Decizia civilă nr. 3384/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIIVLĂ NR. 3384/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. H., recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, precum și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 202 din 2 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și SC U. T. H. SA T. PRIN S. T. C., având ca obiect plângere în baza L. nr. 10/2001.
Se constată că la dat de 3 iulie 2012, reclamanta-recurentă H. H. și pârâta-intimată SC U. T. H. SA T. au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
27 iunie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 202 din 2 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. U. T. H. S. prin S. T. C., și C. local al municipiului C.-N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a fost respinsă excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta H. H. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.-N. și A. N. pentru V. A. S., și în consecință: s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în cuantum de 755.396 euro în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 2.630,30 mp. având nr. top. 9000/2, înscris inițial în 3215 C. și transcris în C.F. nr. 1. C., s- a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 430 mp., care se identifică cu o parte din terenul având nr. top. 9000/2., înscris în C.F. nr. 1. C., conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M. M. T., a fost stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri încuantum de 963.000 euro în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 2116,50 mp., având nr. top. 9000/1, înscris în C.F. nr. 3215 C., au fost respinse capetele de cerere având ca obiect: constatarea nulității absolute a partajului judiciar dispus prin S. civilă nr. 2. a J. C.-N., cu privire la imobilul construcție și teren cu nr. top. 9000, înscris în C.F. nr. 3215 C., și cererea având ca obiect restituirea în natură pentru imobilele descrise în privința cărora s-a stabilit dreptul la despăgubiri, a fost respinsă acțiunea față de S. U. T. H. S. și C. local al municipiului C.-N. ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost obligată pârâta A. N. pentru V. A. S. la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 6.250 lei și a fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtului P. municipiului C.-N. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin N. înregistrată la B. C. M. sub nr. 1588/(...) reclamanta H. H. a solicitat
Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor S. măsuri reparatori în temeiul L. nr. 10/2001, în principal restituirea în natură a imobilului situat din punct de vedere administrativ în mun. C.-N., str. E. Racoviță nr. 22, Hotel Casa Alba, înscris în C.F. nr. 3215 C.-N. cu nr. top.
9000 și teren aferent în suprafață de 1.438 stj.p., iar în subsidiar, prin echivalent.
T. a apreciat că acțiunea nu este prematură și are competența de a se pronunța și cu privire la acest imobil în lumina celor statuate de Înalta
Curte de Casație și Justiție prin D. nr. X., deoarece P. municipiului C.-N. este pârât în cauză, și a luat astfel cunoștință despre situația creată prin neînaintarea de către A. a notificării vizând imobilul anterior înscris, care se află în administrarea C. local al municipiului C.-N.
T. a reținut, de asemenea că, potrivit înscrierilor din C.F. nr. 3215 C.-
N., imobilul construcție - casă cu etaj din beton armat cu cărămidă, acoperită cu țiglă, la parter cu 5 camere, 3 bucătării și dependințe, la etaj cu
6 camere și dependințe, la mansardă cu 3 camere și dependințe - și teren - curte și grădină - în suprafață de 1438 stj.p. a fost proprietatea soției lui H. I., născută Farkas H.
În baza Decretului nr. 92/1950 imobilul descris a trecut în proprietatea S. Român cu titlu de drept naționalizare, iar dreptul de administrare operativă a fost înscris în favoarea C. P.ular al orașului C. În temeiul Ordinului nr. 154/1991 a M.ui Comerțului și T.ului, a protocolului din data de (...) și a documentației tehnice anexate, asupra imobilului de sub A+1, s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea S. T. T. S. Totodată s-a notat radiat construcția de sub A+1 și s-a înscris construcția existentă la acea dată. Ulterior, potrivit înscrierii de sub B+13, în baza Hotărârii nr.
303/2004 a A.G.A. S. U. T. H. S. T. și a celorlalte înscrisuri depuse, s-a intabulat asupra imobilului de sub A+1 dreptul de proprietate cu titlu de fuziune prin absorbție în favoarea S. U. T. H. S., cu sediul în T..
T. a constatat, de asemenea, că în baza dispozițiilor sentinței civile nr.
2912/(...) a J. C.-N. (B.15-17) s-a dispus împărțirea imobilului existent după cum urmează: imobilul cu nr. top. 9000/1, teren în suprafață de 2.116,5 mp. cu construcție, s-a reînscris sub A+2 în favoarea vechiului proprietar, iar imobilul cu nr. top. 9000/2, teren în suprafață de 3.060,3 mp. s-atranscris în C.F. nr. 1. C.-N. în favoarea S. Român, în administrarea C. local al municipiului C.-N. În cartea funciară anterior menționată s-a înscris că terenul având suprafața anterior menționată constituie curtea Școlii nr. 14 din strada H.
Referitor la solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea partajului dispus prin sentința anterior menționată, tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată. Nu există nici un temei pentru a se constata nulitatea partajului dispus deoarece, pe de o parte, reclamanta nu a contestat certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei, aceasta din urmă solicitând efectuarea partajului în calitate de proprietar cu privire la construcție și terenul aferent, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, prin partajul operat s-a reglementat situația terenului aferent școlii, beneficiarul certificatului recunoscând faptul că a fost greșit inclus în acest act administrativ terenul aflat în proprietatea S. Român. În altă ordine de idei, cererea apare și ca lipsită de interes deoarece, față de prevederile legale ce urmează să fie analizate, dreptul reclamantei la restituire în natură cu privire la o parte din teren s-a născut doar în urma acestui partaj. În ipoteza în care întregul imobil ar fi rămas în proprietate pârâtei S. U. T. H. S. reclamanta ar fi fost îndreptățită doar la despăgubiri în temeiul T.ui VII al L. nr. 247/2005 pentru întregul imobil.
În sensul celor arătate este de remarcat faptul că cele două imobile - nr. top. 9000/1 și nr. top. 9000/2 - se supun unor dispoziții legale diferite. În privința primului imobil, aflat în proprietatea pârâtei S. U. T. H. S. sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. 1 din legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit alin. 3 art. 29 mai sus citat, în situația imobilelor prevăzute la alin. 1, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. 1 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Pârâta S. U. T. H. S. a susținut în cuprinsul întâmpinării formulate că
S. T. T. S., antecesoarea sa în drepturi, a fost privatizată integral în anul
1999. În acest sens a depus la dosarul cauzei Contractul de vânzare- cumpărare de acțiuni nr. 31/(...) încheiat cu Fondul Proprietății de S. din care rezultă cumpărarea unui număr de acțiuni reprezentând 39,956% din capitalul social subscris. În cauză, reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe pentru a se dovedi că statul ar mai deține acțiuni la societatea menționată, în condițiile art. 1169 C.civ.
Având în vedere considerentele arătate, instanța a apreciat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. U. T. H. S. prin S. T. C., a respins acțiunea față de aceasta ca urmare a admiterii excepției. Pentru aceleași motive a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Față de împrejurarea că în privința imobilului construcție și teren în suprafață de 2.116,5 mp instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 3 din L. nr. 10/2001, și având în vedere practica judiciară de la momentul discutării cererilor în probațiune în sensul că instanța de judecată stabilea valoarea despăgubirii, pentru evaluarea construcției existente pe terenul cu nr. top. 9000/1 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de evaluare de către ing. Crăciunaș Sorin Constantin.
Expertul a arătat că valoarea terenului în suprafață de 2.116,5 mp. este de
607.838 euro, iar valoarea construcției de 355.162 euro. Pornind de la valoarea menționată pentru teren a fost determinată și despăgubirea pentru suprafața de 3.060,3 mp.
Pentru identificarea în regim de carte funciară a imobilului în litigiu instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie de către ing. M. M. T.. Conform raportului întocmit suprafețele aferente celor două parcele - 9000/1 și 9000/2 - sunt conforme cu cele înscrise în cărțile funciare. Față de cele expuse anterior cu privire la incidența dispozițiilor art. 29 din legea nr. 10/2001 în privința imobilului cu nr. top. 9000/1, instanța a examinat doar variantele propus de expert în vederea restituirii în natură referitor la imobilul cu nr. top. 9000/2 aflat în proprietatea S. Român și în administrarea C. local al municipiului C.-N. A., s-a propus dezmembrarea acestui imobil în două loturi după cum urmează: un lot cu suprafața de 430 mp. situat pe latura vestică a imobilului (pe limita cu pârâta S. U.), format din teren spațiu verde, care s-a propus în vederea atribuirii în natură reclamantei și un lot cu suprafața de 2.630,3 mp. care conține clădirea școlii, platoul betonat, alei de acces și unele porțiuni de spații verzi și locuri de parcare, lot care s-a propus a fi reînscris în C.F. nr. 1. C.-N. în favoarea proprietarului de până acum. În varianta nr.
2 propusă de expert s-a realizat dezmembrarea parcelei cu nr. top. 9000/2 în aceeași modalitate dar s-a propus o soluție diferită în privința accesului la parcelă. Expertul a arătat că pentru realizarea accesului reclamantei de la strada O. la terenul restituit este necesară instituirea unei servituți de trecere pe aliniamentul aleii de circulație existente în prezent în curtea școlii, respectiv pe porțiunea cu lungimea de 73,5 m și lățimea de 4,0 m, conform planului de situație al variantei.
T. a apreciat că se impune restituirea în natură a parcelei în suprafață de 430 mp. în temeiul dispozițiilor art. 1 alin.1, art. 7 alin. 1 din legea nr.
10/2001, republicată, iar în privința terenului în suprafață de 2.630,3 mp. a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în condițiile T.ui VII din legea nr.
247/2005. Pentru a concluziona în sensul arătat în privința restituirii în natură a parcelei în suprafață de 430 mp instanța a avut în vederea și rezultatul constatărilor cu ocazia cercetării efectuate la fața locului în data de 20 aprilie 2011, cu participarea expertului topograf desemnat.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere cele statuate de Î. Curte de casație și Justiție prin decizia nr.
X., instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta H. H. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.-N. și A. N. pentru V. A. S..
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., pârâta A. N. pentru V. A. S. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 6.250 lei, reprezentând onorarii experți în sumă de 4.750 lei și onorariu avocațial
1.500 lei. Cheltuielile de judecată solicitate au fost diminuate cu suma de
1.000 lei reprezentând onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Cererea având ca obiect obligarea pârâtului P. municipiului C.-N. la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece notificarea formulată de reclamantă în temeiul L. nr. 10/2001 a fost înaintată la A., astfel încât nu s-a putut stabili culpa procesuală a pârâtului pentru nesoluționarea în termen a notificării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs: reclamanta H. H., pârâtul
P. municipiului C.-N., A. B.
I. Reclamanta H. H. a solicitat modificarea sentinței și restituirea înnatură și a părții excedente de teren care prisosește funcționalității construcțiilor aflate în proprietatea SC U. Tursim H. SA și a S. Român prin C. Local al municipiului C.-N.
Reclamanta a apreciat că în mod nelegal instanța de fond admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC U. T. H. SA și a C.
Local al municipiului C.-N., întrucât reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului neconstruit. Pentru a se putea ajunge la această soluție nu se putea soluționa cauza, decât menținând calitatea de pârâții a SC U. T. H. SA și a C. Local al municipiului C.-N. T. în suprafață de 5177 mp a fost partajat prin sentința civilă nr. 2. și decizia civilă nr. 4., însă aceste hotărâri judecătorești nu-i sunt opozabile reclamantei, care nu a fost parte în proces. De altfel, situația juridică a imobilului a fost schimbată după data promulgării L. nr.10/2001, operațiune interzisă de art. 21 pct. 5 din lege.
A doua critică formulată de reclamantă vizează nerestituirea în natură a întregii suprafețe de teren care excede funcționalității construcțiilor aflate în proprietatea SC U. Tursism H. SA și a S. Român prin C. Local al municipiului C.-N.
Varianta propusă în suplimentul raportului de expertiză tehnică judiciară aflată la f. 19-23 vol. II propune ca reclamantei să-i fie restituită și suprafața de 1046 mp, în total 1476 mp.
II. Pârâtul, P. municipiului C.-N., a solicitat modificarea în parte ahotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a pârâtului P. mun. C.-N., ca nefondată.
În mod nelegal instanța de fond a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 430 mp, care se identifică cu o parte din terenul având nr. top 9000/2, care face parte din curtea Școlii nr. 14, situată pe str. H.
T. restituit face parte din proprietatea publică și potrivit L. nr.
213/1998, proprietatea publică încetează în două ipoteze: când bunul a pierit în materialitatea sa sau a trecut în domeniul privat al statului.
În susținerea acestei teze pârâtul a invocat dispozițiile art. 112 alin. 2 din L. nr. 1/2011 a Educației Naționale.
N. înregistrată de reclamantă a fost depusă direct la A.,și nu a fot niciodată înregistrată la P. municipiului C.-N., situație în care, chiar instanța a respins cererea de obligare a pârâtului P. mun. C.-N. la plata cheltuielilor de judecată, arătând că notificarea nu a fost niciodată depusă la
P.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că, după intrarea în vigoare a L. nr. 247/2005, stabilirea cuantumului final și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și care nu se pot restitui în natură, este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu instanțelor de judecată.
T. VII al L. nr. 247/2005 prevede o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor iar cuantumul măsurilor reparatorii va fi determinat în cadrul acestei proceduri.
Pârâtul a solicitat să se mențină hotărârea judecătorească în ceea ce privește respingerea acțiunii față de C. Local al municipiului C.-N., ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
III. Pârâta A. a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr.
202/(...), întemeiată pe dispozițiile art. 300 alin. 2 Cod proc.civ.
În motivarea cererii de suspendare s-a arătat că prin pronunțarea hotărârii criticate s-au încălcat dispozițiile L. nr.10/2001 modificată și completată.
Având în vedere și cheltuieli de judecată stabilite în cuantum de 6250 lei, recurenta a apreciat că prin aceasta se creează un grav prejudiciu bugetului de stat.
În ceea ce privește cauțiunea prevăzută de art. 300 alin. 3 Cod proc.civ., pârâta arată că prin art. 86 din OUG nr. 51/1998, cum a fost modificată prin OUG nr. 4., A. este scutită de cauțiune.
În temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepțiilor, iar pe fond, respingerea acțiunii față de A. ca neîntemeiată.
În opinia recurentei, în mod nelegal a fost respinsă excepția prematurității formulării acțiunii, instanța de fond neținând seama de dispozițiile art. 23 din L. nr.10/2001/R.
În condițiile art. 29 din L. nr.10/2001, A. are obligația să emită o decizie motivată, prin care propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, T. VII din L. nr. 247/2005.
L. nr.10/2001 prevede explicit obligativitatea respectării procedurii administrative prealabile oricăror proceduri de natură contencioasă, iar A. nu a soluționat și nu a emis decizie motivată pentru notificarea reclamantei, deoarece intimata nu a respectat obligațiile legale prevăzute de art. 23 și 29 din L. nr.10/2001.
În mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a A., întrucât cu privire la restituirea în natură a imobilului revendicat avea calitate procesuală pasivă unitatea deținătoare a imobilului, potrivit art. 21 din L. nr. 10/2001 și nu A.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor în condițiile legii, pârâta a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 13 capitolul III din L. nr.
245/2005. Pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competență legală de a le acorda și nu A. după cum rezultă din art. 17 alin. 2 din L. nr. 247/2005.
În cea ce privește cheltuielile de judecată acordate, pârâta apreciază că nelegal s-a stabilit în sarcina sa obligația de a plăti suma de 6250 lei, întrucât recurenta a respectat dispozițiile L. nr. 10/2001 și nu a tergiversat nejustificat soluționarea cererii reclamantei.
Prin întâmpinare SC U. T. H. a solicitat respingerea recursurilor șimenținerea sentinței recurate.
Prin concluzii scrise reclamanta H. H. a apreciat că D. nr. 2. pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și
Justiție nu are aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece instanța supremă s-a pronunțat asupra calității procesuale pasive a S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice, constatând că S.ul Român nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că acțiunile de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilele preluateabuziv îndreptate direct împotriva S. Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale art. 13 din această C., sunt inadmisibile.
Ori, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr.10/2001, iar recursul în interesul legii privește alte probleme de drept decât cele care au făcut obiectul prezentei cauze.
SC U. T. H. SA prin concluzii scrise a solicitat menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Prin D. nr. 2. se confirmă justețea hotărârii instanței de fond cu privire la stabilirea calității procesuale pasive a A. și constatarea lipsei calității procesuale pasive a intimatei SC U. T. H. SA.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea reține următoarele:
I. Recursul declarat de reclamanta H. H.
Motivele de recurs vizează două probleme: nelegalitatea admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive ale pârâților SC U. T. H. SA și C. Local al municipiului C.-N., precum și nelegalitatea aplicării principiului restituirii în natură a terenului care nu este ocupat de construcții, întrucât, în opinia recurentei, se mai poate restitui în natură suprafața de 1046 mp, potrivit variantei propuse în suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară aflat la f. 19-23 volumul II.
Din probele administrate la dosar rezultă că SC U. T. H. SA este titulara certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO8 nr.
6224/1994 eliberat în temeiul HG 834/1991 pentru suprafața de 1438 stjp, echivalentul suprafeței de 5176,8 mp.
SC U. T. H. SA a cumpărat acțiuni de la SC T. T. SA, care a fost privatizată integral în anul 1999. Prin urmare, pentru terenul cu nr. top
9000/1, proprietatea SC U. T. H. SA, reclamanta este îndreptățită numai la despăgubiri în condițiile legii speciale potrivit art. 29 alin. 1 din L. nr.10/2001.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 1 din L. nr.10/2001, pârâta SC U. T. H. SA nu are calitate procesuală pasivă pentru terenul cu nr. top 9000/1, are calitate procesuală pasivă instituția publică care a efectuat privatizarea, respectiv A.
Așadar, corect a admis instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC U. T. H. SA.
În ceea ce privește C. Local al municipiului C.-N., acesta este o entitate fără personalitate juridică, care, potrivit dispozițiilor art. 36 din L. nr.
215/2001, are atribuții deliberative referitoare la organizarea unității administrativ-teritoriale și, prin urmare, nu are capacitate procesuală și evident, nici calitate procesuală în prezenta cauză, care are ca obiect L. nr.10/2001.
Susținerea reclamantei potrivit căreia pârâta SC U. T. H. SA și C. Local al municipiului C.-N. au calitate procesuală pasivă pentru a se putea restitui în natură terenul, este o susținere nejuridică , contrazisă de dispozițiile legale anterior evocate, motiv pentru care, prima critică formulată de reclamantă în recurs este nefondată.
Reclamanta H. H. nu a contestat nici contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni și nici certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat înfavoarea pârâtei, situație în care nu poate solicita cu succes restituirea în natură a terenului aferent nr. top 9000/1.
Verificând suplimentul la raportul de expertiză efectuat, curtea constată că terenul în suprafață de 1046 mp solicitat de reclamantă, în recurs, a fi restituit în natură apare ca având nr. top 9000/1/2, deci provine din nr. top 9000/1, atribuit pârâtei SC U. T. H. SA.
Potrivit dispozițiilor art. 10 și 11 din L. nr.10/2001, poate fi restituit în natură terenul care este liber, ori, în cazul de față, întrucât reclamanta nu a solicitat constatarea nulității actului de înstrăinare a terenului, nu se poate susține că terenul este liber din punct de vedere juridic, motiv pentru care nici nu poate fi restituit în natură.
Așadar, pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
II. Recursul declarat de pârâta A.
Recursurile părților au fost soluționate la primul termen de judecată, situație în care curtea a apreciat că nu se mai impune admiterea cererii de suspendare a executare sentinței nr. 202/0(...) solicitată de pârâtă, în temeiul dispozițiilor art.300 alin. 2 Cod proc.civ.
Dispozițiile art. 23 din L. nr.10/2001, au fost corect aplicate de către instanța de fond și în mod legal a fost respinsă excepția prematurității acțiunii.
A. avea obligația să soluționeze notificarea reclamantei, iar în ipoteza în care această pârâtă nu și-a îndeplinit obligația legală, potrivit Deciziei nr.
20/2007, pronunțată în recurs în interesul legii, de către Înalta Curte de
Casație și Justiție, instanța are deplină competență pentru soluționarea notificărilor formulate în baza L. nr.10/2001.
Pârâta recurentă nu a avut în vedere dispozițiile art.6 din C. privind Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale, când susține că acțiunea reclamantei este prematură, reclamanta având dreptul să-i fie judecată cauza într-un termen rezonabil.
Împrejurarea că timp de mai bine de 10 ani pârâta A. nu a soluționat notificarea, face ca acțiunea reclamantei să fie pe deplin justificată. De fapt,
D. nr. 20/2007 a avut în vedere tocmai soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, motiv pentru care a apreciat că instanța a re deplină competență de soluționare a notificărilor, chiar dacă unitatea deținătoare nu a emis decizie și nu a finalizat procedura administrativă prevăzută de L. nr.10/2001, deci prima critică formulată de pârâtă este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 29 din L. nr.10/2001, A. are obligația să emită o decizie motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv T. VII din L. nr.
247/2005.
Competența în stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 2 din T. VII din L. nr. 247/2005.
Curtea constată că în mod nelegal instanța de fond a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri bănești în cuantum de 963.000 Euro pentru imobilul construcție și teren cu nr. top 9000/1 în suprafață de 2116,50 mp, întrucât L. nr.10/2001 nu mai permite acordarea despăgubirilor bănești după modificarea acesteia din 2005. Potrivit T.ui VII din L. nr.247/2005,pentru stabilirea despăgubirilor există o procedură administrativă diferită derulată de organe administrative special create în acest sens, precum și o procedură de contestare la o altă instanță competentă material, respectiv Curtea de A. - Secția de C.
Nu este fondată critica pârâtei recurente potrivit căreia nu are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul revendicat de reclamantă având nr. topografic 9000/1 face parte din patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, situație în care, în temeiul art. 29 din L. nr.10/2001, calitatea procesuală pasivă aparține A.
În ceea ce privește parcela cu nr. top 9000/2, aceasta se află în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, respectiv M. C., situație în care, chiar dacă cele două parcele au fost revendicate de aceeași persoană îndreptățită, au regim juridic diferit în soluționarea notificării.
Întrucât parcela cu nr. top nou 9000/2 se află în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, o parte din acest teren poate fi restituit în natură reclamantei, însă nu în temeiul dispozițiilor art. 21, ci în temeiul art. 10 din L. nr.10/2001. Așadar, restituirea parțială a terenului nu s-a făcut în temeiul art. 21 din L. nr.10/2001, cum acreditează pârâta A.
În concluzie, curtea apreciază că recursul declarat de pârâta A. B. este fondat parțial în ce privește dreptul reclamantei la despăgubiri în condițiile
T.ui VII din L. nr. 247/2005.
Critica recurentei referitoare la obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Reclamanta a depus notificarea la A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor S., ulterior reorganizată A., și timp de 10 pârâta nu a analizat dosarul reclamantei și nu a constata că deține doar o parte din imobilul solicitat, situație în care trebuia să aplice dispozițiile 27 din L. nr.
10/2001 și să comunice persoanei îndreptățite persona fizică sau juridică care deține cealaltă parte din imobilul solicitat. Ori recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală și nu a soluționat notificarea reclamantei.
Prin urmare, recurenta s-a aflat în culpă procesuală, situație în care dispozițiile art. 274 C.Pr.Civ. au fost aplicate corect și dispozițiile art. 274
C.Pr.Civ.
III. Recursul pârâtului P. municipiului C.-N.
Pârâtul recurent a apreciat că restituirea terenului în suprafață de 430 mp este parte din nr. top 9000/2, este nelegală, întrucât terenul face parte din curte Școlii nr. 14, situată în C.-N., str. H.
În susținerea neegalității restituirii în natură, pârâtul a invocat dispozițiile art. 112 alin. 2 din L. nr. 1/2011, potrivit căreia terenurile și clădirile unităților de învățământ înființate de stat fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale. L. nr. 1/2011 a intrat în vigoare cu mult după adoptarea L. nr.10/2001, notificarea formulată de reclamantă se face în baza actului normativ în temeiul căruia a și fost formulată, iar dispozițiile art. 112 alin. 2 din L. nr. 1/2011 nu pot fi aplicate în prezenta cauză, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
De altfel, art. 112 din L. 1/2011 reglementează natura juridică a bazei materiale a unităților de educație timpurie, învățământ preșcolar, primar, gimnazial și liceal, terenurile și clădirile în care se desfășoară activitatea școlară aparțin domeniului public local și sunt administrate decătre consiliile locale. Această dispoziție legală nu este aplicabilă în prezenta cauză. Dacă într-un imobil preluat abuziv de către statul Român își desfășoară activitatea o unitate de învățământ sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din L. 10/2001 care permite restituirea în natură a imobilului foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, cu sarcina de a-i menține afectațiunea timp de 5 ani. Pentru imobilele preluate abuziv de statul roman se aplică dispozițiile legii speciale care este incidentă și nu legea învățământului invocată de recurent, care este și ulterioară legii reparatorii. Curtea constată că este fondată numai critica vizând nelegalitatea cuantificării de către instanță a despăgubirilor pe care reclamanta urmează să le încaseze pentru partea din imobil care nu a putut fi restituită în natură. Această critică a fost formulată și de pârâta A., în acest sens a fost admis și recursul A., motiv pentru care nu vom relua argumentele anterior expuse. În ceea ce privește posibilitatea de a cuantifica despăgubirile la care beneficiarii L. 10/2001 sunt îndreptățiți practica judiciară nu a fost unitară, unele instanțe au apreciat că se pot cuantifica despăgubirile și după adoptarea L. nr. 247/2005, altele dimpotrivă au apreciat că prin T. VII s-a introdus o procedură special care nu poate fi eludată. Pentru a unifica jurisprudența, Î. Curte de C. Justiție prin D. nr. 2. pronunțată în recurs în interesul legii a statuat că în cazul plângerii formulate în baza art. 26 din L. nr. 10/2001 nu se pot stabili direct despăgubiri deoarece legislația internă nu prevede această posibilitate, reclamanta trebuie să urmeze procedura prevăzută de T. VII din L. nr.
247/2005, iar dacă se întemeiază pe dispozițiile art. 1 din Protocolul I la C. Î. Curte a statuat , analizând jurisprudența CEDO că reclamantul nu are un "bun actual", pentru cã nu existã o decizie administrativã sau judecãtoreascã definitivã care sã îi recunoascã direct ori indirect dreptul de proprietate. Prin urmare, curtea constată că instanța de fond a cuantificat despăgubirile în lipsa unui temei legal. De fapt instanța de fond nici nu a motivate în drept acest capăt de cerere. Curtea constată că recursul pârâtului P. municipiului C. este fondat numai pentru acordarea despăgubirilor potrivit titlului VII din L. nr. 247/2005.Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 raportat la art. 304 pct. 9 și 312 Cod Pr. Civilă curtea va admite în parte recursurile pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte recursurile declarate de pârâții P. M. C. N. și
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B. împotriva sentinței civile nr. 202 din 2 martie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și în consecință:
Stabilește dreptul reclamantei la despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 2630,30 mp, având nr. top. 9000/2, înscris inițial în CF 3215 C. și transcris în CF 1. C.; pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 2116,5 mp, având nr. top
9000/1, înscris în CF 3215 C.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul reclamantei H. H. împotriva aceleași sentințe. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. A.-T. N.
Aflat în CO semnează vicepreședinte instanță D. B.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond: E. L.
| ← Decizia civilă nr. 2938/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2600/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
