Decizia civilă nr. 340/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 340/R/2012
Ședința publică din 27 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. G. : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. M. și recursul declarat de reclamantul L. A., împotriva sentinței civile nr. 1651 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor
Publice reprezentat prin D. a jud. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
Recursul declarat de reclamantul L. A., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului recurent.
C. constată că atât pârâtul recurent prin memoriul de recurs (f. 8 din dosar), cât și reclamantul recurent, prin propriul memoriu de recurs (f. 11 și 14 din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că recursul reclamantului a fost formulat, motivat și redactat de către doamna avocat B. M., iar la f. 15 din dosar se găsește împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamantul recurent L. A. a împuternicit-o pe doamna avocat B. M. pentru redactarea recursului, însă nu și pentru susținerea recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
În privința recursului declarat de pârât, C. din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a pârâtului în a mai critica petitul având ca obiect acordarea daunelor morale, având în vedere că acest petit a fost respins de către instanța de fond, iar în ceea ce privește restul motivelor de recurs, C. constată că acestea intră sub incidența prevederilor art. 302 C.pr.civ., art. 303 C.pr.civ. alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ. și art. 306 C.pr.civ., respectiv este incidentă excepția nulității recursului.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei Parchetu-lui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acesteia ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca fiind nefondat, iar în privința recursului declarat de pârât, solicită admiterea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1651 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul L. A. în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M., și s-a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului prin sentința penală nr. 1797/1957 a T.ui M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 700.000 euro cu titlu de despăgubiri morale.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din L. nr. 2., condamnarea aplicată reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire, prevăzută de art. 209 Cod penal, prin sentința penală nr. 1797/(...) pronunțată de T. M. C. este considerată de L. nr. 2. condamnări cu caracter politic și în temeiul art. 1 din L. nr. 2., tribunalul a constatat caracterul politic al acestei condamnări.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, s-a reținut că în au fost publicate Deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
C. a apreciat că relativ la textul legal care trebuie supus examinării, C. a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
L. nr. 2. este o lege specială și a creat un cadru special pentru introducerea unei acțiuni civile în reparații patrimoniale a daunei morale, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2..
În ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor Legii nr. 2., s-au reținut următoarele: legea civilă este de imediată aplicare de la momentul intrării ei în vigoare.
Prin principiul aplicării imediate a legii noi se înțelege regula de drept conform căreia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi.
L. civilă nouă se aplică atât situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la momentul intrării ei în vigoare, cât și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute.
Simpla recunoaștere prin lege a unor drepturi generale și abstracte nu înseamnă că legiuitorul nu va putea pe viitor modifica (fie în sensul restrângerii, fie în sensul extinderii, fie în sensul suprimării), respectivele prevederi legale. O astfel de modificare, completare sau abrogare este posibilă fără a se încălca principiul neretroactivității dacă drepturile respective au rămas la stadiul de situație legală abstractă sau dacă în urma manifestării de voință a subiectului de drept, respectiva situație legală nu s-a concretizat până la momentul intrării în vigoare a legii noi, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fie printr-un alt act de autoritate generator de drepturi concrete.
În consecință, atâta timp cât dreptul persoanei îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii nu era stabilit prin hotărâre definitivă, instanțele trebuie să aplice normele de drept material în vigoare la momentul soluționării pricinii.
Ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
Dar, în măsura în care raporturile juridice nu erau încă pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a noii legi, acele raporturi nu se vor putea consolida decât în limitele determinate de legea nouă și nu vor produce decât efectele pe care această lege le îngăduie.
Ca urmare, în cazul în care legea ulterioară modifică efectele viitoare sau le exclude, dispozițiile din legea ulterioară se aplică și la efectele actului anterior nerealizate încă sub vechea lege, întrucât ordinea publică trebuie să aibă în esența ei un caracter de unitate și de uniformă obligativitate pentru toți.
De asemenea, s-a reținut că nu se poate face confuzie între neretroactivitatea unei legi și neconstituționalitatea unei legi. Neconstituționalitatea unei legi are în vedere conformitatea acesteia cu legea fundamentală la momentul adoptării, promulgării și intrării ei în vigoare.
Decizia nr. 1. a C. C. prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2. este definitivă și obligatorie, dispozițiile declarate neconstituționale nemaiputând fi aplicate, deoarece și-au încetat efectele. Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu Constituția. Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căruia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. C., cu toate implicările ce decurg din aceasta asupra acțiunii pronunțate de reclamant. La momentul pronunțării prezenteisentințe nu mai există un temei juridic în L. nr. 2. pentru acordarea daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul L. A. și pârâtul S.
ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a J. M..
Reclamantul L. A. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că prin sentința recurată s-a admis în parte acțiunea reclamantului, s-a constatat caracterul politic al condamnării dar s-a respins cererea cu privire la daunele morale.
Consideră că nu au respectate dispozițiile art. 4 din L. nr. 2., dispoziții imperative conform cărora instanța avea obligația expres prevăzută de lege de a solicita dosarul în care s-a dispus condamnarea și solicitarea punctului de vedere al A. F. D. P. din România, deși s-a cerut expres respectarea acestor dispoziții.
Cunoscând deciziile de neconstituționalitate pronunțate de Curtea
Constituțională pe textele de lege aplicabile în speță, apreciază că prin pronunțarea soluției de respingere a acordării de daune morale lipsește legea de esența ei.
Pârâtul S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice - D. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a arătat că față de obligativitatea D. nr. 1358/(...) pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că statul nu mai datorează despăgubiri cu titlu de daune morale persoanelor care au suferit condamnări sau au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr.2..
Față de obligativitatea deciziei, S. Român nu mai datorează despăgubiri cu titlu de daune morale.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Referitor la motivele de recurs invocate de reclamant, C. reține că dispozițiile art. I pct. 1 din OUG nr. 62/2010 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1. a C. C. iar prin decizia nr. 1. Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a din L. nr. 2. sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 „Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie . Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele ju ridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există.
Nu se poate susține că aceste decizii se vor aplica doar cauzelor viitoare deoarece textul legal anterior indicat prevede că dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice. Or dacă își încetează efectele nu mai pot fi aplicate.
Nu se poate susține că aceste decizii ale C. C. ar avea efect retroactiv cât timp se aplică unei situații prezente iar nu uneia din trecut.
Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există, nefiind vorba de o încălcare a principiului neretroactivității cât timp aplicarea se face pentru prezent și pentru viitor.
Susținerea că nu au fost respectate dispozițiile art. 4 din L. nr. 2., cărora instanța avea obligația expres prevăzută de lege de a solicita dosarul în care s-a dispus condamnarea și solicitarea punctului de vedere al A. F. D. P. din
România, nu poate fi primită deoarece textul legal prevede obligația instanței să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al A. F. D. P. din România, dar dacă dosarul poate fi reconstituit pe altă cale, cum s-a întâmplat în speță prin comunicarea din partea M.ui Apărării Naționale (filele 36-61 dosar fond) atunci se poate constat că obligația de reconstituire a dosarului a fost îndeplinită de instanță.
În privința recursului declarat de pârât, C. constată că este incidentă excepția lipsei de interes a pârâtului în ceea ce privește critica referitoare la problematica acordării daunelor morale, având în vedere că acest petit a fost respins de către instanța de fond.
C. mai constată că în ceea ce privește restul motivelor de recurs, acestea intră sub incidența prevederilor art. 302 C.pr.civ., art. 303 C.pr.civ. alin. 1, 2 și
3 C.pr.civ. și art. 306 C.pr.civ., respectiv este incidentă excepția nulității recursului ca nemotivat dat fiind că nu s-a indicat nici un motiv de nelegalitate pentru partea admisă din acțiune ce a fost admisă relativ la constatarea caracterului politic al condamnării.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. A. precum și constată nulitatea recursului declarat de pârâtul S. ROMÂN prin M. F. P. împotriva sentinței civile nr. 1651 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I. D. C. A. A. P.
G. A. A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - Țiplea D. - Tribunalul Maramureș
| ← Decizia civilă nr. 1627/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1228/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
