Decizia civilă nr. 2598/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2598/R/2012
Ședința publică din 25 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantele G. M. V. și G. O.
F. E., precum și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 179 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat M. C.-N., PRIN P., având ca obiect L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru reclamantele recurente, domnul avocat B. Z. M., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat F. E. M., conform împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamantele recurente personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantele recurente, domnul avocat B. Z. M., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat F. E. M., lipsă fiind reclamantele recurente personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 9 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. a fost comunicat doar reclamantei recurente G. M. V., însă ambele reclamante recurente sunt reprezentate de către doamna avocat F. E. M., conform împuternicirii avocațiale care se află la f. 7 din dosar, iar domnul avocat B. Z. M., se prezintă în substituirea doamnei avocat F. E. M. și reprezintă pe ambele reclamante recurente, astfel încât, nu se impune amânarea cauzei pentru a se comunica reclamantei recurente G. O. F. E. o copie de pe recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N.
Reprezentantul reclamantelor recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantelor recurente asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantelor recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamantele G. M. V. și G. O. F. E. așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
De asemenea, reprezentantul reclamantelor recurente solicită respingerea recursului declarat de pârâtul P. M. C.-N., având în vedere că instanța fond, în mod corect a stabilit obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele G. M. V. și G. O. F. E.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 179 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. reprezentat prin P.
S-a respins excepția puterii lucrului judecat, invocată de pârâtul P. municipiului C.-N.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele G. M. V. și G.
O. F. E. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.-N., în temeiul L. nr. 1. și în consecință:
S-a anulat în parte D. nr. 5144 din (...), emisă de pârâtul P. municipiului
C.-N.
S-a stabilit dreptul reclamantelor la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 2. - pentru cota de 3. parte din imobilele: 1) apartamentele nr. 12 cu nr. top. 4887/1/XII, nr. 13 cu nr. top. 4867/1/XIII, nr.
14 cu nr. top. 4867/1/XIV, înscrise în C.F. individuală nr. 1. C.-N., cu părțile indivize comune înscrise în C.F. colectivă nr. 1. C.-N., și 2) terenul având suprafața de 1568 mp., înscris inițial în C.F. nr. 11280 C., imobile situate în mun. C.-N., str. Dorobanților nr. 17-19.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantelor a cotei de 3. parte din imobilul apartament nr. 1, cu nr. top. 4867/1/I, înscris în C.F. individuală nr. 1. C.-N. și părțile indivize comune înscrise în C.F. colectivă nr. 1.
C.-N., situat la aceeași adresă.
S-a respins cererea având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru cota de 3. parte din apartamentele nr. 12, 13, 14, din terenul în suprafață de 2628 mp., precum și apartamentele cuprinse în D. nr. 5144 din (...).
S-a respins acțiunea față de M. C.-N. reprezentat prin P., ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat să plătească în favoarea reclamantelor cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin D. nr.
153/(...), emisă de P. municipiului C.-N., s-a restituit în natură cota de 6. parte din apartamentele nr. 6 și 8, înscrise în C.F. colectivă nr. nr. 1. și C.F. individuală nr. 1., din imobilul situat în C.-N., Calea Dorobanților nr. 17-19, în favoarea reclamantelor G. M. V. și G. F. E. O., precum și a numitului G. M. (art.
1).
În cuprinsul art. 5 al dispoziției examinate s-a menționat că acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, pentru cota de 6. parte din restul imobilului se va realiza printr-o dispoziție ulterioară, după efectuarea evaluării.
În sensul celor arătate a fost emisă D. nr. 5144/(...) a primarului municipiului C.-N. prin care s-a modificat art. 5 al Dispoziției nr. 153/(...), dupăcum urmează: s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 2. pentru cota de 6. parte din apartamentele înstrăinate în baza L. nr. 112/1995, respectiv apartamentele nr. 2, 3, 4, 5, 7, 9,
10, cu părțile indivize comune aferente din construcție, în favoarea acelorași persoane.
Conform înscrierilor din C.F. nr. 11280 C., imobilul cu nr. top. inițial 4867
- casă din cărămidă, acoperită cu țiglă cu: 16 camere, 5 bucătării și dependințe, având separat magazie, un grajd din cărămidă și curte în suprafață de 627 stj.p.
- și nr. top 4870/2 - magazie pentru gheață din cărămidă cu beton armat și teren în suprafață de 103 stj.p. - a fost dezmembrat după preluarea acestuia în proprietatea statului. Astfel, imobilul cu nr. top. 4867/1 - construcție cu 14 apartamente, anexe și teren în suprafață de 1060 mp. - a fost transcrisă în C.F. colectivă nr. 1. C., iar terenul cu nr. top. 4867/2 în suprafață de 1197 mp. s-a reînscris sub A+3 în C.F. inițială. Conform memoriului tehnic care a stat la baza împărțirii, imobilul S+P are în total 12 apartamente și 2 garaje.
Din examinarea înscrierilor de carte funciară rezultă că terenul în suprafață de 1060 mp. este aferent construcției împărțită pe apartamente și constituie parte indiviză comună. În aceste condiții, prin D. anterioară - nr. 1. - cu privire la apartamentele nr. 6 și 8 au fost avute în vedere și cotele părți indivize din teren. În același timp, față de conținutul dispoziției contestate în prezenta cauză, se impune aceeași constatare cu privire la apartamentele nr. 2,
3, 4, 5, 7, 9, 10 și 11, în sensul că la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent au fost avute în vedere atât părțile indivize comune din construcție cât
și cota din terenul în suprafață de 1.060 mp. aferent construcției. Cu privire la apartamentul nr. 1 din imobil, instanța a dispus restituirea în natură a cotei de
3. parte din acesta cât și din părțile indivize comune, inclusiv terenul menționat. În concluzie, în privința cotelor de teren aferente celor 14 apartamente, reclamantele nu mai pot formula alte pretenții. O soluție contrară ar conduce la o dublă despăgubire cu privire la cotele de teren aferente apartamentelor.
Situația este însă diferită în privința terenului în suprafață de 1563 mp., diferența între suprafața de 2628 mp., există în cartea funciară inițială și 1060 mp. înscrisă în C.F. colectivă. La suprafața anterior menționată nu se face nicio trimitere în cuprinsul celor două dispoziții cu toate că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3. parte. În privința terenului se mai impune constatarea în sensul că la dezmembrarea nr. top. inițiale s-au strecurat unele erori de calcul, dar nu este contestată nici suprafața inițială de 2628 mp. și nici cea înscrisă în cartea funciară colectivă, de
1060 mp., rezultând astfel o diferență de 1568 mp. În aceste limite s-a admis capătul de cerere cu privire la teren, urmând să fie stabilite despăgubiri în condițiile T.ui VII din legea nr. 2.. Restituirea în natură nu este posibilă, pe de o parte, având în vedere cota de 3. parte cuvenită reclamantelor, iar pe de altă, față de destinația terenului, acea de curte aferentă construcției.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea în natură sau în echivalent a apartamentelor nr. 12, 13 și 14 din imobilul în litigiu, instanța a constatat, așa cum rezultă din cele ce preced, că imobilul este compus din 14 apartamente. În cuprinsul întâmpinării formulate pârâtul P. municipiului C.-N. a susținut că notificarea nu a fost admisă în privința acestora deoarece apartamentul nr. 12 cu nr. topo 4867/1/XII a fost restituit în natura, potrivit H.C.J. nr. 82/(...) petenților G. I.el si G. E., in temeiul dispozițiilor. L. nr. 112/1995; ap. nr.13, înscris in CF nr. 1., cu nr. topo 486/1/XIII si ap. nr.14, înscris in CF 1., cu nr. topo.
486/1/XIV sunt înscrise sub mențiunea de apartamente, insa, sunt compuse din garaje.
Instanța a apreciat însă că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la cota de 3. parte din întregul imobil, inclusiv apartamentele nr. 12,
13 și 14. Față de împrejurarea că apartamentul nr. 12 a fost restituit în natură în favoarea altor persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru același imobil, reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri. Cu referire la apartamentele nr. 13 și 14, chiar dacă acestea sunt în fapt garaje, din documentația de dezmembrare și din înscrierile cuprinse în cartea funciară inițială nu rezultă că statul ar fi edificat anexe noi la construcția existentă, de unde rezultă că cele două garaje au existat la momentul preluării, chiar dacă au fost înscrise în cartea funciară ca anexe sub alte denumiri - magazie etc. -. În consecință, stabilirea despăgubirilor în condițiile T.ui VII al L. nr. 2. se impune și pentru apartamentele nr. 12, 13 și
14, cererea reclamantelor urmând să fie admisă și sub acest aspect.
Cu privire la apartamentul nr. 1 din imobilul în litigiu pârâtul P. municipiului C.-N. a susținut că nu poate fi restituit în natură deoarece acest apartament este cuprins pe lista ce a fost comunicata - in baza art.16 din L. nr.1., republicata - Consiliului județean C. motivat de faptul ca in acesta funcționează Asociația pentru Protecția handicapaților Motorii. În același timp, s- a susținut că prin D. civila nr. 3. pronunțata de Curtea de A. C. in dos. nr. (...), irevocabila, instanța a dispus: restituirea in natura a cotei de ½ parte din ap. nr.
1 cu nr. top. 4867/1/I, înscris in CF individuală nr. 1. cu pi.c. de 8,40 /. înscrise in CF col. nr. 1. C.-N., precum si cota de ½ parte din terenul rămas in proprietatea Statului Roman de 1. parte, înscris sub A+3 cu nr. top 4867/2 in CF
11280 C.-N. ...".
Este de remarcat însă faptul că notificările celorlalți coproprietari sau ale succesorilor acestora în drepturi au fost soluționate de către instanțele judecătorești, inclusiv prin decizia menționată în cuprinsul întâmpinării, în sensul restituirii în natură a cotelor părți cuvenite persoanelor îndreptățite, ținând cont de faptul că acest apartament se află în administrarea Consiliului local al municipiului C.-N., astfel încât, urmează să fie admis capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a cotei de 3. parte din apartamentul menționat în favoarea reclamantelor.
Tribunalul a constatat de asemenea că în privința cotei solicitate de reclamante din apartamentul nr. 1, notificarea reclamantelor nu a fost soluționată prin cele două dispoziții astfel încât, față de cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. X., instanța este competentă să soluționeze notificarea pe fond. Mai mult, chiar dacă prin dispoziția anterioară nu s-a soluționat notificarea cu privire la acest apartament, față de prevederile art. 5 al acestei dispoziții, se impunea acordarea despăgubirilor prin dispoziția ulterior emisă, contestată în prezenta cauză. Or, această din urmă dispoziție nu face nicio trimitere la apartamentul nr. 1.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru apartamentele și terenul nerestituit în natură, instanța a apreciat că această operațiune se impune să fie efectuată în cadrul procedurii administrative reglementată de T. VII al legii nr. 2.. Astfel, în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea E. ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii (I., Secția a I-a Civilă, decizia civilă nr. 7267 din 19 octombrie 2011).
Potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 2., măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în (…) despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin. 6 și 7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de C. C. care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura în fața Fondului ";Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia C. C. sau hotărârea instanței.
Curtea a apreciat de asemenea că, practica judiciară poate fi coerentă atunci când se întemeiază pe norme de drept a căror aplicare este chemată să o facă și nu atunci când creează ea norme care pot fi diferite de la o speță la alta (având în vedere că rolul firesc al legiuitorului este preluat de către judecătorul cauzei) deși situațiile sunt comparabile ( Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1832 din 2 martie 2011). În același timp, în legătură cu lipsa de funcționalitate imputată Fondului Proprietatea nu trebuie ignorat faptul că începând cu 25 ianuarie 2011 acesta a fost listat la B. de V. B.
Pentru considerentele arătate și în baza dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele G. M. V. și G. O. F. E.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C.-N. reprezentat prin P., deoarece acesta nu are atribuții reglementate în cadrul procedurii prevăzute de soluționare a notificărilor formulate în temeiul L. nr. 1..
Excepția puterii lucrului judecat a fost respinsă ca neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinită cerința triplei identități impusă de art. 1201 C.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele G. M. V. și G. O. F. E. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererilor privind:
Stabilirea dreptului la despăgubiri bănești pentru cota de 3. parte din întreg terenul în suprafață de 2628 mp înscris inițial în CF 11280 C.; anularea in parte a Dispoziției nr. 153/(...) modificată la (...) emisă de P. mun. C.-N., respectiv propunerea din art. 5 modificat de stabilire a despăgubirilor în condițiile L. nr. 2. pentru cota de 3. parte din apartamentele numerele 2, cu nr. top. 4867/I/II, 3 cu nr. top, 4867/I/III, 4 cu nr. top. 4867/I/IV, 5 cu nr. top. 4867/I/V, 7 cu nr. top.
4867/I/VII, 9 cu nr. top. 4867/I/1X, 10 cu nr. top. 4867/I1/X. 11 cu nr. top.
4867/I/XI, înscrise în CF 1. C.-N. situare în C.-N. str. Dorobanților nr. 17-19. jud. C. și stabilirea valorii despăgubirilor pentru cota ce le revine din aceste apartamente; stabilirea valorii despăgubirilor pentru cota ce le revine din apartamentele nr. 12,13,14; stabilirea valorii despăgubirilor pentru cota de 3. parte din terenul în suprafață de 2628 mp înscris inițial în CF 11280 C.. Solicită cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs au arătat că sunt moștenitoarele lui G. I., proprietar în CF 11280 C., sub B4 asupra cotei de 6. parte din ½ din imobilul acolo înscris, respectiv casă cu teren în suprafață de 627 st. și M. cu teren în suprafață de 103 st. D. G. I. a avut doi fii, pe G. M. E. și G. F. I., care îl moștenesc în cote egale, conform Certificatului de moștenitor.
G. F. I. este decedat, reclamantele fiind moștenitoarele acestuia, soție supraviețuitoare și respectiv fiică.
În anul 2004, urmare a Notificărilor nr. 292/(...) și 2869/(...) depuse prin BEJ S. M., ce au făcut obiectul Dosarului nr. 163 B al C. de aplicare a L. nr. 1. a mun. C.-N., a fost emisă D. nr. 153/(...) a primarului mun. C.-N.
Prin D. nr. 153/22.01.2Q04 a fost stabilită calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor împreună cu G. M. E. pentru cota de 6. parte din întregul imobil inițial înscris în CF 11280 C. și s-a dispus restituirea în natură către noi a cotei de 6. parte din apartamentele numerele 6 cu nr. top. 4867/1/VI și 8 cu nr. top. 4867/1/VIII în scrise în CF 1. C.-N., situate în C.-N. str. Dorobanților nr. 17-19, jud. C.. Totodată, la art. 5 din aceeași Dispoziție s-a menționat că dispoziția pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 6. parte din restul imobilului se va comunica după efectuarea evaluării acestuia.
În anul 2011, prin D. nr. 5., s-a modificat art. 5 din D. nr. 1., în sensul că s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru apartamentele nr. 2-5, 7, 9-11, în conformitate cu dispozițiile legii nr. 2..
Consideră că în mod nelegal instanța a admis doar în parte cererea privind dreptul la despăgubiri pentru întreg terenul în suprafață de 2628 mp.
În ce privește suprafața de 1060 mp din terenul care inițial a format curtea imobilului, cererea a fost respinsă cu motivația că asupra ei drepturile sunt stabilite prin descrierea apartamentelor ce formează construcția, respectiv cotele din părțile indivize comune care ar include și terenul.
Tuturor celorlalți revendicatori ai drepturilor referitoare la acest imobil li s- au stabilit drepturi pentru teren, separat de cele pentru construcții. Astfel, prin D. civilă nr. 3. irevocabilă, s-a stabilit dreptul la restituire în favoarea lui D. B. și D. F., prin S. civilă nr. 2., irevocabilă, în favoarea lui G. M. E.
O diferențiere sub aspectul soluționării cererii referitoare la dreptul la despăgubiri pentru teren le dezavantajează, autoritățile administrative urmând a sesiza că, spre deosebire de ceilalți revendicatori, instanța a respins solicitarea reclamantelor de stabilire a despăgubirilor pentru cota aplicată asupra terenului aferent construcției.
Consideră că în mod nelegal instanța a respins cererea de a stabili valoarea despăgubirilor.
Reclamantele au contestat o dispoziție emisă anterior intrării în vigoare a L. nr. 2., care a fost modificată, respectiv D. 1.. D. 5. nu stabilește drepturi noi, ci modifică art. 5 din D. 1.. Referatul care a stat la baza emiterii Dispoziției 1. arată pentru care parte din imobil se dispune restituirea in natură și pentru care parte se stabilesc despăgubiri. În prezent dreptul la despăgubiri este stabilit prin art. 5 din D. nr. 1., așa cum a fost modificat prin D. 5.. Este inadmisibil ca un act juridic să stabilească drepturi în conformitate cu dispoziții legale ulterioare emiterii sale.
Modalitatea de soluționare a notificărilor evidențiază că o notificare se soluționează în mod unitar. fiind necesar ca să facă referire la toate drepturile solicitate. Nu există nicio prevedere legală care să justifice soluționarea în etape a unei notificări. Soluționarea notificării reclamantelor rămâne supusă dispozițiilor legale in vigoare la data emiterii Dispoziției 1., fiind inadmisibil ca una și aceeași notificare să fie soluționată prin aplicarea a două legi diferite în cuprinsul Deciziei LII/2007 pronunțate în recurs în interesul legii.
Instanța face trimitere la deciziile civile nr. 7. și nr. 1. pronunțate de I. și la cele statuate in acele hotărâri ale acestei instanțe. Câtă vreme nu există un mecanism prin care hotărârea judecătorului național, alta decât cea pronunțată în recurs în interesul legii, să fie considerată izvor de drept. în timp ce jurisprudența C. este indiscutabil un asemenea izvor.
Judecătorul național are dreptul, conform art. 20 din Constituția României, să interpreteze dispozițiile constituționale și legale în conformitate cu Convenția E. a Drepturilor Omului și jurisprudența curții europene care asigură interpretarea acesteia, fără ca prin aceasta să se substituie legiuitorului sau puterii executive.
Nu prezintă nicio importanță asupra cererii faptul că Fondul «Proprietatea» este listat la bursă, câtă vreme nu este încă în posesia vreunei valori.
Respingerea cererii în asemenea condiții, echivalează cu lipsa de acces la justiție și încălcarea dreptului de proprietate, așa cum este apreciat de C. dreptul născut în temeiul dispozițiilor legilor de restituire a proprietății, de la momentul recunoașterii dreptului la restituire în natură sau prin echivalent prin act administrativ sau hotărâre judecătorească.
Împotriva sentinței a declarat recurs și P. M. C.-N. solicitând modificarea sentinței în sensul exonerării pârâtului P. mun. C.-N. de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat în sumă de 1.000 lei.
Critică legalitatea hotărârii cu privire la aplicabilitatea disp. art. 274
C.proc.civ. în sensul că instanța a considerat că pârâtul se află în culpă procesuală, arătând că D. nr. 5144/31 oct.2011 a fost emisă cu consecința pronunțării sentinței nr. 1054/2010 a Tribunalului C., deci în mod corect.
Urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, cheltuieli de judecată puteau fi acordate doar în parte, proporțional cu ponderea din cererea de chemare în judecată, astfel că se impune reducerea cuantumului onorariului pus în sarcina pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată.
Invocă decizia Curții Constituționale nr. 492 din (...).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Recurentele reclamante consideră că în mod nelegal instanța a admis doar în parte cererea privind dreptul la despăgubiri iar în ce privește suprafața de
1060 mp din terenul care inițial a format curtea imobilului, cererea a fost respinsă cu motivația că asupra ei drepturile sunt stabilite prin descrierea apartamentelor ce formează construcția, respectiv cotele din părțile indivize comune care ar include și terenul.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece imobilul din C.F. nr. 11280
C., cu nr. top. 4867/1 - construcție cu 14 apartamente, anexe și teren în suprafață de 1060 mp. - a fost transcris în C.F. colectivă nr. 1. C..
Prin urmare terenul în suprafață de 1060 mp. este aferent construcției împărțită pe apartamente și constituie parte indiviză comună iar prin D. anterioară - nr. 1. - cu privire la apartamentele nr. 6 și 8 au fost avute în vedere
și cotele părți indivize din teren, ca și cu privire la apartamentele nr. 2, 3, 4, 5, 7,
9, 10 și 11, măsurilor reparatorii prin echivalent fiind stabilite atât pentru părțile indivize comune din construcție cât și pentru cota din terenul în suprafață de
1.060 mp. aferent construcției. Cu privire la apartamentul nr. 1 din imobil, instanța de fond a dispus restituirea în natură a cotei de 3. parte din acesta cât și din părțile indivize comune, inclusiv terenul menționat.
Din punct de vedere al înscrierilor în cartea funciară această soluție este cea corectă, mai ales pentru restituirea în natură, și - din același motiv al înscrierii în cartea funciară - nu se poate dispune atât restituirea părților indivize comune ce conțin teren cât și restituirea separată a aceluiași teren, pentru că fiind vorba de unul și același teren nu este posibilă restituirea de două ori. Ipotetic, dacă s-ar restitui în natură atât părți indivize comune ce conțin teren cât și teren separat, dacă s-ar intabula dreptul de proprietate asupra părților indivize comune, atunci când s-ar proceda la intabulare pentru terenul separat pe numele reclamantelor nu ar mai fi posibil pentru că nu mai există asupra a ce seintabula pentru că deja s-a intabulat. Soluția apare cu atât mai evidentă ca singura posibilă dacă ne imaginăm că reclamantele ar fi singurele proprietare asupra întregului imobil și asupra tuturor apartamentelor. Argumentele nu diferă în cazul acordării de despăgubiri în echivalent, pentru că este vorba tot de o dublă restituire, ori aceasta nu este posibil pentru că logic este ca dacă a existat o singură preluare să existe tot o singură despăgubire.
Dacă altor revendicatori li s-au stabilit drepturi separat pentru teren, nu are relevanță, fiind vorba doar de tehnici diferite cu aceași finalitate, relevant este să nu existe o dublă despăgubire pentru teren, anume acesta să nu se acorde atât separat cât și prin intermediul părților indivize comune.
Consideră recurentele că în mod nelegal instanța a respins cererea de a stabili valoarea despăgubirilor deoarece au contestat o dispoziție emisă anterior intrării în vigoare a L. nr. 2., care a fost modificată, respectiv D. nr. 1.. D. nr. 5. nu stabilește drepturi noi, ci modifică art. 5 din D. 1..
Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece D. nr. 1. nu stabilește despăgubirile ci dispune ca acestea vor fi stabilite ulterior, după evaluarea imobilului, pentru cota de 6. parte din restul imobilului cu privire la care nu s-a dispus restituirea în natură, stabilire ce se face în concret prin D. nr. 5., aceasta din urmă fiind emisă sub imperiul L. nr. 2., lege care prin urmare îi era aplicabilă, iar D. nr. 5. nu modifică D. nr. 1. pentru că aceasta din urmă doar dispune că despăgubirile se vor stabili ulterior, fiind deci doar o dispoziție generică care nu stabilește drepturi concrete. Ar fi stabilit drepturi concrete dacă acea dispoziție ar fi putut fi executată, or art. 5 din D. nr. 1., despre care reclamantele afirmă că ar fi modificat doar prin D. nr. 5. cuprinde doar mențiunea că dispoziția privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent se va comunica după efectuarea evaluării părții din imobil.
Desigur că de preferat ar fi ca modalitatea de soluționare a notificărilor să fie unitară și să facă referire la toate drepturile solicitate dar dacă nu există o sancțiune pentru soluționarea printr-o dispoziție a restituirii în natură și prin altă dispoziție a măsurilor reparatorii în echivalent, atunci aceste dispoziții sunt valabile.
Soluția dată notificării reclamantelor rămâne supusă dispozițiilor legale sub care a fost emisă, respectiv D. nr. 1., rămâne supusă formei L. nr. 1. în forma în vigoarea la acea dată iar D. nr. 5. va fi supusă formei L. nr. 1. în forma în vigoarea la acea dată ca și L. nr. 2..
În ce privește interpretarea dispozițiilor constituționale și legale în conformitate cu Convenția E. a Drepturilor Omului și jurisprudența curții europene care asigură interpretarea acesteia, motiv de recurs formulat de reclamante, Curtea de A. reține că Hotărârea C. din 12 octombrie 2010 în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 778 din (...), la pct. 142 din hotărâre că „Prin urmare, Curtea apreciază că transformarea într-o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial ce rezultă din simpla constatare a ilegalității naționalizării este condiționată de întrunirea de către partea interesată a
cerințelor legale în cadrul procedurilor prevăzute de legile de reparație și de
epuizarea căilor de atac prevăzute de ac este legi ." și pct. 164 „Așa cum art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate [Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983, § 48, seria A nr. 70; Slivenko împotriva Letoniei (dec.) [MC], nr.
48.321/99, § 121, C. 2002-II, și Jantner, menționată mai sus, § 34]."
Prin urmare se recunoaște posibilitatea instituirii unei proceduri obligatorii și ca o consecință necesitatea urmării acestei proceduri și doar a acesteia.
Procedura prevăzută de T. VII al L. nr. 2. este obligatorie și exclusivă, și nu alternativă, iar nefiind alternativă nu permite stabilirea despăgubirilor într-o altă procedură decât în cea indicată de lege.
Nu în ultimul rând amintim incidența în cauză a deciziei nr. 27/2011 a
Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, prin care s- a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva Statului Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 și ale art. 13 din Convenția E. a Drepturilor Omului, sunt inadmisibile.
Față de aceste argumente invocarea celorlalte paragrafe din Hotărârea C. din
12 octombrie 2010 în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României nu schimbă soluția în cauză, iar reclamantele nu au o hotărâre judecătorească pentru ca să poată invoca paragraful 182 din aceași hotărâre C..
În ce privește recursul pârâtului, acesta critică legalitatea hotărârii cu privire la aplicabilitatea disp. art. 274 C.proc.civ. în sensul că instanța a considerat că pârâtul se află în culpă procesuală, arătând că D. nr. 5. a fost emisă cu consecința pronunțării sentinței nr. 1054/2010 a Tribunalului C., deci în mod corect. Urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, cheltuieli de judecată puteau fi acordate doar în parte, proporțional cu ponderea din cererea de chemare în judecată, astfel că se impune reducerea cuantumului onorariului pus în sarcina pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată. Invocă decizia Curții Constituționale nr. 492 din (...).
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece D. nr. 5. a fost emisă ca o consecință a pronunțării sentinței nr. 1054/2010 a Tribunalului C. dar nu a fost emisă în mod corect, drept dovadă prin sentința atacată în prezentul recurs a și fost modificată.
Prin urmare dispoziția fiind modificată, iar modificarea fiind posibilă doar în prezenta procedură judiciară, rezultă că pentru modificarea dispoziției reclamantele au fost nevoite să efectueze cheltuielile de judecată din prezentul dosar, iar pârâtul este prin urmare în culpă procesuală cât timp reclamantele au fost nevoite ca, pentru recunoașterea drepturilor lor - așa cum au fost stabilite de instanța de fond -, să intenteze prezenta acțiune.
Chiar dacă acțiunea a fost admisă doar în parte, partea în care nu a fost admisă acțiunea nu influențează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate constând în onorariu avocat, deoarece părțile oricum ar fi plătit același onorariu de avocat care le-a fost acordat cu titlu de cheltuieli de judecată întrucât partea din acțiune admisă este mult mai consistentă decât cea respinsă, iar dacă avocatul ar fi formulat doar petitele admise se poate lesne presupune că onorariul ar fi fost același având în vedere munca desfășurată.
În ce privește invocarea deciziei Curții Constituționale nr. 492 din (...), Curtea constată că aceasta se referă la neconstituționalitatea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, dar nu are incidență în speță deoarece instanța de fond nu a făcut aplicarea acestui text legal, anume art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, acest text fiind aplicabil doar în cazul în care se impune reducerea onorariului în funcție de munca prestată iar în ce privește încuviințarea parțială a cheltuielilor de judecată în funcție de admiterea în parte a pretențiilor textul care prevede aceasta este art. 276 Cod procedură civilă, dar acordarea parțială nu se impunea pentru motivele arătate mai sus.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele G. M. V., G. O. F. E. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 179 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - L. E. - Tribunalul Cluj
GREFIER A.-A. M.
| ← Decizia civilă nr. 4443/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 100/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
