Decizia civilă nr. 2942/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2942/R/2012
Ședința publică din 15 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., precum și recursul declarat de reclamanții R. T., R. M. și R. T., împotriva sentinței civile nr.
203 din 02 martie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 14 din O.M.J. nr.
760/C/1999.
Recursul declarat de reclamanții R. T., R. M. și R. T., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat D. D. T., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Doamna avocat D. D. T. depune la dosar împuternicirea avocațială nr.
17/(...), care atestă împrejurarea că reclamanții recurenți au împuternicit-o pe aceasta, pentru redactarea și susținerea recursului, obiect al prezentului dosar, precum și copii certificate de pe chitanța nr. 40/(...), care atestă plata onorariului avocațial de 300 lei și chitanța nr. 41/(...), care atestă plata onorariului avocațial de 300 lei.
Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), pârâtul recurent P. M. C.-N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat D. D. T., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul P. M. C.-N., cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți așa cum a fost formulat, casarea în parte a hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, astfel cum a fost formulată și precizată, în sensul obligării pârâtului P. M. C.-N. la emiterea unei noi dispoziții în condițiile reglementate de L. nr. 1., prin care să restituie în natură și terenul situat în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51, jud. C., iar în cazul în care restituirea în natură a terenului nu este posibilă, solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, iar în lipsa acestora, prin despăgubiri acordate în condițiile legii, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că la pag. 4 din hotărârea atacată instanța de fond a reținut că reclamanților li s-a transmis cota de 6. parte din părțile indivize comune din construcție, însă odată cu aceasta li s-a transmis aceeași cotă și din părțile indivize comune ale terenurilor, sens în care, face trimitere la cartea funciară a imobilului și la dispozițiile art. 23 pct. 1 din Normele Metodologice ale Legii nr. 1..
De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că reclamanții au dovedit dreptul lor de proprietate prin actele depuse la dosar, precum și prin contractul de vânzare-cumpărare și, totodată, arată că s-a dispus restituirea terenului în natură în favoarea foștilor proprietari, dar nu s-a dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de teren.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul P. mun. C.-N., reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea ca nefondat a acestui recurs și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 203 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții R. T., R. T. și R. M., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., în temeiul Legii nr. 1., și în consecință, s-a anulat D. nr. 4013 din (...), emisă de pârâtul P. municipiului C.-N.
S-a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în cuantum de 64.680 lei, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din L. nr. 247/2005, pentru construcțiile expropriate și demolate, ap. nr. 1 (corp A) și ap. nr. 4 (corp C), situate în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51, cu obligația de restituire a valorii actualizate a despăgubirilor primite la expropriere.
S-au respins cererile având ca obiect: obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de stabilire a despăgubirilor pentru construcții și restituirea în natură sau prin echivalent a terenului în suprafață de 576 mp., situat în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51.
Pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 2.400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin D. nr. 4013 din (...), emisă de P. municipiului C.-N., a fost respinsă notificarea nr.
2407/(...), formulată de reclamantul R. T. pentru imobilul înscris în C.F. nr.
6259/13/1, situat în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51-53, cu motivarea cărevendicatorul nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 1..
C. Anexei Decretului de expropriere nr. 174 din (...) de la reclamanții R. T.,
R. T. și R. M. au fost expropriate construcțiile cu suprafața construită de 120,90 și 34,10 mp., situate în M. C.-N., str. Răsăritului nr. 51.
În ceea ce privește situația terenului aferent construcției, instanța constată că potrivit înscrierilor din C.F. colectivă nr. 38137 C.-N., construcția înscrisă pe terenul cu nr. top. 6269/13 a fost compusă din 4 apartamente, având un teren aferent în suprafață de 994 mp. R. din cele expuse că terenul cu suprafața arătată a constituit parte indiviză comună, astfel încât, cotele de p.i.c. aferente apartamentelor vizează și terenul. C. înscrierii de sub B.2-3, S. Român, în calitate de proprietar tabular cu privire la apartamentele nr. 2 și 3, a deținut cota de 2. parte și 1. parte din părțile indivize evidențiate în foaia de avere a cărții funciare. Cota de 6. parte din aceleași părți indivize comune a fost aferentă apartamentelor nr. 1 și 4 deținute inițial în proprietate de R. V., R. D. și B. M. (B.4-6). Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la N. de S. J. C. sub nr.
1258/20 iunie 1978, dreptul de proprietate cu privire la apartamentele nr. 1 și 4 a fost transmis în favoarea reclamantului R. T., precum și dreptul de proprietate asupra cotei de 6. parte din părțile indivize comune din construcție. Ulterior, prin C. de donație autentificat de fostul N. de S. J. C. sub nr. 3201 din 23 mai 1979, reclamantul R. T. a transmis dreptul de proprietate cu privire la apartamentul nr.
4 în favoarea reclamanților R. T. și R. M..
Cu ocazia primei transmisiuni a dreptului de proprietate cu privire la construcțiile descrise, în baza dispozițiilor art. 30 din L. nr. 58/1974, asupra terenului în suprafață de 631 mp. s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea
S. Român, în administrarea operativă a G.I.G.C.L. a județului C..
Tribunalul a reținut de asemenea că prin D. nr. 6440 din (...), emisă de P. municipiului C.-N., a fost soluționată notificarea formulată în temeiul Legii nr. 1. de către foștii proprietari ai terenului R. D. și R. V., decedat ulterior la data de (...). Prin dispoziția examinată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din L. nr. 247/2005, astfel: cota de
1/3 parte din cota de 6. parte din terenul înscris în C.F. nr. 38137 C. cu nr. top.
6269/13, în suprafață de 994 mp., egal cu 209 mp., situat în C.-N., str.
Răsăritului nr. 51, în favoarea lui R. D., și pentru cota de 1/3 parte din cota de 6. parte din terenul descris, egal cu 209 mp., revendicatoarelor R. O. și R. M., în calitate de moștenitoare după defunctul R. V.. În cursul soluționării cauzei reclamanții au arătat că nu înțeleg să conteste dispoziția emisă.
Tribunalul a apreciat că în privința terenului, reclamanții nu se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a) din L. nr. 1., neavând calitatea de foști proprietari, deoarece trecerea în proprietatea statului a terenului a operat concomitent cu trecerea construcțiilor - ap. nr. 1 și 4 - în proprietatea reclamantului R. T. C. și în ipoteza în care situația ar fi fost diferită, reclamanții nu erau îndreptățiți la suprafața de 576 mp. din 994 mp., deoarece se omite faptul că terenul aferent apartamentelor nr. 2 și 3, proprietatea, statului reprezintă 3. parte din întreaga suprafață de teren, iar în favoarea foștilor proprietari R. D. și R. V. s-a stabilit calitatea de persoane îndreptățite pentru suprafața de 418 mp.
R. din cele expuse că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 1. cu privire la construcțiile apartamentele nr. 1 și 4, în calitate de foști proprietari, potrivit art. 3 lit. a) din L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare.
C. raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. T. M. valoarea de piață a construcțiilor expropriate și demolate, aflate în proprietatea reclamanților, este de 64.680 lei. Tribunalul a apreciat că nu neîntemeiate obiecțiunile formulate de pârâtul P. municipiului C.-N. prin care s-a susținut în esență că expertul avea obligația de a aplica o corecție de 0,20 ținând cont de faptul că în anul 2012 construcția ar fi avut o vechime de 64 de ani. În realitate, expertul a determinat corect valoarea construcțiilor demolate, iar suma rezultată va fi diminuată cu valoarea actualizată a despăgubirilor primite la expropriere. C. declarației reclamantului R. T. despăgubirile primite la expropriere au fost în sumă de 93.000 lei. Cu privire la problema stabilirii cuantumului despăgubirilor de către instanță, s-a avut în vedere faptul că la momentul încuviințării expertizei în prezenta cauză, practica instanțelor de judecată era în sensul că se impune stabilirea sumei și pentru acest considerent reclamanții au înțeles să suporte costurile unei asemenea expertize.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte și a fost admisă.
Astfel, în temeiul art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus anularea D. nr. 4013 din (...), emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. și în temeiul art. 10 alin. 1 din același act normativ s-a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în cuantum de 64.680 lei, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din L. nr. 247/2005, pentru construcțiile expropriate și demolate, ap. nr. 1 (corp A) și ap. nr. 4 (corp C), situate în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51, cu obligația de restituire a valorii actualizate a despăgubirilor primite la expropriere.
Pentru motivele arătate, au foste respinse cererile având ca obiect: obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de stabilire a despăgubirilor pentru construcții și restituirea în natură sau prin echivalent a terenului în suprafață de
576 mp., situat în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51. La respingerea primului capăt de cerere instanța a avut în vedere și cele statuate de Înalta Curte de
Casație și Justiție prin D. nr. X..
În baza prevederilor art. 274 C.pr.civ., instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanți pentru obligarea pârâtului P. municipiului C.-N. și l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2400 lei. La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată instanța a avut în vedere, pe de o parte, limitele în care au fost admise pretențiile reclamanților, iar pe de altă parte, a apreciat că nu poate fi acordată cu titlu de cheltuieli de judecată suma reprezentând onorariul expertului topograf deoarece reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii cu privire la teren.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul P. M. C.-N. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a învederat că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile art. 274 C.pr.civ., considerând că pârâtul este în culpă procesuală și l-a obligat astfel să plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu expert și avocațial.
Prima instanță avea obligația de a cenzura onorariul avocațial, cu atât mai mult cu cât acesta urmează să fie suportat de pârât, ignorând astfel prevederile
Deciziei nr. 492/(...) a Curții Constituționale.
Pârâtul nu este în culpă procesuală întrucât în mod corect a reținut că la dosarul intern nr. 1782 nu s-au depus documente pentru identificarea imobilului revendicat, iar reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite.
În concluzie, pârâtul și-a îndeplinit toate obligațiile legale care cădeau în sarcina sa conform dispozițiile Legii nr. 1., astfel încât se impune exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.8 și pct.9 C.pr.civ.
Împotriva aceleiași sentințe, reclamanții R. T., R. M. și R. T. au declaratrecurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea în parte ahotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură și a terenului situat în mun. C.-N., str. Răsăritului, nr. 51, jud. C., iar în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, iar în lipsa acestora, prin despăgubiri acordate în condițiile legii, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală sub aspectul soluționării petitului privind terenul în litigiu. În opinia recurenților, măsura de trecere a terenului în proprietatea statului ca urmare a înstrăinării unei construcții a fost considerată abuzivă deoarece s-a adus atingere dreptului de proprietate asupra bunului respectiv.
C. de vânzare-cumpărare nr. 1. a avut în vedere atât construcțiile, cât și terenul, iar prețul plătit a cuprins inclusiv terenul, conform înțelegerii părților. R. trebuia să li se atribuie cel puțin terenul de sub construcții, deoarece reclamantul R. T. a dobândit cota de 6. din p.i.c. înscrise în C.F. col.nr.38137. Această cotă s- a compus din 5. parte din teren reprezentând 507 mp. și cota de 1. parte reprezentând 124 mp. teren, în total 631 mp. teren. Diferența de 3. parte din teren a aparținut statului și reprezenta 363 mp. teren.
Având în vedere că foștilor proprietari le-a fost restituit 418 mp. teren, rămâne o diferență de 213 mp. teren care poate fi restituită, întrucât expertul a menționat în raportul de expertiză topografică faptul că este liber în proporție de
45 %.
În subsidiar, se solicită casarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare în vederea analizării de către instanța de fond a suprafeței de teren, a identificării și evaluării acesteia.
Reclamanții R. T., R. M. și R. T. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de pârât, cu obligarea acestuia la platacheltuielilor de judecată (f.18-19).
În susținerea poziției procesuale, reclamanții intimați au arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit toate obligațiile legale și nu a analizat dosarul de revendicare, motiv pentru care dispoziția contestată în prezenta cauză a fost anulată.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041C.pr.civ., reține următoarele:
I. Referitor la recursul reclamanților R. T., R. M. și R. T., Curtea constată căprin notificarea expediată sub nr. 2407/(...) prin intermediul BEJ S. M., reclamantul R. T. a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr.
6259/13/1, situat în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51-53 (f.17 dosar fond).
Prin D. nr. 4013 din (...) emisă de P. municipiului C.-N., s-a respins notificarea nr. 2407/(...) formulată de reclamantul R. T. pentru imobilul înscris în C.F. nr. 6259/13/1, situat în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51-53, cu motivarea că revendicatorul nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 1. (f. 10 dosar fond).
Potrivit înscrierilor din C.F. colectivă nr. 38137 C.-N., asupra imobilului de sub A+1, cu nr.top.6269/13, casă cu 4 apartamente având ca părți indivize comune : WC uscat în curte, împrejmuirile, conductele principale de apă, canal, gaz și instalații electrice de alimentare a apartamentelor și părților indivizecomune și terenul în suprafață de 994 mp, a fost înscris la data de (...), sub B
4-6 și respectiv B 2-3, dreptul de proprietate după cum urmează: asupra părților indivize comune aferente apartamentelor nr.1 și 4, în cotă de 5. parte și respectiv
1. parte, în favoarea lui R. V., R. D. și B. M., cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, în cote egale; asupra părților indivize comune aferente apartamentelor nr.2-3, în cotă de 2. parte și respectiv 1. parte, în favoarea S. Român, în administrarea operativă a GIGCL a jud. C. (f. 86-88 dosar fond).
Apartamentele nr.1 și 4 au fost înscrise sub B 2-4 în CF ind. nr. 38138 C.
N., sub A+1, cu nr.top. 6269/13/I și sub A+2, cu nr.top. 6269/13/IV, în favoarea lui R. V., R. D. și B. M., cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, în cote egale (f.82-83 dosar fond).
R. din cele expuse că terenul cu suprafața arătată a constituit parte indiviză comună astfel încât cotele părți indivize comune aferente apartamentelor vizează și terenul.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la N. de S. J. C. sub nr. 1258/20 iunie 1978, vânzătorii R. V., R. D. și B. M. au transmis dreptul de proprietate cu privire la apartamentele nr. 1 și 4 în favoarea cumpărătorului reclamant R. T., cu părțile indivize comune din apartamente (f.179 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art. 30 din L. nr. 58/1974, pentru înstrăinarea apartamentelor nr.1 și 4 s-au emis autorizațiile de înstrăinare nr.7737/15/(...) și nr.9099/18/(...). Cota de 5. parte din teren =507 mp a trecut în proprietatea S. Român, iar din această porțiune s-a atribuit în folosință cumpărătorului cota de
9. parte=92 mp. Cota de 1. parte din teren =124 mp a trecut în proprietatea S.
Român, iar din această porțiune s-a atribuit în folosință cumpărătorului, pe durata existenței construcției și în condițiile Legii nr.4/1973, cota de 3,2. parte=32 mp.
În consecință, prin încheierea de cf nr.3538-3539/(...), asupra terenului în suprafață de 631 mp (507 mp+92 mp) s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea S. Român, în administrarea operativă a G.I.G.C.L. a județului C. și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață totală de 124 mp (92 mp+32 mp) în favoarea reclamantului R. T., iar asupra apartamentelor nr.1 și 4 și părților indivize comune aferente, s-a întabulat dreptul de proprietate, ca bun propriu în favoarea aceluiași reclamant.
Ulterior, prin C. de donație autentificat de fostul N. de S. J. C. sub nr.
3201 din 23 mai 1979, reclamantul R. T. a transmis dreptul de proprietate cu privire la apartamentul nr. 4 în favoarea reclamanților R. T. și R. M.. Aceștia din urmă și-au întabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.4 în CF nr.
42440 (f.84-85 dosar fond) iar în CF col. nr.38137 C. N. s-a înscris sub B13-14 dreptul de folosință asupra cotei de 3. parte din terenul de sub B 7 a S. Român, pe durata existenței construcției, în favoarea acelorași reclamanți.
Prin Decretul de expropriere nr.174/(...) s-a dispus exproprierea construcțiilor situate în C. N., str.Răsăritului nr.51, în suprafață de 120,90 mp și a împrejmuirii de 85 mp de la reclamanții R. T., R. T. și R. M. (f.13-16, f.166-169 dosar fond).
Prin D. nr. 6440 din (...) emisă de P. municipiului C.-N. a fost soluționată notificarea formulată în temeiul Legii nr. 1. de către foștii proprietari ai terenului
R. D. și R. V., decedat ulterior la data de (...) (f.132 dosar fond).
Prin dispoziția examinată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din L. nr. 247/2005, astfel: cota de
1/3 parte din cota de 6. parte din terenul înscris în C.F. nr. 38137 C. cu nr. top.
6269/13, în suprafață de 994 mp., egal cu 209 mp., situat în C.-N., str.
Răsăritului nr. 51, în favoarea lui R. D., și pentru cota de 1/3 parte din cota de 6.parte din terenul descris, egal cu 209 mp., revendicatoarelor R. O. și R. M., în calitate de moștenitoare după defunctul R. V.. În cursul soluționării cauzei reclamanții au arătat că nu înțeleg să conteste dispoziția emisă.
Critica reclamanților recurenți referitoare la faptul că terenul în litigiu a fost preluat abuziv de S. Român și că au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr.1., prin restituirea în natură a diferenței de teren de 213 mp nu poate fi reținută de Curte ca fiind întemeiată pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
C. art.3 alin.1 din L. nr.1., „Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora";.
Art.24 din același act normativ statuează că, în absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive. In aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
Astfel, deși reclamanții se prevalează de contractul de vânzare-cumpărare autentificat la N. de S. J. C. sub nr. 1258/20 iunie 1978, încheiat cu foștii proprietari tabulari R. V., R. D. și B. M. această convenție nu a avut drept consecință transferul dreptului de proprietate asupra terenului în cotă ideală de
6. parte și cotă reală de 6. parte de la proprietarii tabulari la reclamantul R. T. întrucât părțile au stipulat expres obiectul vânzării cumpărării și anume, apartamentele nr.1 și 4 situate în C. N., str. Răsăritului nr.51, situate în corpul A și corpul C, la parter, înscrise în CF ind.38138 C. N., cu nr.top. 6269/13/I și nr.top.6269/13/IV.
Mai mult decât atât, potrivit art. 30 și art. 32 din L. 58/1974, dobândirea prin acte juridice între vii a terenurilor din perimetrul construibil al localităților era interzisă, sub sancțiunea nulității actului juridic.
Prin urmare, contractul de vânzare cumpărare invocat de reclamanți nu a fost apt să le îi transfere acestora dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, cota ideală de 6. parte și cota reală de 6. parte din teren fiind preluată de S. Român de la foștii proprietari tabulari R. V., R. D. și B. M. conform art.2 alin.1 lit. h din L. nr.1..
Având în vedere că reclamanții R. T., R. T. și R. M. nu au avut calitatea de proprietari tabulari asupra terenului în litigiu, respectiv asupra terenului în cotă ideală de 6. parte și cotă reală de 6. parte, acesta fiind preluat abuziv de S. Român de la foștii proprietari tabulari R. V., R. D. și B. M., Curtea constată că în mod legal tribunalul a apreciat că reclamanții nu se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a) din L. nr. 1. și, în consecință, aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de acest act normativ.
Susținerea reclamanților referitoare la faptul că foștilor proprietari le-a fost restituit în natură suprafața de 418 mp. teren astfel că rămâne o diferență de 213 mp. teren care poate fi restituită în natură în favoarea reclamanților întrucât expertul a menționat în raportul de expertiză topografică faptul că este liber în proporție de 45 % nu poate fi reținută deoarece, așa cum s-a arătat, cota ideală de 3. parte din teren, respectiv cota reală de 363 mp. teren, aferentă apartamentelor nr.2 și 3, se află în proprietatea tabulară a statului, iar cota ideală de 1/3 parte din cota de 6. parte din teren a fost preluată de la fostaproprietară tabulară B. M. și a rămas în proprietatea statului întrucât aceasta nu a formulat notificare conform Legii nr.1..
R. din cele expuse că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 1. numai cu privire la construcții, respectiv apartamentele nr. 1 și 4, preluate abuziv de S. Român prin expropriere conform art.2 alin.1 lit.h din L. nr.1., în calitate de foști proprietari tabulari, potrivit art. 3 lit. a) din același act normativ.
II. Referitor la recursul pârâtului P. mun. C. N., Curtea apreciază că motivulde nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat de pârâtul recurent trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanța de judecată și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate.
Denaturarea actului înțelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanțelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate și contrazise prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat.
Prin urmare, Curtea apreciază că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de pârât în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de fond astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care sentința recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Curtea constată că, prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), pârâtul a arătat că solicită respingerea acțiunii reclamanților (f.76-77 dosar fond).
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de acea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții.
C. art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Având în vedere că pârâtul nu a fost de acord cu admiterea acțiunii civile pendinte iar prin sentința civilă nr. 203 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții R. T., R. T. și R. M., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., în temeiul Legii nr. 1. și s-a anulat D. nr. 4013 din (...), emisă de pârâtul P. municipiului C.-N., stabilindu-se dreptul reclamanților la despăgubiri în cuantum de 64.680 lei, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din L. nr. 247/2005, pentru construcțiile expropriate și demolate, ap. nr. 1 (corp A) și ap. nr. 4 (corp C), situate în mun. C.-N., str. Răsăritului nr. 51, cu obligația de restituire a valorii actualizate a despăgubirilor primite la expropriere, Curtea constată că în mod legal, cu aplicarea corectă a prevederilor art.274 alin.1
C.pr.civ. coroborat cu art.276 C.pr.civ., prima instanță a apreciat că pârâtul este în culpă procesuală și, în consecință, a dispus obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 2400 lei din care 1.800 lei reprezentând onorariu expert evaluator (f. 188-189, 191, 229-230 dosar fond) și 600 lei onorariu avocațial, din suma totală de 1.000 lei (f.7 dosar fond).
Soluția primei instanțe în privința soluționării petitului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este în concordanță și cujurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Prin urmare, în mod justificat și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, prima instanță a obligat pârâtul la plata acestor cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041C.pr.civ., nefiind incidente niciunul dintre motivele de recurs invocate, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.- N., precum și recursul declarat de reclamanții R. T., R. M. și R. T. împotriva sentinței civile nr. 203 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., precum și recursul declarat de reclamanții R. T., R. M. și R. T. împotriva sentinței civile nr. 203 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: E. L..
| ← Decizia civilă nr. 3686/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
