Decizia civilă nr. 2938/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2938/R/2012
Ședința publică din 15 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
JUDECĂTOR: I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M., împotriva sentinței civile nr. 455 din (...) a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta S. M., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, care a fost expediată prin poștă de către D. a jud. S. în numele M. F. P. în calitate de reprezentant al S. R., prin care se solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantă, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, iar pe cale de consecință, respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamanta S. M., precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C., din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1
C.pr.civ. invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului, prin invocarea principiului nediscriminării și al egalității cetățenilor în fața legii și, totodată, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității schimbării parțiale a obiectului cauzei prin formularea de către reclamantă a cererii noi având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii luată față de antecesorul ei.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei
P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acesteia ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului, prin invocarea principiului nediscriminării și al egalității cetățenilor în fața legii, invocată din oficiu de către instanță, având în vedere că prin acțiune, reclamanta a invocat un singur text de lege, respectiv art. 5 din L. nr. 2. și, de asemenea, solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării parțiale a obiectului cauzei prin formularea de către reclamantă a cererii având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii luată față de antecesorul ei, având în vedere că în fața instanței de fond, reclamanta nu a formulat o astfel de cerere.
Pe fond, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 455 din data de (...) a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei S. M., privind obligarea pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, la plata daunelor morale după defunctul K. Karol.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta S. M. este fiica a defunctului K. C., titularul livretului militar seria Cg nr. 0., care cuprinde mențiunea de prizonierat în perioada (...) - (...) U.
Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., reclamanta a solicitat să fie despăgubită pentru prejudiciul moral încercat prin supunerea tatălui său, în prezent decedat, la această măsură de prizonierat.
L. nr. 2. face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria R..
Acest act normativ se situează intr-un cadru legislativ preexistent prin care, în mod fragmentat, s-au acordat măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri comise în diferite perioade istorice.
Un prim demers legislativ este dat de prevederile D. -. nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Comparativ cu sfera de aplicare a D.-L. nr. 1., instanța de fond a constatat că numai prima categorie de persoane la care se referă acest act normativ se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., respectiv persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Articolul 1 din L. nr. 2. prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic.
Articolul 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3. Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități,ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D. - L. nr. 1..
De altfel, prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. A teza întâi din L. nr. 2.. Teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr. 2. prin O. nr. 6. se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Totodată prin decizia nr. 12/(...) a Înaltei C. de C. și Justiție s-a stabilit că urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a, teza I din legea nr. 2. și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Declararea neconstituțională a dispozițiilor legale și apoi încetarea efectelor acestui articol, echivalează cu lipsa opțiunii S. de acordare a despăgubirilor în temeiul acestui text legal.
Nu mai există dispoziții în dreptul intern sau internațional care să se poată constitui în temei al acțiunii, motiv pentru care instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
În baza considerentelor de drept și de fapt arătate, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta S. M., privind obligarea pârâtului la plata unei sume de 10000 E. cu titlu de daune morale, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta a învederat instanței că acțiunea civilă de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor morale este întemeiată întrucât L. nr. 2. era în vigoare la data introducerii acțiunii.
D. nr. 1354/(...) și decizia nr. 1..10.201, ambele pronunțate de Curtea
Constituțională nu sunt incidente în prezenta cauză, iar decizia nr. 12/(...) a
Î.C.C.J. s-a pronunțat doar într-un anumit dosar și anume în dosarul nr.
14/2011.
Totodată, reclamanta recurentă solicită și stabilirea caracterului politic al măsurii abuzive luată față de antecesorul său K. C. care a fost prizonier de război în U. în perioada (...) - (...). Tatăl reclamantei a fost încorporat în luna martie
1944 și a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial. După terminarea războiului, el a fost capturat de soldați ruși înarmați, legitimat și când s-a dovedit că este originar din R.ia, a fost luat ca prizonier și dus cu forța în lagărele sovietice pentru a efectua munca de reconstrucție a U.
Această măsură are un caracter politic în sensul art. 3, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 4 din L. nr. 2.. Astfel, tatălui reclamantei i-au fost încălcate: dreptul la libertate, dreptul la sănătate și integritate corporală, fiind obligat să trăiască în condiții inumane, să muncească forțat, cu consecința producerii unor suferințe pe plan moral, social și profesional, fiindu-i lezată demnitatea și onoarea.
Recurenta se consideră discriminată față de alte persoane care au obținut acordarea unor daune morale în baza L. nr. 2., astfel încât apreciază că este justificată cererea sa de obligare a pârâtului la plata sumei de 8.000 euro sau
1.000 ron pentru fiecare lună de prizonierat.
Pârâtul intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de D. S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat (f.12-16).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a învederat instanței că în prezenta cauză sunt incidente deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010 precum și decizia nr. 12/2000 a Î.C.C.J dată în recursul în interesul legii.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041C.pr.civ., reține următoarele:
În ședința publică din (...) C., din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., a invocat și a pus în discuție excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii civile pentru prima dată în calea de atac a recursului, având în vedere că prin cererea de recurs reclamanta a invocat, pentru prima dată în calea de atac, temeiuri juridice noi, respectiv principiul nediscriminării și principiul egalității în fața legii.
Totodată, la același termen de judecată C., în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., a invocat și a pus în discuție excepția inadmisibilității schimbării parțiale a obiectului cauzei prin formularea de către reclamantă a cererii noi având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii luată față de antecesorul ei.
În soluționarea acestor excepții, C. reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea civilă pe prevederile art. art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2..
Conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 294 alin. 1 C.pr.civ. prevede că, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Având în vedere că reclamanta a invocat pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului principiul nediscriminării și principiul egalității în fața legii, practic schimbând parțial cauza juridică a cererii de chemare în judecată formulată, C. în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii civile în recurs invocată din oficiu.
De asemenea, ținând seama de faptul că reclamantă a formulat pentru prima dată în recurs o cerere nouă având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii luată față de antecesorul ei, C. în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepția inadmisibilității schimbării parțiale a obiectului acțiunii civile invocată din oficiu.
Reclamanta S. M. este fiica a defunctului K. C., care a decedat la data de
(...), așa cum rezultă din actele de stare civilă anexate la f.3-6 dosar fond.
Antecesorul reclamantei, K. C., a fost titularul livretului militar seria Cg nr. 0., care cuprinde mențiunea că acesta că a fost soldat și a fost în de prizonierat în perioada (...) - (...) în U. (f.7-8 dosar fond).
C. reține că L. nr. 2., așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de referință reglementată de lege, respectiv, 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989.
Pentru ca o condamnare sau o măsură administrativă să facă obiect al L. nr. 2. este necesar să întrunească o dublă cerință, pe de o parte, să aibă caracter politic - să fie vorba despre o manifestare ca formă de opoziție față de sistemul totalitar comunist -, în înțelesul pe care L. nr. 2. îl dă acestei noțiuni, iar pe de altă parte, respectiva condamnare sau măsură administrativă să fi fost dispusă de către organele fostei miliții sau securități înăuntrul perioadei de referință a legii, în termenul cuprins între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În ce privește posibilitatea acordării de despăgubiri în temeiul L. nr. 2., se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfelde măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2..
Pentru identitate de rațiune, în ceea ce privește definirea măsurilor administrative cu caracter politic, legiuitorul a procedat în mod similar cu definirea condamnărilor cu caracter politic, în sensul că, pe de-o parte s-a raportat la acte normative expres menționate, precizând că sunt măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate în art. 3, evidențiate mai sus, iar pe de altă parte s-a raportat la scopul urmărit de cel supus măsurilor cu caracter administrativ, astfel cum acesta a fost definit pentru infracțiunile cu caracter politic.
L. nr. 2. are un caracter reparator și compensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, prevăzute de L. nr. 2. ce constituie temeiul acordării de despăgubiri, trebuie să fie ale S. R..
Or, măsura prizonieratului în URSS este o măsură impusă de S. S., ca stat de ocupație la acea vreme.
În speță, prizonieratul nu a fost dispus de S. R., ci de forțele sovietice de ocupație și nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945, ci s-a înscris în deportările - despăgubiri de război pretinse de sovietici după Convenția de A. din 1944.
În speță, conform propriilor susțineri ale reclamantei recurente, dovedite și de livretul militar livretului militar seria Cg nr. 0., se constată că antecesorul reclamantei, în calitatea sa de soldat, s-a găsit în prizonierat în fosta U., începând cu (...) și până la data de (...), acesta fiind luat prizonier în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin urmare, luarea soldatului în prizonierat, în fosta U. - începutul prizonieratului situându-se în perioada în care cel de-al doilea război mondial era încă în curs de desfășurare -, pe de o parte, nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, luată față de antecesorul reclamantei, ca o consecință a faptelor săvârșite de acesta, ca formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia după 6 martie 1945, iar pe de altă parte, nu a fost luată în perioada de referință a L. nr. 2., respectiv, în termenul 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Statutul de prizonier, ca urmare a consecințelor celui de-al doilea război mondial, nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic luată față de respectivul prizonier de război, ca urmare a faptelor săvârșite de acesta, ca o formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia postbelică.
Așa fiind, C. constată că situația de prizonierat în fosta U., la care a fost supus tatăl reclamantei, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și, în consecință, nu face obiectul acestei legi.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale în sumă de 10.000 euro, în temeiul L. nr. 2. C. reține că, deși situația particulară a reclamantei, conform celor anterior expuse, nu secircumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și nu face obiectul acestei legi, totuși, față de motivele expuse în memoriul de recurs, referitoare la faptul că reclamanta este îndreptățită la a-i fi acordate daune morale în temeiul L. nr. 2., C. se vede nevoită să răspundă și acestor motive de recurs, după cum urmează:
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor
Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*) (modificată
și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C.
C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, G. și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
De altfel, Curtea Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie.
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din
Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin.
1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 2 din O. nr. 214/2009 și nici ale D.-lege nr. 1., câtă vreme, situația particulară a antecesorului reclamantei, aceea de prizonier de război în fosta U., nu se circumscrie nici dispozițiilor L. nr.
2., și nici dispozițiilor anterior invocate.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu nr. 12/(...), pronunțată în dosar nr.
14/2011, a statuat în sensul că „urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr.
1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și- au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 455 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 455 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. J.fond: K. M.. A.-A. M. GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 82/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3384/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
