Decizia civilă nr. 2591/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2591/R/2012
Ședința publică din 24 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta SC M. SA PRIN LICHIDATOR P. G. I., precum și recursul declarat de chematul în garanție S. R. PRIN AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 220 din 14 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr.(...), privind și pe intimații B. M., B. C. R., SC M. SA PRIN LICHIDATOR E. M. I. și SC M. SA PRIN LICHIDATOR P. I., având ca obiect acțiune în baza legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC M. SA prin Lichidator P. G. I., avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 mai 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimaților B. M. și B.
C. R., întâmpinare, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul pârâtei recurente.
Curtea, pune în discuția reprezentantului pârâtei recurente, excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea excepției tardivității apreciind recursul ca fiind declarat în termen.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, având în vedere că decizia a fost comunicată la data de (...), iar recursul a fost expediat, conform ștampilei poștei, la data de (...), astfel că pârâta SC SC M. SA prin lichidator P. G. I., a declarat recursul în termenul prevăzut de lege.
Curtea, pune în discuția reprezentantului pârâtei recurente cererea de suspendare a executării sentinței, invocată prin recursul declarat de chematul în garanție S. R. prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea cererii de suspendare ca fiind rămasă fără obiect având în vedere că recursul se judecă la acest termen.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii petenților, iar în caz de menținere a sentinței recurate sub aspectul anulării deciziei contestate nr. 1/2010 și a restituirii în natură a imobilului solicitat de reclamanți, să se admită cererea de chemare în garanție cu obligarea chematei în garanție la plata de despăgubiri.
Solicită respingerea recursului declarat de chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru motivele invocate prin concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin plângerea înregistrată pe rolul T. M. la data de (...), astfel cum aceasta a fost ulterior în mod succesiv precizată, petenții B. M. și B. C. R. au solicitat, în contradictoriu cu intimata SC M. SA reprezentată prin lichidatori: SC E. M. I., SC PRO I. I. și SC P. G. I. anularea deciziei nr. 1/(...) emisă de pârâtele SC E. M. I., SC PRO I. I., SC P. G. I., prin care se respinge restituirea în natură a terenului deținut de SC M. SA pentru care s-a depus de către petenți notificarea nr. 108/N/2001 la
26 iulie 2001, prin executor judecătoresc, întrucât decizia s-a emis cu încălcareadispozițiilor L. nr. 1., normele metodologice de aplicare a acesteia și a sentințelor judecătorești pronunțate în acest caz; să se dispună, în conformitate cu art. 9 alin. (1) al L. 1., restituirea către B. M. (cotă 1/4) și B. C. R. (cotă 3/4) - alin. (1) și (2) ale art. 4 al L. 1. - a unei suprafețe de 10618 mp din fosta proprietate a antecesorului petenților B. G., teren preluat în mod abuziv, fără să fi fost expropriat, deținut actualmente de pârâtele societăți lichidatoare ale SC M. SA.
În condițiile în care nu se va identifica întreaga suprafață de 10618 mp sau o parte din teren nu se va putea restitui din motive întemeiate, petenții au solicitat ca pentru diferența de teren dintre suprafața ce va fi restituită, până la concurența suprafeței de 10618 mp, să fie acordate despăgubiri, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 24 alin. 1 din L. 1. în varianta inițială, respectiv art. 26 alin. 1 în varianta modificată în 2009.
Prin sentința civilă nr. 220 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...) s-a admis plângerea formulată și precizată de către petenții: B. M. și B. C. R. în contradictoriu cu intimata SC M. SA reprezentată prin: P. G. I., PRO I. I. și E. M. I. și în consecință:
S-a anulat Decizia nr. 1/(...) emisă de lichidatorii SC M. SA, P. G. I., PRO I. I., E. M. I. și s-a dispus restituirea în natură către petenții: B. M., în cotă de ¼ și B. C. R., în cotă de ¾, a suprafeței de teren de 9407 mp identificată în CF 14423 B. M., astfel cum această suprafață de teren este evidențiată în planul de amplasament și delimitare-Anexa1 la raportul de expertiză întocmit de expert Z. I., care face parte integrantă din prezenta sentință și a fost obligată intimata să propună, pentru diferența de suprafață nerestituită, până la concurența suprafeței de 10618 mp, despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv;
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de intimata SC
M. SA, reprezentată prin P. G. I., PRO I. I. și E. M. I. în contradictoriu cu S. R. prin
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și în consecință:
A fost obligată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului săplătească intimatei SC M. SA reprezentată prin lichidatori: P. G. I., PRO I. I. și E. M. I., după rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, cu titlu de despăgubiri, suma reprezentând valoarea contabilă a terenului în suprafață de 9407 mp retrocedat petenților prin prezenta sentință, astfel cum această sumă este reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul SC M. SA, valoare ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății despăgubirii.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 26 iulie 2001, petenții au formulat notificarea nr. 108/N/2001, prin care au solicitat, în temeiul art. 21 din L. 1., restituirea în natură a terenului în suprafață de 10.618 mp, situat în B. M., parte din nr. topo. 2708/274, ce a aparținut antecesorului petenților, B. G.
Împotriva refuzului SC M. SA de restituire a terenului, petenții au formulat plângere, admisă prin sentința civilă nr. 425/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5426/2001, care a obligat SC M. SA să emită o decizie motivată asupra cererii de restituire în natură a terenurilor ce au format proprietatea antecesorilor petenților și să facă petenților oferte de restituire prin echivalent a contravalorii terenurilor raportat la valoarea de piață a acestora și să indice contractele civile sau comerciale care afectează terenurile solicitate.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că, în situația în care restituirea în natură nu va fi aprobată, sau se va constata că nu este posibilă, intimatele vor fi obligate să se conformeze prevederilor art. 24 alin. 1 și 2 și ale art. 36 din lege, în sensul motivării deciziei date asupra cererii de restituire în natură a terenului formulată de petenți și să facă acestora oferte de restituire prin echivalent - fila
12 din dosar.
Prin decizia nr. 316/A/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), a fost admis apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC M. SA împotriva sentinței civile nr. 4., care a fost schimbată în parte, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A., fostă A.. Celelalte dispoziții din sentință au fost păstrate.
Curtea de A. C. a reținut în considerentele deciziei 316/A/2007 că, la data adoptării L. 1., SC M. SA avea statutul de societate comercială integral privatizată, potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 1999, însă această împrejurare, în circumstanțele concrete ale cauzei, nu o exonerează de obligația stipulată în sarcina ei de către prima instanță, de a se pronunța asupra notificării reclamanților.
Problema trebuie privită prin prisma principiilor ce guvernează aplicarea legii civile în timp, astfel: plângerea lui B. M. și B. C. R. a fost înregistrată încă din data de 29 octombrie 2001, moment la care era în vigoare L. nr. 1., în forma sa inițială, și care, în cuprinsul art. 20, art. 23 și art. 24, a statuat regula primordială a restituirii în natură, către persoana îndreptățită, a tuturor imobilelor preluate abuziv, indiferent de destinație, deținute de o regie autonomă, o societate comercială sau de orice altă persoană juridică. Notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare, solicitând restituirea în natură, iar unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată asupra restituirii în natură și, subsecvent, să facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Art. 27-31 din lege definesc regimul juridic al imobilelor evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, cu respectarea dispozițiilor legale, prin acordarea măsurilor reparatorii sub formă de echivalent, de către instituția publică implicată în privatizare (în speță pârâta A., în prezent A., însă obiectul acestor reglementări este strict circumscris imobilelor preluate cu titlu valabil.
Prin coroborare cu prevederea instituită în art. 2 alin. 2 din L. nr. 1., a prezumției de proprietate a celui care a fost proprietar la data preluării, rezultă indubitabil că instituția care a efectuat privatizarea este îndrituită să se pronunțe asupra notificării doar în ipoteza imobilelor preluate cu titlu valabil. În speță, s-a dovedit cu certitudine că terenul în litigiu, a trecut fără titlu valabil în proprietate de stat, nefiind expropriat, ci ocupat abuziv pentru organizarea de șantier.
Consecința este că unitățile deținătoare, persoana juridică SC M. SA, chiar privatizată integral fiind, îi revine obligația de a emite decizie ori dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, așa cum corect a reținut tribunalul.
Este adevărat că L. nr. 1. a fost modificată prin L. nr. 2., în cursul procesului, în sensul că, la acest moment, legea nouă nu mai face distincție, în privința societăților privatizate, deținătoare a unor imobile preluate abuziv de stat, între cele preluate cu titlu valabil și cele preluate fără titlu valabil, iar pentru aceste imobile, conform art. 29, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, chiar și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate, măsuri reparatorii prin echivalent care se propun de către instituția publică ce a efectuat privatizarea.
Dar, în speță, nu pot fi aplicate aceste reglementări din legea nouă, defavorabile reclamanților intimați, deoarece sunt în conflict cu principiile ce guvernează aplicarea legii civile în timp, neretroactivitatea legii noi și nesupraviețuirea legii vechi.
Fiind vorba despre raporturi juridice născute sub imperiul legii vechi, dar care produc efecte și ulterior intrării în vigoare a legii noi, trebuie făcută deosebirea între consecințele și efectele epuizate sau complet realizate ale unor acte anterioare și consecințele și efectele viitoare, încă nerealizate, dar în funcție de criteriul dreptului câștigat.
Astfel, o lege care nu este retroactivă prin declarația legiuitorului nu trebuie aplicată drepturilor deja câștigate în momentul punerii ei în vigoare, cum este cazul reclamanților, în privința cărora, prin normele inițiale ale L. nr. 1., s-a recunoscut calitatea de proprietar la data preluării, corelativ obligației stipulată în sarcina unității deținătoare, privatizată sau nu, de a se pronunța prin dispoziție sau decizie asupra notificării de restituire în natură.
A. drept, consfințit de legea în vigoare, nu poate fi declarat ca pierdut prin edictarea ulterioară a altor dispoziții în materie, cu unicul argument al trecerii timpului și modificării legislative survenite.
A.a este și principiul avut în vedere la pronunțarea deciziei nr. 52/(...) de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că prevederile art. 16 și următoarele din L. nr. 2., privind procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de L. nr. 1..
A.ul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost admis cu motivarea că obligația stabilită de instanță în sarcina persoanei juridice deținătoare, SC M. SA, de a emite dispoziție ori decizie motivată asupra notificării expediate de reclamanți, nu poate coexista alături de o obligație similară fixată în sarcina altei persoane juridice, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului , cu atribuții special menționate și clar delimitate în L. nr. 1. - file 13-17 din dosar.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5779/(...), pronunțată în dosarul nr. (...), a respins ca nefondat recursul declarat de SC M. SA prin lichidator, împotriva deciziei nr. 316/A/(...) a C. de A. C.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține în considerente că imobilul în cauză a fost preluat fără titlu valabil, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii față de împrejurarea că au trimis notificarea în vederea restituirii în natură a terenului, iar entitatea deținătoare, SC M. SA, nu a emis decizie ori dispoziție motivată, deși imobilul revendicat, amplasat în intravilanul localității, a constituit proprietatea tabulară a antecesorului petenților - file 18-21 din dosar.
La data de (...), lichidatorii SC M. SA au emis Decizia nr. 1/(...), prin care: se respinge cererea de restituire în natură a terenului și se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 2. pentru suprafața de 9550 mpidentificată sub nr. top. 2708/274/a/4 și nr. top. 2708/274/a/3 în CF 13346 B.
M. - fila 8.
În motivarea deciziei nr. 1/(...) se arată că: 1) Pe imobilul - teren a cărui restituire în natură se solicită s-au edificat ori s-au amplasat construcții autorizate; 2) imobilul a fost înstrăinat în parte cu respectarea dispozițiilor legale, conform contractelor indicate în CF 14423 și CF 13659 B. M.; 3) imobilul este proprietatea SC M. SA, societate comercială integral privatizată, fiind cuprins în capitalul social al acesteia, capital social constând în acțiuni vândute de statul român către acționari; 4) SC M. SA este în procedura lichidării judiciare, neexistând contracte comerciale civile sau comerciale care vizează respectivul teren în afara celor arătate la pct. 2; 5) suprafața reală a terenului revendicat este de numai 9550 mp.
Împotriva deciziei nr. 1/(...), petenții au formulat, în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din L. 1., prezenta plângere, ulterior precizată.
Din probele administrate rezultă că plângerea precizată este întemeiată, având în vedere considerentele ce succed:
P. sunt moștenitorii defunctului B. G., decedat la data de (...), conform certificatului de moștenitor nr. 2., B. M. în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ și B. C. R., în calitate de fiu, în cotă de ¾ - fila 9.
Imobilul în litigiu este situat în B. M., B-dul B. nr. 44 și s-a identificat sub nr. topo. 2708/274, fiind proprietatea tabulară a defunctului B. G.
A. fapt este atestat de extrasul după registrul de R. A. din anul 1920 unde B. G. figurează cu parcela nr. topo. 2708/274 având suprafața S=3 ha. 7111 mp. În baza acestui fapt și a adresei OCOT B. M. nr. 4331/94 se deschide coala nr.
12319 unde terenul este notat în favoarea lui B. G.
În coala susmenționată la (...) se face următoarea notație: „În baza adresei
OCOT B. M. nr. 913/97 se constată că pentru terenul nr. topo. 2708/274/a s-a deschis CF 13346 unde conform schiței de dezmembrare vizată sub nr. 761/97 s- a parcelat acest teren, sistându-se această coală";.
Prin adresa nr. 1973/2002, OJCGC M. aduce la cunoștința petentei B. M. că prin adresa nr. 9. s-a solicitat deschiderea unei coli funciare pe nr. topo.
2708/274/a și nu s-a solicitat sistarea unei coli funciare.
Căutând încheierea de c.f. nr. 4320 - 23 din (...) petenta este informată că nu s-a găsit documentația.
În mod curios este deschisă și coala funciară nr. 13346, în baza adresei OCOT nr. 4179/1996 pentru imobilul nr. topo. 2208/274/a cu o suprafață de 3 ha. 7111 mp. În favoarea S. R.. Apoi la (...), în baza adresei OCOT nr. 4179/1997 se rectifică nr. topo. de sub B1 din 2208/274/a în nr. topo. 2708/274/a.
Din suprafața de 3 ha 7111 mp, nr. topo. 2708/274, s-a expropriat prin D.
C. de S. nr. 4. o suprafață de 5128 mp, pentru construirea F. de bumbac B. M. (actualmente SC M. SA), conform schiței anexă la decretul de expropriere din Documentația nr. 358/(...) de realizare a F. de bumbac B. M.
Suprafața de teren din nr. topo. 2708/274 a intrat în componența unei organizări de șantier realizată de T. de C. M., necesară construirii obiectivelor din componența F. de bumbac. C. „. prealabil"; nr. 137 din (...), suprafața necesară organizării de șantier a fost de 20.000 mp, dar a fost aprobată o suprafață S=15.000 mp. A. suprafață a fost scoasă temporar din circuitul agricol urmând ca la terminarea lucrărilor să fie restituită proprietarului de drept. A. lucru nu s-a întâmplat, pe suprafața din nr. topo. 2708/274 fiind construite diferite obiective, actualmente proprietatea SC M. SA.
Terenurile solicitate spre reconstituire sunt identificate sub: nr. topo.
2708/274/a/4/1/12/2/2 S=636 mp, nr. topo. 2708/274/a/4/1/12/2/3
S=1500 mp, nr. topo. 2708/274/a/4/1/12/2/4 S=688 mp, nr. topo.
2708/274/a/4/1/12/2/5/2 S=1109 mp, nr. topo. 2708/274/a/4/1/12/2/6
S=623 mp, nr. topo. 2708/274/a/4/1/12/2/7 S=6044 mp, Total S=10600 mp.
Pe terenul solicitat sunt înscrise în CF următoarele supraedificate: nr. topo.
2708/274/a/4/1/12/2/2 patformă betonată, nr. topo.
2708/274/a/4/1/12/2/3 depozit tip sopron, nr.topo. 2708/274/a/4/1/12/2/4 depozit materie primă, nr. topo. 2708/274/a/4/1/12/2/5/2 parte depozit materie primă și magazie.
Supraedificatele susmenționate sunt tip sopron, sprijinite pe stâlpi și grinzi, fără pereți exteriori.
La deplasarea din (...) expertul a constatat că la depozitul înscris pe nr. topo. 2708/274/a/4/1/12/2/5/2 între stălpii de susținere a acoperișului au fost zidiți pereți exteriori din cărămidă roșie. La data întocmirii raportului ((...)) pereții erau tencuiți.
Pe nr. topo. 2708/274/a/4/1/12/2/7 sunt amplasate următoarele cosntrucții, fără a fi înscrise în cartea funciară: centrală termică veche, parte depozit materie primă, stație gaz.
Pentru toate aceste construcții, SC M. SA nu a putut să prezinte autorizații de construire, deci acestea au fost construite fără autorizații.
Expertul Z. I. a întocmit planul de amplasament și delimitare anexa 1 la lucrarea de expertiză - fila 263.
Prin decizia T. M. nr. 316/A/2007, irevocabilă prin decizia Î. C. de C. și
Justiție nr. 5., s-au constatat: caracterul abuziv al preluării terenului proprietatea defunctului B. G., aplicabilitatea L. nr. 1. în varianta inițială, caracterul de persoane îndreptățite la reconstituirea terenului a petenților, în calitate de moștenitori ai antecesorului acestora, proprietarul tabular B. G.
L. 1. prevede în art. 9 alin. 1: „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Așa cum a statuat și Curtea Constituțională, în cazul imobilelor preluate de stat fără titlu, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desființat, iar statul nu a devenit proprietar, așa încât statul nu a putut transmite în mod valabil proprietatea imobilelor societății comerciale, care avea calitatea de detentor, vechiul proprietar, în cazul lipsei titlului statului, păstrându-și calitatea de proprietar.
Expertiza întocmită de expert Z., menționează că, dintre construcțiile invocate de intimată, doar pentru cantină a prezentat autorizație de construire. P. nu solicită restituirea terenului de sub cantină și nici a terenului aferent acestuia.
Raportul de expertiză întocmit de expert Z. a evidențiat că pe terenul neexpropriat sunt amplasate structuri nefuncționale, aflate într-un stadiu avansat de degradare, fără valoare economică și edificate fără autorizație de construire.
Art. 10 alin. 3 din L. 1. și normele metodologice de aplicare ale acestui articol instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile.
L. 1. consacră principiul restituirii în natură și numai acolo unde această măsură nu este posibilă, urmează a se acorda alte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Art. 27 din L. 1., în redactarea inițială, nu era incident în cazul în care imobilele erau preluate de stat fără titlu valabil ori dacă societățile deținătoare de bunuri nu au fost privatizate în conformitate cu dispozițiile legale, situație în care se putea dispune restituirea în natură.
Art. 27 devenit după republicare art. 29 a fost modificat prin art. I pct. 60 din Titlul I al L. nr. 2., legiuitorul suprimând distincția referitoare la preluarea imobilelor, cu sau fără titlu valabil, statuând că pentru toate imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate cu respctarea dispozițiilor legale, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1-2, persoanele îndreptățite au dreptul doar la despăgubiri în condițiile legii speciale, anume a L. nr. 2., dispoziție declarată însă a fi neconstituțională, prin decizia nr. 830/(...) a C. Constituționale.
În consecință, cererile referitoare la imobilele preluate de stat în mod abuziv și care se află în patrimoniul societăților comerciale privatizate, sunt supuse în continuare dispozițiilor art. 29, fost art. 27, în redactarea avută anterior modificării prin dispoziția art. I pct. 6.
În consecință, în speță, fiind vorba de o preluare fără titlu a imobilului, prevalează restituirea în natură.
C. expertizei efectuate în cauză, ce a identificat terenul posibil a fi restituit în natură, și l-a evidențiat în planul de amplasament și delimitare anexa 1 - fila
263, petenții și-au precizat acțiunea, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 9407 mp. E. efectuate în cauză au evidențiat preluarea abuzivă a unei suprafețe de teren de 17153 mp din proprietatea defunctului B. G. Din această suprafață, conform decretului 4. s-a expropriat suprafața de 5126 mp, pentru construirea F. de B., iar o suprafață de 1407 mp a fost ocupată de SC A. SA, fostul TCM care a construit SC M. SA, suprafață care nu face obiectul prezentei cauze. În consecință, suprafața de teren ocupată de SC M. SA din proprietatea lui B. G. și neexpropriată este de 10618 mp. C. expertizei efectuate în prezenta cauză, se poate restitui în natură suprafața de 9407 mp conform art. 9 alin. 1 din L. 1., raportat la art. 1 alin. 2, art. 24 alin. 1, în varianta inițială, respectiv art. 26 alin. 1 - varianta 2009 - a L. 1., pentru restul suprafeței de teren până la concurența suprafeței de 10618 mp urmând a se propune despăgubiri în condițiile legii speciale.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 26 alin. 3 din L. nr.
1. coroborat cu dispozițiile legale analizate în cele ce preced, tribunalul, constatând că plângerea precizată este întemeiată a admis-o și a dispus: anularea dispoziției nr. 1/(...), restituirea în natură către petenții B. M., în cotă de
1/4 și B. C. R., în cotă de 3/4 a suprafeței de 9407 mp teren, conform planului de amplasament și delimitare anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert Z. I. pentru termenul din (...) care face parte integrantă din sentință și obligarea intimatei să propună pentru diferența de suprafață nerestituită, până la concurența suprafeței de 10618 mp, despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, măsura compensării cu alte bunuri și servicii nefiind posibilă, raportat la susținerile intimatei, aflată în faliment.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, sunt de reținut următoarele: În conformitate cu art.32 indice 4 din OUG nr. 8., ulterior abrogat prin L. nr. 137 din 2002, „(1) Instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. (2) Instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin.(1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
(3) Despăgubirea prevăzută la alin.(2) se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție.
(4) Imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătorești de confiscare, constând în terenuri și clădiri evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absența cărora realizarea obiectului de activitate al acestor societăți comerciale este împiedicată în asemenea măsură încât, ca urmare a acestei restituiri, societatea comercială nu ar mai putea să-și continue activitatea și ar urma să fie supusă dizolvării și lichidării, nu vor fi restituite în natură.
(5)În cazul în care prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă societățile comerciale sunt obligate la plata echivalentului bănesc al imobilelor, instituțiile publice implicate vor plăti direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre.
(6) S. garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol.
În conformitate cu art. 30 alin. 3 din L. nr. 137 din 2002, prevederile art. 32 indice 4 din Ordonanța de urgență a G. nr. 8., aprobată prin L. nr. 4., cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare- cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.
Acțiunile intimatei au fost cumpărate prin C. de vânzare-cumpărare nr. M. din (...), încheiat cu Fondul Proprietății de S., instituție din care, prin reorganizare, descinde chemata în garanție. În consecință prevederile art. 32 indice 4 din Ordonanța de urgență a G. nr. 8., ultraactivează pentru prezenta cauză.
Prin acest contract, la pct. 7.8, se atestă existența în patrimoniul societății a terenului în cauză.
Din poziția procesuală a chematei în garanție în cadrul procesului privind obligarea intimatei la emiterea deciziei de soluționare a notificării reclamanților, rezultă clar că aceasta neagă răspunderea sa pentru despăgubiri cu privire la terenul solicitat la restituire de către petenți.
A. pentru V. A. S.u B. a fost legal citată în prezentul proces, s-au comunicat actele de procedură, cererea de chemare în garanție, raportul de expertiză efectuat. A. nu a formulat nicio apărare.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca reprezentant al statului, care a preluat imobilul fără titlu valabil și în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, trebuie să acopere prejudiciul creat unității privatizate, ca urmare a micșorării patrimoniului său, corespunzător cu valoarea acestui imobil.
În cazul contractului de vânzare-cumpărare, există o particularitate care face ca depunerea cererii de chemare în garanție să fie obligatorie. Astfel, potrivit art. 1351 Cod civil, „. cumpărătorul s-a judecat până la ultima instanță cu evingătorul său, fără să cheme în judecată pe vânzător și a fost condamnat, vânzătorul nu mai răspunde de evicțiune de va proba că erau mijloace să câștige judecata";.
Așa fiind, cererea de chemare în garanție formulată de SC M. SA împotriva
Autorității pentru V. A. S. este admisibilă în prezenta cauză.
În ceea ce privește cuantumul sumei la care poate fi obligată chemata în garanție, sunt de reținut dispozițiile deciziei nr. 18/17 octombrie 2011, publicată în M.O. 892/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe, conform art. 330 indice 7 alin. 4 Cod procedură civilă și care stabilește că, în aplicarea dispozițiilor art. 32 indice 4 din OUG 8. privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin L. nr. 4., modificată și completată prin L. nr. 9., despăgubirile acordate societăților comerciale de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, ca urmare a retrocedării unor imobile, seraportează la valoarea contabilă a imobilului, astfel cum aceasta este reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul societății, valoare ce trebuie actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății despăgubirii.
Așa fiind, tribunalul a admis, în parte cererea de chemare în garanție și a dispus chematului în garanție S. R. prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B. să plătească intimatei SC M. SA reprezentată prin P. G. I., PRO I. I. și E. M. I., după rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, cu titlu de despăgubire, suma reprezentând valoarea contabilă a terenului în suprafață de
9407 mp retrocedat prin prezenta sentință astfel cum aceasta este reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul intimatei, valoare ce a fost actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății despăgubirii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC M. SA B.-M. și chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
1.Prin recursul declarat de pârâta SC M. SA B.-M. s-a solicitat modificareasentinței civile nr. 2. a T. M. în sensul respingerii acțiunii, în subsidiar solicitându-se admiterea cererii de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că sentința pronunțată este nelegală, certificatele de atestare a dreptului de proprietate în baza cărora pârâta este proprietara imobilului nefiind anulate sau desființate.
C. sentinței civile nr. 4. irevocabilă exista posibilitatea de a se restitui prin echivalent bunul imobil ceea ce s-a și dispus prin decizia atacată, motivat de aceea că pe teren se află supraedificate, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză.
Textul de lege invocat de petenți, art. 10 alin. 2 din L. nr. 1., se referă la terenuri care au fost ocupate inițial de construcții, fiind total sau parțial demolate, iar pe de altă parte la construcții autorizate al căror teren aferent se restituie prin echivalent. În cazul de față construcțiile sunt anterioare anului
1989 fiind și notate cel puțin parțial în CF astfel că nu se pune problema neautorizării, fiind notoriu că în acea perioadă autorizarea se dădea prin simplul accept al autorităților. L. prevede o singură situație de restituire în natură a terenurilor aferente construcțiilor neautorizate, art. 10 alin. 3 din L. nr. 1., dar numai pentru construcțiile edificate după anul 1990.
Starea de insolvență în care se află societatea impune menținerea gajului general al creditorilor, urmând ca acesta să fie menținut fie prin restituirea în echivalent, fie prin admiterea cererii de chemare în garanție.
Referitor la cererea de chemare în garanție s-a arătat că instanța fondului a omis starea de faliment a pârâtei, persoanele juridice în curs de lichidare neîntocmind raportări contabile. În această situație despăgubirea era necesar a fi stabilită fie la valoarea de evaluare, fie la valoarea contabilă a bunului de la data ieșirii acestuia din patrimoniul pârâtei actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm. C.pr.civ.
2.Prin recursul declarat de chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU
VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI s-a solicitat modificarea în parte asentinței civile nr. 2. în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca netemeinică și nelegală.
S-a solicitat totodată suspendarea executării sentinței în temeiul art. 300alin. 2 C.pr.civ.
În motivare s-a arătat că primul motiv de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., nelegal nefiind admisă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată în cauză de SC M. SA B.-M., art. 324din OUG nr. 8. prevăzând necesitatea existenței unei hotărâridefinitive și irevocabile prin care societatea privatizată să fie obligată la restituirea în natură a bunurilor imobile către foștii proprietari. Al doilea motiv de recurs, încadrat în drept tot la pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. constă în aceea că în mod nelegal a fost obligată A. să plătească suma reprezentând valoarea contabilă a terenului în suprafață de 9.407 m.p. Imobilul nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, prin acest contract fiind vândute acțiuni și nu active. A. nu are calitatea de proprietar al bunurilor ci calitatea de acționar în numele statului la aceste societăți. În cazul vânzării de acțiuni obligația vânzătorului de garanție constă numai în garantarea existenței și posibilitatea exercitării drepturilor transmise, astfel cum este menționat la art. 2 și art. 13 alin. 1 din contract. Clauzele nr. 6.3 din contract nu pot avea efectele unei veritabile obligații contra evicțiunii pentru bunurile imobile ale societății, vânzătorul neputând garanta mai mult decât legea îi permite. Nu sunt îndeplinite, de altfel, condițiile evicțiunii, astfel cum rezultă din art. 1337 Cod civil. Referitor la cuantumul prejudiciului suferit de pârâtă s-a arătat că acesta trebuie limitat la valoarea contabilă a bunurilor imobile înregistrate în registrele contabile la data când societatea a fost privatizată și nu la valoarea de piață. Din valoarea contabilă s-ar cuveni despăgubiri în proporție de 40,82%, A. prin antecesorul său legal vânzând acțiuni reprezentând 40,82% din capitalul social al societății comerciale. Diferența urmează a fi suportată de ceilalți acționari ai societății. Prejudiciul cauzat se raportează la proporția dintre valoarea bunului restituit și valoarea capitalului social la care se aplică procentul de capital vândut, rezultatul raportându-se prin regula de 3 simplă la prețul încasat. Dispozițiile art. 324din OUG nr. 8. nu conțin nicio mențiune privind faptul că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de piață al activului. Este adevărat că aceste dispoziții legale nu circumstanțiază nivelul despăgubirilor la procentul acțiunilor vândute, dar față de caracterul comercial al acesteia devine operant art. 1 Cod comercial conform căruia unde ea nu dispune se aplică Codul civil, respectiv regulile de drept comun. S-a mai arătat că dispozițiile art. 30 din L. nr. 137/2002 prevede că în toate cazurile valoarea despăgubirilor nu va putea depăși cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător, orice altă valoare reprezentând îmbogățire fără justă cauză. A.e dispoziții sunt de imediată aplicare și au o aplicabilitate în cauză, dreptul la prezenta acțiune născându-se după intrarea în vigoare a acestui act normativ. S-a făcut referire și la decizia în interesul legii nr. 18/2011. În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 312 C.pr.civ., art. 998 și urm. Cod civil, OUG nr. 5.. Reclamanții B. M. și B. C. R. au formulat întâmpinare la recursul declarat de către pârâta SC M. SA, solicitând respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal și respingerea cererii de suspendare a executării sentinței formulată de către A. B. În motivare s-a arătat că este inexactă susținerea recurentei SC M. SA în ceea ce privește certificatele de atestare a dreptului de proprietate invocate, acestea referindu-se la alte terenuri. Pentru terenul în cauză instanțele judecătorești au reținut că acesta a trecut fără titlu valabil în proprietatea de stat, nefiind expropriat ci ocupat abuziv, astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., confirmată apoi prin decizia civilă nr. 5. a Î. C. de C. și J. Deoarece terenul nu a trecut în proprietatea statului, așa cum au constatat instanțele de judecată, acesta nu a putut transfera legal proprietatea terenului către SC M. SA prin HG nr. 8., iar Fondul Proprietății de S. nu a putut transfera proprietatea terenului deoarece SC M. SA nu era proprietar. Invocarea unor drepturi care s-ar naște din certificatul de atestare al proprietății, atâta timp cât s-a stabilit că terenul nu a trecut în proprietatea statului, actul fiind obținut prin fraudă, este o dovadă a relei credințe a recurentei. Având în vedere că instanțele de judecată au stabilit că terenul a fost preluat abuziv, era obligatorie restituirea în natură a acestuia în conformitate cu art. 1, 2, 6, 7, 9, 10 din L. nr. 1., art. 6 alin. 2 din L. nr. 1. nepermițând acordarea de despăgubiri. Referitor la construcții s-a arătat că recurenta nu a putut face dovada existenței autorizațiilor de construcție sau a altor documente care să justifice existența construcțiilor pe terenul în cauză, raportat la art. 10 alin. 2 și 3 din L. nr. 1. impunându-se restituirea în natură a terenului. Existența construcțiilor neautorizate realizate înainte de 1990 nu împiedică restituirea terenului. Și în perioada anilor 70-80 era în vigoare D. nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, ridicarea unei construcții neputându-se realiza decât în condițiile obținerii avizelor și documentațiilor tehnice care făceau parte din autorizația de construcție. Din interpretarea coroborată a alin. 2 și 3 al art. 10 din L. nr. 1. rezultă că se restituie în natură terenurile pe care se află construcții ridicate fără autorizație înainte sau după 1 ianuarie 1990. Starea de insolvență a SC M. SA nu împiedică restituirea în natură a terenului, fiind aplicabile prevederile lit. f a art. 1 cap. I din Normele Metodologice de aplicare a L. nr. 1., terenul preluat abuziv neintrând în averea debitorului. Recurenta SC M. SA a formulat și concluzii scrise prin care a solicitatrespingerea recursului declarat de A. Analizând recursurile declarate de pârâta SC M. SA B.-M. și chemata îngaranție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIîmpotriva sentinței civile nr. 220 din (...) a T. M., Curtea reține următoarele: 1. Recursul declarat de pârâta S. M. S. este nefondat. Primul motiv de recurs se referă la existența certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M03, nr.(...), eliberate la data de (...) și relevanța acestora în cauză, fără a se arăta în concret în ce fel ar influența existența acestora soluția. Faptul că proprietatea imobilului în litigiu ar fi fost dobândită de către pârâtă prin aceste certificate, care nu au fost anulate sau desființate, nu influențează în nici un fel modul de soluționare al notificării formulate de reclamanți, soluția care se impune a fi pronunțată asupra acesteia fiind guvernată de prevederile L. nr.1., avându-se în vedere și decizia civilă nr.3. a C. de A. C., irevocabilă prin decizia civilă nr.5. a Î. C. de C. și J. În ceea ce privește posibilitatea restituirii în natură a terenului care face obiectul acțiunii, raportat la prevederile art.10 alin.2 și 3 din L. nr.1., se constată că în mod corect a interpretat și aplicat instanța de fond aceste texte de lege prin sentința atacată. Din economia celor două alineate ale art.10 rezultă că nu se restituie în natură terenurile preluate abuziv pe care s-au edificat construcții autorizate, restituindu-se în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de (...). Este deci evidentă intenția legiuitorului în sensul considerării ca excepție de la regula restituirii în natură numai a situației terenurilor pe care au fost edificate construcții autorizate în condițiile legii. În cazul dedus judecății pârâta nu a reușit să facă dovada edificării construcțiilor existente pe terenul preluat în mod abuziv de stat de la antecesorii reclamanților în condițiile prevăzute de lege, deci cu autorizație de construcție, astfel cum s-a precizat de către reclamanții intimați prin întâmpinare, și înainte de anul 1990 existând obligația legală de a edifica construcții numai după obținerea autorizației de construire conform D.ui nr.144/1958. Sunt lipsite deci de orice suport susținerile pârâtei recurente în sensul că este de notorietate faptul că în acea perioadă autorizarea se dădea prin simplul accept al autorităților. Starea de insolvență a pârâtei nu are de asemenea nici o influență din perspectiva legislației speciale aplicabile, asupra măsurilor reparatorii care se impun a fi acordate reclamanților pentru imobilul preluat abuziv de stat, deținut de către pârâtă. Privitor la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, critica formulată în recurs este de asemenea neîntemeiată. Valoarea despăgubirii la care este îndreptățită pârâta de la chemata în garanție A. a fost stabilită de instanța de fond raportat la dispozițiile deciziei în interesul legii nr.18/2011, neputând fi stabilit cuantumul despăgubirii într-o altă modalitate decât cu încălcarea acesteia, ceea ce nu este permis raportat la prevederile art.3307alin.4 C.pr.civ. În cazul în care în momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești vor apărea dificultăți în ceea ce privește calculul efectiv al cuantumului despăgubirilor, raportat la susținerile pârâtei în sensul că nu se mai întocmesc raportări contabile, pârâta aflându-se în procedura lichidării judiciare, există alte modalități prevăzute de lege pentru remedierea situației, neputându-se însă anticipa pe baza unor simple speculații privitoare la faza de executare a hotărârii judecătorești. De altfel se constată că recurenta solicită stabilirea despăgubirii fie la valoarea de evaluare, fie la valoarea contabilă a bunului de la data ieșirii acestuia din patrimoniul său, actualizată cu indicele de inflație, ori această din urmă variantă a fost aleasă de instanța de fond, raportat la conținutul deciziei în interesul legii menționată mai sus. 2.Recursul declarat de chemata în garanție este de asemenea nefondat. Referitor la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în temeiul prevederilor art.324din O.U.G. nr.8., se apreciază de către Curte că nu se pune problema inadmisibilității acesteia. Alin.2 al acestui text de lege prevede că instituțiile publice implicate vor plati societăților comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care sa reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Având în vedere conținutul său, rezultă că nu se instituie o interdicție de obținere a despăgubirii prin formularea unei cereri de chemare în garanție în condițiile art.60 alin.1 C.pr.civ., cerere care conform art.61 lin.1 C.pr.civ. trebuie depusă o dată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, judecându-se ca regulă o dată cu cererea principală. Bineînțeles că soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale, respectându-se deci și condiția impusă de alin.2 al art.324din O.U.G. nr.8.. Motivul de recurs prin care se invocă obligarea în mod nelegal a chematei în garanție la despăgubiri reperezentând valoarea contabilă a terenului este axat în principal pe obiectul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din anul 1999, invocându-se că prin acesta s-au vândut doar acțiuni, iar nu și active ale societății, adică bunuri. În aceste condiții se apreciază că nu se poate puneproblema admiterii cererii de chemare în garanție formulate, obligația de garanție fiind aferentă numai în ceea ce privește garantarea existenței și posibilitatea execrcitării drepturilor transmise. Netemeinicia susținerilor chematei în garanție rezultă din prevederile art.324alin.1 din O.U.G. nr.8., text de lege special care derogă de la alte reguli în materie conform textelor de lege invocate de către chemata în garanție prin cererea de recurs. A. este motivul pentru care nu se impune analizarea tuturor temeiurilor de drept invocate în recurs care oferă o altă rezolvare, indiferent de conținutul acestora, nefiind aplicabile în cauză. A. text de lege este clar, aplicabilitatea sa în cauză nefiind contesată, stipulându-se că instituțiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. La art.3 lit.g din O.U.G. nr.8. este definită noțiunea de ". publica implicată";, fiind vorba de A. pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor S. sau orice minister de resort ori, dupa caz, o autoritate a administratiei publice locale, care are atributii de privatizare a unei societati comerciale,în situația din speță fiind vorba despre A., aspect de asemenea necontestat. Aceeași este situația și în ce privește cuantumul despăgubirii, acesta fiind stabilit în mod corect, cu respectarea prevederilor art.324din O.U.G. nr.8., raportat și la decizia în interesul legii nr.18/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu se pune problema stabilirii despăgubirii de către instanța de fond la valoarea de piață a terenului, dispozitivul sentinței fiind clar și menționând cuantumul despăgubirii ca fiind suma reperezentând valoarea contabilă a terenului în suprafață de 9407, restituit în natură reclamanților, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății. Art.30 din L. nr.137/2002 care ar limita cuantumul despăgubirilor, nu este aplicabil în cauză, acesta făcând parte din capitolul intitulat "Garanții și despăgubiri care pot fi acordate cumparatorilor";, referindu-se deci la despăgubiri care pot fi acordate într-o altă situație decât cea incidentă în cauză. Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză, împotriva sentinței civile nr. 220 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca legală și temeinică. Cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.2. întemeiată pe prevederile alin.2 al art.300 C.pr.civ. a fost respinsă ca lipsită de obiect în ședință publică, instanța rămânând în pronunțare pe recursurile declarate împotriva acesteia la primul termen de judecată stabilit în cauză de către curte. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. SA B.-M. și cel declarat de chematul în garanție S. R. prin AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 220 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Respinge cererea de suspendare ca lipsită de obiect. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 24 mai 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, ANA I. A. C. A. A. C. G., C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 3309/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5049/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
