Decizia civilă nr. 3309/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 3309/R/2012

Ședința publică din 29 iunie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-D. C.

JUDECĂTORI: A.-A. P.

C.-M. CONȚ

G. : A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 358 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantele M. G. și M. I., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantele intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..

S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reclamantelor intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantele intimate.

C. constată că prin memoriul de recurs (f. 5 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

De asemenea, C. constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost expediată prin poștă de reclamantele intimate, prin intermediul domnului avocat D. J. A., prin care acestea solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorar de avocat în sumă de 300 lei pentru redactarea întâmpinării, conform chitanței nr.

18/(...) anexată la întâmpinare, precum și judeca-rea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., iar la întâmpinare au fost anexate următoarele: o copie de pe certificatul de moștenitor nr. 146/(...) eliberat de B. F. M., împuternicirea avocațială nr. 23/(...), care atestă împrejurarea că reclamantele intimate M. G. și M. I. l-au împuternicit pe domnul avocat D. J. A. pentru redactarea întâmpinării în dosarul nr. (...) al C. de A. C. și chitanța nr. 18/(...), care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 300 lei.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M., cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că prin sentința penală nr. 320/1960 a T. M. C., numitul M. I.-P., tatăl reclamantei M. G. și soțul reclamantei M. I., a fost condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra ordinei sociale prevăzut de art. 209 C., iar în perioada (...) - (...) a executat această pedeapsă, care potrivit L. nr.

2., este de drept o condamnare cu caracter politic, astfel încât, instanța de fond în mod corect a obligat pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata cheltuielilor de judecată și, de asemenea, având în vedere că prin procesul- verbal încheiat la data de (...), a cărui copie se află la f. 35 din dosarul instanței de fond, s-a făcut evaluarea bunurilor confiscate de la numitul M. I.-P. în urma condamnării acestuia.

C. reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 358/(...), pronunț ată de T ribun alul M ar amu reș în dos arnr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantele M. G. și M. I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 1.950 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate urmare condamnării cu caracter politic aplicată defunctului M. I. prin sentința penală nr. 320/(...), pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 342/1960.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic a prizonieratului defunctului M. I. în URSS în perioada noiembrie 1944- decembrie 1947.

S-au respins toate celelalte capete de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune morale și restul pretențiilor reprezentând despăgubiri materiale.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 1042 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Potrivit art. 1 din L. nr. 2. cu modificările ulterioare:

(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.

(2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 -

209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228,

228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14,

268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din

Codul penal din 1936, republicat în Monitorul O., Partea I, nr. 48 din 2 februarie

1948, cu modificările și completările ulterioare; b) L. nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența

și interesele S.ui, publicată în Monitorul O. nr. 31 din 6 februarie 1941; c) L. nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în

Monitorul O. nr. 134 din 16 iunie 1947; d) D. nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P.e Române, publicat în Monitorul O. nr. 196 din 25 august 1948; e) art. 4 și 5 din D. nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din L. nr. 187/1945, publicat în Buletinul O. nr. 1 din 2 martie 1949; f) art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din D. nr.

183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul O. nr. 25 din 30 aprilie 1949; g) L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul O. nr.

12 din 15 ianuarie 1949; h) D. nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul O. nr. 54 din

26 iunie 1950; i) D. nr. 199/1950 pentru modificarea L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul O. nr. 68 din 12 august 1950; j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în

Buletinul O. nr. 79 bis din 21 iunie 1968.

(3) Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.

(4) Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4.

Art. 3 din L. nr. 2. arată următoarele: Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: a) D. nr. 6 din 14 ianuarie 1950, D. nr. 60 din 10 martie 1950, D. nr. 257 din 3 iulie 1952, D. nr. 258 din 22 august 1952, D. nr. 77 din 11 martie 1954 și

D. nr. 89 din 17 februarie 1958; b) H. C. de M. nr. 2., H. C. de M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, H. C. de

M. nr. 344 din 15 martie 1951, H. C. de M. nr. 3., H. C. de M. nr. 1.554 din 22 august 1952, H. C. de M. nr. 337 din 11 martie 1954, H. C. de M. nr. 237 din 12 februarie 1957, H. C. de M. nr. 282 din 5 martie 1958 și H. C. de M. nr. 1.108 din

2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a

Securității P.orului;d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M.ui A. I.; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M.ui A. I.; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M.ui Securității S.ui.

ART. 4*) (1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al A. F. D. P. din

România.

(4) Cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

(5) Judecarea acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului.

(6) H. pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

"ART. XXVI - Dispozițiile [...] art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din L. nr.

2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi."

În speță, prin sentința penală nr. 320/19 iulie 1960, pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 342/1960, defunctul M. I. P., născut la data de (...), a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut de art. 209 pct. 2 lit. c Cod penal - fila 58 din dosar.

Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., condamnarea defunctului M. I. P. prin sentința penală nr. 320/19 iulie 1960 este considerată drept o condamnare cu caracter politic, încadrându-se în prevederile legii, așa cum arată și reclamantele - fila 34.

În ceea ce privește capătul de cerere vizând constatarea caracterului politic al prizonieratului în URSS suportat de defunctul M. I. P. în perioada (...)-(...), sunt de reținut următoarele: L. nr.2. are un caracter reparator și recompensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Acest aspect rezultă din însuși titlul legii care se numește „. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989";.

În speță, măsura internării într-un lagăr de prizonieri s-a dispus anterior perioadei vizată de către dispozițiile L. nr.2., pe de o parte, iar pe de altă parte, au existat și alte acte normative care au acoperit perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. E. vorba de dispozițiile D.ui-lege nr.1.,care a instituit o serie de drepturi și facilități pentru persoanele care după

6 martie 1945, din motive politice, au făcut obiectul unor condamnări sau măsuri administrative, cum ar fi: internarea în spitale psihiatrice, domiciliul obligatoriu, strămutarea în alte localități, etc.; a acordat aceleași drepturi și persoanelor care au fost deportate după 23 august 1944 în străinătate sau au fost luați prizonieri ori menținuți în această stare de armata sovietică după 23 august 1944 și încheierea armistițiului din septembrie 1944. De asemenea, OG nr.105/1999 acordă aceleași gen de drepturi persoanelor care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au făcut obiectul unor persecuții din motive etnice, precum: deportarea în ghetouri, lagăre de concentrare în străinătate, privarea de libertate în locuri de deținere sau lagăre de concentrare, refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate, detașamente de muncă forțată, supraviețuitori ai trenului morții.

Totodată văzând și dispozițiile OUG nr.2. care instituie calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și un sistem de drepturi pentru cei care în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989 au fost condamnați pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, se poate trage concluzia că situația constând în prizonierat nu creează vocație la drepturile prevăzute de L. nr.2..

E. evident că voința legiuitorului, așa cum rezultă în mod neîndoielnic din textul L. nr.2., a fost aceea de a reglementa exclusiv consecințele măsurilor represive dispuse de S. Român și autoritățile sale după 6 martie 1945, iar nu de a repara și consecințele nefaste cauzate de abuzurile armatei sovietice.

Așa fiind, în condițiile în care situația reclamantului nu se grefează pe situațiile reglementate de L. nr.2., o interpretare extensivă a dispozițiilor acestui act normativ, ar constitui o încălcare a dispozițiilor art.124 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. E. irelevant faptul că măsura prizonieratului, dispusă înainte de

6 martie 1945 s-a prelungit după această dată, atâta timp cât legea se referă cu necesitate la luarea măsurii exclusiv după data de 6 martie 1945, iar nu și anterior.

Prizonierilor de război nu li se aplică dispozițiile L. nr. 2., deoarece această lege se referă la cu totul și cu totul alte ipoteze, respectiv la condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie

1945.

Foștii prizonieri din cel de-al doilea război mondial nu pot beneficia de prevederile L. nr. 2., deoarece căderea în captivitate nu constituie „condamnare cu caracter politic"; (art. 1 alin. 1) și nici „măsură administrativă cu caracter politic"; (art. 3 alin. 1) astfel că prizonieratul nu se încadrează în ipotezele reglementate de L. nr. 2..

Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul L. nr. 2..

În ceea ce privește posibilitatea acordării de daune morale sunt de reținut următoarele considerente:

În au fost publicate Deciziile C. Constituționale nr. 1358/2010 și nr.

1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Obiectul celor doua excepții de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic șimăsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-

22 decembrie 1989.

C. a apreciat că textul legal care trebuie supus examinării este art. 5 alin.

(1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2., având următorul cuprins:

";(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

În motivarea acestei aprecieri, Curtea Constituțională a observat că autorul excepției de neconstituționalitate - S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. - a criticat doar soluția acordării de despăgubiri, neavând relevanță împrejurarea că ulterior sesizării C. textul legal menționat mai sus a fost modificat, în sensul plafonării despăgubirilor. De altfel, C. a subliniat și că cea de-a doua soluție legislativă cuprinsă în art. 5 alin. (1) lit. a), astfel cum a fost modificat și completat, referitoare la plafonarea cuantumului despăgubirilor, a fost declarată neconstituțională prin D. nr. (...).

C. a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.

În esență C. a reținut că dispozițiile legale criticate aduc atingere valorii supreme de dreptate, care este una dintre valorile esențiale ale statului de drept, astfel cum este proclamată în prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție.

Astfel, observând paralelismul de reglementare, în sensul că despăgubirile prevăzute de dispozițiile de lege criticate au același scop cu indemnizația prevăzută de art. 4 din D.-lege nr. 1., C. conchide că despăgubirile morale prevăzute de textul legal supus examinării nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile. Tot astfel, prin introducerea posibilității moștenitorilor de gradul II de a beneficia de despăgubiri pentru daune morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist, legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează acordarea acestor despăgubiri, și anume cel al echitații și dreptății.

C. a constatat și încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia ";În

România, respectarea [...] legilor este obligatorie";, având în vedere că reglementarea criticată încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000, republicată. Astfel, în primul rând, violarea acestei legi s-a produs prin paralelismul de reglementare privind daunele morale realizat prin D.-lege nr. 1., și OUG nr. 2., pe de o parte, și prin L. nr. 2., pe de altă parte. În al doilea rând, încălcarea L. nr. 24/2000 s-a produs prin faptul că reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată, astfel cum pretind expres dispozițiile acestui act normativ. În al treilea rând, textul de lege criticat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice.

În conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea C. Constituționale, decizia prin care se constatăneconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicare. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale.

Prin D. nr. 12 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. 14/2011 Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. B. și C. de conducere al C. de A. G. și a stabilit că, urmare a deciziilor C. Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul O.. D. este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

L. nr. 2. este o lege specială și a creat un cadru special pentru introducerea unei acțiuni civile în reparații patrimoniale a daunei morale, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2..

În ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor L. nr. 2., sunt de reținut următoarele: legea civilă este de imediată aplicare de la momentul intrării ei în vigoare.

Prin principiul aplicării imediate a legii noi se înțelege regula de drept conform căreia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi.

L. civilă nouă se aplică atât situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la momentul intrării ei în vigoare, cât și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute.

Simpla recunoaștere prin lege a unor drepturi generale și abstracte nu înseamnă că legiuitorul nu va putea pe viitor modifica (fie în sensul restrângerii, fie în sensul extinderii, fie în sensul suprimării, respectivele prevederi legale. O astfel de modificare, completare sau abrogare este posibilă fără a se încălca principiul neretroactivității dacă drepturile respective au rămas la stadiul de situație legală abstractă sau dacă în urma manifestării de voință a subiectului de drept, respectiva situație legală nu s-a concretizat până la momentul intrării în vigoare a legii noi, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fie printr-un alt act de autoritate generator de drepturi concrete.

În consecință, atâta timp cât dreptul persoanei îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii nu era stabilit prin hotărâre definitivă, instanțele trebuie să aplice normele de drept material în vigoare la momentul soluționării pricinii.

Ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

Dar, în măsura în care raporturile juridice nu erau încă pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a noii legi, acele raporturi nu se vor putea consolida decât în limitele determinate de legea nouă și nu vor produce decât efectele pe care această lege le îngăduie.

Ca urmare, în cazul în care legea ulterioară modifică efectele viitoare sau le exclude, dispozițiile din legea ulterioară se aplică și la efectele actului anterior nerealizate încă sub vechea lege, întrucât ordinea publică trebuie să aibă în esența ei un caracter de unitate și de uniformă obligativitate pentru toți.

De asemenea, este de reținut că nu se poate face confuzie între neretroactivitatea unei legi și neconstituționalitatea unei legi.

Neconstituționalitatea unei legi are în vedere conformitatea acesteia cu legea fundamentală la momentul adoptării, promulgării și intrării ei în vigoare.

D. nr. 1358/2010 a C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2. este definitivă și obligatorie, dispozițiile declarate neconstituționale nemaiputând fi aplicate, deoarece și-au încetat efectele. Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu Constituția. Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căruia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. Constituționale, cu toate implicările ce decurg din aceasta asupra acțiunii pronunțate de reclamant. La momentul pronunțării prezentei sentințe nu mai există un temei juridic în L. nr. 2. pentru acordarea daunelor morale.

În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, sunt de reținut următoarele aspecte:

Potrivit art. 5 din L. nr. 2. cu modificările ulterioare (1) orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: litera b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare; c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.

L. prevede acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare. E. vorba de o dispoziție specială, de strictă interpretare. În baza art. 5 lit. b din L. nr. 2. nu pot fi acordate sumele actualizate achitate cu titlu de cheltuieli judiciare dispuse în procesele penale sau sumele achitate cu titlu de amenzi penale sau amenzi corecționale la care a fost obligat condamnatul prin hotărârea penală, pentru că legea nu prevede despăgubiri pentru aceste categorii de sume. N. art. 2 din L. nr. 2. nu se referă la cheltuielile judiciare și amenzile penale sau corecționale menționate în hotărârile de condamnare.

De asemenea, în baza art. 5 lit. b din L. nr. 2. nu pot fi acordate sume reprezentând beneficiul nerealizat de către defunct începând cu (...) și până la (...), pretinse de reclamante, deoarece art. 5 alin. 1 lit. b conține dispoziții de strictăinterpretare, care se referă doar la bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare.

În ceea ce privește bunurile confiscate urmare condamnării cu caracter politic, tribunalul reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 320/(...) a T. M. C., defunctul M. I. P., tatăl reclamantei M. G. și soțul reclamantei M. I. i s-a confiscat întreaga avere.

Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză a analizat bunurile menționate în precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...) - file 33-34 și a concluzionat în sensul stabilirii unei valori reactualizate a acestora în cuantum de 1.950 lei - fila 132 din dosar.

Cu privire la această sumă, fiind îndeplinite cerințele art. 5 alin. 1 lit. b din

L. nr. 2., tribunalul va admite în parte acțiunea, îl va obliga pe pârât la plata către reclamante a sumei de 1950 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate urmare condamnării cu caracter politic aplicată defunctului M. I.-P. prin sentința penală nr. 320/(...), pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 342/1960.

Pentru considerentele arătate în cele ce preced, vor fi respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic a prizonieratului defunctului în URSS, precum și toate celelalte capete de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune morale și restul pretențiilor reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata către reclamante a sumei de 1042 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul pentru expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, justificate cu chitanțele aflate la dosar";.

Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at recur s, în ter men leg al, p âr âtul S. Ro mân

pr in M in is terul F in anțelor Publ ice , solicitând, în temeiul art. 312 alin. 1 prima ipoteza, art. 304 pct. 4, 7, 9 și art. 304^{1C.pr.civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sau modificarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.}

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere greșita a probelor administrate în cauză. Astfel, cu prilejul soluționării cererii introductive instanța a admis in parte cererea constatând caracterul politic al condamnării, fără a efectua o minima verificare a faptelor care au condus la condamnarea autorului reclamantelor.

Instanța de fond a dispus obligarea S.ui Român reprezentat prin Ministerul

Finanțelor Publice la plata unei sume de 1.950 lei pentru bunurile pentru care reclamanții au susținut ca au făcut parte din patrimoniul antecesorului lor, fara a analiza din punct de vedere legal, admisibilitatea obligării directe a M.ui F., deși din probele administrate nu rezulta ca bunurile confiscate au intrat in patrimoniul bugetului general consolidat sau in bugetul unității administrativ teritoriale.

Din acest punct de vedere, apreciază recurentul, se impune casarea cu trimitere pentru lămurirea acestui aspect. In cazul in care bunurile confiscate au intrat în patrimoniul unității administrativ-teritoriale sau a M.ui de I. trebuiau citate aceste autorități. Tot în ceea ce privește soluționarea capătului de cere referitoare la restituirea valorii bunurilor confiscate, trebuia ca reclamantele să probeze că sunt singurele care au vocație succesorală, respectiv, dreptul de a încasa despăgubiri pentru bunuri ce au aparținut antecesorului lor. Singura proba concludenta din acest punct de vedere ar fi fost certificatele de moștenitor, acte ce nu au fost depuse la dosarul de fond.

Ca problema preliminara soluționării cererii de recurs, recurentul a pus în discuția părților stabilirea corecta a părților si a calității acestora, recurentulinvocând lipsa stabilirii unui cadru procesual corespunzător, în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2. (despăgubiri pentru bunurile confiscate):

Referitor la calitatea procesuala activa a reclamantelor, este de observat ca, art. 5 alin.1 din L. nr. 2. prevede două situații juridice complet diferite. Astfel, lit. a prevede situația acordării de despăgubiri materiale pentru daunele morale suferite, iar lit. b, despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate. Apreciază că în cazul solicitării de despăgubiri pentru bunurile confiscate reclamantele trebuie sa probeze faptul ca sunt singurele îndreptățite sa culeagă moștenirea după defunct si faptul ca aceste bunuri au aparținut exclusiv acestuia sau drepturile care justifică îndreptățirea lor la formularea cererii. La dosar reclamanții au depus doar un proces-verbal referitor la bunurile confiscate si acte de stare civila, nefiind depus niciun certificat de moștenitor.

În ceea ce privește reprezentarea S.ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice in cererile ce vizează acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate: este de subliniat ca, in cadrul acestor cereri, Ministerul Finanțelor Publice sta in proces in nume propriu si nu in reprezentarea S.ui R.. Aceasta ipoteza este o consecința a modului de redactare al normei legale, aceasta precizând in art. 5 alin. 2 din L. nr. 2. explicit ca plata acestora se face de către Ministerul Finanțelor Publice. T., in ceea ce privește reprezentarea S.ui Român, pentru bunurile confiscate, aceasta nu se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice, ci doar de către autoritățile publice care cunosc situația juridica a acestor bunuri. Aceste ipoteze se regăsesc in D. nr. 31/1954, norma legală care la art. 25 și art. 37 stabilește ca, S. Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice doar in cazurile in care nu exista o alta persona juridica îndreptățita la reprezentarea acestuia. Fiind vorba despre niște bunuri care au intrat in patrimoniul unității administrative ar fi fost de preferat citarea în cauza si a Primăriei si a C. Local Lăpuș, acestea dispunând de informațiile legate de aceste bunuri si posibilitatea sau imposibilitatea acestora de restituire.

In concluzie, apreciază recurentul, judecata a fost efectuata fara citarea corespunzătoare a tuturor părților. E. dreptul reclamantului de a chema in judecata persoanele cu care înțelege sa se judece, numai ca, instanța este obligata sa stabilească in concret raportul juridic dedus judecății si părțile din acest raport juridic, ceea ce nu s-a întâmplat la instanța de fond.

În ceea ce privește despăgubirile acordate pentru bunurile confiscate, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ., motivat pe următoarele:

După cum corect s-a apreciat in doctrina, exista un exces de putere atunci când puterea judecătoreasca săvârșește un act pe care numai puterea legislativa sau executiva îl poate face; atribuie valoare legala unor texte abrogate sau când tăgăduiește orice valoare unui text care încă are forța legala, când critica pe legiuitor sau face presiuni asupra lui (V.M. C.u, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Ed. N., B., 1997, pag. 387 - 388).

In spiritul celor enunțate mai sus vin si dispozițiile art. 4 din Codul Civil: "E. oprit judecătorului de a se pronunța, in hotărârile ce dă, prin cale de dispoziții generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse".

Astfel, instanța de fond nu a administrat probele necesare care sa constate caracterul politic al măsurii dispuse împotriva antecesorului reclamanților. Pe de alta parte, nu a fost stabilit cadrul procesual corect in ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate nefiind citat Ministerul de Interne (autoritatea care a executat măsura confiscării) sau autoritatea locală în patrimoniul căreia se presupune că au intrat bunurile confiscate.

H. recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind prezent motivul e recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

H. recurată este criticabila si prin prisma dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 3 si 5 C.pr.civ., norme ce stabilesc ca hotărârea trebuie sa cuprindă obiectul, cererilor si dovezile administrate împreuna cu motivele ce au format convingerea instanței si care pot duce printr-un raționament logic la dispozitivul hotărârii.

Recurentul apreciază că, in speță, este incident si motivul de modificare al hotărârii instanței de fond, prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Astfel, in dispozitiv sunt trecute soluții pentru mai multe capete de cerere, fără ca in cuprinsul hotărârii recurate sa existe o motivare asupra acestora: motivarea pentru care instanța de fond a apreciat ca cererea de acordare a despăgubirilor este întemeiata; îndeplinirea de către reclamanți a condițiilor de admisibilitate cerute de norma legala, etc.

Referitor la caracterul politic al măsurii administrative, în opinia recurentului, pentru a se stabili caracterul politic al condamnării, trebuiau administrate probe care sa justifice lupta politica dusa de M. I. P. T. L. nr. 2. specifica explicit ca acest act normativ se refera exclusiv la condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora dispuse de autoritățile române in perioada (...) - (...).

Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, reclamantele intimate M. G. ș i M. I.au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 300 lei.

În motivarea întâmpinării a fost reprodus dispozitivul sentinței instanței de fond, precum și, în esență, obiectul recursului pârâtului, arătându-se că ambele susțineri ale recurentului sunt nefondate: intimații-reclamanți, prin actele de stare civilă depuse în probațiune, au dovedit faptul că sunt mostenitori ai defunctului M. I. P.; Primăria și Consiliul Local Târgu Lăpuș nu au calitate procesuală, chiar dacă recurentul-pârât ar fi dovedit faptul că bunurile au ajuns în patrimoniul lor.

L. nr. 2. stabilește în mod clar cine sunt persoanele îndreptățire să introducă acțiunile (art. 4 alin.1, art. 5 alin. 1) întemeiate pe această lege specială precum și persoana juridică care are calitatea procesuală pasivă (art.4 alin.4).

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, invocând prevederile art. 304 pct. 4 C.pr.civ., solicitând rejudecarea cauzei pe fond, cu respingerea acțiunii de către reclamanți.

În cazul prevăzut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ. hotărârea instanțelor este casată în situația în care prin hotărârea pronunțată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Acest motiv de casare nu are aplicare în prezenta cauză si nu are nicio legătură cu motivarea formulată de recurentul-pârât în susținerea recursului.

În motivarea cererii de casare, recurentul-pârât invocă faptul că instanța de fond nu a administrat probele care erau necesare în vederea constatării caracterului politic al condamnării dispuse împotriva antecesorului intimaților - reclamanți și nu a citat Ministerul de Interne în calitate de autoritate care a executat măsura confiscării.

N. unul dintre aceste motive invocate, chiar dacă ar fi reale, nu se încadrează la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. (4 ) C.pr.civ., care ar duce la casarea sentinței primei instanțe.

Recurentul-pârât în motivarea în drept al recursului face trimitere și la prevederile arte 304 pct. (7) C.pr.civ., susținând faptul că "hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină".

Se arată că în "dispozitivul sentinței sunt trecute soluții pentru mai multe capete de cerere fără ca în cuprinsul hotărârii recurate să existe o motivareasupra acestora". Chiar dacă reclamantele nu sunt în totul de acord cu motivarea formulată de către instanța de fond, aceasta a motivat atât în drept, cât si în fapt sentința pronunțată.

Din acest punct de vedere nu subzistă nici acest motiv de recurs invocat de recurentul-pârât.

Instanța a stabilit caracterul politic al condamnării suferite de defunctul M.

I. P., având în vedere prevederile art.2 lit. a din L. nr. 2..

Prin sentința penală nr. 320/1960 a T. M. C. defunctul M. I. P. a fost condamnat pentru fapte de uneltire contra ordinei sociale prevăzută în art. 209 a vechiului C.

În urma acestei condamnări, M. I. P. în perioada (...)- (...) a executat o pedeapsă privativă de libertate fiind dispus împotriva lui confiscarea bunurilor personale.

Infracțiunea prevăzută de art. 209 a vechiului C., se încadrează în infracțiunile prevăzute de art.2 lit. a din L. nr. 2..

Astfel, instanța de fond, în mod legal, având în vedere și înscrisurile depuse în probațiune, a stabilit caracterul politic al condamnării suferite de defunctul M. I. P.

În concluzie, nici susținerea recurentului-pârât raportat la faptul că instanța de fond nu a analizat caracterul politic al condamnării suferite de defunctul M. I. P. având în vedere prevederile legale existente, nu este fondată.

Recursul este nefondat.

Cerere a de che mare î n judec ată .

Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul T. M. la data de

(...), reclamantele M. G. și M. I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamanților a unor despăgubiri morale în sumă de 1.062.500 lei (250.000 Euro), în urma faptului că numitul M. I. P., născut la (...), și decedat la (...), tatăl reclamantei M. G. și soț al reclamantei M. I., a suferit o condamnare cu caracter politic, iar împotriva lui a fost luată și o măsură administrativă cu caracter politic; cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, pentru termenul de judecată din 0(...), reclamantele și-au precizat acțiunea, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri materiale, în favoarea reclamantelor, în sumă de 59.900 lei = valoarea din 1962, actualizată la zi cu rata inflației, din care suma de 57.000 lei reprezentând beneficiul nerealizat pe perioada încarcerării, începând cu data de (...) și până la (...), iar suma de 2.900 lei reprezentând valoarea totală a bunurilor confiscate în anul 1960, prin procesul-verbal de confiscare din (...) (f. 33-34 dosar fond).

C ircu ms tanțele de f apt ale cauzei.

Din actele de stare civilă aflate la filele 6 - 10 dosar fond, rezultă faptul că reclamanta M. I., născută Legradi, este soția supraviețuitoare a lui M. I. P., fiul lui I. și I., născut la data de (...), și decedat la data de (...) - căsătoria dintre cei doi fiind încheiată la data de (...) -, în timp ce reclamanta M. G. este fiica lui M. I. P. și al reclamantei M. I. (I.).

Prin certificatul de moștenitor nr. 146/(...), eliberat de B. F. M., în dosar succesoral nr. 2., s-a atestat faptul că de pe urma defunctului M. I. P., decedat la data de (...), au calitatea de moștenitori legali numita M. I., în calitate de soție supraviețuitoare și numita M. G., în calitate de fiică (f. 15 dosar recurs).

Prin sentința penală nr. 320/(...), pronunțată de T. M. C. în dosar nr.

342/1960, s-a dispus condamnarea numitului M. I. P. la 4 ani închisoare corecțională, 4 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale, pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinei sociale, prev. și ped. de art.

209 pct. 2 lit. c C., prin schimbare de calificare din infracțiunea prev. și ped de art. 209 pct. 2 lit. a C. (f. 56, 58 dosar fond).

Prin aceeași sentință defunctul M. I. P. a fost condamnat în temeiul art. 325 alin. III lit. c C., la 3 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii personale, pentru delictul de răspândire de publicațiuni interzise, cu acordare de circumstanțe atenuante (f. 58 verso dosar fond).

Sentința nr. 320/1960 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 840/(...), pronunțată de T. M. de R. M. C. în dosar penal nr. 733/1960 (f. 77-79 dosar fond).

Sentința nr. 320/1960 a fost pusă în executare în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 470/(...), executarea pedepsei începând la data de (...) (f.

80 dosar fond), și expirând la data de (...), conform procesului-verbal nr.

5927/(...) (f. 82 dosar fond).

Prin procesul-verbal încheiat la data de (...) în dosar penal nr. 810/1960, întocmit în baza sentinței penale nr. 320/1960, s-au inventariat, la domiciliul lui M. I., bunurile prevăzute în procesul-verbal de sechestru asigurator încheiat la data de (...), ca aparținând condamnatului M. I. P., bunuri în valoare totală de

2.900 lei, făcându-se mențiunea în acest proces-verbal că s-a procedat la verificarea bunurilor care au fost declarate puse sub sechestru asigurator, dar din cauza lipsei de mașină cu care să fie transportate, și fiind destul de voluminoase, au fost lăsate în custodia numitei M. I., căreia i s-au pus în vedere consecințele penale prev. de art. 264 C., în cazul înstrăinării, schimbării sau degradării bunurilor (f. 35-37 dosar fond).

Astfel, în acest proces-verbal de sechestru asigurator din (...) au fost puse sub sechestru asigurator următoarele bunuri: o bucată bufet bucătărie cu sticlă, în valoare de aproximativ 300 lei; 4 bucăți tablouri, în valoare de aproximativ 300 lei; o etajeră mare pentru bibliotecă, în valoare de aproximativ 200 lei; o bucată aparat radio popular, în valoare de aproximativ 300 lei; o bucată ceas în balon de sticlă, în valoare de aproximativ 1.000 lei pe care condamnatul l-a primit de la părinți; o bucată raft mic de bibliotecă, în valoare de aproximativ 80 lei, care de fapt a fost cumpărată de mama bătrână pentru copilul condamnatului și deci ar fi a copilului; un dulap mare cu oglindă, în valoare de aproximativ 300 lei; o bucată pantalon cizmă de culoare kaki vechi, în valoare de aproximativ 20 lei; o bucată raglan vechi, în valoare de aproximativ 100 lei; o bucată palton culoare bleu gri, puțin uzat, în valoare de aproximativ 300 lei.

Prin procesul verbal de opisare întocmit la data de (...), de către M. A. I. - U. M. 0229 B. M., s-a inventariat averea posedată de numitul M. I. P., în vederea opisării acesteia, după cum urmează: o colecție de timbre, în valoare de aproximativ 20.000 lei; bibliotecă compusă din 240 volume; 4 costume bărbătești semiuzate; două perechi de cizme, una box și una bizon; două perechi de pantofi;

5 bucăți cămăși și 5 bucăți izmene, toate aceste bunuri fiind lăsate în custodia lui

M. I., soția lui M. I. P., căreia i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul de a înstrăina aceste bunuri (f. 69 dosar fond).

Prin adresa nr. 5310/470/(...), emisă de T. M. C., către executorul judecătoresc de pe lângă T. P. al R. Ș., R. B. M., s-a solicitat executorului judecătoresc să procedeze de îndată la confiscarea averii condamnatului M. I., în baza sentinței penale nr. 320/(...), și să confirme imediat această împrejurare (f.

81 dosar fond).

Prin procesul verbal încheiat la data de (...), la locuința numitei M. I. se atestă prezența executorului judecătoresc la locuința soției condamnatului M. I.

P., în vederea confiscării averii condamnatului în baza sentinței penale nr.

320/(...) (f. 86 dosar fond).

Confiscarea efectivă a tuturor bunurilor aparținând condamnatului M. I. P. este atestată de procesul verbal de confiscare încheiat la data de (...) de către executorul judecătoresc Iacob I., proces-verbal încheiat în baza adresei nr.

5310/470/(...) a T. M. C., și a sentinței penale nr. 320/(...), rămasă definitivă prin decizia penală nr. 840/1960 (f. 87-88 dosar fond).

Prin acest proces-verbal din (...) au fost confiscate toate bunurile ce au constituit proprietatea personală a condamnatului M. I. P., astfel cum ele au fost prevăzute în procesul verbal de sechestru din 08 august 1960, precum și în procesul verbal de sechestru din 08 septembrie 1960, bunuri care au fost ridicate de la locuința lui M. I.

Prin expertiza judiciară de evaluare întocmită de expert L. B. au fost evaluate la prețul de circulație bunurile mobile confiscate de la antecesorul reclamantelor, stabilindu-se o valoare reactualizată a acestora de 1.950 lei (f. 127-

132 dosar fond).

Ca urmare a obiecțiunilor formulate de reclamante la această expertiză, printr-o completare de expertiză s-a stabilit că având în vedere indicele lunar al prețurilor de consum la data raportului de expertiză, precum și denominarea monedei naționale începând cu data de (...), valoarea bunurilor ar fi de 6.319,24 lei (f. 155-156, 162 dosar fond).

Cu pr iv ire l a d ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile î n speț ă.

L. nr. 2. definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic și anume:

Alin. 1 - „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.

Alin. 2 - „ Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209,

209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229,

230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul O., Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; b) L. nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S.ui, publicată în Monitorul O. nr. 31 din 6 februarie 1941; c) nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în

12 din 15 ianuarie 1949; h) D. nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul O. nr. 54 din

26 iunie 1950;i) D. nr. 199/1950 pentru modificarea L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul O. nr. 68 din 12 august 1950; j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în

Buletinul O. nr. 79 bis din 21 iunie 1968";.

Alin. 3 - „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";.

Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 5., de aprobare a ordonanței, prevede următoarele :

„Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; c¹) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.

Potrivit art. 1 alin. 4 din L. nr. 2., caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";.

Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din L. nr. 2. rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin.

1 din O.U.G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din L. nr.

2., caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii.

Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradulal II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i- au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.

În cazul cererilor întemeiate pe art. 4 alin. 1 și 2, calitatea procesuală pasivă revine, conform dispoziției exprese în acest sens a art. 4 alin. 4 teza finală din L. nr. 2., S.ui Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

În privința cererilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. b, calitate procesuală pasivă are tot S., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - împrejurare dedusă din coroborarea art. 5 alin. 1 teza finală, cu art. 5 alin. 2 din lege -, Ministerul Finanțelor Publice fiind și cel care va pune în executare hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor alin. 1 lit. b al art. 5 din lege, conform art. 5 alin. 2 din L. nr. 2..

Cu pr iv ire l a c ar ac ter ul nef ondat al susț in er ilor p âr âtulu i recur en t .

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nejustificarea de către reclamante a calității procesuale active în prezentul litigiu, C. constată că acesta este nefondat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 5 alin. 1 și art. 4 alin. 1 teza III din L. nr. 2., raportat la actele de stare civilă, aflate la filele 6-10 dosar fond, coroborate cu certificatul de moștenitor nr. 146/(...), eliberat de B. F. M. în dosar succesoral nr. 2., aflat la fila 15 dosar recurs.

Motivul de recurs referitor la lipsa calității procesuale pasive a S.ui Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, este de asemenea, nefondat, și urmează să fie respins ca atare, în temeiul art. 4 alin. 2 teza finală din L. nr. 2., text legal care prevede imperativ că cererile întemeiate pe L. nr. 2. se judecă în contradictoriu cu S., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

Existând o dispoziție legală specială în textul L. nr. 2., aceasta va avea prioritate de aplicare față de norma generală inserată în art. 25 și art. 37 din D. nr. 31/1954.

E. nefondată susținerea recurentului, în sensul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când nu a administrat probele necesare care să constate caracterul politic al condamnării dispuse împotriva antecesorului reclamanților, respectiv, atunci când nu a citat în cauză Ministerul de Interne ori Primăria și Consiliul Local Lăpuș, câtă vreme, pe de o parte, faptele pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantelor - art. 209 C. și art. 325

C. -, constituie de drept condamnări cu caracter politic conform art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., nemaifiind necesară administrarea niciunei probe pentru dovedirea caracterului politic al acestor condamnări, iar pe de altă parte, calitate procesuală pasivă în cauzele întemeiate pe L. nr. 2. are, potrivit art. 4 alin. 2 din această lege, doar S., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, iar nu Primăria ori Consiliul Local Lăpuș.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care se arată că nu există dovada confiscării bunurilor pentru care reclamantele au solicitat despăgubiri materiale, C. constată că acesta este vădit nefondat, raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei pendinte, exhaustiv expuse anterior.

Nu este prezent, așadar, în speță, motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 4 C.pr.civ., instanța de fond nedepășind atribuțiile puterii judecătorești, așa cum nefondat apreciază recurentul.

Nu este incident în speță nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost laborios motivată, iar considerentele acesteia nu cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii, sentința fondului cuprinzând pertinent toate cerințele prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 1-8 C.pr.civ.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304¹, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., C. urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., rap. la art. 1169 C., față de căderea sa în pretenții în recurs, în raport cu reclamantele intimate, pârâtul recurent va fi obligat să le plătească acestora suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr.

23/(...), având ca obiect redactare întâmpinare, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 18/(...) (f. 17, 16 dosar recurs).

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile numărul 358 din (...) a T. M., pronunțată în dosar număr (...), pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatelor M. G. și M. I. suma de

300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ

G. A.-A. M.

Red.CMC/dact.MS

2 ex./(...)

J.fond: D.Țiplea

← Decizia civilă nr. 39/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 2591/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 3309/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3309/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă