Decizia civilă nr. 2606/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 2606/R/2012

Ședința publică din 25 mai 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. POP

GREFIER : A.-A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. M., precum și recursul declarat de reclamantul ONA I., împotriva sentinței civile nr. 311 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...)*, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantul recurent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..

Recursul declarat de reclamantul Ona I., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..

S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că atât pârâtul recurent prin memoriul de recurs (f. 5 din dosar), cât și reclamantul recurent prin memoriul de recurs (f. 6 verso din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.

De asemenea, C. constată că la data de (...) a fost înregistrat la dosar un înscris, care a fost expediat prin poștă de reclamantul recurent, prin care acesta solicită judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), a fost înregistrată la dosar o precizare a motivelor de recurs formulată de reclamantul recurent, prin care acesta, de asemenea, solicită judecarea cauzei în lipsă (f. 8 și 14 din dosar).

C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reclamantului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantul recurent.

C. constată aceeași situație ca la prima strigare a cauzei.

În privința precizării motivelor de recurs, formulate de reclamantul recurent

și înregistrate la dosar în data de (...), C., din oficiu, invocă și pune în discuție excepția decăderii recurentului din dreptul de a-și mai preciza, dezvolta ori completa motivele de recurs, excepție întemeiată pe prevederile art. 302^{1lit. c C., art. 303 alin. 1 și 2 C. și art. 306 C., având în vedere că ultima zi pentru motivarea în termen legal a recursului ar fi fost data de (...).}

Această precizare a motivelor de recurs a fost depusă la dosar după expirarea termenului legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii, astfel încât, în consecință, instanța va analiza recursul prin prisma motivelor de recurs înregistrate în termen legal la dosar în data de (...).

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților intimați și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M., precum și respingerea recursului declarat de reclamant, având în vedere că daunele materiale solicitate de reclamant nu se încadrează în prevederile L. nr. 2. și, de asemenea, solicită respingerea petitului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantul constând în urmărirea și monitorizarea sa constante de către S., în perioada 1984-1988.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nici reclamantul și nici instanța de fond nu fac referire la prevederile O. nr. 2. și, totodată, arată că reclamantul susține că în perioada 1984-1988, a fost urmărit și monitorizat de către S. și, de asemenea, susține că a împrăștiat manifeste în B., iar ulterior i s-a desfăcut contractul de muncă și apoi a plecat din țară, însă după o perioadă de timp a revenit în România și a reluat activitatea de avocat, motive pentru care, nu a înțeles de ce instanța de fond se referă la perioada 1984-1988 în care reclamantul a fost urmărit și monitorizat de către S. și nu a motivat în nici un fel ce anume s-a dovedit în spiritul L. nr. 2..

În concluzie, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamant, pentru că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile L. nr. 2..

C. reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 2155/(...), pronunț ată de T ribun alul M ar amu reș îndosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ona I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, potrivit susținerilor reclamantului, acesta a fost urmărit și persecutat de S., deoarece, în anul 1981 a redactat și difuzat în B.

400 de manifeste, prin care solicita românilor să se răscoale.

Din copiile actelor aflate în dosarul C.N.S.A.S.- ului rezultă că într-adevăr reclamantul a fost urmărit de S., fiind suspectat de evaziune fiscală, acesta intenționând să rămână în străinătate definitiv și încercând să determine și alte persoane să rămână în străinătate. Inițial, reclamantul a fost jurist la o întreprindere, apoi a fost avocat în Baroul Constanța, unde îi era și familia, iar ulterior a lucrat în B. V. de S.

Faptul că reclamantul era în vizorul S., fiind în permanență urmărit și întocmindu-se constant rapoarte de informare despre persoana reclamantului,chiar dacă s-ar încadra în dispozițiile art. 3 din L. nr. 2., nu justifică admiterea acțiunii acestuia, având în vedere D. C. nr. 1..

Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 1^{1lit. a din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale, instanța constată că trimiterile la acest text legal au rămas fără obiect.}

Ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale, care în prezent nu mai pot fi acordate nemaiexistând niciun temei legal reglementat de L. nr. 2., acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată, conform dispozitivului.

Împotriva aces te i sen tințe a decl ar at recur s, în ter men leg al, re cl aman tul On aI., solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 , 9 și 10 C., să se admită recursul, iar în temeiul art. 4 pct. 2 și art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., să se admită acțiunea reclamantului.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a susținut că reclamantul a solicitat doar despăgubiri morale, câtă vreme, reclamantul a cerut și despăgubiri materiale, reprezentând jumătate din suma de

1.500.000 RON, iar instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Prima instanță a interpretat greșit și dispozițiile art. 4 pct. 2 din L. nr. 2., omițând să se pronunțe asupra mijloacelor de apărare ale reclamantului, care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii.

Prin în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul S. Ro mân pr in M in is terul

F in anțelor Publ ice p r in D. G. a F. P. M., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, în temeiul D. C. nr. 1.

și a art. 147 alin. 1 din Constituția R., coroborat cu art. 1169 C.civ.

C. de A. C., prin dec iz ia c iv il ă nr. 841/R /(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), aadmis în parte recursul declarat de reclamantul Ona I., împotriva sentinței civile nr. 2155 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost casată în partea privitoare la soluția de respingere a petitelor având ca obiect constatarea că reclamantul se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. și, respectiv, obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor materiale și, în aceste limite, a trimis cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș.

A fost menținută dispoziția din sentință în ceea ce privește respingerea petitului având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

La pronunțarea acestei decizii, C. de A. C. a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

„Potrivit art. 129 alin. final C., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Prin cererea introductivă de instanță reclamantul recurent a solicitat obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de

3.500.000 lei noi, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit, acest petit fiind întemeiat pe prevederile art. 4 pct. 2 din L. nr. 2., precum

și constatarea „integrării perfecte"; a reclamantului în dispozițiile prevăzute de art. 4 pct. 2 din L. nr. 2..

Deși defectuos redactată cererea introductivă de instanță, este evident că reclamantul a solicitat nu numai obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale - așa cum neîntemeiat a apreciat prima instanță -, dar și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale, precum și constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantul, constând în urmărirea și monitorizarea sa constantă de către S.

În ceea ce privește petitul având ca obiect daune morale, acesta în mod legal a fost respins de către prima instanță, având în vedere pronunțarea de către C. a D. nr. 1358/(...).

L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.

Prin D. Curții Constituționale nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000.

Art. 147 din CONSTITUȚIA R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)

(modificată și completată prin L. de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul

Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :

„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.

(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.

(4) Deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.

Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr.

177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din

4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :

„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.

(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două

Camere ale P.ului, G. și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.

(5) În cazul în care la data comunicării deciziei Curții Constituționale potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";

Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..

Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din

Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin.

1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.

Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.

În ceea ce privește însă petitul având ca obiect despăgubiri materiale, acesta nu se întemeiază pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., ci pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2..

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri în echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 sau ale L. nr. 247/2005.

Prin urmare, petitul având ca obiect despăgubiri materiale are temei juridic în L. nr. 2., acesta fiind tocmai dispoziția art. 5 alin. 1 lit. b din lege.

În cererea introductivă de instanță reclamantul a arătat că „prin părăsirea

țării în acele condiții, am pierdut totul, bani, îmbrăcăminte, aparate electrice în casa în care locuiam, o Dacie 1300 achiziționată la U. de A. P. în 1..

Pe cale de consecință, instanța de fond era datoare, prin prisma art. 129 alin. final C., să analizeze temeinicia pretenției reclamantului de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor materiale pentru bunurile pe care reclamantul pretinde că le-a pierdut ca urmare a faptului că, fiind urmărit de S., a fost nevoit să părăsească țara. În acest sens, instanța de fond era ținută, de art. 129 alin. 4

și 5 C., să pună în vedere reclamantului să administreze probe testimoniale, cu înscrisuri, cu expertiză de evaluare, etc., pentru dovedirea pretențiilor sale materiale.

Prin neexercitarea rolului activ conferit de art. 129 C. și prin omisiunea pronunțării în vreun fel asupra petitului având ca obiect despăgubiri materiale, T. a pronunțat o soluție nelegală, ce se circumscrie dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza I și alin. 5 teza I C.

Nelegală este soluția primei instanțe și în ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra solicitării reclamantului de a se constata că se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..

Potrivit art. 3 alin. 1 din L. nr. 2., constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luară de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe actele normative menționate la lit. a-f din acest articol.

În conformitate cu art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 pot, de asemenea, solicita instanței de judecată, să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 urmând să se aplice în mod corespunzător.

Prin invocarea în mod reperat de către reclamant, în fața primei instanțe, a dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., este evident că reclamantul a solicitat instanței să constate că a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic alta decât cele enumerate în art. 3 alin. 1 lit. a - f din L. nr. 2..

Or, instanța de fond a omis să se pronunțe în vreun fel asupra acestei solicitări, apreciind, eronat, că a fost investită cu un singur petit, acela având ca obiect acordarea de despăgubiri morale în favoarea reclamantului.

Așa fiind, constatându-se că prima instanță a omis să cerceteze fondul cauzei sub aspectul petitelor având ca obiect acordarea în favoarea reclamantului a despăgubirilor materiale și, respectiv, constatarea încadrării reclamantului în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., în temeiul art. 312 alin. 3 teza I și art. 312 alin. 5 teza I C., C. va admite în parte recursul reclamantului, va casa în aceste limite sentința primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct.

10 C., C., din oficiu, a invocat la termenul de judecată din data de (...), excepția inadmisibilității, excepție care urmează să fie admisă, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 C. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1și pct. 112 din O. nr. 138/2000.}

Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare";.

În re judec are, c auz a a f ost înreg is tr ată pe rolul T . M. sub nr. (...)*.

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 311/(...), pronunț ată de T ribun alul M ar amu reș în dosar nr. (...)*, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, introdusă de reclamantul Ona I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantul constând în urmărirea și monitorizarea sa constante de către S., în perioada 1984-1988.

S-au respins toate celelalte capete de cerere având ca obiect despăgubiri.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 238 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Prin sentința civilă nr. 2155/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ona I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

400 de manifeste, prin care solicita românilor să se răscoale.

Din copiile actelor aflate în dosarul CNSAS-ului rezultă că într-adevăr reclamantul a fost urmărit de S., fiind suspectat de evaziune fiscală, acesta intenționând să rămână în străinătate definitiv și încercând să determine și alte persoane să rămână î n străinătate. Inițial, reclamantul a fost jurist la o întreprindere, apoi a fost avocat în Baroul Constanța, unde îi era și familia, iar ulterior a lucrat la B. V. de S.

Faptul că reclamantul era în vizorul S., fiind în permanență urmărit și întocmindu-se constant rapoarte de informare despre persoana reclamantului, chiar dacă s-ar încadra în dispozițiile art. 3 din L. nr. 2., nu justifică admiterea acțiunii acestuia, având în vedere D. C. nr. 1..

Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 1¹ lit. a din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale, instanța constată că trimiterile la acest text legal au rămas fără obiect.

Ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale, care în prezent nu mai pot fi acordate nemaiexistând niciun temei legal reglementat de L. nr. 2., acțiunea fiind respinsă ca nefondată, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ona I., solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 Cod procedură civilă, să admită recursul, iar în temeiul art. 4 pct. 2 și art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., să se admită acțiunea reclamantului.

1.500.000 RON, iar instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, în temeiul D. C. nr. 1. și a art. 147 alin. 1 din Constituția R., coroborat cu art. 1169 Cod civil.

Recursul a fost considerat fondat în parte. C. a reținut că: Potrivit art. 129 alin. final Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Prin cererea introductivă de instanță reclamantul recurent a solicitat obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de

3.500.000 lei noi, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit, acest petit fiind întemeiat pe prevederile art. 4 pct. 2 din L. nr. 2., precum și constatarea „integrării perfecte"; a reclamantului în dispozițiile prevăzute de art. 4 pct. 2 din L. nr. 2..

Deși defectuos redactată cererea introductivă de instanță, este evident că reclamantul a solicitat nu numai obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale - așa cum neîntemeiat a apreciat prima instanță-, dar și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale, precum și constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantul, constând în urmărirea și monitorizarea sa constantă de către S.

În ceea ce privește petitul având ca obiect daune morale, acesta în mod legal a fost respins de către prima instanță, având în vedere pronunțarea de către C. a D. nr. 1358/(...).

L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de neconstituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.

Prin D. Curții Constituționale nr. 1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționalitate, pe motiv că acestea contravin prevederile art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentală, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000.

Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (republicată) (modificată

și completată prin L. de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul Oficial al

R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele:

„(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.

(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.

Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr.

177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. de procedură civilă și a C. deprocedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :

„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două

Camere ale P.ului, G. și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.

(5) În cazul în care la data comunicării deciziei Curții Constituționale potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";

Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945

Prin urmare, petitul având ca obiect despăgubiri materiale are temei juridic în L. nr. 2., acesta fiind tocmai dispoziția art. 5 alin. 1 lit. b din lege.

În cererea introductivă de instanță reclamantul a arătat că „prin părăsirea țării în acele condiții, am pierdut totul, bani, îmbrăcăminte, aparate electrice în casa în care locuiam, o Dacie 1300 achiziționată la U. de A. P. în 1..

Așa fiind, constatându-se că prima instanță a omis să cerceteze fondul cauzei sub aspectul petitelor având ca obiect acordarea în favoarea reclamantului a despăgubirilor materiale și, respectiv, constatarea încadrării reclamantului în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., în temeiul art. 312 alin. 3 teza I și art. 312 alin. 5 teza I C., C. a admis în parte recursul reclamantului, a casat în aceste limite sentința primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct.

10 C., C., din oficiu, a invocat la termenul de judecată din data de (...), excepția inadmisibilității, excepție ce a fost admisă, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 C. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1și pct. 112 din O. nr. 138/2000.}

Prin D. civilă nr. 841/R/(...), C. de A. C. a admis în parte recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2155/(...) a T. M., pe care a casat-o în partea privitoare la soluția de respingere a petitelor având ca obiect constatarea că reclamantul se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. și respectiv obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor materiale și în aceste limite, a trimis cauza pentru rejudecare T. M.. A fostmenținută dispoziția din sentință în ceea ce privește respingerea petitului având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul T. M. la data de (...).

Reclamantul a depus la dosar, în rejudecare, precizări scrise: file 4-5, 16-

17, 19-20, 22, 32, 46-47, 48-49, 60, 65-66, 69, 74 din dosar.

Raportat la susținerile contradictorii din precizările depuse la filele 4-5, 16-

17, 19-20, 22, 32 din dosar, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin.

1 Cod procedură civilă, raportat la îndrumarul deciziei de casare și în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, a administrat proba cu interogatoriul reclamantului. A. a învederat instanței, la interogatoriu că solicită constatarea caracterului politic al măsurilor luate împotriva sa de autorități în perioada 1982-

1988 și respectiv constatarea faptului că se încadrează în dispozițiile art. 4 al. 2 din L. nr. 2.. De asemenea solicită obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice la plata despăgubirilor materiale după cum urmează: în sumă de 29.200 Ron reprezentând diferența de salariu pe perioada de 10 luni cuprinsă între februarie 1984-noiembrie 1984 plus suma de 324.000 Ron reprezentând salariul de avocat de 9.000 lei pe lună pe o perioadă de 3 ani timp în care nu a putut să-și exercite profesiunea de avocat fiind într-un lagăr de azilanți politici în

Franța, plus suma de 50.000 Ron reprezentând contravaloarea autoturismului

Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare 2 CT 7839, abandonat în noaptea de 13 august 1988 pe frontieră în noaptea în care a părăsit țara înot. Acestea sunt despăgubirile materiale pe care le solicită în prezenta cauză - fila 42 din dosar.

Ulterior interogatoriului, reclamantul a depus precizările succesive aflate la filele 46-47, 48-49, 60, 65-66, 69, 74, din care rezultă că solicită în continuare și daune morale și daune materiale.

În ședința publică din (...), la cuvântul pe fond, reclamantul a solicitat: admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată în scris, constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus constând în urmărirea și monitorizarea sa constante de către S. în perioada 1948-1988, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 1.052.274 lei după cum urmează: 29.200 lei reprezentând diferența de salariu pe perioada de

10 luni cuprinsă între februarie 1984-noiembrie 1984 plus suma de 324.000 lei reprezentând salariu de avocat de 9.000 lei pe lună pe o perioadă de trei ani în care nu a putut să-și exercite profesiunea de avocat, suma de 50.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului abandonat pe frontieră, 900.000 lei reprezentând despăgubiri datorate faptului că prin excluderea din avocatură a rămas fără nicio sursă de venit, cu cheltuieli de judecată în sumă de 962 lei reprezentând contravaloarea transportului la 7 termene de judecată. Arată că a fost exclus din avocatură fiind urmărit continuu de securitate și fiindu-i îngrădit dreptul de a se angaja în alte părți ca jurist. M. excluderii a fost acela că în anul

1981 a redactat și difuzat în B. manifeste împotriva regimului.

Instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului.

La solicitarea instanței, C. N. pentru Studierea Arhivelor S. a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul informativ I 5401 (F.I.

30345/M.), privind pe reclamant - file 79-131.

La solicitarea instanței, C. N. pentru Studierea Arhivelor S. a învederat faptul că au fost epuizate toate căile de verificare și nu au fost găsite alte documente privind pe reclamant - file 132-134.

Trecând la soluționarea cauzei, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 1 din L. nr. 2. cu modificările ulterioare:

(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.

(2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 -

209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228,

228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14,

268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din

Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; b) L. nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S.ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie

1941; c) L. nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în

Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947; d) Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii Populare

Române, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948; e) art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din L. nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie

1949; f) art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949; g) L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949; h) Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950; i) Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950; j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968.

(3) Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în

România, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.

(4) Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4.

ART. 3 din L. nr. 2. arată următoarele: Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958; b) H. C. de M. nr. 2., H. C. de M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, H. C. de M. nr. 344 din 15 martie 1951, H. C. de M. nr. 3., H. C. de M. nr. 1.554 din 22 august 1952, H. C. de M. nr. 337 din 11 martie 1954, H. C. de M. nr. 237 din 12 februarie 1957, H. C. de M. nr. 282 din 5 martie 1958 și H. C. de M. nr. 1.108 din

2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a S.

Poporului; d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M.ui Afacerilor I.; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M.ui Afacerilor

I.; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M.ui S. S.ui.

ART. 4*) (1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al A. F. D. P. din România.

(4) Cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

(5) Judecarea acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului.

(6) H. pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

"ART. XXVI- Dispozițiile [...] art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant, precum și din înscrisurile depuse la dosar de către C. N. pentru Studierea Arhivelor S. - file 79-

131, rezultă că reclamantul a fost în mod constant urmărit, monitorizat de organele de securitate în perioada 1984-1988, datorită atitudinii sale de neacceptare a dictaturii.

Din înscrisurile depuse la C. N. pentru Studierea Arhivelor S. la dosar rezultă atitudinea subiectivă a reclamantului de opunere regimului opresiv și de încercare de exercitare a drepturilor fundamentale ale omului.

Așa fiind, în baza art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., instanța va constata caracterul politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantul constând în urmărirea și monitorizarea sa constante de către securitate.

Prin decizia Curții de A. C. nr. 841/R/(...) a fost menținută dispoziția din sentința civilă nr. 2155/(...) privind respingerea petitului având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, prin urmare, sub acest aspect, dispoziția din sentința casată doar parțial, a intrat în puterea lucrului judecat.

În rejudecare după casarea parțială cu trimitere nu mai poate fi analizată cererea de acordare a daunelor morale, care a fost respinsă prin sentința nr.

2155/(...), menținută sub acest aspect de C. de A. și intrată în putere de lucru judecat în ceea ce privește dispoziția menținută, privind daunele morale.

În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, sunt de reținut următoarele considerente:

ART. 5*) din L. nr. 2. arată că:

(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare; c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.

Dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2. sunt dispoziții speciale, de strictă interpretare. În baza art. 5 alin. 1 lit.b din L. nr. 2. pot fi acordate despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.

În baza art. 5 alin. 1 lit. b nu pot fi acordate sume de bani reprezentând diferența de salariu, salariul neîncasat, respectiv: 29.200 lei reprezentând diferența de salariu pe perioada de 10 luni cuprinsă între februarie 1984- noiembrie 1984 plus suma de 324.000 lei reprezentând salariu de avocat de

9.000 lei pe lună pe o perioadă de trei ani în care nu a putut să-și exercite profesiunea de avocat, suma de 50.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului abandonat pe frontieră, 900.000 lei reprezentând despăgubiri datorate faptului că prin excluderea din avocatură a rămas fără nicio sursă de venit, pentru că legea nu prevede despăgubiri materiale pentru aceste aspecte.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 4 din L. nr. 2., va fi admisă în parte acțiunea civilă precizată, conform dispozitivului se va constata caracterul politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantulconstând în urmărirea și monitorizarea sa constante de către S., în perioada

1984-1988 și se vor respinge toate celelalte capete de cerere având ca obiect despăgubiri.

În baza art. 274-276 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la 238 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând contravaloarea transportului, ținând cont de biletele de călătorie depuse la dosar";.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în termen legal, pe de o parte,

p âr âtul S. Ro mân pr in M in is terul F in anțel or Publ ice, reprezen tat de D. G. a F. P. M. ,

iar pe de al tă p ar te, r ecl aman tul On a I.

Pr in propr iul recurs, p âr âtul S. Ro mân pr in M in is terul F in anțelor Publ ice,reprezentat de D. G. a F. P. M.,

a solicitat, în baza art. 304 pct.9 si art. 304^{1C., admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii petitului privind constatarea caracterului politic.}

În motivarea recursului pârâtul a reprodus dispozitivul sentinței recurate, arătând că, în fapt, reclamantul, a solicitat instanței sa oblige S. Roman prin Ministerul Finanțelor Publice sa-i plătească suma de 3.500.000 Ron si cheltuieli de judecata.

In motivarea acțiunii acesta a arătat ca a fost persecutat si urmărit de securitate, având in vedere ca in anul 1981 a redactat si difuzat in B. 400 de manifeste, neputându-și astfel exercita meseria de avocat si in final fiind nevoit sa părăsească țara.

L. nr.2. are ca obiect reglementarea unor drepturi in favoarea persoanelor care in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic ori al unor masuri administrative asimilate acestora.

Potrivit art.1 si art.3 din L. nr.2. , se definesc doua categorii de masuri abuzive luate de regimul comunist si care pot fi reparate, si anume condamnările cu caracter politic, definite prin enumerare si trimitere expresa la infracțiunile in baza cărora a fost pronunțata condamnarea si masurile administrative cu caracter politic.

Acestea din urma sunt definite ca masuri administrative având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, daca au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, alte masuri administrative, daca scopul acestora a fost unul cu caracter politic cu aplicarea concordanta a dispozițiilor art.2 din O. nr. 2., aprobata cu modificări si completări prin L. nr.5., cu modificările si completările ulterioare.

In conformitate cu prevederile art. 112 alin. 1 pct. 5 C., cererea de chemare in judecata va cuprinde: «arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere «

Reclamantul nu menționează in conținutul acțiunii in baza cărui act normativ s-a dispus măsura administrativa, ca măsura dispusa a fost pe motiv de opoziție la instaurarea regimului politic totalitar.

In acțiunea introductiva reclamantul arata ca a fost prins de S. cu 400 de manifeste pe care le-a redactat si difuzat in B., fara insa a-si proba afirmațiile.

Astfel, reclamantul nu a adus nici un argument in susținerea cererii sale care ar putea determina instanța sa constate un drept conform L. nr.2., respectiv sa constate caracterul politic al măsurii administrative la care a fost supus rec1amantul.

Fata de cele de mai sus, se impune a se constata că acțiunea reclamantului este neîntemeiata si nefondata, fiind bazata doar pe susținerile reclamantului, împotriva acestuia nefiind dispusa vreo măsura abuziva de către regimultotalitar, iar reclamantul nu a făcut dovada ca prin acțiunile sale s-a împotrivit in vreun fel regimului comunist si in aceste condiții, este evident ca nu poate beneficia de prevederile L. nr. 2..

Cu privire la cheltuieli de judecată, pârâtul recurent a solicitat respingerea petitul cu privire la cheltuielile de judecată, ca fiind inadmisibil, astfel cum a fost formulat.

Potrivit art. 274 C., obligația de plata a cheltuielilor de judecata se stabilește fata de partea care a pierdut procesul, prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli, situația de fata art.274 C., prevede următoarele: "Partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata".

De asemenea, dispozițiile art. 275-276 C. fac o aplicare particulara a principiului potrivit cărui a acordarea cheltuielilor de judecata se bazează pe culpa procesuala a părții ce a pierdut litigiul. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuieli de judecata la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala.

Prin propriul recurs, reclamantul Ona Ia invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C., arătând că niciodată pe parcursul procesului nu a renunțat la petitulprivind despăgubirile morale și întrucât D. Curții Constituționale nu retroactivează, se cuvine să-i fie acordate aceste despăgubiri morale.

Instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, respectiv, deși reclamantul a solicitat instanței să ceară oficial Uzinei de A. P. să precizeze dacă reclamantul a achiziționat în anul 1982 un autoturism Dacia 1300, sau nu, totuși, instanța de fond, la presiunile reprezentantului Procuraturii, nu a fost de acord cu această probă.

Reclamantul a solicitat instanței de fond să ceară C. Municipal C. să precizeze dacă reclamantul avea în proprietate un autoturism Dacia 1300 cu număr de înmatriculare 2-CT-7839, și dacă era înmatriculat la fuga din țară a reclamantului, respectiv, cine l-a radiat, însă instanță de fond nu a acceptat nici această probă.

Este un fapt notoriu că reclamantul a părăsit România în noaptea de 13 august 1988, prin trecerea D. înot și autoturismul nu l-a vândut altei persoane.

Ori, se știe că în timpul comunismului, autoturismul valora cât un apartament de 3, 4 camere. Reclamantul a achiziționat acest autoturism cu suma de 70.000 lei, dar scăzând uzura de 6 ani, a scăzut suma de 20.000 lei, rămânând un rest de 50.000 lei, sumă pe care reclamantul i-o pretinde pârâtului cu titlu de daune.

Instanța de fond susține în mod greșit că în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din

L. nr. 2. nu pot fi acordate despăgubiri constând în sume reprezentând diferențe de salariu însă, în opinia recurentului, prin interpretarea art. 5 din L. nr. 2., se pot invoca și aceste despăgubiri materiale, reprezentând diferențele de salariu, sume la care recurentul avea dreptul și de care a fost prejudiciat.

Recurentul este îndreptățit la a-i fi acordat salariul avut ca și consilier juridic la G. 3 B. de la C. D. - M. N., și pe care l-a pierdut ca urmare a presiunilor exercitate de organele securității asupra conducerii unității la care lucra.

De asemenea, recurentul este îndreptățit la recuperarea pierderilor lunare ca avocat la data părăsirii țării clandestin, din cauza presiunilor exercitate prin măsura excluderii din avocatură, decizie luată fără a-i fi comunicată recurentului, și care a fost privat de posibilitatea de a contesta în termen această măsură.

În concluzie, arată recurentul, pe perioada celor 9 ani cât timp a fost prejudiciat din lipsa acestor câștiguri, a pierdut peste 900.000 lei.

Recursul pârâtului este fondat, iar recursul reclamantului estenefondat.

Cu privire la recursul pârâtului.

Pârâtul recurent a invocat,practic, prin recursul său, două motive de recurs, și anume: în primul rând, greșita admitere de către prima instanță a petitului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative la care a fost supus reclamantul, constând în urmărirea și monitorizarea sa constante de către S., în perioada 1984 - 1988, recurentul apreciind că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1 și 3 din L. nr. 2.; în al doilea rând, greșita obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată în sumă de 238 lei către reclamant, de către prima instanță.

C. apreciază că prioritate de analiză are primul motiv de recurs, întrucât de caracterul fondat al acestuia depinde implicit și soluționarea petitului accesoriu referitor la cheltuielile de judecată.

Reclamantul a susținut pe tot parcursul soluționării cauzei pendinte că în perioada anilor 1984 - 1988, încă de când lucra la G. 3 B. - C. D. - M. N., în funcția de consilier juridic, mai precis din data de (...) și până la data de (...), când a trecut D.a înot, părăsind fraudulos țara, a fost supus unor măsuri constante de monitorizare și de supraveghere a sa de către S.

Din dosarul CNSAS nr. I 5401 (F.I. 30345/M. - f. 79-131 dosar fond) rezultă faptul că reclamantul s-a aflat în atenția organelor de securitate ale vremii datorită faptului că era urmărit pentru evaziune fiscală și pentru că voia să plece din țară, acesta fiind cunoscut în mediul în care a lucrat ca avocat, ca un profesionist slab, cu dezinteres în perfecționarea pregătirii sale profesionale, recurgând la fel de fel de subterfugii pentru angajarea cauzelor și realizarea plafonului lunar de care depindea retribuția sa (notă întocmită la data de (...), cu nr. 007, de către numitul A. I. - f. 118 dosar fond).

Din nota întocmită de Ministerul de Interne - I. J. M. - S. O. V., cu nr.

00275609/(...) de către cpt. Dunca Gavrilă, rezultă faptul că cât timp a lucrat pe raza județului C., numitul Ona I. a fost în atenția organelor de securitate, fiind urmărit pentru „intenții de evaziune";, suspiciunile pentru care a fost luat în lucru nefiind clarificate (f. 83 - 84 dosar fond).

Din nota informativă întocmită de I. J. C. - S. M. cu nr. 0019/17456/(...) rezultă faptul că în perioada în care reclamantul a lucrat la G. de Ș. nr. 3 B., reclamantul lipsea mult din unitate, de cele mai multe ori în interes personal, iar în viața de familie nu avea o comportare corespunzătoare, fiind în permanență în căutare de aventuri și escapade în compania femeilor amatoare de astfel de distracții (f. 86 dosar fond).

Din nota informativă întocmită de Ministerul de Interne - I. J. C. - S. M., sub nr. 525/VM/0072501/(...), rezultă faptul că, din informațiile comunicate S. de către informatorii de la acea dată, în speță, de informatorul D., reclamantul intenționa să meargă în străinătate, de unde să nu mai revină în țară. De asemenea, reclamantul încerca să determine și alte persoane să rămână în străinătate (f. 81 dosar fond).

Conținutul notei informative nr. 0092695/(...) a M.ui de I. - I. J. C. - S. S.

M., relevă faptul că reclamantul „nu se angrenează în comentarii cu caracter politic, fapt pentru care securitate nu se poate pronunța asupra poziției pe care acesta o adoptă față de regim"; (f.88, 89 dosar fond).

Din nota informativă nr. 0037/(...) întocmită de S. V. de lt.mj. T. A., rezultă faptul că în momentul în care reclamantul s-a prezentat în V. de Sus pentru a-șilua postul de avocat în primire, atât conducerea Judecătoriei V. de Sus, prin președintele ei de atunci, Ț. G., cât și Primăria Vișeu de Sus, prin T. A., au fost alertați pentru a-și da concursul la instalarea acestuia, fiindu-i repartizată imediat locuință, personal Primăria ocupându-se de aceasta și ținând să atragă atenția S. că reclamantul se bucură („curios";) de favoruri deosebite, fundamentul acestor favoruri neputând fi stabilit și negăsindu-și explicație nici în nivelul pregătirii sale profesionale, și nici în atitudinea sa față de colegi (f. 101- 102 dosar fond).

C. constată, așadar, analizând prin prisma art. 304^{1C., ansamblul notelor informative din dosarul CNSAS, că reclamantul a fost practic în atenția organelor de securitate pentru două motive: în primul rând, pentru că era suspectat de evaziune fiscală, iar în al doilea rând, pentru că și-a manifestat expres intenția de a părăsi țara, evident în mod fraudulos.}

Nicăieri în actele din dosarul CNSAS nu există nicio dovadă, nicio mențiune, ori un început de dovadă care să confirme susținerile reclamantului, în sensul că ar fi tipărit 400 de manifeste și le-ar fi împărțit în B., astfel încât, această susținere a reclamantului, nefiind probată în condițiile art. 1169 C.civ., urmează să fi înlăturată de către Curte ca nedovedită.

Ansamblul probelor dosarului, conținute îndeosebi în dosarul CNSAS, confirmă împrejurarea că reclamantul nu a fost urmărit pentru că și-ar fi manifestat opoziția față de regimul comunist, ci, dimpotrivă, s-a subliniat în nota informativă faptul că acesta „nu se angrenează în comentarii cu caracter politic, fapt pentru care securitatea nu se poate pronunța asupra poziției pe care o adoptă față de regim"; (f. 89 dosar fond).

Faptele pentru care, afirmativ, reclamantul s-a aflat în atenția organelor de securitate, respectiv, evaziune fiscală și intenția de trecere frauduloasă a frontierei, nu au caracter politic, în sensul pe care L. nr. 2. îl dă acestei noțiuni, ele reprezentând infracțiuni de drept comun.

În speță, nu este vorba despre o condamnare cu caracter politic, ci despre, conform susținerile reclamantului recurent, o măsură administrativă cu caracter politic.

Reclamantul a susținut constant că măsurile de supraveghere la care a fost supus de către fosta S., au, în opinia sa, caracter politic.

Prin prisma considerentelor mai sus expuse, C. constată că aceste măsuri de supraveghere pentru care reclamantul a fost în atenția S. (pentru presupusa săvârșire a unei evaziune fiscale și pentru intenția de trecere frauduloasă a frontierei), nu au caracter politic, în înțelesul pe care art. 3 și art. 4 din L. nr. 2. îl dau acestei noțiuni.

L. nr. 2. definește ce anume se înțelege prin măsură administrativă cu caracter politic, precizând în art. 3:

„Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958; b) H. C. de M. nr. 2., H. C. de M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, H. C. de M. nr. 344 din 15 martie 1951, H. C. de M. nr. 3., H. C. de M. nr. 1.554 din 22 august 1952, H. C. de M. nr. 337 din 11 martie 1954, H. C. de M. nr. 237 din 12februarie 1957, H. C. de M. nr. 282 din 5 martie 1958 și H. C. de M. nr. 1.108 din 2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a S.

I.; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M.ui S. S.ui";.

Însă, ca și în cazul cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării, și în situația cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, instanța de judecată este abilitată, prin chiar dispozițiile L. nr. 2., să se pronunțe doar cu privire la alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, întrucât, măsurile menționate în textul art. 3 sunt prezumate ca având caracter politic chiar de către legiuitor, nemaifiind necesară o a doua constatare în acest sens din partea instanței de judecată.

Astfel, art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. prevede că : „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.

Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.

Alin. 3 al art. 1, la care face trimitere art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. prevede următoarele:

„Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";.

Art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 5., de aprobare a ordonanței, prevede următoarele :

„Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; c¹) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.

Potrivit art. 1 alin. 4 din L. nr. 2., caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";.

Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din L. nr. 2. rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin.

1 din O. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din L. nr. 2., caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii.

Întrucât în speță nu este vorba despre o măsură administrativă cu caracter politic de drept, dintre cele expres reglementate de art. 3 alin. 1 din L. nr. 2., și nici despre o măsură administrativă al cărei caracter politic să îl poată constata instanța în condițiile art. 4 alin. 2 din aceeași lege, coroborat cu art. 1 alin. 3 din

L. nr. 2., ori care să vizeze oricare dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din

O. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, C. constată că măsurile de supraveghere la care afirmativ a fost supus reclamantul în perioada 1984 - 1988 nu au caracter politic.

Drept urmare, C. constată că este fondat motivul din recursul pârâtului, prin care se invocă nelegala constatare de către prima instanță a acestui caracter politic.

Caracterul fondat al acestui motiv de recurs impune soluția de admitere a recursului pârâtului, de modificare a sentinței recurate, în sensul respingerii și a acestui petit din cererea reclamantului, practic, acțiunea reclamantului impunându-se a fi respinsă în întregime.

Ca o consecință a acestei soluții, de respingere în întregime a acțiunii reclamantului, pârâtul nu mai este căzut în pretenții față de reclamant, în sensul prevăzut de art. 274 C., astfel încât, se impune înlăturarea din hotărârea primei instanțe a dispoziției referitoare la obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în sumă de 238 lei către reclamant.

C. constată, așadar, că și motivul de recurs, din recursul pârâtului, privitor la greșita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe este fondat.

Cu privire la recursul reclamantului.

Motivele de recurs depuse în termen legal de reclamant la dosar, la data de

(...), pot fi circumscrise în trei motive: un prim motiv vizează neacordarea de către prima instanță a daunelor morale; un al doilea motiv, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C., vizează respingerea de către prima instanță a cererilor în probațiune pentru dovedirea achiziționării de către reclamant a D. 1300 cu număr de înmatriculare 2-CT-7839, respectiv, efectuarea celor două adrese, la U. de A. P., și la C. local C. și Poliția C.; al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. are în vedere neacordarea de către prima instanță a salariului ce i s-ar fi cuvenit reclamantului pentru postul de consilier juridic, respectiv, de avocat.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, cel privitor la neacordarea daunelor morale, C. constată că acesta nu mai poate fi reiterat în actualul cadru procesual, întrucât, prin decizia civilă nr. 841/R/(...) a Curții de A. C., pronunțată în primul ciclu procesual, s-a statuat în mod irevocabil că acestedaune morale nu mai pot fi acordate în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., dată fiind incidența în cauză a D. Curții Constituționale nr. 1358/(...).

În plus, de la momentul pronunțării deciziei civile nr. 841/R/(...) a Curții de A. C., a intervenit și o decizie în interesul legii, cu nr. 12/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. 14/2011, decizie care statuează în sensul că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1. și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";.

Cu privire la cel de-al doilea motiv din recursul reclamantului, întemeiat pe art. 304 pct. 6 C., respectiv, cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 C., C. constată că, pe de o parte, dezvoltarea acestor motive de recurs nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 8 C., - întrucât instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, respectiv, nu a interpretat greșit un act juridic dedus judecății de către reclamant, nu i-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia -, iar pe de altă parte, cele două motive sunt nefondate prin prisma art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2..

Pentru incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. ar fi fost necesar ca instanța de fond să se pronunțe asupra unui petit cu care nu a fost legal învestită, ori, să nu se fi pronunțat asupra unui petit legal formulat.

În niciun caz însă, respingerea unei cereri în probațiune, nu echivalează cu o pronunțare minus, plus ori extra petita, mai ales că prin prisma art. 129 alin. 4 și 5 C., instanța de fond în mod legal a respins cererile în probațiune formulate de către reclamant.

Dispozițiile art. 304 pct. 8 C. sunt improprii invocate de către recurent, întrucât, prin act juridic dedus judecății nu se poate înțelege, așa cum nefondat susține recurentul, o probă administrată în cauză, ori interpretarea greșită a probelor, sau aplicarea unui anume text de lege incident în cauză.

În realitate, cele două motive de recurs, eronat încadrate de recurent în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C., sunt nefondate, pentru că nu se încadrează în textul art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2..

Astfel, potrivit acestui text legal, pot fi acordate, în temeiul L. nr. 2., despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri în echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 sau ale L. nr. 247/2005.

Or, faptul că reclamantul a rămas fără autoturismul Dacia 1300, ca urmare a trecerii frauduloase a frontierei, respectiv, salariile la care ar fi fost îndreptățit în calitate de consilier juridic, respectiv de avocat, nu se încadrează în noțiunea de „. confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative"; cu caracter politic, neintrând deci sub incidența art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2..

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304¹, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C., C. va respinge ca nefondat recursul reclamantului și va admite ca fiind fondat recursul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.

Pârâtul recurent nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 311 din (...) a T. M., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția privind admiterea în parte a acțiunii civile precizate introdusă de reclamantul ONA I. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Respinge petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantul constând în urmărirea și monitorizarea sa constante de către S., în perioada 1984 - 1988.

Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului către reclamant a sumei de

238 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Respinge recursul declarat de reclamantul ONA I. împotriva aceleiași sentințe.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. POP

Red.CMC/dact.MS

3 ex./(...)

J.fond: D.Ț.

A.-A. M.

GREFIER

← Decizia civilă nr. 4559/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Sentința civilă nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 2606/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2606/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă