Decizia civilă nr. 2600/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2600/R/2012
Ședința publică din 25 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. "A. R.", PRIN A. B. DE APĂ S.-T., împotriva sentinței civile nr. 240 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați G. T.-C. și G. A. M., având ca obiect L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, doamna consilier juridic T.-B. Ana, care depune la dosar împuternicire de reprezentare, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta A. N. "A. R.", prin A. B. de Apă S.-T., a fost formulat și motivat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamanților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, doamna consilier juridic T.-B. Ana, lipsă fiind reclamanții intimați.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de pârâta A. N. "A. R.", prin A. B. de Apă S.-T. așa cum a fost formulat în scris, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și, în subsidiar, modificarea sentinței atacate, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că instanța de fond nu a lămurit cine sunt proprietarii scriptici și faptici a suprafeței de teren în litigiu, având în vedere că această suprafață de teren a fost expropriată și nu preluată abuziv.
În concluzie, reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru a se comunica pârâtei A. N. "A. R.", prin A. B. de Apă S.-T. răspunsul la obiecțiunile la expertiză, având în vedere că nu se știe în a cui proprietate e acel dig despre care se face vorbire în plângerea formulată de petiționarii G. T.-C. și G. A. M.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 240 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) s- a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G. T. C. și G. A. M. în contradictoriu cu A. N. A. R.- A. B. DE APĂ S.-T., și, în consecință s-a anulat decizia nr. 3157/(...) emisă de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să emită dispoziție prin care să propună acordarea în favoarea reclamanților de măsuri reparatorii, în conformitate cu titlul VII din L.
247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 409 mp, parte din parcela cu nr. top 505 din CF 9605 C. și pentru imobilul teren în suprafață de 289 mp, parte din parcela cu nr. top 7. din CF 9605 C., respingând alte pretenții.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă 2., pronunțată de Tribunalul Cluj, pârâta a o fost obligată să emită decizia de soluționare a notificării reclamanților, înregistrată sub nr. 3797/2003.
Prin D. 3157/2010, pronunțată de pârâtă, a fost respinsă cererea de restituire în natură, în echivalent și de acordare a despăgubirilor privitoare la imobilele înscrise în CF 9605 C., nr. top 7505 și nr. top 7., deoarece restituirea în natură nu este posibilă, preluarea nu s-a făcut abuziv, iar imobilele se află teoretic și practic în proprietatea petenților, iar suprafața aferentă albiei minore a cursului de apă N. nu este identificată topografic și matematic.
Prin notificarea formulată în termen legal, reclamanții au solicitat restituirea prin echivalent a suprafeței de 699 mp preluată cu ocazia modificării albiei râului N..
Potrivit extrasului CF 9605 C. asupra parcelelor cu nr. top 7505 în suprafață de 1305 mp și 7. în suprafață de 289 mp, proprietari tabulari sunt reclamanții.
Prin referatul privind propunerea de soluționare a notificării, în considerentele acestuia, s-a reținut că urmare a analizei raportului de expertiză, coroborat cu planul întocmit de specialistul unității, rezultă că petenții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul L. 1., recunoaștere pe cale, de altfel, pârâta a realizat-o și în cuprinsul întâmpinării, atunci când apreciază că, privitor la albia minoră, reclamanții sunt îndreptățiți.
Din analiza aceluiași referat rezultă că, după verificarea planului de CF, a rezultat că pe parcela 7. și 7. ar fi amplasat râul N., înregistrat în cadastrul apelor. Totodată, s-a menționat că cursul răului N. a fost regularizat în perioada
1974-1977, beneficiarul și titularul lucrării fiind C. M. C. L. de regularizare a fost preluată prin D. 2..
Prin adresa 148757/(...), emisă de P. M. C.-N. se recunoaște că imobilele, obiect al notificării, au fost preluate în proprietatea statului român în folosința Administrației N.e A. R..
Prin adresa nr. 1637/1997, emisă de C. N. al A. s-a constatat că stadiul lucrărilor pentru preluarea în administrare a lucrărilor de îndiguiri, regularizări de albii și apărări de maluri cu caracter local este întârziată, iar prin cererea de transfer se solicită transferarea în favoarea Oficiului de G. a A. C. lucrările de regularizare a râului N. în M. C.-N..
Aceste înscrisuri sunt de natură să ducă la concluzia că parte din terenul înscris în cartea funciară în proprietatea reclamanților a trecut în mod abuziv în proprietatea pârâtei pentru lucrări de utilitate publică, anterior anului 1989.
Chiar și prin planul de situație întocmit cu ocazia dezmembrării parcelei
7506 rezultă că parte din imobil era ocupat deja de râul N..
Având în vedere cele reținute anterior, s-a apreciat că parte din terenul ce a aparținut reclamanților se înscrie în categoria imobilelor prevăzute în art. 2 lit. h din L. 1., reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii.
Prin declarații notariale, reclamanții au declarat că nu au beneficiat de despăgubiri materiale cu ocazia preluării terenului de către stat.
În vederea identificării exacte a suprafeței de teren afectată de lucrările de regularizare, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză, expertul răspunzând și obiecțiunilor formulate de instanță și de părți.
Potrivit concluziilor expertului, din parcele cu nr. top 7505, o parte de 78 mp se află în albia minoră, o parte de 161 mp se află în albia majoră și o parte de
160 mp este între limita albiei majore și gardul proprietății reclamantului, iar din parcela cu nr. top 7. o suprafață de 57 mp se află în albia minoră, 131 mp se află în albia majoră și 104 mp se află între gard și albia majoră.
Cu privire la terenurile aflate în albia minoră, nici pârâta nu a avut obiecțiuni în întâmpinare, fiind de acord cu cererea reclamanților.
Din raportul de expertiză completat, profil transversal, rezultă că digul mal stânga este la o distanță de sub 1 m de gardul ce delimitează în prezent proprietatea reclamanților, fiind astfel evident că întreg terenul indicat de expert este afectat lucrării hidrotehnice realizate în urma regularizării și îndiguirii râului N..
Posibilitatea restituirii în natură a acestui teren nu există, raportat la dispozițiile L. 1. și nici a acordării de către unitatea deținătoare a unor bunuri sau servicii în compensare pentru imobilul-teren preluat.
Prin raportul de expertiză s-a constatat că suprafața afectată de lucrarea hidrotehnică este mai mare decât suprafața solicitată prin notificare, instanța urmând a avea în vedere, prin soluția ce urmează a fi pronunțată, cele solicitate prin notificare, fără a avea în vedere suprafața totală de 766 mp, solicitată prin cererea de chemare în judecată, întrucât pentru diferență nu există o notificare.
Așa fiind, din probele administrate rezultând preluarea abuzivă a imobilului, în sensul art. 2 lit. h din L. 1., modificată, calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților și imposibilitatea restituirii în natură, tribunalul, în temeiul art. 1, 2, 4, 10 și 26 din L. 1., modificată, titlul VII din L. 247/2005, principiul disponibilității, precum și pretențiile cuprinse în cererea de chemare în judecată, a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. „. R. prin A. B. DE APĂ S. T. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului a arătat că sentința instanței este netemeinică și nelegală, din actele dosarului rezultă că reclamanții au în proprietate privată suprafața de teren din albia majoră/zona de protecție, însă acest teren nu este înregistrat în evidența contabilă a unității și nu figurează în domeniul public al S.ui Român, terenul amplasat între limita albiei minore și limita de proprietate a reclamanților figurează în proprietatea privată a acestora astfel că nu există temei legal în baza căruia să se propună acordarea despăgubirilor conform L. nr. 1..
Răspunsul la obiecțiunile depuse în data de 29 aug. 2011 nu a fost comunicat procedural Administrației Bazinale de Apă S. T. pentru ca specialiștii din cadrul unității să poată verifica tehnic cele consemnate de către expert.
Instanța avea posibilitatea legală de a acorda un termen de judecată scurt pentru a se comunica completarea la raportul de expertiză.
Cu privire la motivația instanței referitor la „. restituirii în natură a acestui teren nu există raportat la dispozițiile L. nr. 1., arată că reclamanții folosesc suprafața de teren aferentă albiei majore de ani de zile deci această suprafață nuse poate restitui în natură și nici nu se pot propune despăgubiri conform celor menționate în sentință.
L. de regularizare a cursului râului N. în administrarea AN A. R., ABA S. T. nu cuprinde diguri. Deci instanța de fond a interpretat lucrarea de regularizare ca fiind o lucrare de îndiguire ceea ce nu corespunde adevărului atât din punct de vedere tehnic cât și faptic.
În raportul de expertiză la A. nr. 8 apare o suprafață de teren care nu este în albia minoră și pentru care instanța de fond a obligat recurenta să emită dispoziție în vederea propunerii de acordare a măsurii reparatorii.
Instanța nu a lămurit cine sunt proprietarii scriptici/faptici ai suprafeței de teren în discuție.
Conform expertizei tehnice, albia minoră însumează 78 mp - 57 mp = 135 mp, suprafață de teren aflată în administrarea AN A. R. și nu
409mp+298mp=707 mp, așa cum este precizat în sentință spre acordare de măsuri reparatorii.
Consideră că instanța este în eroare când susține că rezultă preluarea abuzivă în sensul art. 2 lit. h din L. 1. deoarece suprafața de teren care constituie albia majoră nu a fost expropriată, nu a fost preluată abuziv, nu este evidențiată în domeniul public al statului și se află în posesia scriptică/faptică a reclamanților G. T. și G. A.
Unul dintre obiectivele solicitate de recurentă era stabilirea proprietarilor de fapt și de drept din albia majoră și minoră dar instanța a considerat că era necesar numai identificarea suprafeței de teren din albia râului N..
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenta arată că reclamanții au în proprietate privată suprafața de teren din albia majoră/zona de protecție, însă acest teren nu este înregistrat în evidența contabilă a unității și nu figurează în domeniul public al S.ui Român, astfel că nu există temei legal în baza căruia să se propună acordarea despăgubirilor conform L. nr. 1..
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece chiar dacă formal în CF 9605
C. asupra parcelelor cu nr. top 7505 în suprafață de 1305 mp și 7. în suprafață de 289 mp, proprietari tabulari sunt reclamanții, realitatea faptică este aceea că asupra unei porțiuni de teren reclamanții sunt proprietari doar formal, în evidențele de publicitate imobiliară, pentru că asupra acelei porțiuni de teren a operat o preluare faptică de către S. Român, în perioada 1974-1977, când s-a regularizat cursul răului N..
O astfel de preluare în fapt face obiectul L. nr. 1., chiar dacă nu s-a efectuat după o procedură prevăzută de lege la momentul preluării, sau cu atât mai mult în cazul preluării doar în fapt, fără acoperire formal legală - de aceea fiind denumită de altfel preluare abuzivă, potrivit art. 1 alin. 1 din L. nr. 1., și chiar dacă nu a fost evidențiată pe numele statului în evidențele de publicitate imobiliară, această evidențiere pe numele statului nefiind o condiție de admisibilitate, mai ales cât timp în regimul comunist preocuparea statului nu era respectarea legalității ci pauperizarea populației și trecerea în orice mod a proprietății private în stăpânirea statului. Iar, a avea pretenția ca în cazul preluării abuzive, statul să efectueze în mod formal evidențierea în cartea funciară ar fi apărut ca ilar la momentul în care acel regim era la putere, și oricum preluarea abuzivă nu se conciliază cu legalitatea, de aceea se și definește astfel, ca preluare abuzivă, și de către L. nr. 1..
Recurenții mai arată că răspunsul la obiecțiunile depuse în data de 29 aug.
2011 nu a fost comunicat procedural Administrației Bazinale de Apă S. T. pentru ca specialiștii din cadrul unității să poată verifica tehnic cele consemnate de cătreexpert. Mai susțin că instanța avea posibilitatea legală de a acorda un termen de judecată scurt pentru a se comunica completarea la raportul de expertiză.
Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece în ceea ce privește expertiza există doar dispoziția art. 209 alin. 1 Cod procedură civilă care dispune că „Expertul numit este dator sa-si depuna lucrarea cu cel putin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.", neexistând dispoziții care să impună comunicarea expertizei cu părțile și prin urmare dacă nu există această obligație nu poate exista nici încălcarea ei și cu atât mai puțin vreo sancțiune pentru încălcarea unei obligații care nu există.
Depunerea cu cel puțin 5 zile înainte de termen este instituită pe de o parte pentru ca părțile să poată studia expertiza sau orice alte răspunsuri ale expertului la dosarul cauzei, deci inclusiv specialiștii din cadrul unității recurentei puteau verifica răspunsul la obiecțiuni iar recurenta putea cere o copie a acestui răspuns, iar pe de altă parte trebuie sesizat că depunerea la dosar a unui răspuns de către expert este o dispoziție de excepție pentru că regula este aceea a ascultării experților în instanță, potrivit art. 207 Cod procedură civilă.
Chiar dacă în ipoteza art. 208 Cod procedură civilă, atunci când este nevoie de o lucrare la fata locului, ea va fi facuta dupa citarea partilor, aceasta nu schimbă caracterul de probă a expertizei, în sensul că este obligatorie doar ca aceasta să fie depusă la dosar iar nu comunicată din oficiu, pentru că nimeni nu pretinde ca o declarație de martor sau un înscris depus ca probă să fie comunicate din oficiu de către instanță.
Expertiza este o probă iar din acest caracter reiese doar că sunt obligatorii dispozițiile privind administrarea sa cât timp nu există prevederi obligatorii privind comunicarea, cum sunt la anumite cazuri ce privesc interogatorul.
Recurenta arată, cu privire la motivația instanței referitor la „. restituirii în natură a acestui teren nu există raportat la dispozițiile L. nr. 1., că reclamanții folosesc suprafața de teren aferentă albiei majore de ani de zile deci această suprafață nu se poate restitui în natură și nici nu se pot propune despăgubiri conform celor menționate în sentință.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece din probe nu rezultă că reclamanții folosesc terenul în litigiu, mai mult din faptul că terenul reclamanților care nu a fost preluat în fapt este împrejmuit, după cum constată și expertul, și că doar acest teren împrejmuit este folosit, neexistând indicii în sensul afirmațiilor recurentei, rezultă că susținerile recurentei nu pot fi primite.
Mai mult terenul neîmprejmuit fiind afectat de lucrările de regularizare rezultă că nu este propice unei alte utilizări iar afirmația folosirii de către reclamanți apare ca fiind gratuită.
Din același motiv, al afectării de către lucrările de regularizare, terenul nu poate fi restituit dar este necesar a se acorda măsuri reparatorii în echivalent, cât timp terenul a aparținut reclamanților și a fost preluat de către stat prin ocuparea cu lucrările de regularizare, chiar dacă această lucrare nu cuprinde diguri, important fiind că este ocupată de albia minoră și majoră sau de alte lucrări de regularizare, care aparțin tot domeniului public cu privire la care, în situația concretă, recurenta are atribuții de gestionare și administrare.
Prin urmare proprietarii scriptici, sau tabulari, sunt reclamanții iar proprietari faptici, în urma preluării de către stat este acesta din urmă, calitatea de unitate deținătoare aparținând recurentei dat fiind atribuțiile sale și gestionarea suprafeței de teren în discuție.
Chiar dacă suprafața de teren care constituie albia majoră nu a fost expropriată, aceasta a fost preluată abuziv, preluare care reiese din chiar faptul ocupării cu albia majoră.
Prin urmare fiind importantă doar preluarea în fapt, categoria preluării abuzive incluzând și această modalitate, potrivit art. 1 și 2 din L. nr. 1., nefiind necesară evidențierea în domeniul public al statului și chiar dacă se află înscrise în cf pe numele reclamanților, nefiind operat transferul formal pe numele statului, preluarea este abuzivă pentru că de la momentul preluării de către stat reclamanții nu s-a bucurat de nici un atribut al dreptului de proprietate și nu au fost despăgubiți echitabil pentru preluarea bunului lor, preluare care s-a făcut doar în fapt, nerespectând nici măcar formal procedura exproprierii.
Proprietar asupra albiei majore și minore nu poate fi decât statul dat fiind caracterul de proprietate publică a acestor albii majore și minore, a malurilor și lucrărilor de regularizare, potrivit descrierii din A. nr. 1. pct. I 3 și 20 din L. nr.
213/1998 privind proprietatea publică, caracter care nu este opțional, iar recurenta are atribuții cu privire la aceste albii, maluri și lucrări de regularizare, ce rezultă din L. nr. 1., și care îi dau și calitatea de unitate deținătoare prin prisma L. nr. 1..
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. N. "A. R.", PRIN A. B. DE APĂ S.-T., împotriva sentinței civile nr. 240 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - T. D. - Tribunalul Cluj
GREFIER A.-A. M.
| ← Decizia civilă nr. 3384/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3542/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
