Decizia civilă nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/R/2012
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr. 472 din 12 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privindu-i și pe reclamantul C. H.-E., precum și pe pârâtul M. C.-N. prin P., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-intimat C. H.-E., asistat de avocat M. L.-C., lipsă fiind reprezentantul pârâtului- recurent și al pârâtului-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 ianuarie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului-intimat invocă în temeiul prevederilor art. 306 coroborat cu art. 3021lit. c) din codul de procedură civilă excepția nulității recursului întrucât acesta nu este motivat, deoarece prin memoriul de recurs au fost reluate motivele invocate în cererea de apel, invocând chiar și excepția inadmisibilității acțiunii introductive de instanță care de altfel a fost invocată și în motivele de apel. P. nu a criticat deloc hotărârea recurată și nici nu a indicat nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Curtea, după deliberare, apreciază că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că respinge excepția nulității recursului invocată de reprezentanta reclamantului, urmând ca motivele prin care se critică netemeinicia hotărârii recurate, să fie respinse ca inadmisibile. Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, potrivit chitanței depuse la dosar. S. respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocatădin nou de către pârât prin memoriul de recurs, întrucât în mod corect s-a reținut și s-a motivat de instanța de fond și de cea de apel aplicabilitatea prevederilor art. 501din L. nr. 10/2001. Antecesoarea reclamantului, a cumpărat cu bună-credință de la S. Român imobilul în litigiu, respectând prevederile art. 9 și 10 din L. nr. 1.. Prin decizia pronunțată de Curtea de A. O., în dosarul nr. (...) s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare- cumpărare încheiate cu privire la imobilul din litigiu, inclusiv al celui încheiat de antecesoarea reclamantului, s-a reținut că a fost încheiat anterior apariției HG nr. 11/1997 constatându-se totodată și lipsa culpei acesteia în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. S. anulării contractului nu a fost legată de vreo conduită necorespunzătoare a chiriașilor-cumpărători, iar această hotărâre are autoritate de lucru judecat. Din probațiunea administrată în cauză a rezultat în mod clar, faptul că încheierea contractului de vânzare-cumpărare anulat, a avut loc cu respectarea întocmai a prevederilor L. nr. 1.. Raportat la această situație, se poate constata că sunt întrunite toate elementele prevăzute de art. 501din L. nr. 10/2010, introdus prin L. nr. 1., astfel că este justificat dreptul reclamantului-intimat, în calitate de unic moștenitor al antecesoarei sale, la restituirea prețului imobilului, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză administrat în cauză, și cum în mod corect instanța de fond a stabilit. Pentru aceste motive, se impune respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de către recurent, apreciind totodată că recursul este total nefondat și se impune a fi respins. C U R T E A, Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1032/211 din 8 ianuarie 2010 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta C. A. prin mandatar C. H.-E. i-a chemat în judecată pe pârâții M. C.-N. prin P. și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii actualizate a sumei de 22.649.825 ROL achitată integral de reclamantă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 31.295 din (...), deci suma de 26.906,5 RON; obligarea pârâților la plata excedentului sumei de 1.300.004 RON. Reclamanta C. A. a decedat la data de (...). Prin precizarea de acțiune formulată de C. H.-E. la data de 4 iunie 2010, moștenitorul reclamantei inițiale C. A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului de piață al imobilului apartament nr. 3 situat în C.-N. str. D. Francisc nr. 12, jud. C., stabilit conform standardelor internaționale de evaluare și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 5146 din 30 martie 2011 a J. C.-N., s-au respins ca rămase fără obiect excepțiile invocate de pârâții M. C.-N. prin P. respectiv S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a admis cererea precizată formulată de reclamantul C. H.-E. în calitate de unic moștenitor al defunctei C. A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliul procesual ales la sediul D. G. a F. P. a J. C. și în consecință, s-a dispus obligarea pârâtului la restituireaprețului de piață al imobilului apartament nr. 3 situat în C.-N. str. D. Francisc nr. 12, jud. C., stabilit conform standardelor internaționale de evaluare 112.300 euro pentru imobilul construcție, respectiv 93.300 auro pentru terenul liber. A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.240 lei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că după ce reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece doar în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu, excepțiile invocate pe parcurs de ceilalți pârâți au rămas fără obiect, urmând a fi respinse ca atare. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data de (...), antecesoarea reclamantului, C. A., a cumpărat de la S. C. SA C.-N. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31295 din (...) apartamentul nr. 3 situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 12, jud. C., în baza L. nr. 1.. Contrar susținerilor eronate ale pârâtului, antecesoarea reclamantului a cumpărat apartamentul cu respectarea în totalitate a prevederilor art. 9 și 10 din L. nr. 1., aspect ce rezultă din considerentele deciziei civile nr. 1. a C. de A. O. Reclamantul este singurul moștenitor al defunctei C. A., decedată la data de (...), conform certificatului de moștenitor nr. 9/(...) eliberat de notarul F. C.-O. Prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N., s-a constatat că imobilul situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 12, înscris în CF nr. 1666 C., nr. top 168, a fost preluat fără titlu valabil, dispunându-se rectificarea CF nr. 1666 C.-N., nr. top 168, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari C. I. și soția C. P. s-a constatat nulitatea absolută a actului de partaj pe apartamente înscris în același CF și s-a dispus rectificarea cărții funciare cu restabilirea situației anterioare; s-a constatat nulitatea absolută a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilul sus-indicat, printre care și contractul de vânzare-cumpărare nr. 31295/(...) încheiat între S. C. SA C.-N. și defuncta C. A.. Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. O. care a reținut lipsa culpei chiriașilor în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, sancțiunea nefiind legată de vreo conduită necorespunzătoare a acestora. Puterea de lucru judecat a deciziei sus-amintite, are drept consecință împrejurarea că acest contract de vânzare-cumpărare nr. 31295/(...), a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor impuse de L. nr. 1., antecesoarea reclamantului fiind de bună-credință. În acest context, devin aplicabile dispozițiile art. 501din L. nr. 10/2001, potrivit cărora proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Prin decizia civilă nr. 431 din 19 aprilie 2011 a T.ui C., cu majoritate de voturi, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5146 din 30 martie 2011 a J. C.-N., pe care a păstrat-o în întregime. A fost obligatapelantul să îi plătească intimatului C. H.-E. cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei. Pentru a decide astfel, în opinia majoritară, s-a reținut că analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. este de prisos, câtă vreme acesta nu a declarat apel împotriva sentinței. Pe fondul apelului, tribunalul a reținut că prin art. 501din L. nr. 10/2001, s-a stabilit că sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilelor doar foștii chiriași care la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare au respectat dispozițiile L. nr. 1., adică erau titularii unui contract de închiriere valabil încheiat la momentul intrării în vigoare a legii, nu au înstrăinat vreo locuință după anul 1990, imobilul se încadrează la cele prevăzute de art. 1 și s-a formulat o cerere de cumpărare în termenul prevăzut de art. 14. Nu are relevanță faptul că antecesoarea reclamantului s-ar fi grăbit să cumpere apartamentul la data de (...) și nici eventuala menționare greșită a numărului apartamentului sau a unui apartament inexistent, în contractul de vânzare-cumpărare. Încheierea ulterioară de către cumpărătoarea C. A. a unui antecontract de vânzare-cumpărare cu actualul reclamant asupra apartamentului în litigiu, nu are de asemenea relevanță față de dispozițiile deciziei civile nr. 1. a C. de A. O., în care s-a reținut că nici în ceea ce o privește pe C. A. nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor L. nr. 1., deoarece cauza contractului nu l-a constituit dorința de obținere a unor profituri asigurate de administrarea acestuia, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare fiind încheiată cu propriul fiu, iar recunoașterea unui uzufruct viager pentru un alt apartament s-a făcut ulterior și tot în legătură cu un imobil aparținând fiului ei, astfel că ideea de speculă trebuie înlăturată. În contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat de C. local al municipiului C.-N., s-a stabilit cu putere de lucru judecat că fosta chiriașă a încheiat contractul cu respectarea dispozițiilor L. nr. 1., situație în care principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces. Prezumția de lucru judecat impune consecvența în judecată și anume ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre, nu trebuie să fie contrazis prin altă hotărâre. Considerentele deciziei anterior menționate, impun instanței respectarea prezumției de lucru judecat, respectiv a faptului că este exclusă reanalizarea îndeplinirii de către C. A. a condițiilor prevăzute de L. nr. 1., la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Faptul că prin pronunțarea deciziei civile nr. 1. a C. de A. O. s-a pronunțat asupra unor chestiuni cu care nu a fost sesizată, putea constitui eventual motiv de exercitare a unei căi de atac de retractare, dar nu permite o reanalizare a condițiilor prevăzute de L. nr. 1.. Raportat la aceste considerente, tribunalul în opinia majoritară a apreciat că apelul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondat și l-a respins în consecință. În opinia minoritară, s-a susținut admiterea apelului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței, care să fie modificată în sensul respingerii acțiunii. Pentru a susține această opinie, s-a reținut că sentința primei instanțe a avut la bază puterea de lucru judecat degajată de considerentele deciziei civile nr. 1. a C. de A. O. și expertiza de evaluare administrată în cauză, fără să facă o evaluare a deciziei respective și fără să verifice prin prisma motivelor cererii de chemare în judecată, temeinicia pretențiilor formulate. În speță, instanța era datoare să verifice respectarea de către ambele părți contractante a dispozițiilor legale, adică ale L. nr. 1. și ale art. 948 Cod civil, mai ales în ceea ce privește cauza. Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de (...), fără respectarea termenului prevăzut de art.14 din L. nr. 1.; fostul deținător nu putea vinde apartamentul mai înainte de soluționarea notificării depuse de fostul proprietar. La rândul său, vânzătorul avea cunoștință de cererea de restituire/revendicare, încă din anul 1993, lucru afirmat și de reclamant în cererea de chemare în judecată. Raportat la această cerere, în condițiile analizării contractului de vânzare-cumpărare din perspectiva L. nr. 1., trebuia analizat dacă cumpărătoarea a făcut demersuri efective la încheierea și executarea cu bună-credință a contractului de vânzare-cumpărare. Finalitatea urmărită de art. 501din L. nr. 10/2001, are în vedere o atitudine în afara oricărui dubiu, a ambelor părți implicate în încheierea convenției, de vreme ce se propune restituirea prețului de piață al imobilului, în condițiile achitării unui preț derizoriu. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea ei în sensul respingerii pretențiilor formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul și exonerarea lui de la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, pârâtul a susținut că decizia recurată și sentința apelată sunt nelegale, deoarece instanțele de fond au reținut în mod greșit că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 501din L. nr. 10/2001, însușindu-și o parte din considerentele deciziei civile nr. 1. a C. de A. O., care nu a fost învestită cu verificarea condițiilor art. 501. Vânzarea apartamentului către C. A. s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 9 din L. nr. 1., din interpretarea cărora rezultă că puteau fi vândute numai imobilele care nu se restituie foștilor proprietari, or în speță fostul proprietar a depus cererea de restituire în natură a imobilului nr. 378/(...), care a fost soluționată abia prin hotărârea nr. 156/(...). Reaua-credință a cumpărătorului este dovedită de graba manifestată pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare la data de (...), în care s-a trecut un nr. topografic 168/1/IV inexistent, asupra căruia nu era intabulat S. Român, dezmembrarea imobilului în cele trei apartamente existente și intabularea S.ui Român CF nr. 1. abia la data de (...). Apartamentul a fost cumpărat în scop de speculă, întrucât suprafața acestuia de 156,97 mp depășește cu mult nevoile de locuit alecumpărătoarei care s-a intabulat asupra acestuia cu nr. top 168/1/III în data de (...), iar la scurt timp în (...) s-a notat în cartea funciară sub B3 antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 624/(...). C. A. a închiriat apartamentul cumpărat, la S. T. C. I. SA, care și-a stabilit sediul în acesta. În condițiile în care fostul proprietar a solicitat restituirea imobilului în care este situat apartamentul în litigiu, încă sub nr. 223/401 din (...) la C. local al municipiului C.-N., este evident că la data de (...) vânzătorul și cumpărătoarea cunoșteau existența cererii de restituire formulate de fostul proprietar în baza L. nr. 1.. Din răspunsurile la interogatoriile luate la instanța de fond care a judecat acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, a rezultat că nu s-a întreprins nicio investigație în privința imobilului în cauză, nici măcar la CF și nu i-a interesat dacă imobilul a fost sau nu solicitat de fostul proprietar în baza L. nr. 1., lucru pe care îl puteau afla cu minime diligențe, prin simpla consultare a listelor afișate la sediul consiliului local, dar cu toate că li s-a spus inițial că imobilul în litigiu nu se vinde, nefigurând pe lista imobilelor susceptibile a fi vândute chiriașilor, totuși s-au grăbit să-l cumpere pe riscul lor, situație în care în mod corect s- a reținut reaua lor credință. În această situație, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 501 din L. nr. 10/2001, pentru restituirea prețului de piață al apartamentului de o valoare atât de însemnată, în condițiile achitării unui preț derizoriu. Recurentul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de faptul că în speță, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat fără respectarea prevederilor L. nr. 1.. Intimatul C. H.-E. prin întâmpinare depusă la dosar f. 8-11, a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 1.500 lei. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele: În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii introductive de instanță, raportat la prevederile art. 501din L. nr. 10/2001, republicată, modificată și completată prin L. nr. 1., pentru nerespectarea dispozițiilor L. nr. 1. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 31295/(...), curtea reține că nu poate fi primită, deoarece în acest caz acțiunea este nefondată, iar nu inadmisibilă. Excepția inadmisibilității recursului invocată de reprezentantul intimatului C. H. E., a fost respinsă, deoarece motivele de recurs se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Pe fondul cauzei, curtea reține că prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 31295 din (...), încheiat între S. C. SA C.-N. și C. A., s-a vândut respectiv cumpărat în temeiul L. nr. 1., apartamentul nr. 3, situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 12, compus din 3 camere și dependințe în suprafață utilă de 113,06 mp, o cotă indiviză de 61,51% din suprafața de folosință a imobilului identificat sub nr. top168/1/III și o boxă în suprafață de 38,56 mp, pentru prețul de 22.649.825 lei. Prin sentința civilă nr.3259 din (...) a J. C.-N., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul C. I. împotriva pârâților C. local almunicipiului C.-N., S. C. SA C.-N. prin S., C. A. ș.a. și în consecință, printre altele, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31295/(...) încheiat între pârâți, s-a constatat că imobilul situat în C.-N. str. D. Francisc nr. 12, înscris în CF nr. 1666 C., nr. top 168 a fost preluat de S. Român fără titlu valabil. Prin decizia civilă nr. 2. din (...) a C. de A. C., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții C. A. ș.a. împotriva sentinței civile nr. 3259/(...) a J. C.-N.. În considerentele acestei decizii, s-a reținut că „actul de vânzare-cumpărare al apartamentului cumpărat de C. A. s-a încheiat anterior intrării în vigoare a HG nr.11/1997...fără respectarea dispozițiilor L. nr. 1.";, că trebuia să aibă loc „cu necesitate, soluționarea prealabilă a cererilor foștilor proprietari de către organul abilitat, să dispună restituirea sau nerestituirea imobilelor, în funcție de modalitatea de preluare cu titlu sau fără titlu, care de asemenea trebuia stabilită pentru a se circumscrie în sfera imobilelor ce fac obiectul L. nr. 1., astfel de chestiuni neputând fi lăsate la latitudinea mandatarului S. C. SA";, „. cu care a operat mai ales pârâta C. A. pentru cumpărarea apartamentului, în a cărui contract de vânzare-cumpărare încheiat în (...), s-a trecut un apartament inexistent cu nr. top 168/1/IV, asupra căruia nici măcar S. Român nu era întabulat";, „apartamentul vândut acesteia compus din 3 camere cu dependințe, în suprafață utilă de 156,97 mp depășește cu mult nevoile de locuit ale acesteia, apartamentul a fost cumpărat în scop de speculă, pârâta intabulându-se asupra apartamentului cu nr. top 168/1/III în data de (...), iar la scurt timp, respectiv în (...) se notează la CF sub B3 antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 624/(...) prin care promite înstrăinarea apartamentului numitului C. H. E., „. pârâtă închiriază același apartament cumpărat, unei societăți comerciale, respectiv T. C. I. SA, care și-a stabilit sediul în apartament";, pârâții declarând la interogatoriu că „nu au întreprins absolut nicio investigație în această privință, nici măcar la CF și nu i-a interesat deloc dacă imobilul a fost sau nu solicitat de fostul proprietar în temeiul L. nr. 1., lucru pe care-l puteau afla cu minime diligențe și prin simpla consultare a listelor afișate la consiliul local";. Prin decizia civilă nr. 1. din (...) a C. de A. O., s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C. A. prin mandatar C. H. E. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a C. de A. C. În considerentele acestei decizii, s-a reținut „lipsa culpei chiriașilor în momentul încheierii contractelor de vânzare- cumpărare, sancțiunea nefiind legată de vreo conduită necorespunzătoare a acestora. Prezenta acțiune fiind o acțiune în rectificare de carte funciară ... determină aplicabilitatea prevederilor L. nr.1., urmând ca stabilirea cuantumului despăgubirilor să se facă pe cale separată, instanța nefiind învestită cu o astfel de cerere";, „. în ceea ce o privește pe C. A., nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor L. nr. 1., deoarece cauza contractului nu s- a constituit în dorința de obținere a unor profituri asigurate de administrarea acestuia, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare fiind încheiată cu propriul ei fiu ... astfel încât ideea de speculă trebuie înlăturată";. Potrivit art. 501din L. nr. 10/2001, republicată, modificată și completată prin L. nr. 1., proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive șiirevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit pe baza standardelor internaționale de evaluare. Conform art. 1 alin. (1) din L. nr. 1., foștii proprietari-persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după data de 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege. În art. 14 din aceeași lege se prevede că persoanele îndreptățite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri vor depune cereri în acest sens, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. De asemenea, în art. 9 alin. (1) din același act normativ se prevede că chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului. Întrucât prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N. s-a constatat că imobilul situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 12, din care face parte apartamentul în litigiu a fost preluat de S. Român fără titlu valabil, rezultă că apartamentul deținut cu chirie de C. A., nu făcea obiectul de reglementare al L. nr. 1., care are în vedere numai imobilele preluate „cu titlu";, astfel încât el nu putea face obiectul înstrăinării în temeiul acestei legi, situație în care la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3/295/(...), au fost încălcate prevederile imperative ale art. 1 alin. (1) din L. nr. 1.. L. nr. 1. a intrat în vigoare la data de 29 ianuarie 1996, iar cererile de restituire formulate de către foștii proprietari trebuiau depuse în termen de 6 luni, adică până la data de 29 iunie 1996. Înăuntrul acestui termen de 6 luni, fostul proprietar al imobilului preluat fără titlu valabil de S. Român, a depus cererea nr. 378 din (...), prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, cerere ce a fost soluționată abia prin hotărârea nr. 156 din (...) a Comisiei județene C. pentru aplicarea L. nr. 1.. Fără să se aștepte soluționarea cererii de restituire a imobilului depuse în termen legal de fostul proprietar, la data de (...), între S. C. SA C.- N. și C. A., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului în litigiu, încălcându-se astfel și prevederile art. 9 alin. (1) din L. nr. 1., în baza cărora puteau fi vândute numai „. ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora";, ceea ce înseamnă că nu putea fi vândut apartamentul mai înainte de a fi soluționată prin respingere cererea de restituire în natură. Prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C., s-a reținut că pârâții au recunoscut la interogatoriu că nu au întreprins absolut nicio investigație pentru a ști dacă imobilul figurează pe lista celor ce pot fi vândute, dacă s-a solicitat sau nu restituirea lui sau la cartea funciară, unde ar fi constatat că vânzătorul nu era intabulat în cartea funciară. Art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 atunci în vigoare, prevedea că drepturile se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere, (dar) titularul nu va putea dispune de ele prin cartea funciară, decât după de s-a făcut înscrierea. Așadar, pentru a înstrăina apartamentul preluat fără titlu valabil, asupra căruia nu a fost niciodată proprietar, ci doar un non dominus, S. Român trebuia ca în prealabil să-și intabuleze dreptul său de proprietate în cartea funciară. Față de faptul că prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N. s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru că imobilul a fost preluat de S. Român fără titlu valabil și că prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. s-a respins apelul declarat de C. A. împotriva sentinței judecătoriei, iar aceste hotărâri judecătorești au fost „menținute în întregime"; așa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile nr. 1. a C. de A. O., soluția primei instanțe în prezenta cauză nu putea fi decât aceea de respingere a acțiunii precizate. Considerentele deciziei civile nr. 1. a C. de A. O. trebuiau să fie în concordanță cu dispozitivul ei, nu să fie străine de natura cauzei (cele referitoare la îndreptățirea la măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1.), sau contradictorii (cele referitoare la respectarea dispozițiilor L. nr. 1.), caz în care trebuia să admită recursul și apelul și să respingă acțiunea, ceea ce nu a făcut. De altfel însuși Tribunalul Cluj în opinia majoritară a sesizat că „prin pronunțarea Deciziei nr. 1., Curtea de A. O. s-a pronunțat asupra unor chestiuni cu care nu a fost sesizată";, dar cu toate acestea, a preluat cu titlu de putere a lucrului judecat, aspecte din considerentele deciziei, care nu erau în concordanță cu dispozitivul ei. Erorile grave de judecată ale instanțelor de fond constau nu numai în acordarea prețului de piață în favoarea reclamantului pentru un apartament cumpărat de antecesoarea acestuia în temeiul L. nr. 1., cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale acestui act normativ, dar și pentru că obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 31295/(...) l-a constituit numai apartamentul nr. 3 situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 12, cumpărat cu prețul de 22.649.825 lei vechi (ROL), evaluat de expert la prețul de piață de 112.300 euro, iar reclamantul prin precizarea de acțiune depusă la dosar f. 79-80 la data de 4 iunie 2010, a solicitat „să obligați pârâtul la restituirea prețului de piață al imobilului apartament nr. 3 situat în C.-N. str. D. Francisc, nr. 12, jud. C., stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";, totuși prima instanță i-a mai acordat pârâtului în plus și suma de 93.300 euro pentru terenul liber, fără ca reclamantul să fi cerut așa ceva, iar tribunalul a menținut această soluție nelegală, deși terenul nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza L. nr. 1., situație în care acordarea prețului de piață al terenului nu se putea dispune în temeiul art. 501din L. nr. 10/2001, republicată, modificată și completată prin L. nr. 1., întrucât nu se încadrează în ipoteza acestui text legal. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C.pr.civ., se va admite recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului care va fi modificată în sensul că se va admite apelul declarat de același pârât împotriva sentinței judecătoriei, care va fi schimbată și în consecință, se va respinge ca nefondată acțiunea precizată împotriva pârâtului, având ca obiect obligarea lui la restituirea prețului de piață al apartamentului nr. 3 situat în C.-N., str. D. Francisc nr.12. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul S. R. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr. 427 din 12 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 5146/(...) a J. C.-N., pe care o schimbă în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. A. și continuată de moștenitorul acesteia, reclamantul C. H.-E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2012. Președinte Judecători Grefier T. D. M. C. V. A. T. N. M. T. Red.DT:(...) Dact.CC:(...)-3 ex. Jud.fond:I. S. Jud.apel: Tatu D., Seleșiu S.
| ← Decizia civilă nr. 2555/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4182/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
