Decizia civilă nr. 4519/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4519/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
J.ecători : A. C.
V. M. - reședintele Curții de A. C
G. : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. T. împotriva deciziei civile nr. 168 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanții C. D. și C. N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, doamna avocat D. G. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul reclamanților intimați, domnul avocat D. F. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul recurent și reclamanții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței aflată la fila 19 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar copia acțiunii în rectificare de carte funciară înregistrată în data de 17 septembrie 2012, acțiune ce face obiectul dosarului nr. (...) al J. V. de Sus, solicitând suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul prevederilor art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ până la soluționarea irevocabilă a procesului în rectificare de carte funciară apreciind că acesta are o strânsă legătură cu prezenta cauză.
Reprezentantul reclamanților intimați se opune admiterii cererii de suspendare apreciind că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de suspendare întrucât apreciază că ținând cont de dispozițiile art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ, această cerere este neîntemeiată, raportat la motivele de recurs, obiectul prezentei cauze și obiectul dosarului nr.(...) al J. V. de S.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului, punând în vedere părților să precizeze dacă apreciază că prin toate motivele de recurs invocate se pune în discuție legalitatea deciziei atacate.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea în totalitate a cererii introductive de instanță. Solicită de asemenea modificarea deciziei recurate cu privire la cheltuielile de judecată acordate în apel reclamanților, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale în măsura admiterii recursului.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, motiv de recurs întemeiat pe disp.art. 312 alin.5 teza 1 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamanților intimați precizează că își menține poziția exprimată prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții C. D. și C. N. au chemat în judecată pe pârâtul I. T. solicitând instanței ca prin sentința ce o va da în urma administrării probelor, să oblige pe pârât să-și desființeze poarta construită fără autorizație administrativă și fără acordul reclamanților, pe terenul proprietatea reclamanților situat în M. c.f.463 nr.top.7013/2, iar în caz contrar să fie autorizați reclamanții să desființeze aceste edificate, pe cheltuiala lor cu imputația plății pârâtului privind costurile unei asemenea acțiuni. De asemenea, să dispună obligarea pârâtului de a utiliza servitutea care grevează proprietatea reclamanților în condițiile și limitele disp.art.635 C.civ. și a titlului constitutiv, respectiv sent. civ. nr.2.,
Prin completarea la acțiune intitulată „poziție procesuală"; de la filele 64-65, reclamanții au solicitat să se constate că pârâtul a construit o poartă metalică amplasată pe traseul servituții , teren proprietatea reclamanților; să se constate că pârâtul a edificat poarta metalică fără autorizație de construire și fără acordul reclamanților, aspecte recunoscute de pârât prin interogator; să se constate că poarta metalică blochează accesul reclamanților pe propriul teren și că această poartă nu se încadrează în ceea ce codul civil definește ca fiind „. trebuincioase"; folosinței servituții conform art.630-635 c.civ.
Prin sentința civilă nr.1237/(...), pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr.(...)s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul I. T. și a autorității de lucru judecat invocată de reclamanți. A fost admisă în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții C. D. și C. N., împotriva pârâtului I. T. și a fost obligat pârâtul să desființeze gardul și poarta construite pe terenul proprietatea extratabulară a reclamanților, teren identificat în c.f. M. nr. 463, nr. top. 7013/2, gard și poartă construite fără autorizație administrativă și acceptul reclamanților, iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții să desființeze lucrările de mai sus. A fost obligat pârâtul să utilizeze servitutea în limitele dispozițiilor art. 635
Cod civil și a titlului constitutiv al acesteia -sentința civilă 2.. Au fost respinse petitele formulate de reclamant în precizările de la fila 64-65, în sensul că instanța să constate că pârâtul a construit o poartă metalică, pe traseul servituții , fără autorizație de construire și petitul să se constate că poarta metalică blochează accesul reclamanților. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de
1000 lei cheltuieli de judecată parțiale, restul cheltuielilor urmând a se compensa.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Instanța, față de excepțiile invocate în cauză s-a pronunțat odată cu fondul respingând excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul I. T. deoarece servitutea de trecere constituită în temeiul s.civ. nr.2108/208 se află pe terenul proprietatea extratabulară a reclamanților , cel din c.f.463 nr.top.7013/2.
Față de probele administrate în cauză și menționate mai sus, după soluționarea irevocabilă a dosarului nr.215/2006 în care s-a pronunțat s.civ.nr.2., instanța a dispus atașarea acestui dosar la cauza de față.
Reclamanții fac dovada proprietății extratabulare asupra parcelei de sub nr.top.7013/2 prin s.civ. nr.56/2005 rămasă irevocabilă prin dec.civ. nr.285/R/2005 a T. M..
Pe fond, față de obiectul cererii și față de probele administrate și menționate mai sus, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant în sensul obligării pârâtului să desființeze gardul și poarta construită pe terenul proprietatea extratabulară a reclamanților identificat în c.f.463 M. nr.top.7013/2, gard și poartă construit fără autorizație administrativă și fără acceptul reclamanților, iar în caz de refuz îi autorizează pe reclamanți să desființeze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.De asemenea, instanța urmează să oblige pe pârât să utilizeze servitutea în limitele stabilite de prev. art.634-635 c.civ.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere prevederile Codului civil care reglementează modul în care se întrebuințează și se exploatează o servitute, lucrările respectiv montarea porții și a gardului efectuate de către pârât nu sunt de natura celor prevăzute de art.630 și urm. c.civ., aceste lucrări au mai mult caracterul de a limita folosirea normală a acestei servituți avându-se în vedere mai ales faptul că proprietar al terenului pe care este situată servitutea sunt reclamanții, acestora prin montarea porții și a gardului li se limitează libera circulație pe propriul lor teren afectat servituții.
Instanța a respins petitele din precizările de la filele 64-65 din dosar, asupra acestor petite instanța pronunțându-se prin prezenta sentință, iar unele petite nu au fost solicitate prin acțiunea de față ci doar în acele precizări, precizări cu care instanța nu a fost investită în soluționarea lor.
În baza art.276 c.pr.civ. instanța a obligat pe pârât să plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale doar pentru petitele admise în cauză, celelalte cheltuieli urmând a se compensa.
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosarul nr. (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul-pârât I. T.împotriva sentinței civile nr. 1237/(...) pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...).
S-a luat act de renunțarea apelanților-reclamanți C. D. și C. N. la judecarea apelului declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr. 1237/(...).
A fost obligat apelantul pârât I. T. la plata către apelanții-reclamanți C. D. și
C. N. a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de către apelanții-reclamanți C. D. și C. N., având în vedere cererea acestora de a se lua act de renunțarea la judecata apelului, în baza art. 246 Cod procedură civilă, tribunalul a luat act de renunțarea apelanților C. D. și C. N. la judecata apelului formulat de aceștia.
Analizând sentința civilă nr. 1237/(...) a J. V. de Sus prin prisma motivelor de apel formulate prin cererea de apel de către apelantul-pârât I. T. în conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că apelul declarat de către apelantul-pârât I. T. este nefondat
În ceea ce privește aspectele din motivele de apel vizând excepția lipsei calității procesuale active, aceasta vizează primul motiv de apel, și au fost analizate de către instanță în cadrul analizării criticilor formulate ca motive de apel.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză, rezultă că: Prin sentinta civila nr.751/1992 data in dosar nr.801/1991 s-a admis actiunea reclamantilor si in consecință s-a constatat ca I. T. a dobandit dreptul de trecere pe un drum in lungime de 250 m. si 3,50 m. latime peste terenul proprietatea numitului C. T., drum existent intre casa de locuit si bucataria de vara.
Imobilul asupra caruia s-a stabilit dobindirea dreptului de servitute de trecere a fost vindut de C. T. reclamantilor C. D. si C. N., iar servitutea a continuat sa fie practicata pina in anul 2004 când acestia au cerut printr-o actiune civilă modificarea servituții pe motiv ca a devenit impovărătoare. Acțiuneaa facut obiectul dosarului nr.3294/2004 si prin S. civila nr. 3051/(...) a fost respinsa. In considerentele sentintei se retine, ca urmare a deplasarii instantei la fata locului, ca servitutea nu a devenit impovaratoare. S. a ramas definitiva prin respingerea apelului.
Ulterior prin S. civila nr.554 pronuntata la data de 14 martie 2006 in dosar nr.555/2006 a J. V. de Sus s-a admis actiunea civila intentata de I. T. impotriva lui C. D. si C. N. si in consecinta acestia au fost obligati sa permita reclamantui, din acea speță, folosinta nestingherita a drumului de acces cu destinatie de servitute de trecere stabilita prin S. civila nr.751/1992.
Împotriva sentintei au declarat apel C. D. si C. N., care prin D. civila nr.236/A/(...) data in dosar nr.(...) al T. M. a fost respins ca nefondat.
Prin D. civila nr.226/R/2007 pronuntată la data de 5 februarie 2007
Curtea de A. C. a respins si recursul decalarat impotriva deciziei civile de mai sus.
In considerentele acesteia s-a reținut ca motivul recursului este acela că de la data demararii procesului si pina in prezent au intervenit schimbari esențiale in ceea ce priveste starea de fapt, cit si in drept. In cursul judecarii dosarul civil nr.1245/2005 al T. M., partile s-au impacat si au convenit ca familia I. sa nu mai foloseasca vechea servitute cu conditia ca familia C. sa amenajeze o noua cale de acces pe lângă pârâu, sa-l canalizeze si sa niveleze drumul prin balastare.
Instanta de recurs a apreciat ca acesta este neintemeiat, in primul rind pentru ca cererea pentru modificarea traseului servitutii pe terenul dobindit de catre familia C. prin cumparare la data de 6 aprilie 2005 este o cerere noua, inadmisibila in calea extraordinara de atac.În al doilea rand s-a reținu ca la dosar nu exista nici o dovada asupra intervenirii intre parti a conventiei privind practicarea servitutii pe un alt traseu. S-a mentionat in continuare ca modificarea actualei servituti se poate obtine in lipsa conventiei numei pe calea actiunii in justitie.
La data de (...) reclamantii C. D. si N. au mai intentat o actiune inregistrata la instanta sub nr.(...) si care a avut ca obiect stingerea servitutii de trecere.Prin S. civila nr.2677 pronuntata la data de 22 octombrie 2007actiunea a fost respinsa ca inadmisibila si a ramas definitive prin neapelare.
In cursul anului 2006 reclamantul C. D. a formulat actiunea la care s-a conexat dosarul nr.(...) in care se judeca separat, prin disjungere, cererea reconvențională formulata de reclamantii C. D. si C. N. prin care au solicitat a se constata ca intre parti a intervenit o conventie cu privire la modificarea servitutii de trecere pe un alt traseu.
Din declaratiile martorilor prezentati, respectiv H. G. si D. G. a reieșit ca reclamantul C. D. si piritul I. T. s-au prezentat la M. din comuna M., in fata calugarului Horea I. și in prezenta acestuia, au incheiat o intelegere verbala cu privire la schimbarea traseului servitutii de trecere care a fost stabilita in favboarea piritului prin sentinta civila nr.751/1992 și care trecea prin curtea familiei C., printre casa de locuit si bucataria de vară.Reclamantul s-a obligat sa amenajeze un nou drum de trecere peste terenul pe care l-a cumparat in mod special si care trece pe linga pârâu .A.a urma sa canalizeze pârâul prin amplsarea a doua tuburi si sa niveleze drumul prin balastare. P. I. T. i-a permis in aceasta situatie reclamantului sa amplaseze un gard cu fundatie din beton pe partea dinspre locuinta primului si care inchidea vechea servitute de trecere.
Edificarea gardului a durat aproximativ 3-4 zile in care pârâtul era acasa si vecinii nu l-au vazut luând vreo masura prin care sa-si exprime opozitia, dimpotriva i-a cerut reclamantului sa amenajeze noul drum asa cum s-a obligat.Despre aceasta conventie au luat la cumostinta si alte persone printrecare un cumnat al reclamantului pe nume T. M., care i-a relatat despre acest lucru martorului H. G.
Preotul Horea I., desi a fost citat in calitate de martor nu s-a prezentat la instanta, dar a depus o declaratie sub semnatura privata prin care arata ca intre cele doua parti a avut loc o intelegere cu privire la schimbarea servitutii de trecere, fara ca intre acestea sa se fi incheiat un act scris, lucru care este de inteles avind in vedere imprejurarile in care a avut loc.
Prin expertiza intocmita in cauza de catre expet Man Veronica a fost identificat *noul traseu* al servitutii de trecere pe aliniamentul A-E-D-C in lungime de 81 m. si s-a precizat ca pe acesta circula in present piritul.
In concluziile la raport la pct.7.4 expertul a mentionat ca avind in vedere amenajarile facute de catre reclamant la drumul actual de acces, respectiv tubarea pârâului pe zona traversata si consolidarea malurilor acestuia, servitutea se poate exploata in conditii bune.
In consecință, reclamantul si-a indeplinit obligatia asumata, dar pârâtul profitind de faptul ca partile nu au redactat un act cu privire la aceasta intelegere a intentat din nou alte actiuni si a redeschis conflictul dintre parti.
Din anexa nr.1 la raport se observă cu usurinta ca acest drum este practicat si asigura accesul si la locuintele celorlalti piriti, lucru care a fost mentionat de catre expert si in cuprinsul lucrarii. A.ia au declarat si personal in instanta ca sunt de accord cu admiterea actiunii si cu practicarea noului traseu.
În timpul judecării cauzei, respectiv la data de (...), reclamantul C. D. a dat o declarație în fața secretarului Primăriei comunei M. prin care a arătat că *sunt de accord ca drumul meu proprietate personală în lungime de 60 de m. și o lățime de 3,5 m.să fie trecut în inventarul ce aparține domeniului public al localității M. în conformitate cu prevederile L.213/1998*.
Pe baza acestei declarații și a cererii formulate de către un nr. de alte 8 persoane, printre care și pârâții din prezenta cauză, Consiliul local M. a adoptat hotărârea nr.37/(...) prin care au cuprins în domeniul public al comunei drumul de acces de pe *. S. pe o lungime de 500 m.începând de la DC 1 M.
Avînd în vedere *Nota de fundamentare* întocmită de către P. M., la care este anexat și un plan de situație - fil.275, prin HG 2. s-a completat anexa nr.41 la HG 9. privind atestarea domeniului public al județului M., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul M..În consecință o parte din drumul de acces nou a fost inclus în domeniul public al conmunei, respectiv traseul dintre pct. A- E -D, colorat cu galben în anexa nr.1 la raportul de expertiză fil.210. A mai rămas cu destinația de servitute de trecere o parte suprafața corespunzătoare nr.top.7013/2, cuprinsă între pct. D - C, hașurată cu roșu pe aceeași anexă.
Prin sentința civilă nr. 2108/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis cererea reconvențională din dosarul conexat nr. (...), formulată de reclamanții C. D. și C. N. împotriva pârâtului I. T. și s-a constatat că pentru reclamantul C. D. și pârâtul I. T. s-a încheiat în cursul anului 2005, o convenție prin care de comun acord, au hotărât schimbarea servituții de trecere stabilită prin sentința civilă nr. 75171992 a J. V. de Sus, pe noul traseu de pe aliniamentul A-E-D-C colorat cu galben în anexa nr.1 la raportul de expertiză întocmit de către expert Man V.
S-a dispus totodată radierea servituții de trecere notată în CF 5693 M. nr. topo 7013/1 peste terenul din CF 463 M. nr. 7013/2.
Prin decizia civilă nr. 88/A/(...), pronunțată în dosarul nr. (...), Tribunalul
Maramureș a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâtul I. T. împotriva sentinței civile nr. 2108/(...) a J. V. de Sus - filele 111- 113 din dosarul T. M. (...)
- atașat.
Curtea de A. C. a respins ca nefondat recursul declarat de către pârâtul I. T. împotriva deciziei civile nr. 88/(...) a T. M. - filele 64-68 din dosarul Curții de A. C., atașat.
Potrivit dispozițiilor art. 294 alin. 1 cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Raportat la hotărârile judecătorești analizate în cele ce preced, declarațiile apelantului I. T. prin care se tinde a se pune în discuție întinderea dreptului de proprietate exced obiectul și cauza prezentei pricini.
Prin sentința civilă nr. 2., definitivă și irevocabilă, cu putere de lucru judecat s-a statuat între aceleași părți litigante, în temeiul art. 634 teza a 2-a Cod civil, dispunându-se modificarea dimensiunii și traseului servituții de trecere în favoarea pârâtului I. T. peste terenul reclamanților nr. topo 7013/2, conform aliniamentului A-E-D-C din anexa 1 (culoare galbenă) la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. (...).
Art. 635 cod civil (1864) dispune că „însă acela care are un drept de servitute nu-l poate întrebuința decât după cuprinderea titlului său, fără a putea face nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond";.
Potrivit art. 630 Cod civilă (1864): „Acela căruia i se cuvine o servitute are dreptul de a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji de dânsa și spre a o păstra";.
Art. 585 Cod civil dispune „Tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se face la art. 6. - adică excepția ce vizează servitutea de trecere.
În materia servituții de trecere, coroborând în mod corespunzător art. 635
și art. 630 Cod civil, jurisprudența a statuat constant că în categoria „.lor trebuincioase"; prevăzute de lege intră acele lucrări de reparație și întreținere a drumului de acces pe dimensiunea stabilită prin titlul constitutiv al servituții
(lucrări de consolidare, lucrări de drenare a apei, pietruiri).
per a contrario orice altă lucrare realizată asupra fondului aservit care nu se încadrează în categoria celor trebuincioase pentru slujirea și păstrarea servituții urmează a intra sub incidența art. 635 Cod civil - atare lucrări fiind expres prohibite de lege indiferent că se realizează pe fondul aservit sau pe fondul dominant.
Realizarea unei porți metalice și a unui gard metalic care închid traseul servituții și de asemenea închid accesul proprietarilor fondului aservit pe propriul lor teren nu se încadrează în categoria de „. trebuincioase"; cu atât mai mult cu cât singurul titular al dreptului de servitute este pârâtul însuși.
Vecinii riverani din aval și/sau amonte circulă pe drumul comunal public str. Valea Sarcii - drum public aflat în proximitatea imediată a proprietății pârâtului pe latura vestică.
Expertul topograf concluzionează că lucrările realizate de pârâtul I. T. nu sunt de natura celor trebuincioase și nici necesare unei folosiri cât mai utile a trecerii - pct. 5.7. la concluzii în raportul inițial.
De asemenea s-a reținut că prin realizarea gardului cu poartă pe terenul proprietatea reclamanților C. D. și C. N., practic I. T. gestionează accesul reclamanților în partea sudică a propriului lor teren - pct. 5.8. la concluzii din raportul inițial.
Gardul și poarta din metal realizate de pârâtul I. T. sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamanților C. D. și C. N. pe o lungime de 5,45 m și 6 punctele A-B pct. 5.1 la concluzii din raportul inițial.
Servitutea de trecere este constituită peste topograficul inițial 7013/2 identic cu nr. cadastral 50363 proprietatea reclamanților intimați C. D. și C. N. - pct. 5.2 la concluzii din raportul inițial și liniuța 2 la concluzii din completare.
Dimensiunea servituții de trecere este egală cu suprafața de 112 mp din topograficul 7013/2 nr. cadastral 50363 și identică deci cu aliniamentul stabilit prin titlul constitutiv - sentința civilă nr. 2. - pct. 5.4 la concluzii din raportul inițial și liniuța 2 la concluzii din completare.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că instanța a recurs la textele de lege corespunzătoare, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul pârât I. T. împotriva sentinței civile nr. 1237/(...) a J. V. de S.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul l-a obligat pe apelantul pârât la plata către apelanții reclamanți a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare dovedite a fi efectuate în apel cu înscrisurile depuse la dosar.
Cheltuielile solicitate reprezentând orele neplătite la locul de muncă în I. și costul transportului I. - România - I. nu vor fi acordate, tribunalul apreciind că acestea nu au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar vizând prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. T. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 1. a J. V. de Sus, și pe cale de consecință respingerea în totalitate a cererii formulate de reclamanți, respectiv modificarea deciziei în privința cheltuielilor de judecată. S-au solicitat cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În subsidiar s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare instanței de fond.
În motivare s-a arătat că acțiunea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil fiind soluționată raportat la prevederile art. 1076-
1077 Cod civil ceea ce atrage incidența pct. 8 al art. 304 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin. 5 teza I C.pr.civ.
Deși acțiunea a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, o analiză raportat la această instituție nu a stat în atenția instanței, atât instanța de fond cât și cea de apel apreciind că obiectul dosarului este obligație de a face.
În primul rând instanța nu poate schimba obiectul pricinii, reclamanții fiind reprezentați în tot timpul procesului de avocat, acțiunea fiind redactată de acesta.
Atâta timp cât nu s-a făcut analiza din perspectiva art. 998 Cod civil se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța nesoluționând cauza pe fond.
Din perspectiva pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. s-a arătat că este întemeiată excepția lipsei interesului și în consecință a calității procesuale active a reclamanților, calitatea cerută pentru exercitarea acțiunii în justiție trebuind să corespundă calității de titular al dreptului ce se discută. Ori, atât în sentință cât și în decizie se arată că singurul titular al dreptului de servitute este pârâtul.
Faptul că reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate în CF în timpul procesului nu are o relevanță deosebită atâta timp cât aceștia nu au formulat o acțiune în revendicare.
Din probele administrate rezultă că reclamanții nu folosesc această porțiune de teren, delimitându-și proprietatea cu un gard, terenul în discuție rămânând în afara suprafeței îngrădite.
Din nr. topo. 7013/2, care are o suprafață de 255 m.p., doar 143 m.p. sunt îngrădiți și folosiți de către reclamanți, diferența de 112 m.p. fiind în afara terenului împrejmuit de către aceștia. În sentința civilă nr. 2. a J. V. de Sus s-a stabilit cu putere de lucru judecat că suprafața cuprinsă între punctele D-C nu a făcut obiectul vreunui transfer de proprietate de la C. T.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la a utiliza servitutea care grevează proprietatea acestora în condițiilor titlului constitutiv, respectiv sentința civilă nr. 2. a J. V. de Sus în condițiile în care aceștia au nesocotit dispozițiile hotărârii judecătorești pe care o invocă prin schimbarea conținutului CF în timpul judecării procesului și fără ca pârâtul să aibă cunoștință de acest lucru. În foaia de sarcini nu mai apare notată nicio servitute.
S-a mai învederat faptul că lucrările efectuate de pârât se înscriu în lucrări destinate folosinței normale a terenului, fiind determinate de ridicarea gardului de către reclamanți, gard prin care și-au delimitat proprietatea și existența unui gater pentru debitare bușteni, amplasat în fața casei pârâtului, gater care afectează folosința normală. În consecință, aceste lucrări de amenajare a unei curți sunt lucrări trebuincioase și utile, contrar celor apreciate prin decizia atacată.
Totodată, reclamanții nu pot cere desființarea gardului și a porții pe motiv că sunt construite fără autorizație administrativă, această calitate având-o doar autoritatea administrativă. De asemenea, reclamanții nu pot solicita demolarea unei construcții în lipsa unei autorizații de demolare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 5 teza I C.pr.civ.
În apărare, intimații C. D. și C. N. au formulat întâmpinare prin care ausolicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește pct. 8 al art. 304 C.pr.civ. alegația recurentului, prin argumentația expusă nu se circumscrie motivului de recurs invocat. Recurentul nu arată care este actul juridic dedus judecății pe care Tribunalul Maramureș l-ar fi interpretat greșit sau care este maniera în care s-ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al unui atare act juridic.
Prima instanță s-a pronunțat corect asupra capetelor de cerere cu soluționarea cărora a fost investită, ulterior instanța de apel examinând apelul în limita punctelor apelate. Obiectul acțiunii a fost și rămâne obligația de a face, iar instanțele în mod corect au examinat și s-au pronunțat asupra acestui obiect.
O ipotetică nemulțumire privind necercetarea din perspectiva art. 998 Cod civil ar fi putut să aparțină reclamanților, iar nu pârâtului, existând o problemă în ceea ce privește interesul pârâtului în a susține acest motiv de recurs.
În ceea ce privește pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. s-a arătat că niciunul din aspectele vizate prin motivul 2 de recurs nu pot fi încadrate în ipoteze expres prevăzute în textul art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Lipsa calității procesuale active pe considerentul că reclamanții nu ar fi proprietarii fondului dominat a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.
2. a J. V. de Sus, irevocabilă, în consecință orice discuție legată de dreptul de proprietate al reclamanților C. asupra fondului aservit fiind inadmisibilă. A. și din perspectiva art. 294 alin. 1 C.pr.civ., nici la fond și nici în apel neformulându-se o cerere în acest sens. Situația este similară și în ceea ce privește excepția lipsei de interes, excepție care de fapt se suprapune cu cea a lipsei de calitate procesuală.
Împrejurarea că reclamanții nu au posesie asupra suprafeței de 112 m.p. este reală dar este firesc să fie așa câtă vreme pe terenul respectiv pârâtul practică un drept de trecere stabilit prin sentință judecătorească.
În ceea ce privește nesocotirea de către reclamanți a sentinței civile nr. 2. a J. V. de Sus, acest lucru nu este real, sentința dispunând radierea servituții de trecere notată în CF nr. 5693 M. peste terenul din CF nr. 463 M.
Nici ultima critică nu este fondată, lucrările de montare a unei porți metalice și a unui gard metalic peste traseul servituții neîncadrându-se sub nici o toleranță legislativă sau juridică în categoria lucrărilor trebuincioase conform art. 630, 635 Cod civil.
Analizând recursul declarat de pârâtul I. T. împotriva deciziei civile nr.168din (...) a T. M., Curtea reține următoarele:
1. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile pct.8 al art.304 C.pr.civ. este nefondat.
Astfel cum s-a arătat în întâmpinarea formulată de către reclamanți, acest motiv de recurs, constând în soluționarea cauzei de către instanța de fond în baza altui temei de drept decât cel invocat de către reclamanți, nu a fost invocat în fața instanței de apel, fiind invocat pentru prima dată în recurs, deci omisso medio.
Totodată, faptul că instanța de fond ar fi soluționat acțiunea în baza unui alt temei de drept decât cel indicat de către reclamanți în cererea de chemare în judecată nu se încadrează, ca și motiv de recurs, în prevederile pct.8 al art.304
C.pr.civ. A. motiv de recurs devine incident în situația în care instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura sau înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia, ori nu o asemenea greșeală a instanței de apel se invocă de către pârât în recurs.
Situația invocată s-ar putea încadra la alin.3 și 5 ale art.312 C.pr.civ., reieșind din interpretarea coroborată a acestor texte de lege că se poate cere casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în situația în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Prin soluționarea acțiunii în baza altui temei de drept decât cel indicat de către reclamanți, fără a se pune bineînțeles în prealabil în discuție acest aspect de către instanță, s-ar putea aprecia că acțiunea nu a fost de fapt soluționată de către instanță.
În speța dedusă judecății, astfel cum s-a menționat mai sus, în primul rând acest aspect nu a fost invocat în apelul declarat de către pârât împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, fiind deci inadmisibil a fi invocat pentru prima dată în recurs.
În subsidiar se impune a se face precizarea că acțiunea și apoi apelul au fost soluționate în limitele precizate de reclamanți, de fapt temeiul de drept al acțiunii invocat de reclamanți și avut în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei fiind prevederile art.630, 635 C.civ. Chiar dacă s-a invocat și art.998 C.civ., textul care reglementează condițiile răspunderii civile delictuale în general, acesta nu a mai fost susținut și în consecință nu a fost avut în vedere de instanța de fond, aspect care a fost acceptat de către ambele părți prin neformularea unei critici în acest sens în apel.
2. Nefondată se apreciază a fi și criticile formulate din perspectiva pct.9 al art.304 C.pr.civ.
Modul de soluționare al excepției lipsei interesului în promovarea acțiunii,
și în consecință a lipsei calității procesuale active a reclamanților, este criticat din perspectiva stării de fapt reținute de instanța de apel în cauză pe baza probatoriului administrat.
Titularii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cel cu nr.top.7013/2, a fost stabilit de către instanța de apel, reclamanții fiind cei care au în proprietate terenul fond aservit în favoarea pârâtului. A. aspect nu mai poate fi pus în discuție în recurs, alin.1 al art.304 C.pr.civ. în forma în vigoare aplicabilă litigiului, prevăzând în mod expres că în recurs se pot invoca numai motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie a hotărârii atacate.
În consecință, în calitate proprietari ai fondului aservit, reclamanții au și interes și deci și calitate procesuală activă în promovarea acțiunii, astfel cum aceasta a fost formulată. Faptul că aceștia nu folosesc terenul este irelevant, fiind normal ca atributele dreptului de proprietate asupra acestei porțiuni de teren să fie afectate de dreptul de servitute stabilit în favoarea pârâtului.
Irelevant în soluționarea recursului este și faptul că reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate asupra parcelei în litigiu pe timpul derulării procesului, dreptul de proprietate extratabulară asupra acestuia fiind recunoscut anterior, astfel cum s-a arătat în decizia pronunțată de instanța de apel.
În ceea ce privește servitutea de trecere notată în cartea funciară, radierea acesteia din cartea funciară s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești, astfel cum au precizat reclamanții, încheierea prin care s-au dispus operațiunile de carte funciară putând fi eventual atacată de către persoanele interesate. A. problemă nu face obiectul acestui dosar.
Din perspectiva interpretării și aplicării textelor de lege incidente în cauză, art.630 și art.635 C.civ. se apreciază de către curte că nu se poate reține vreo neregularitate săvârșită în acest sens de către instanța de apel.
Art.635 C.civ. prevede că „ acela căruia i se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa și spre a o păstra."; Gardul și poarta edificate de pârât pe terenul proprietatea reclamanților nu pot fi încadrate sub nici o formă în categoria lucrărilor trebuincioase prevăzute de acest text de lege, fiind avute în vedere numai „. necesare pentru a se putea sluji de servitute sau pentru a o păstra";.( a se vedea în acest sens, Hamangiu C. ș..a., Tratat de drept civil român, vol.I, p.744).
În sprijinul celor reținute mai sus sunt și prevederile art.635 C.civ.: „și acela care are un drept de servitute nu-l poate întrebuința decât după cuprinderea titlului său, fără a putea face nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond.";
În doctrină, pornind de la aceste două texte de lege, s-a statuat că din cuprinsul acestora rezultă clar că proprietarul fondului dominant nu poate să facă lucrări pentru exercițiul dreptului de servitute, asupra fondului supus servituții, decât în limitele stabilite pentru exercitarea unui asemenea drept, fie prin titlu constitutiv, fie prin prescripție( Hamangiu C., Codul civil adnotat, vol.I, p.749).
Împrejmuirea drumului care materializează servitutea de trecere s-ar putea eventual face numai dacă părțile au convenit-o, altfel, dacă proprietarul fondului dominant o face, aceasta se constituie într-o agravare a sarcinii fondului aservit care excede obligației ce incumbă celui în favoarea căruia a fost constituită servitutea, cât și îndatoririi ce-i revine de a o exercita cu moderație( C.A. Suceava, dec.civ. nr.1274/1998, Dreptul nr.6/1999, p.122).
Apare deci ca fiind evident că gardul și poarta edificate de pârât nu se încadrează în categoria lucrărilor necesare pentru exercitarea corespunzătoare a dreptului de servitute așa cum susține pârâtul.
În ceea ce privește imposibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului de servitute din cauza unui terț, acesta nu este un motiv întemeiat pentru a aprecia ca fiind legal efectuate construcțiile de către pârât, pentru rezolvareaacestei probleme pârâtul trebuind să urmeze alte căi legale, îndreptate împotriva terțului a cărui conduită îl afectează în exercitarea drepturilor sale.
Ultima chestiune invocată în recurs, aceea a lipsei autorizației de construcție pentru lucrările întocmite de către pârât și a autorizației de demolare în ceea ce privește aceleași construcții, nu a fost invocată în fazele procesuale anterioare și nici nu a fost avută în vedere la pronunțarea deciziei atacate, nu lipsa autorizației de construire fiind motivul pentru care s-a apreciat a fi întemeiată acțiunea reclamanților. De asemenea, necesitatea unei autorizații de demolare este o problemă care nu influențează în nici un fel soluția pronunțată, fiind o chestiune care ține de punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de pârâtul I. T. împotriva deciziei civile nr.168 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ. instanța va obliga recurentul să plătească intimaților C. D. și C. N. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul I. T. împotriva deciziei civile nr.168 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților C. D. și C. N. suma de
1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
Președinte J.ecători
D.-L. B. A. C. V. M.
G. S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
J..apel: Waltner D., Țiplea D. J..fond: G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 8/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
