Decizia civilă nr. 4553/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4553/R/2012
Ședința din 1 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A. G. ȘI A. M. împotriva deciziei civile nr. 44 din 6 iulie 2012 a T.ui Sălaj pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimatul P. G., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți A. G. și A. M., avocat M. M., care depune împuternicire avocațială la dosar, pârâtul intimat P. G., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 octombrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat P. G., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamanților recurenți.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 9,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, precum și chitanța privind achitarea onorariului avocațial și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Pârâtul intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și în consecință, stabilirea liniei de hotar conform anexei 6, respectiv punctul 7 din concluziile raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat P. G. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 40 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 973 din 05 martie 2012 pronunțată de
Judecătoria Zalău în dosar nr. (...) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții A. G. și A. M. împotriva pârâtului P. G. și în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF
7018/N Z. cu nr. cad. 6707 și imobilul proprietatea pârâtului cu nr. cad
2097/1 înscris în T.P nr. 4. din (...) poziția 1, intravilan, pe linia de culoare verde, marcată cu segmentul A-B evidențiată în planul de situație anexa 5 la raportul de expertiza, de la fila 119 din dosar, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâtul P. G. a fost obligat la plata în favoarea reclamanților a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut potrivit
CF 7018/N Z. nr. cad.6707 - imobilul teren extravilan în suprafață de 585 mp. este proprietatea tabulară a reclamanților A. G. și A. M.
A. teren face parte din imobilul cu suprafața de 2800 mp notat în T.P nr. 4. din data de (...) pe numele lui A. V. și se compune din: arabil cu suprafața de 2200 mp și curte cu construcții cu suprafața de 600 mp. A. imobil a fost dezmembrat în mai multe parcele și înscris în CF după cum urmează: CF nr. 7015/N sub nr. cad. 6704, CF 7016/N sub nr. cad. 6705, CF 7017/N sub nr. cad. 6707 și CF 7018/N nr. cad.6707.
Prin titlul de proprietate nr. 4. din (...) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului P. G. și asupra unei suprafețe de teren de
4300 mp. U., parcela fost dezmembrată în două parcele cu numere cadastrale noi: parcela cu nr. cad nou 2097/1. teren extravilan cu suprafața de 2760 mp a rămas în favoarea pârâtului P. G. și parcela cu nr. cad nou
2097/2- teren extravilan cu suprafața de 1540 mp a trecut în proprietatea
SC C. SA Z..
Prin expertiza topografică efectuată în cauză, s-a stabilit că părțile dețin și folosesc suprafețe de teren mai mici în comparație cu cele înscrise în titlurile de proprietate și cu cele intabulate în cărțile funciare respective.
Terenul înscris în TP nr. 4., proprietatea pârâtului apare ca având o suprafață scriptică de 4300 mp în timp ce conform folosinței faptice are o suprafață de 2399 mp la care se adaugă și suprafața de 1540 mp vândută la SC C. SA rezultând o suprafață totală de 3939 mp cu 361 mp mai puțin decât este înscris în CF.
Terenul înscris în T.P. nr.4. proprietatea reclamanților (și alții) dețin o suprafață totală de 2846 mp, cu 46 mp mai mult decât este înscris în titlul de proprietate.
Expertul a mai constatat că diferențele dintre suprafețele rezultate în urma variantelor întocmite și suprafețele din documentele și schițele de care s-a ținut seama se datorează metodelor de lucru și aparaturii moderne care există în prezent.
Argumentele pentru care prima instanță a optat pentru stabilirea liniei de hotar conform anexei 5 sunt următoarele:
Dreptul de proprietate al părților din proces s-a stabilit prin titluri de proprietate care au avut la baza procesele verbale de punere în posesie întocmite de comisia locală de fond funciar și schițele de punere în posesie întocmite de aceiași comisie.
Prin urmare, documentațiile de intabulare și schițele ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al părților din proces trebuia să respecte planul parcelar și schițele de punere în posesie, acte ce au stat la baza stabilirii dreptului de proprietate al părților.
Analizând însă dimensiunile terenului reclamanților conform documentației de intabulare, s-a constatat că frontul la stradă este de 22 mp, iar linia de mejdie dintre cele două proprietăți este de 19 m. A. dimensiuni se regăsesc și conform schiței de punere în posesie. Singurele diferențe care apar, sunt cu privire la celelalte două laturi, astfel pe documentația de intabulare au o dimensiune de 138,54 mp ,iar pe schița de punere în posesie de 137 mp. A. diferențe se datorează însă aparatelor moderne și metodelor folosite în prezent, astfel cum a arătat expertul.
Prin urmare instanța a constatat că documentația de intabulare a terenului reclamanților(și alții) respectă schițele de punere în posesie.
Pe de altă parte, intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară a reclamanților este anterioară identificării cu date de carte funciară a terenului pârâtului. Prin urmare, la identificarea terenului pârâtului cu date de carte funciară, expertul avea îndatorirea de a ține seama de intabulările deja efectuate de către vecini.
Apoi, deși pârâtul a solicitat ca stabilirea liniei de mejdie să fie conformă schițelor de punere în posesie, a remarcat că în ceea ce privește varianta stabilită, îi profită și acestuia. Conform schițelor de punere în posesie acesta ar fi trebuit să dețină o suprafață de 3885 mp iar conform anexei 5 acesta va deține o suprafață de 4093 mp.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a se stabili linia de mejdie conform anexei 6 din raportul de expertiză instanța constată că aceasta a fost stabilită conform documentației de dezlipire a terenului reclamanților, însă aceasta este subsecventă documentației de intabulare a terenului reclamanților care trebuie să primeze.
Prin decizia civilă nr. 4. din 6 iulie 2012 a T.ui Sălaj, a fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârât împotriva sentinței civile nr.973/(...) a Judecătoriei Z..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că atât terenul proprietatea reclamanților, cât și cel aflat în proprietatea pârâtului au fost dobândite de antecesorii acestora în baza Legii 18/1991 relevante pentru delimitarea proprietăților lor, prin urmare schelete de punere în posesie, întocmite în cadrul procedurilor reglementate de această lege.
Prima instanță, luând ca premisă împrejurarea că primii intabulați în
CF au fost reclamanții a adoptat întemeiat varianta prezentată în anexa 5 în varianta 4 din expertiză, fiind corectă observația consemnată în hotărârea apelată conform căreia la identificarea cu date de carte funciară a terenului pârâtului era necesar a se ține seama de intabulările deja efectuate de vecini.
Apelanții reclamanți nu pot pretinde stabilirea unei alte linii de hotar decât aceea rezultată din intabularea primară a terenului, conform documentației prezentate de antecesoarea lor, limitele rezultate ca urmare a dezmembrării suprafeței de 585 mp în favoarea lor nefiind posibil a modifica în vreun fel limitele inițial stabilite.
Tot astfel, prin intabularea în C. a terenului proprietatea antecesorului pârâtului, aceasta a consimțit limitele topografice deja existente acceptându- le prin simplu fapt că nu a atacat încheierea de intabulare a vecinilor de teren.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții A. G. și A. M. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și în consecință, schimbarea sentinței în sensul stabiliri liniei de hotar, conform anexei 6 pct. 7 din concluziile raportului de expertiză.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.
7 Cod proc.civ., recurenții au arătat că prima instanță a stabilit linia de hotar într-o variantă pe care nu a cerut-o niciuna dintre părți. Cu ocazia acordării cuvântului în fond, reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar conform pct. 7 din expertiză, arătând că această variantă reprezintă starea de fapt și de drept în cauză, conform documentației de dezlipire aflată în baza de date a O. de C. și P. I.. Conform acestei variante, terenul reclamanților ar avea o suprafață de 2800 mp, care corespunde atât suprafeței din titlu, cât și celei intabulate, iar pârâtul ar fi avut cu 212 mp mai puțin decât suprafața totală.
Pârâtul a solicitat admiterea acțiunii și stabilirea liniei de hotar conform anexei 3 din raportul de expertiză, corespunzătoare schiței de punere în posesie, variantă în care ar fi avut cu 415 mp mai puțin.
Prin urmare, varianta pe care au solicitat-o prin cuvântul în fond prin apel și recurs este cea în care pârâtul ar fi avut o suprafață mai mică în minus, aceasta fiind varianta corectă și din punct de vedere al documentației și al ordinii intabulării părților. M. de suprafață constatat la pârât provine probabil din vânzarea pe care acesta a efectuat-o către CEMACOM SA.
Prin întâmpinarea depusă intimatul P. G. s-a opus admiterii recursului, arătând că susținerile recurenților cu privire la minusul de teren din parcela lui sunt nereale, deoarece linia de hotar a carierei de pământ are o lungime de 1,5 km și este pichetată pe toată lungimea ei cu stâlpi de beton marcați conform documentației aferente zonei.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat instanței să ia în considerare și cheltuielile avocațiale pe care le-a suportat pe parcursul soluționării apelului
și a anexat chitanța avocațială, arătând că avocata care l-a reprezentat a omis să depună chitanța la dosarul cauzei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Dreptul de proprietate al reclamanților pentru suprafața de 2846 mp a fost dobândit de antecesorul lor în baza Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 4. și a avut la bază procesele verbale și schițele de punere în posesie întocmite de C. locală de fond funciar Z..
Cu ocazia măsurătorilor efectuate de către expert s-a constatat că suprafața deținută în realitate de către reclamant este mai mare cu 46 mp decât cea trecută în titlul de proprietate.
Reclamanții au dobândit prin donație suprafața de 585 mp din terenul ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr. 4..
Dreptul de proprietate al pârâtului a fost stabilit în baza Legii nr.
18/1991 prin titlul de proprietate 4. pentru suprafața de 4300 mp, în realitate suprafața fiind de 3939 mp, cu 361 mp mai puțin decât este înscris în cartea funciară.
Așa cum cu valoare de principiu a statuat și prima instanță, pe calea unei acțiuni în grănițuire este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre cele două fonduri, adică acea linie de graniță originară stabilită fie prin voința comună și concordantă a proprietarilor, fie prin hotărâre judecătorească sau lege. Cele de mai sus implică și concluzia că la stabilirea, pe cale judiciară, a liniei de graniță nu este determinantă asigurarea în totalitate a suprafețelor de teren înscrise în cartea funciară, ori, după caz, în titlurile de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece atât în cartea funciară, cât și, prin analogie, asemenea titluri de proprietate garantează existența dreptului, dar nu și întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeței de teren la care s-ar referi.
Atunci când între amplasarea în concret a unor suprafețe de teren determinată cu observarea liniilor de graniță vechi și a ceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafețelor înscrise în cartea funciară ori în titlurile de proprietate, trebuie să primeze acelei limite ale fondurilor care corespund folosinței.
Această regulă de principiu este avută în vedere și în prezenta cauză, astfel că instanța o va lua în considerare. Astfel, prin expertiza tehnicăefectuată în cauză s-a stabilit că diferențele de suprafață în plus și respectiv minus între titlurile de proprietate, schițele și procesele verbale de punere în posesie se datorează metodelor de lucru și aparaturii folosite.
Legal a ținut seama instanța de acest aspect, cât și de faptul că antecesorul reclamanților și-a intabulat dreptul de proprietate pe baza unei expertize de specialitate, că reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate pe baza unei expertize și a unei documentații de dezmembrare întocmite de un expert, care a respectat prima intabulare a antecesorului lor, cât și schițele și procesele verbale de punere în posesie.
Pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate ulterior intabulării dreptului de proprietate al reclamanților, cu ocazia acestei operațiuni expertul ținând seama de intabulările deja efectuate de vecini, inclusiv de către reclamanți.
Varianta aleasă de instanță, cea din anexa 5 varianta 4 din expertiză este legală, situație în care este fără relevanță că părților nu li se asigură întreaga suprafață de teren menționată în titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, urmând a se ține seama de statuările făcute cu privire la intabularea dreptului de proprietate al reclamanților și pârâtului, ocazie cu care au fost acceptate limitele topografice stabilite prin expertizele în baza cărora și-au intabulat dreptul de proprietate.
Cu privire la cererea intimatului referitoare la cheltuielile de judecată aferente apelului, curtea reține că această cerere nu poate fi analizată, având în vedere că pârâtul nu a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.
4. iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimatului P. G. suma de 40 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de deplasare.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. G. ȘI A. M. împotriva deciziei civile nr. 44 din 6 iulie 2012 a T.ui Sălaj pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului P. G. suma de 40 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B.
Red. I.A. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel. M. Lazoc, D.I.
| ← Decizia civilă nr. 53/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 39/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
