Decizia civilă nr. 942/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 942/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantelor F. A. M. și F. O.-C., împotriva sentinței civile nr. 760 din 22 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții C. N. P. R. SA și SC R. SA, având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
22 februarie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată formulată de rolul T. C. la data de (...), reclamantele F. A. M. și F. O. C. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții C. N. P. R. și SC R. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei C. N. P. R. S. la transmiterea în vederea soluționării în favoarea pârâtei S. SA, a notificărilor nr. 529 și 530 din (...), înregistrate prin executorul judecătoresc Câmpian M., având ca obiect apartamentul nr. 2, situat în C.-N., P-ța Unirii nr. 19, jud. C., nr. top. 218/1/11, înscris în CF individuală nr. 1. C.-N., cu p.i.c. înscrise în CF colectivă nr. 1. C.-N.; restituirea în natură în favoarea reclamantelor a cotei de 2. parte din apartamentul nr. 2, situat în C.-N., P-ța Unirii nr. 19, jud. C., nr. top. 218/1/11, cu destinația de spațiu comercial-magazin filatelic, compus din 1 sală vânzare, 1 depozit, 1
WC, înscris în CF individuală nr. 1. C.-N., cu p.i.c. înscrise în CF colectivă nr.
1. C.-N.; rectificarea CF nr. 1. C.-N., nr. top. 218/1/11, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S. SA, de sub B. întabularea dreptului deproprietate al reclamantelor asupra cotei de 2. parte din apartamentul evidențiat mai sus, înscris în CF nr. 1. C.-N., nr. top. 218/1/11 cu p.i.c. înscrise în CF colectivă nr. 1. C.-N.; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Urmare a admiterii petitului principal, solicită reclamantele admiterea petitelor subsidiare, respectiv rectificarea CF nr. 1. C.-N., nr. top. 218/1/11, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S. SA, de sub B.2 și întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra cotei de 2. parte din apartamentul evidențiat mai sus.
Prin sentința civilă nr. 760 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei de obiect a petitului 1 din acțiunea civilă formulată de reclamantele F. A. M. și F. O. C. în contradictoriu cuparatele C. N. P. R. SA și SC R. SA, excepție invocată din oficiu de către instanță.
S-a respins ca fiind lipsit de obiect capătul de cerere privind obligareaparatei C. N. P. R. SA la transmiterea către parata SC R. SA a notificărilor nr.529 /(...) și nr.530/(...) înregistrate la BEJ C. M.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității capătului de cerere privind restituirea în natură în favoarea reclamantelor, a cotei de 2. parte din apartamentul nr.2, situat în C.-N., P-ța Unirii nr.19, jud. C., nr. top 218/1/II înscris în CF ind. nr.1. C.-N., cu p.i.c. înscrise în CF col. nr.1. C.-N. și s-a respins excepția prematurității petitelor privind rectificarea CF nr. nr.1. C.-N. și întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra cotei de 2. parte din imobilul anterior descris, excepții invocate de parata SC R. SA.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantele F. A. M. și F. O. C. împotriva paratelor C. N. P. R. SA și SC R. SA.
Au fost obligate reclamantele să plătească paratei suma de 13.230,45lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform articolului 137 din Codul de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
La ultimul termen de judecată instanța, din oficiu, a invocat xcepția lipsei de obiecta primului capăt de cerere din acțiunea introductivă, excepție pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantele F. A. M. și F. O. C. sunt moștenitoarele numitei R. V. , persoană care, prin notificările înregistrate la BEJ C. M. sub nr.529/(...) și respectiv nr.530/(...)1, a solicitat, în temeiul dispozițiilor L. nr.1., restituirea în natură a imobilului situat în C.-N.,P-ța Unirii nr.19, înscris în CF nr.1456
C.-N., nr. top. 218 Casă și teren în suprafață de 184 stjp.(f.97,99).
Prin Dispoziția nr.687/(...) emisă de P. M. C.-N. s-a dispus, între altele, transmiterea acestor notificări, către unitatea deținătoare, SN P. R. SA, Direcția R.ă de P. C., pentru soluționarea cererilor vizand restituirea în natură , în favoarea reclamantelor, a apartamentului nr. 2, din imobilul revendicat situat în C.-N., P-ța Unirii nr. 19, jud. C., (f.8,9).
Parata C. N. P. R. SA a transmis, la randul ei aceste notificări către parata SC R. SA în cursul anului 2007 (f.73), aspect necontestat de către părți. D. urmare, parata SC R. SA a emis adresa nr.3891/(...) prin care a comunicat, atat reclamantelor, cat și Primăriei M. C.-N. și C. N. P. R. SA, faptul că nu are calitate de unitate deținătoare și persoană îndreptățită să soluționeze notificările transmise, conform art. 21 din L. nr.1. (f.36-45).
Astfel, rezultă cu prisosință că parata CN P. R. SA a transmis spre soluționare către SC R. SA ,notificările antecesoarei reclamantelor, încă în cursul anului 2007, anterior promovării prezentei acțiuni.
Ca atare, solicitarea formulată în primul petit al acțiunii, de obligare a pârâtei C. N. P. R. S. la transmiterea în vederea soluționării în favoarea pârâtei S. SA, a notificărilor nr. 529 și 530 din (...), înregistrate prin executorul judecătoresc Câmpian M., având ca obiect apartamentul nr. 2, situat în C.-N., P-ța Unirii nr. 19, jud. C. , apare ca lipsit de obiect, din moment ce parata de rand 1 și-a îndeplinit această obligație, motiv pentrucare instanța a admis excepția invocată și a respins ca fiind lipsit de obiect acest capăt de cerere.
Ca o consecință a acestei soluții, nu se mai impune analizarea excepției lipsei de interes invocate de parata SC R. SA în ce privește primul petit al acțiunii.
Referitor la xcepția autorității de lucru judecat, invocată de asemenea de către parata SC R. SA, s-a reținut că aceasta nu este întemeiată și a fi respinsă, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și de cauză , impusă de dispozițiile art. 1201 C.civ.
În acest sens, s-a constatat că prezenta acțiune vizează Dispoziția nr.687/(...) a P.ui M. C.-N., dispoziție emisă ulterior soluționării irevocabile a acțiunii înregistrate sub nr.7284/2002 al T. C., în care s-a pronunțat S. civilă nr.1. , menținută prin D. civilă nr.521/A/2004 a C. de A. C. și prin D. civilă nr.6. a Î. C. de C. și Justiție (f.46-59) , cele două acțiuni neavand același obiect și aceeași cauză.
Sub aspectul xcepției tardivități, s-a reținut că parata SC R. SA, primind notificările înregistrate la BEJ C. M. sub nr.529 /(...) și nr.530/(...), a emis adresa nr.3891/(...) comunicată reclamantelor la data de (...) (f.40-
43) , răspunzand în sensul că nu are calitate de unitate deținătoare și persoană îndreptățită să soluționeze notificările transmise, conform art. 21 din L. nr.1.(f.36,37).
Ori, nu se poate considera că această adresă de răspuns la notificare poate înlocui o decizie/dispoziție administrativă astfel cum este prevăzută de art. 21 din L. nr.1.. Aceasta, cu atat mai mult cu cat din conținutul ei nu se poate desprinde cu certitudine faptul că ea are caracterul unei asemenea decizii/dispoziții, nefiind inserată, spre exemplu, posibilitatea contestării ei pe cale judecătorească. Ca atare, reclamantele nici nu au înțeles să recurgă la procedura jurisdicțională, și să solicite anularea acestui răspuns.
Avand în vedere aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția tardivității capătului de cerere privind restituirea în natură în favoarea reclamantelor, a cotei de 2. parte din apartamentul nr.2, situat în C.-N., P-ța Unirii nr.19, jud. C. și a fost respinsă.
De asemenea, instanța a considerat-o ca neîntemeiată și a respins și xcepția prematuritățiipetitelor privind rectificarea CF nr. nr.1. C.-N. și întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra cotei de 2. parte din imobilul revendicat, invocată de parata SC R. SA , întrucat aceste petite sunt accesorii capătului de cerere principal, vizand restituirea în natură a imobilului.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că în prezent imobilul revendicat este înscris în CF ind. nr.1. C.-N. nr. top 218/I/II în favoarea paratei SC R. SA (f.19).
Aceasta l-a dobandit în cursul anului 2004, în baza HG nr.42/2004 privind înființarea Societății Comerciale "R." - S., ca filială a C. N. "P. R." - S., prin protocolul încheiat la data de (...) cu parata CN P. R. SA (f,58,59).
Anterior, parata CN P. R. SA a devenit proprietara imobilului în baza
H.G. nr.4. privind transmiterea unor imobile în administrarea Regiei
Autonome "P. R.".
Prin S. civilă nr.1. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr.7284/2002, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. P., F. A. M. și F. O. C. referitor la restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în ce privește apartamentul cu nr. top 218/I/II, proprietatea Direcției R.e de P. C.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut în esență , că acest imobil a fost trecut din administrarea Consiliului local al M. C.-N. în proprietatea Direcției R.e de P. C. în baza H.G. nr.4., poziția nr.7 din anexă, iar reclamanții nu au contestat acest titlu de proprietate.
Această hotărâre a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii căilor de atac promovate, conform D. civile nr.521/A/2004 a C. de A. C. și a D. civile nr.6. a Î. C. de C. și J. Ca atare, cele statuate prin S. civilă nr.1. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr.7284/2002 referitoare la netemeinicia cererii reclamantelor cu privire la restituirea în natură sau la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul apartament nr.2 cu nr. top 218/I/II din CF ind. 1. C., au intrat în puterea lucrului judecat și nu mai pot fi repuse în discuție pe calea prezentului demers, iar parata SC R. SA se poate prevala, în virtutea caracterului obligatoriu al puterii lucrului judecat, de aceste statuări.
Este adevărat că în litigiul anterior, parata SC R. SA nu a fost parte însă, ea este continuatoarea în drepturi a paratei CN P. R. SA de la care a dobandit imobilul în cursul anului 2004, prin protocolul încheiat în baza HG nr.42/2004 , la data de (...) (f,58,59).
În doctrină dar și în practică, s-au născut controverse privind efectele pe care hotărârile judecătorești le produc, respectiv care din părțile unei hotărâri produce efecte.
S-a exprimat opinia, împărtășită de practică, în sensul că, deși dispozitivul este partea din hotărâre care se bucură de autoritatea lucrului judecat, considerentelor li se atribuie aceeași calitate în măsura în care ele explică dispozitivul și se reflectă în acesta.
S-a subliniat însă, că necesitatea de a recurge la considerentele hotărârii are un caracter absolut în anumite circumstanțe, de exemplu, în cazul chestiunilor care au format obiectul dezbaterilor într-un proces anterior, fiind soluționate implicit ca antecedente logice ale deciziei, bucurându-se de puterea lucrului judecat.
Aceasta este și situația în speță, în considerentele Sentinței civile nr.1. a T. C., precum și ale deciziilor ulterioare din apel și recurs, reținîndu-se că titlul de proprietate al paratei CN P. R. SA nu a fost contestat și nici desființat.
Ca atre, atat această parată cat și SC R. SA care a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului de la parata de rand 1, se pot prevala , în virtutea caracterului obligatoriu al puterii lucrului judecat, de cele tranșate prin hotărarea irevocabilă anterior menționată.
Pe de altă parte, s-a reținut că parata SC R. SA nu îndeplinește condiția impusă de dispozițiile art. 21 din L. nr.1. și anume, ca la data intrării în vigoare a acestui act normativ, să fi fost deținătoare imobilului în litigiu, întrucat, așa cum s-a arătat anterior, această societate a fost înființată doar în anul 2004, în temeiul HG nr.42/2004.
În consecință, parata neavand calitatea de unitate deținătoare în înțelesul dispozițiilor art.21 din L. nr.1., acțiunea promovată față de aceasta, vizand restituirea în natură a imobilului, este și sub acest aspect neîntemeiată.
Avand în vedere considerentele și temeiurile legale anterior expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantele
F. A. M. și F. O. C. împotriva paratelor C. N. P. R. SA și SC R. SA.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., raportat la soluția adoptată, a obligat reclamantele să plătească paratei SC R. SA suma de 13.230,45 lei cu titlu decheltuieli de judecată reprezentand onorariu avocațial conform înscrisurilor depuse la filele 186,187.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele F. A. M. și F.
O.-C. solicitând modificarea în parte a sentinței civile pronunțate de Tribunalul Cluj în sensul restituirii în natură în favoarea reclamantelor a cotei de 2. parte din apartamentul nr. 2 situat în C.-N., Piața Unirii, nr. 19, rectificându-se CF nr. 1. C.-N., nr. topo. 218/1/II în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC R. SA și întabulării dreptului de proprietate al reclamantelor. În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată stabilite de către instanța de fond.
În motivare s-a arătat că, contrar celor statuate de instanța de fond cererea de chemare în judecată este îndreptată corect împotriva pârâtelor C. N. P. R. SA și SC R. SA care au calitatea de deținătoare a imobilului în litigiu atât la data formulării notificării cât și în prezent. De altfel protocolul de predare primire nr. 101/2004 încheiat în baza HG nr. 42/2004 este lovit de nulitate absolută raportat la art. 21 alin. 5 din L. nr. 1..
Pârâta SC R. SA nu a dobândit dreptul de proprietate ci doar dreptul de administrare a imobilului în litigiu raportat la faptul că HG nr. 4. are ca obiect transmiterea unor imobile în administrarea Regiei Autonome P. R.. Imobilul se află deci în administrarea iar nu în proprietatea pârâtelor, impunându-se restituirea în natură în favoarea reclamantelor a cotei de 2. parte din apartamentul în litigiu în temeiul art. 21 alin. 1 din L. nr. 1..
S-a precizat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile deciziei în interesul legii nr. 20/2007.
Soluția restituirii în natură se impune și raportat la decizia civilă nr. 1. a C. de A. C. prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului Statului Român asupra imobilului în litigiu, în aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, nulitatea titlului statului atrăgând și nulitatea actelor subsecvente.
În ceea ce privește reținerea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1. a T. C. de către instanța de fond s-a arătat că aceasta este greșită, considerentele unei hotărâri judecătorești privind dreptul de proprietate neputând avea putere de lucru judecat asupra unui alt litigiu care are ca obiect dreptul de administrare.
În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată s-a arătat că în temeiul art. 274 alin.
3 C.pr.civ. se impune a se proceda astfel, cuantumul cheltuielilor de judecată stabilit în sarcina reclamantelor de către instanța de fond fiind exorbitant raportat la valoarea cauzei, complexitatea acesteia și munca avocatului pârâtei SC R. SA.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 2
C.pr.civ., art. 21 alin. 1, art. 25, art. 26 din L. nr. 1., decizia nr. 20/2007 a Î. C. de C. și Justiție și art. 33 din L. nr. 7/1996.
În apărare, intimatele SC R. SA și C. N. P. R. SA au formulatîntâmpinări.
1.Prin întâmpinarea formulată de către intimata SC R. SA s-a solicitatrespingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în argumentarea motivelor de recurs recurenții pleacă de la două premise greșite, astfel că toată argumentația recursului este neîntemeiată.
Un prim aspect vizează nulitatea absolută a protocolului de predare primire nr. 101/2004.
Referitor la acesta, se arată că la data încheierii sale C. N. P. R. în calitate de unitate deținătoare nu primise nicio notificare din partea recurenților.
În ceea ce privește dreptul C. N. P. R. asupra imobilului în litigiu se arată că prin HG nr. 3. toate imobilele aflate în patrimoniul Regiei Autonome au fost date în proprietatea C. N., de aici rezultând că începând cu anul
1998 P. R. a devenit proprietar asupra imobilului în litigiu. Ulterior, în baza
HG nr. 42/2004, dreptul de proprietate a fost transmis în favoarea SC R. SA conform protocolului de predare primire nr. 101/2004.
Art. 21 alin. 5 din L. nr. 1. nu este aplicabil în cauză, C. N. P. R. fiind proprietara imobilului anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., în lipsa notificării reclamanților putând transmite dreptul către SC R. SA.
A fost invocată și sentința civilă nr. 1. a T. C. prin care s-a reținut că reclamantele nu au făcut dovada notificării instituției deținătoare, nemaifiind posibilă restituirea apartamentului nr. 2.
Totodată s-a reținut că reclamantele nu au solicitat în prealabil anularea titlului de proprietate al C. N. P. R. SA.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 21 alin. 1 din L. nr. 1. s-a arătat că acest text de lege nu este aplicabil în cauză, în anul 2001 instituția de stat care ar fi avut calitatea de a răspunde notificărilor fiind P. R., în situația în care ar fi fost notificată, SC R. SA neavând calitatea de unitate deținătoare la data apariției L. nr. 1..
D. în interesul legii nr. 20/2007 nu este aplicabilă în cauză, SC R. SA neavând calitatea de persoană deținătoare, prin sentința civilă nr. 1. a T. C. stabilindu-se că restituirea în natură nu este posibilă.
Referitor la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată s-a arătat că acesta este proporțional cu valoarea imobilului în litigiu, activitatea desfășurată de avocat și complexitatea cauzei, urmând a se ține cont și de faptul că sediul pârâtei și al avocaților angajați se află în municipiul B.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.pr.civ., L. nr. 1.
și L. nr. 7/1996.
2.Prin întâmpinarea formulată de către intimata C. N. P. R. SA s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
În motivare s-a arătat că în mod corect a reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr. 1. a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 6. a Î. C. de C. și Justiție instanța de judecată a stabilit în mod irevocabil că reclamantele nu au formulat în termen legal notificare către deținătorul imobilului, obligarea la restituirea acestuia nemaifiind posibilă.
Referitor la puterea de lucru judecat s-a precizat că în practică s-a statuat că în măsura în care considerentele hotărârii explică dispozitivul și se reflectă în acesta și acestea dobândesc putere de lucru judecat, aceasta fiind situația în speță, raportat la considerentele sentinței civile nr. 1. a T. C.
Intimata SC R. SA a depus la dosar și concluzii scrise în ședința publicădin (...).
Analizând recursul declarat de reclamantele F. A. M. și F. O.-C. împotriva sentinței civile nr. 760 din 22 septembrie 2011 a T. C., Curtea reține următoarele:
Relevantă în soluționarea cauzei și implicit a recursului este sentința civilă nr. 1. a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 6. a Î. C. de C. și Justiție, hotărâre judecătorească raportat la care instanța de fond a reținut puterea de lucru judecat.
Prin această sentință s-a soluționat cererea reclamanților, printre care și cele două reclamante din prezentul dosar, privind restituirea în natură a imobilului situat în C.-N., Piața Unirii, nr. 19, înscris în CF nr. 1456, nr. top. inițial 218, în subsidiar solicitându-se acordarea de despăgubiri, litigiul fiind întemeiat în drept pe prevederile L. nr. 1.. Obiectul acțiunii a fost mai complex, reținându-se numai aspectele relevante pentru soluționarea litigiului dedus judecății în acest dosar.
Hotărârea judecătorească se referă și la apartamentul nr. 2 având nr. top. 218/1/II, transcris în CF nr. 1. C.-N., imobil cu privire la care s-a reținut că se află în proprietatea Direcției R.e de P. C., fiind înscris în CF în favoarea acesteia prin încheierea CF nr. 7..
S-a precizat că acest imobil nu poate fi restituit în natură în condițiile în care nu a fost notificată instituția publică deținătoare conform art. 16 din L. nr. 1. deși ea era cunoscută sau putea fi cunoscută de către reclamanți, considerent pentru care nu pot fi acordate nici măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin dispozitivul sen tinței s -a respins acț iunea reclamanților î n ceea ce
privește restituirea în natură a apartamentului cu nr. topo. 218/1/II din CF
nr. 1. C. sau acorda rea măsurilor repar atorii prin echivalen t pentru acesta,
soluția rămânând irevocabilă.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul acestui dosar reclamantele au solicitat restituirea în natură a cotei de 2. parte din apartamentul cu nr.top.218/1/II, înscris în C.F. ind.1. C.-N., cu părțile indivize comune înscrise în C.F. nr.1. C.-N. și înscrierea dreptului de proprietate al acestora în C.F.
Atâta timp cât printr-o hotărârea judecătorească anterioară, opozabilă părților din prezentul litigiu( S. R. S. dobândind imobilul de la C. P. R. S.A în baza H.G. nr.42/2004, în baza protocolului de predare-primire încheiat la data de (...)) s-a statuat în ceea ce privește îndreptățirea reclamantelor la restituirea în natură sau la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul care face și obiectul prezentului litigiu, nu se mai poate statua în sens contrar, instanța pronunțându-se pe fond prin sentința civilă nr.1. asupra cererii cu obiectul menționat mai sus.
În consecință, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de către reclamante raportat la constarea reținerii în mod corect a puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1. a T. C. de către instanța de fond, Curtea înțelegând să facă precizarea că prevederile alin.5 al art.21 din L. nr.1. nu erau în vigoare în anul 2004 când SC R. SA a dobândit în proprietate apartamentul în litigiu, aceste prevederi fiind introduse prin L. nr.247/2005.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond se apreciază de către Curte că recursul reclamantelor este întemeiat raportat la prevederile art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Astfel, suma de 13.230,45 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform facturii fiscale depuse la fila 186, volum II, dosar fond, este exagerat de mare raportat la valoarea obiectului litigiului, fiind vorba despre cota de 2. parte dintr-un apartament și raportat la volumul de muncă al avocatului care a reprezentat pârâta SC R. SA, fiind vorba despre un litigiu pentru soluționarea căruia s-au acordat
5 termene de judecată. Ținând cont de faptul că cheltuielile de judecată sunt puse în sarcina părții în culpă procesuală conform art. 274 alin. 1 C.pr.civ., principiul avut în vedere fiind acela al răspunderii civile, se apreciază decătre Curte că în aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ. suma de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei este o sumă stabilită cu respectarea criteriilor acestui text de lege.
Și practica C. Europene a D.urilor Omului este în sensul acordării cheltuielilor de judecată în măsura în care acestea sunt reale, necesare și au un caracter rezonabil (a se vedea în acest sens hotărârea pronunțată la data de (...) în cauza Costin împotriva României, hotărârea pronunțată la data de (...) în cauza Străin împotriva României), Curtea Constituțională pronunțându-se în același sens în momentul verificării constituționalității alin.3 al art.274 C.pr.civ.(decizia nr.401/2005).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în recurs, în temeiul art. 274 alin. 1 și art. 276 C.pr.civ. instanța va obliga intimatele să plătească recurentelor suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, impunându-se a se menționa că facturile depuse de către intimata SC R. SA pentru a justifica cheltuielile de judecată în recurs sunt datate (...), deci anterior pronunțării sentinței de către instanța de fond, reprezentând contravaloare servicii de asistență juridică pentru lunile februarie și aprilie 2011, deci în timpul desfășurării judecății în fața primei instanțe. Acestea nu pot fi deci avute în vedere în recurs, nefiind vorba despre cheltuieli de judecată ocazionate de declararea și judecarea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantele F. A. M. și F. O.-C. împotriva sentinței civile nr. 760 din 22 septembrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică, în sensul că obligă reclamantele să plătească pârâtei SC R. SA, suma de 7500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații C. N. P. R. SA și SC R. SA să le plătească recurentelor suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-T. N. M.-C. V. A. C.
GREFIER, M.-L. T.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: M. O. S.
| ← Decizia civilă nr. 5124/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1738/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
