au fost descoperite după pronunțarea hotărârii penale ori dacă acțiunea civilă a rămas nesoluționată prin hotărârea penală, conform dispozițiilor imperative ale art. 20 din Cod pr. penală. După cum în mod judicios au subliniat pârâtele, niciuna din aceste 2 condiții nu sunt îndeplinite, deoarece reclamanta s-a constituit parte civilă pentru suma de
101.007,29 USD, în dosarul penal nr. (...), deci a alăturat acțiunea civilă acțiuniipenale, iar instanța de judecată, a obligat pe inculpatul C. P. la plata prejudiciului cauzat băncii în suma de 1001.007,29 lei, astfel că hotărârea penală pronunțată sub aspectul laturii civile a intrat în puterea lucrului judecat.
Din moment ce a obținut deja o hotărâre judecătorească de reparare a prejudiciului, petenta nu mai poate solicita obligarea pârâtelor la repararea aceluiași prejudiciu, ea poate obține o singura reparație integrală a prejudiciului suferit, neputând cumula două sau mai multe despăgubiri pentru aceeași pagubă pentru că s-ar îmbogăți fără justă cauză. Prin urmare, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei SC R. B. SA, întemeiată pe disp. art. 20 alin.
1 și 3 Cod proc. pen. și excepția autorității de lucru judecat, fundamentată pe disp. art. 22 alin. 1 Cod proc. pen. sunt fondate, prioritate având prima dintre ele.
Conform dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, „persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal, poate să pornească acțiune în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, de asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță";. Rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta din prezenta cauză nu poate promova o acțiune civilă câtă vreme, prin hotărâre penală rămasă definitivă, instanța i-a admis acțiunea civilă, neexistând pagube materiale sau daune morale născute sau descoperite ulterior pronunțării hotărârii penale. Deci, este inadmisibil a se solicita obligarea celor două pârâte la repararea aceluiași prejudiciu pentru care petenta s-a constituit anterior parte civilă în procesul penal (101.007,29 USD), acțiunea sa civilă fiind deja soluționată, nefiind admisibilă formularea acelorași pretenții civile pentru acoperirea aceluiași prejudiciu.
În mod cât se poate de just s-a apreciat că dacă instanța penală ar fi considerat necesar că alături de inculpatul C. P., ar fi fost culpabile de săvârșirea faptei și respectiv de producerea prejudiciului și alte persoane, ar fi avut posibilitatea de a extinde procesul penal și cu privire la această pârâtă, făcând aplicarea dispozițiilor art. 337 Cod procedură penală, ceea ce nu s-a întâmplat însă, pârâta C. L. având doar calitatea de martor în procesul penal. Nu este nimic mai adevărat că reclamanta avea posibilitatea legală să formuleze plângere penală împotriva pârâtei C. L. și să se constituie parte civilă, emițând pretențiile și împotriva acesteia, toate chestiunile legate de modul de soluționare a acțiunii civile ar fi fost astfel tranșate unitar în același cadru procesual. A emite pretenții civile împotriva pârâtei, cu atât mai mult cu cât și acțiunea disciplinară declanșată de SC R. B. SA, în calitate de angajator al pârâtei, împotriva acesteia din urmă, a fost respinsă - Sentința nr. 881/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. (...), irevocabilă prin efectul respingerii recursului promovat de pârâta SC R. B. SA, prin D. nr. 1449/R/(...) a Curții de A. C. - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie este pur și simplu inacceptabil. În mod fondat au considerat pârâtele că prin edictarea dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, legiuitorul a dat eficiență necesității de a se preveni pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii și în aceea de a se evita perpetuarea unei situații litigioase.
În speță este operantă și excepția autorității de lucru judecat, raportat la dispozițiile art. 22 Cod procedură penală, conform cărora „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia";. În consecință, este inadmisibilă repunerea în discuție, încadrul procesului civil de față declanșat ulterior soluționării celui penal, a pretinsei vinovății a pârâtelor în legătură cu cauzarea prejudiciului a cărui reparare o solicită reclamanta, de vreme ce prin hotărâre definitivă a instanței penale s-a stabilit autorul acestui prejudiciu, culpa acestuia și s-a recuperat integral prejudiciul astfel cauzat.
Principiul răspunderii civile delictuale presupune că pentru ca un prejudiciu să fie susceptibil de reparare, și, implicit, să îndrituiască victima acestuia să obțină despăgubiri, este necesară îndeplinirea a două condiții exprese: prejudiciul să fie cert și să fie nereparat. Evident că victima este îndreptățită să obțină o singură reparație integrală a prejudiciului suferit, nefiind legal ca aceasta să cumuleze două sau mai multe despăgubiri, pentru unul și același prejudiciu, în caz contrar, victima prejudiciului s-ar îmbogăți fără o justă cauză. În consecință, reclamanta SC R. B. SA tinde să obțină mai multe despăgubiri pentru unul și același prejudiciu care i-a fost deja reparat prin pronunțarea hotărârii definitive penale, ceea ce nu poate fi primit, prin prisma celor de mai sus, context în care ambele excepții invocate sunt întemeiate, prioritate având cea a inadmisibilității. Prin urmare, cercetarea fondului pricinii a devenit inutilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, MKB R. B. SA și pârâtă C. L. D.
Prin decizia civilă nr. 2. din (...) Tribunalul Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta MKB R. B. SA, împotriva Sentinței civile nr. 6. A. 2011, pronunțată în dosarul civil nr. 10.(...) al J. C.-N., pe care a păstrat-o în întregime.
A admis apelul formulat de pârâta C. L. D. împotriva aceleași sentințe pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării reclamantei la plata în favoarea acestei pârâte a sumei de 14.280 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Pârâta a fost obligată să achite intimatei G. R. M. suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată în apel și intimatei C. L. D. suma de 12.400 lei, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de către reclamantă, s-a reținut că inițial, reclamanta s-a adresat J. C.-N., solicitând obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului pe care acestea le-au cauzat prin încălcarea gravă a procedurilor de lucru interne, precum și ale atribuțiilor de serviciu conform fișei postului și a contractului individual de muncă, acțiune înregistrată cu nr.19.029/07
Septembrie 2006.
Temeiul juridic invocat a fost art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 Cod civil
și art. 270-275 C. Muncii.
Prin Sentința civilă nr. 9. D. 2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca această instanță și-a declinat competența de soluționare în favoarea T.ui M., reținând că în raport de obiectul cererii aceasta se circumscrie sferei dreptului muncii, fiind vorba despre un conflict de drepturi, instanța competentă să soluționeze cererea angajatorului privitoare la angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului fiind tribunalul în a cărei rază teritorială se află sediul său.
Drept urmare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Mureș sub nr. 10.(...) (nr. vechi 319/2007).
În fața acestei instanțe, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că își susține în fapt acțiunea introductivă așa cum a fost formulată, iar în privința motivelor în drept înțelege să invoce doar dispozițiile art. 998, 999 și 1000 alin. 3 din C. civil (f. 94, dosar nr. 10.(...) al T.ui M.).
Raportat la această precizare, Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 6. mai 2009 și-a declinat competența de soluționare în favoarea J. C.-N. șiconstatând invit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Instanța supremă prin D. nr. 9. D. 2009 dată în dosarul nr. 10.(...), a stabilit competența de soluționare în favoarea J. C.-N., cu motivația că reclamanta a precizat pe tot parcursul procesului că înțelege să invoce numai dispozițiile din C. civil în materia răspunderii civile delictuale și nu o răspundere contractuală.
Cauza a fost înregistrată din nou la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr.
10.(...).
Soluția de respingere pronunțată de această instanță se bazează pe inadmisibilitatea acțiunii raportat la dispozițiile art. 20 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, în condițiile în care reclamanta a promovat acțiune civilă deși prin hotărâre penală rămasă definitivă, instanța i-a admis acțiunea civilă, obligându-l pe inculpat la repararea întregului prejudiciu, ne mai existând pagube materiale sau daune morale născute sau descoperite ulterior pronunțării hotărârii penale.
T. a apreciat însă că nu poate fi reținută această excepție din perspectiva celor menționate anterior întrucât prin demersul judiciar inițiat reclamanta a urmărit repararea prejudiciului cauzat afirmativ de mai multe persoane împreună, conform art. 1000 alin. 3 cod civil care stabilește că atunci când delictul este imputabil mai multor persoane acestea sunt ținute solidar pentru despăgubire.
Stabilirea răspunderii penale a uneia dintre persoanele vinovate de producerea prejudiciului în discuție, nu exclude angajarea răspunderii civile a celorlalte persoane pentru că în măsura în care se va stabili incidența prevederilor art. 998 C.civ. vor răspunde în mod solidar alături de persoana condamnată penal, latura civilă fiind soluționată în dosarul penal din perspectiva acelorași condiții ale angajării răspunderii civile delictuale.
Așadar, tribunalul a concluzionat în sensul admiterii excepției inadmisibilității, dar din alte rațiuni care vor fi expuse în cele ce urmează.
Conform art. 254 alin. 1 C. muncii „Salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor";.
Următoarele articole, respectiv art. 257-258 din C. muncii reglementează procedura de executare a obligației angajatului de reparare a prejudiciului care presupune reținerea în rate lunare care nu pot fi mai mari de 1/3 din drepturile sale salariale și posibilitatea urmăririi acestuia în situația în care își modifică locul de muncă, în aceeași manieră.
Doar dacă în termen de maxim 3 (trei) ani nu se poate îndestula angajatorul din drepturile salariale poate recurge la procedura executării obișnuite reglementată de C. de procedură civilă.
Raportat la cele menționate anterior, instanța de apel a considerat că atunci când prejudiciul este cauzat de un angajat ca urmare a unei pretinse încălcări a obligațiilor de serviciu care îi revin, acesta va răspunde în temeiul prevederilor legale redate mai sus, neexistând un drept de opțiune între răspunderea contractuală, pe dreptul muncii și răspunderea civilă delictuală, conform principiului specialia generalibus derogant.
După cum s-a arătat, acțiunea promovată are ca și motivație în fapt încălcarea gravă a procedurilor de lucru interne și atribuțiilor de serviciu, conform fișei postului și a contractului individual de muncă.
În atare situație, este evident inadmisibilă acțiunea promovată, regimul răspunderii contractuale de dreptul muncii chiar dacă se grefează în principiu pe cel al răspunderii civile delictuale, are anumite particularități, presupunând o anumită procedură și o punere în executare aparte.
De remarcat că ambele pârâte au formulat plângere împotriva angajatorului privind ordinul de desfacere a contractului lor de muncă, acestea având câștig de cauză așa cum rezultă din D. civilă nr. 1. I. 2007, pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. acvirat și D. nr. 1620/R/04 Septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. (...) al aceleiași instanțe (f. 69-72) însă, acest aspect nu are relevanță sub aspectul soluționării prezentei cauze deoarece reintegrarea pârâtelor s-a făcut din rațiuni procedurale de nerespectare a unor termene prevăzute de C. muncii de către angajator în procedura de sancționare.
Față de cele ce preced, tribunalul admițând excepția inadmisibilității, a respins această critică, menținând soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală, dar din perspectiva celor redate anterior.
În ceea ce privește apelul promovat de către pârâta C. L. referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că cheltuielile de judecată suportate de către apelantă în prima instanță constau în 2.380 lei, onorariu avocațial achitat doamnei avocat S.-I. G., conform contractului de asistență juridică nr. 1. M. 2006, contract care a vizat redactarea întâmpinării și susținerea dosarului înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca inițial și 11.900 lei, onorariu avocațial achitat de către aceasta în temeiul contactului de asistență juridică nr. 1. I. 2009, contract încheiat ulterior declinării de competență în favoarea T.ui M., onorariu achitat conform facturilor anexate la filele 31-33, 36-38 dosar.
Așadar, considerând justificate aceste cheltuieli și, totodată, apreciind că sumele solicitate sunt proporționale cu munca prestată de avocat, complexitatea cauzei, durata acesteia și cuantumul mare al pretențiilor formulate de reclamantă așa cum s-a arătat, tribunalul în baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantei, a obligat reclamanta să suporte aceste cheltuieli aferente primei instanțe, totalizând 14.280 lei.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta N. SA solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în privința cheltuielilor dejudecată la care a fost obligată banca, dispunând reducerea cuantumului onorariilor reprezentanților intimatelor, ținând seama de prevederile art. 274 alin.
3 C.proc.civ. spre minimul de onorariu raportat la volumul de muncă depus de către apărătorul ales pentru fiecare parte.
În motivare a arătat că art. 274 alin. 3 C.proc.civ. permite instanței să micșoreze onorariile avocațiale, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită.
Consideră că instanța de apel nu a ținut cont de proporționalitatea dintre valoarea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat și volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, întrucât onorariul avocațial constituie o recompensă a muncii efectiv prestate de avocat.
Apreciază că instanța de apel nu a verificat proporționalitatea onorariilor avocaților pârâtelor cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză și de timpul alocat susținerii efective în fața instanței de fond și apel a intereselor intimatelor.
Consideră că valoarea onorariilor de avocat în cuantum de 26.680 lei pentru intimata C. L. (fond și apel) și 12.000 lei pentru intimata G. R. (fond și apel) deci un total de 38.680 lei reprezintă onorarii exagerat de mari, vădit disproporționate față de prestația efectuată, care ar constitui o gravă atingere desfășurării relațiilor economic-patrimoniale în aceste timpuri de criza economică.
Intimatele C. L. D. și G. R. M. prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: În motivare recurenta a arătat că art. 274 alin. 3 C.proc.civ. permite instanței să micșoreze onorariile avocațiale, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită iar instanța de apel nu a ținut cont de proporționalitatea dintre valoarea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat și volumul de muncă presupusă de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, întrucât onorariul avocațial constituie o recompensă a muncii efectiv prestate de avocat și nu a verificat proporționalitatea onorariilor avocaților pârâtelor cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză și de timpul alocat susținerii efective în fața instanței de fond și apel a intereselor intimatelor.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece instanța de apel a analizat cheltuielile de judecată și a motivat acordarea acestora, atât în ce privește motivele de apel cât și în ce privește cheltuielile de judecată solicitate în fața acelei instanțe de apel și, apreciind că sumele solicitate sunt proporționale cu munca prestată de avocat, complexitatea cauzei, durata acesteia și cuantumul mare al pretențiilor formulate de reclamantă, reținând culpa procesuală a reclamantei.
Consideră recurenta că valoarea onorariilor de avocat în cuantum de
26.680 lei pentru intimata C. L. (fond și apel) și 12.000 lei pentru intimata G. R. (fond și apel) deci un total de 38.680 lei reprezintă onorarii exagerat de mari, vădit disproporționate față de prestația efectuată, care ar constitui o gravă atingere desfășurării relațiilor economic-patrimoniale în aceste timpuri de criza economică.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite, respectiv onorariul avocaților nu este disproporționat cu munca îndeplinită de avocat, având în vedere că prezenta cauză a fost înregistrată în anul 2006 și a parcurs mai multe stadii procesuale, în prezenta cauză pronunțându-se 8 instanțe pe fond sau pe excepții, în cursul cărora avocații pârâtelor au îndeplinit consistent munca lor și au efectuat o multitudine de acte procesuale, iar în ce privește valoarea pricinii, aceasta este în sumă de puțin peste 100.000 USD, aproximativ 350.000 lei, prin urmare nici în raport de acesta totalul cheltuielilor în sumă de 38.680 lei nu este disproporționat, mai ales că trebuie defalcat pe fiecare parte pârâtă, 26.680 lei pentru intimata C. L. și 12.000 lei pentru intimata G. R. și pe fiecare stadiu procesual.
Pe de altă parte nu se poate reține susținerea recurentei, că acordarea cheltuielilor de judecată ar aduce atingere desfășurării relațiilor economic- patrimoniale în aceste timpuri de criza economică, pentru că singurul criteriu de acordare a cheltuielilor de judecată este culpa procesuală, ținând seama de partea care le-a provocat.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta N. S., aflată în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei G. R. M. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale, constând în onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 23. S-au acordat cheltuieli de judecată doar în mod parțial, onorariul achitat avocatului fiind în sumă de
4.000 lei, pentru că în prezentul recurs se pune în discuție doar problemacheltuielilor de judecată, care în sine nu este o chestiune atât de complexă, nu implică o muncă deosebită iar valoarea acestor cheltuieli iarăși în sine nu este mare.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. S. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei G. R. M. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
A.-A. M.
GREFIER
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - I. S. - Judecătoria Cluj-Napoca
Judecători apel - Tatu O.C., Doica A.F. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 836/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2555/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
