Decizia civilă nr. 2592/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția I Civilă

DECIZIA CIVILĂ NR. 2592/R/2012

Ședința publică din 24 mai 2012

Instanța constituită din: PREȘED.TE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.

S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. împotriva deciziei civile nr. 192 din 29 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimatul L. I., având ca obiect expropriere.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei intimate L. I., avocat Put S., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 mai

2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R., un script la care au anexat împuternicirea avocațială în original.

La data de 18 mai 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate L. I., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.

Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar un set de hotărârii judecătorești cu privire la terenurile învecinate terenului în litigiu.

C., pune în discuția reprezentanților părților cererea formulată de pârâtul recurent, prin motivele de recurs prin care a solicitat recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea cererii de recalificarea a căii de atac din recurs în apel.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii de recalificare a căii de atac, având în vedere data introducerii acțiunii.

C., în urma deliberării, respinge cererea de recalificare a căii de atac având în vedere data introducerii acțiunii, dată la care valoarea terenului era de 24.180 E., iar în raport de această valoare, euro la aceea dată era de 3,52 lei, valoarea fiind de 85.113 lei.

Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar pe care o susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 192 din 29 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă L. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S.A., și, în consecință: s-a constatat calitatea reclamantei de succesoare legală a defunctului L. Francisc, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri în cuantum total de 6851 E. pentru imobilul teren situat în localitatea V., comuna S., în suprafață de 403 mp., din tarla 8, parcela 7 și 8, identificat sub număr cadastral 3267, cuprinsă în Titlul de proprietate nr.3./12 F. 2004, și a fost respins capătul de acțiune privind prejudiciul produs.

Pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 964,75 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin H. nr. 3. A. 2008, emisă de C. pentru aplicarea Legii nr.198/2004

- Consiliul local S., s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea S., în suprafață de 403 mp., făcând parte din tarlaua 8, parcela 7 și 8, identificat sub număr cadastral 3267, evidențiat în Titlul de proprietate nr.3./12 F. 2004, în cuantum de 9766,79 lei, reprezentând echivalentul sumei de 2.740,4 E. raportat la cursul de 1 E. =

3,5640 lei din data de 21 A. 2008.

D. raportul de expertiză efectuat de către doi membri ai comisiei de experți, respectiv domnul expert E. B. și domnul expert G. B., rezultă că valoarea de circulație a imobilului la momentul realizării expertizei este de

5.000 E., respectiv 20.000 lei.

Celălalt membru al comisiei de experți, respectiv doamna expert M.-E.

F., nu și-a însușit valoarea arătată, apreciind că valoarea de circulație este

41.803 lei.

În urma obiecțiunilor formulate de către reclamantă și încuviințate de către instanță în privința modalității de evaluare a terenului și a nepronunțării asupra prejudiciului, aceasta a stabilit o valoare de circulație de 27.930 lei, respectiv 6.851 E., de această dată toți experții achiesând la valoarea respectivă.

În condițiile în care pârâtul a comunicat instanței la data de 17 I. 2011 faptul că nu i-a fost comunicat raportul de expertiză, tribunalul a dispus comunicarea acestui raport, constatând că într-adevăr deși s-a dispus în ședința publică din data de 11 mai 2010 comunicarea, aceasta nu s-a realizat.

După comunicarea raportului de expertiză, la rândul său, pârâtul a formulat obiecțiuni care au fost încuviințate, comisia de experți menținându-

și punctul de vedere.

Constatând că nu s-a depus la dosar de către comisia de experți A. nr.1 la răspunsul la obiecțiunile formulate de către reclamantă, tribunalul a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru a se depune acest înscris care conține elementele de comparație avute în vedere, deși s-a făcut referire la acest înscris în cuprinsul raportului de expertiză.

Această deficiență a fost corijată, motiv pentru care tribunalul în baza dispozițiilor art.9 din Legea nr.198/2004, a admis în parte acțiunea promovată, obligând pe pârât să achite reclamantei suma de 6851 E., cu titlu de despăgubiri pentru terenul litigios, reprezentând doar valoarea de circulație a imobilului, respingând cererea privind prejudiciul produs, ca fiind nedovedit, neinsistându-se de către reclamantă în primirea unui răspuns din partea comisiei de experți raportat la acest aspect, dându-se astfel eficiență principiului disponibilității părților.

În baza dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 964,75 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând o parte din cheltuielile efectuate, proporțional cu pretențiile admise din totalul de 3.405 lei, reprezentând

1.000 lei, onorariu avocațial și 2.405 lei, onorarii cuvenite experților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta

C. N. de A. și D. N. din R., solicitând în principal recalificarea căii de atac din recurs în apel și în consecință, admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În condițiile respingerii cererii de recalificare a căii de atac s-a solicitat în principal, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în subsidiar, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Cu privire la cererea de recalificare căii de atac, recurenta a arătat că prin raportare la pretențiile reclamantei din acțiune, respectiv suma de

24.180 E. se impune recalificarea căii de atac în apel.

În ce privește schimbarea, modificarea sau casarea sentinței civile atacate, cereri pe care recurenta le-a tratat împreună, s-au arătat următoarele:

Raportul de expertiză omologat de instanță a fost întocmit cu nesocotirea cerințelor imperative referitoare la analizarea prețului de piață pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, despăgubiri care trebuie raportate la prețul cu care se vând imobile similare celui expropriat. Această cerință presupune ca experții să analizeze contracte de vânzare- cumpărare încheiate în proximitatea momentului efectuării lucrării, ori în speță experții s-au raportat la oferte de vânzare, care nici măcar nu erau proprii unor terenuri comparabile cu cel evaluat.

Recurenta a susținut că a stabilit în mod corect despăgubirile pe care le-a acordat, că a comunicat la dosarul cauzei tranzacții încheiate cu privire la terenuri situate în vecinătatea celui expropriat încheiate în perioada februarie-aprilie 2011, acte pe care isntnța de fond le-a ignorat, încălcând astfel prev. art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Așa cum s-a arătat, recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., însă în motivarea acestuia, recurenta a arătat că înțelege să invoce și prev. art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., cu motivarea că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, astfel în hotărâre nu se regăsește decât o înșiruire a măsurilor dispuse de instanță și a actelor depuse la dosar de către experți sau părți.

Recurenta a solicitat în cazul recalificării căii de atac în apel să i se încuviințeze proba cu expertiza de specialitate, care să fie întocmită cu respectarea prev. art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar în cazul în care i se respinge cererea de recalificare a căii de atac, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare în vederea completării probațiunii cu o nouă expertiză de specialitate.

Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus recalificării căii de atac din recurs în apel, motivat pe faptul că la momentul introducerii acțiunii a solicitat despăgubiri în cuantum de 24.180 euro, care în raport de valoarea euro la acea dată de 3,5237 lei, se situează sub plafonul legal care să impună recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Prin aceeași întâmpinare, intimata s-a opus și la admiterea recursului promovat de reclamant, arătând că raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, că și în alte cauze s-au stabilit valori apropiate cu cea din prezenta cauză pentru terenuri similare.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct.7 și 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., potrivit căruia, „modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii";:

Conform art. 295 Cod proc.civ., instanța de apel trebuie să verifice în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar conform art. 261 pct. 5 Cod proc.civ., instanța a re obligația de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care i- au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă și să se refere la probele administrate în cauză, să fie în concordanță cu acestea, să răspunsă în fapt și drept la toate pretențiile părților, să conducă logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Recurenta susține că sentința civilă nr. 1. nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că instanța de fond a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor în mod eronat, fără o sumară motivare.

Sentința civilă nr. 1. a T. C. cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția de admitere a acțiunii și de majorare a cuantumului despăgubirilor datorate de pârât, așa cum prevede art. 261 pct. 5 Cod proc.civ., instanța de recurs putând face o analiză a legalității și temeiniciei pronunțate de Tribunalul Cluj.

În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.:

Potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin hotărârea nr. 36 din (...) C. pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

- Consiliul Local S., s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat teren în suprafață de 403 mp, ce face parte din tarlaua nr. 8 parcela 7 și 8, identificat sub nr. cadastral 3267, evidențiat în titlul de proprietate nr. 3. din (...), în sumă de 9766,79 lei, reprezentând echivalentul sumei de 2740,4 euro, raportat la cursul de schimb din data de (...).

Prin contestația formulată în cauză, reclamantul a solicitat instanței de judecată stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin pentru terenul expropriat în suprafață de 403 mp, la suma de 24.180 euro, și obligarea pârâtului la repararea prejudiciului suferit prin scăderea valorii terenului rămas, prin plata diferenței de preț dintre valoarea inițială a terenului și valoarea pe care suprafața rămasă de teren o are după expropriere, având în vedere faptul că, din suprafața totală de 1427 mp a fost propusă spre expropriere suprafața de 403 mp.

Potrivit dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, la prevederile căruia trimite explicit art.9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză";.

D. art. 26 alin. 2 citat rezultă intenția legiuitorului de a recurge la administrarea probei cu expertiză pentru determinarea prețului de piață, fără însă a conferi acestui mijloc de dovadă o forță probantă superioară celorlalte, cum ar fi proba cu înscrisuri.

Instanța are așadar obligația de a stabili prețul de circulație, așa cum reiese în mod explicit din această normă, cât și din dispozițiile art. 27 alin.

1 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî";. Aceasta înseamnă că, instanța de judecată poate să rețină unele dovezi și să le înlăture pe altele contrare.

În cauză, expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit o valoare de circulație a terenului expropriat de 27.930 lei, reprezentând echivalentul a

6851 euro. Instanța de fond a respins cererea pârâtului de efectuare a unei contraexpertize, cu motivarea că experții s-au conformat dispozițiilor instanței, că expertiza s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004, coroborat cu art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994.

D. analiza dispozițiilor art. 212 Cod proc.civ., rezultă că în mod corect instanța de fond a respins cererea pârâtului de încuviințare a unei contraexpertize, în condițiile în care s-a considerat lămurită prin expertiza tehnică efectuată în cauză, expertiză la întocmirea căreia au fost respectate dispozițiile legale în materie. Modalitatea în care experții au răspuns la obiecțiunile încuviințate, confirmă faptul că aceștia au răspuns tuturor aspectelor invocate de pârât, inclusiv în ceea ce privește folosirea metodei comparației directe, arătând în fapt și în drept modalitatea în care au efectuat expertiza.

În cursul judecării recursului, au fost depuse de către recurent contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri situate în com. S., sat. V., L. și S., comuna F., sat L. de Sus și S., contracte încheiate în luna septembrie-octombrie 2010 și februarie-aprilie 2011. D. aceste contracte rezultă că prețul pentru o suprafață de 1980 mp teren cu casă, parter și mansardă, situat în loc. S., com. S., a fost în luna octombrie

2011 de 13.000 euro, pentru o suprafață de 1150 mp teren cu casă situat în loc. V., com. S. a fost în luna februarie 2011 de 90.270 lei, pentru o suprafață de 4800 mp situată în sat. L., com. S., extravilan, a fost de

12.000 lei în luna aprilie 2011, pentru o suprafață de 541 mp teren aferent construcției, prețul a fost de 10.000 lei în luna octombrie 2010, iar pentru o suprafață de 724 mp teren arabil intravilan, situat în sat. L. de Sus, com. F., prețul a fost de 15.000 lei la data de (...).

D. compararea acestor prețuri rezultă că prețul pentru care au fost încheiate aceste tranzacții confirmă un preț între 2,5 euro și 6,5 euro/mp, față de 16 euro/mp stabilit prin expertiză, în raport de momentul efectuării acesteia, luna mai 2010.

În ce privește valoarea de circulație a terenului expropriat în momentul efectuării expertizei, comisia a arătat că a optat pentru metoda comparației directe pentru evaluarea terenului, luând în considerare ofertele existente pentru terenuri din aceeași zonă și cu caracteristici asemănătoare, stabilind o valoare de piață cât mai apropiată de o eventuală valoare de tranzacție pe piața liberă.

Prin răspunsul la obiecțiuni, experții au arătat că valoarea de piață a terenului expropriat prin metoda comparației de piață este de 6851 euro, valoare stabilită prin raportare la proprietăți comparabile. Astfel ca proprietăți comparabile au fost folosite un teren intravilan situat în V. în suprafață de 551 mp, cu utilități, apă, gaz, curent canalizare, cu ofertă de

27 euro/mp, un teren intravilan situat în V. în suprafață de 665 mp, cu utilități apă, gaz, curent, canalizare, cu ofertă de 30 euro/mp, un teren situat în aceeași localitate cu toate utilitățile cu ofertă de 25 euro/mp și unteren situat între loc. L. și V. în suprafață de 1000 mp, cu utilități la distanță de 50 m cu ofertă de 20 euro/mp.

E.luarea realizată de comisia de experți are la bază standardele intenționale de evaluare a unor proprietăți similare, prezentate ca oferte comparative alese dintre proprietățile având aceleași caracteristici tehnice.

Prin urmare, curtea apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004 și art. 26

și 27 din Legea nr. 33/1994, cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor, motiv pentru care, sub acest aspect, apreciază că recursul pârâtei este nefondat.

Nu se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize, întrucât ar trebui să se aibă în vedere la calcularea despăgubirilor data efectuării noii expertize în aplicarea art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994. Ori, așa cum s-a reținut în aliniatele precedente, conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse de recurentă, prețurile de tranzacționare a terenurilor din zonă sunt în continuă scădere, astfel că nu s-ar putea stabili un cuantum al despăgubirilor sub nivelul celor stabilite prin H. nr. 36/(...).

Criticile cu privire la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 129 Cod proc.civ., cu motivarea că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă eroare de fapt și de drept, decurgând din aprecierea eronată a probelor, sunt nefondate. Nu se pune problema încălcării rolului activ al instanței din perspectiva faptului că hotărârea se întemeiază pe o gravă eroare de fapt și de drept, ce decurge din aprecierea greșită a probelor administrate în cauză, principiul rolului activ al instanței de judecată, așa cum rezultă din dispozițiile art. 129 Cod proc.civ., având cu totul altă semnificație.

Astfel, potrivit textului art. 129 Cod proc.civ., nu se poate dispune casarea hotărârii pentru că instanța nu a ordonat sau încuviințat anumite dovezi, instanța în baza rolului activ având posibilitatea de a cenzura cererile părților cu privire la probațiunea ce urmează a fi administrată în cauză, instanța fiind abilitată să încuviințeze probele numai dacă apreciază că ele pot duce la dezlegarea pricinii, respectiv dacă ele sunt utile, pertinente și concludente cauzei. În speță, instanța de fond a respins motivat cererea de efectuare a unei contraexpertize, astfel că instanța de recurs a putut verifica rațiunea pentru care proba solicitată a fost respinsă, reținând în acest sens că în mod legal a fost respinsă cererea de efectuare a unei contraexpertize.

Având în vedere considerentele reținute în baza art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. împotriva sentinței civile nr. 192 din 29 februarie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.

În baza art. 274 Cod proc.civ., urmare respingerii recursului, fiind în culpă procesuală, pârâtul va fi obligat să plătească intimatei L. I. suma de

1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 3.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. împotriva sentinței civile nr. 192 din 29 februarie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei L. I. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 24 mai 2012.

PREȘED.TE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B.

Red. IA dact. GC

2 ex/(...)

Jud.fond: O.C.T.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2592/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă