Decizia civilă nr. 2722/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2722/R/2012
Ședința publică din data de 30 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
G.IER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M.-V., precum și recursul declarat de pârâta C. E., împotriva deciziei civile nr. 1. din 30 ianuarie
2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții C. E. JR., S. I.-M.,C. V.-V., C. I.-P., P. F., D. E., B. R. și O. M. , având ca obiect succesiune - întabulare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...) s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de acceptare a moștenirii formulară de către reclamanta B. M. V., s-a admis excepția neacceptării în termen a moștenirii invocată de pârâta C. E. sen., s-a admis în parte excepția neacceptării în termen a moștenirii invocată de către reclamantă în privința pârâtelor C. E. jr. și S. I. M., s-a constat rămas fără obiect petitul privind anularea certificatului de moștenitor nr. 1. întocmit de B. N. P. asociați Drăguț M. și Drăguț Maximilian I.s, certificatul de moștenitor nr. 25/(...) precum și certificatul de moștenitor nr. 4/(...) din cadrul acțiunii formulate de către reclamanta B. M. V. în contradictoriu cu pârâții C. E. sen, C. E. jr., S. I. M., O. M., B. R., C. V. V., C. I. P., P. F. și D. E., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională C. E. sen. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională B. M. V. și în consecință s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C. I. V., decedat la data de (...), se compune din cota de 1/2-a parte din imobilul înscris în CF 3698/1 B. nr. top. 2645/5 constând din casa cu trei camere și dependințe, anexe gospodărești și teren în suprafață totală de 184 mp situat în B., str. A. I. nr. 38; cota de 1/2-a parte din imobilul înscris în CF 3698 B. nr. top. 2645/6 constând în grădină în suprafață de 220 mp situat la aceeași adresă; cota de 1/4-a parte din terenul fânaț în suprafață totală de 1 ha 7400 mp situat în extravilanul localității B., în ridul "După Cetate", înscris în Titlul de proprietate nr. 8940/(...) eliberat de C. J. B. N. cota de 1/7-a parte din terenul fânaț în suprafață totală de 2900 mp situat în extravilanul localității B., ridul "După Cetate", înscris în Titlul de proprietate nr. 13263/(...) eliberat de C. J. ; s-a constatat că reclamanta reconvențională arevocație succesorală după defunctul C. I. V., decedat la data de (...), în calitate de unic moștenitor acceptant; s-a atribuit reclamantei reconvenționale întreaga masă succesorală rămasă după defunctul C. I. V., decedat la (...); s-a dispus întabularea în CF 3698/1 B. nr. top. 2645/5 a imobilului casă de locuit în cotă de 1/1 ; s-a dispus intabularea în CF 3698 B. nr. top. 2645/6 a imobilului teren în suprafață de 220 mp în cotă de 1. s-a respins ca prematur formulată cererea privind înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei reconvenționale asupra terenului înscris în TP 8940/(...) și asupra terenului înscris în TP
13236/(...) și s-au compensat integral cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut că reclamanta este fiica din prima căsătoriei a defunctului C. I. V., decedat la data de (...).
Potrivit art. 700 al. 1 cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. T., potrivit art. 19 din Decretul Lege nr. 167’1958 instanța are posibilitatea să opereze o repunere în termen din oficiu dacă constată că au existat motive temeinice care au pus succesibilul în imposibilitatea exercitării dreptului său în termenul prevăzut în art. 700 al. 1 Cod civil.
Reclamanta a arătat că s-a găsit în prezența cazului fortuit de a nu putea cunoaște în timp despre decesul tatălui său din cauza lipsei de comunicare cu acesta, precum și datorită distanței la care locuia față de tatăl său.
Prin cauze temeinic justificate trebuie să se înțeleagă acele situații care nu depind de voința ori culpa titularului dreptului de opțiune succesorală. În cauza de față, în exercitarea rolului activ instituit în sarcina instanței de judecată prin prevederile art. 129 al. 4 și 5 Cod procedură civilă, au fost administrate probe testimoniale atât la solicitarea reclamantei, cât și a pârâtei C. E. sen.
Astfel, în respectul principiului inserat de către legiuitor în art. 1169 Cod civil potrivit cu care cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, instanța a apreciat că reclamanta nu a fost în măsură să dovedească cazurile fortuite amintite în motivarea cererii de repunere în termen. Pe de o parte, este fără echivoc aspectul că practica uniformizată la nivel național în această materie, dar și doctrina, au statuat că distanța între defunct și succesibil nu poate intra în categoria cazurilor fortuite care să justifice admiterea unei cereri de repunere în termen, așa încât, din această prismă, cererea reclamantei apare ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește lipsa de comunicare dintre defunct și reclamantă, acest motiv este acceptat ca un caz fortuit ce poate conduce la admiterea unei atare cereri.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză au rezultat aspecte contradictorii, martorii audiați nefiind în măsură să elucideze fără urmă de îndoială care au fost cu adevărat raporturile dintre defunct și reclamantă.
Pe de o parte, martorii audiați la cererea reclamantei au arătat că cunosc din spusele reclamantei că defunctul și familia acestuia refuzau contactul cu reclamanta, iar pe de altă parte martorii audiați la cererea pârâtei C. E. au arătat că au fost în relații extrem de strânse cu pârâta și defunctul său soț, vizitându-se extrem de des și niciodată nu au auzit ca defunctul să aibă vreo fiică din prima căsătorie.
Simpla acceptare a unor bunuri de mică valoare sau cu valoare redusă care au ai mult caracterul unor amintiri de familie nu echivalează cu acceptare tacită a oștenirii, ci presupune o conduită ca a unui adevărat proprietar care să conducă la ncluzia exercițiului dreptului de dispoziție.
Așa fiind, în raport de aspectul că probele se impun a fi concludente în acest ns, s-a apreciat că reclamanta nu a fost în măsură să dovedească acest motiv invocat încererea de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, aspect pentru care aceasta a fost respinsă ca fiind nefondată.
În raport de soluția dată cererii de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, în considerarea dispozițiilor art. 700 al. 1 Cod civil în conformitate cu care acceptarea se impune a fi făcută în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, s-a admis excepția neacceptării în termen a moștenirii de către reclamanta B. M. invocată de pârâta C. E. sen.
Având în vedere aspectul că din declarațiile testimoniale aflate la filele 176 și 177 dosar a reieșit aspectul că pârâtele C. E. jr. și S. I. M., fiice ale defunctului, nu au acceptat expres ori tacit moștenirea, în raport de cele anterior expuse privind interpretarea și modalitatea de dovedire a acceptării tacite a moștenirii, instanța de fond a admis în parte excepția neacceptării în termen a moștenirii invocată de către reclamantă în privința pârâtelor C. E. jr. și S. I. M. și a respins această excepție în privința pârâtei C. E. sen.
De asemenea, având în vedere că prin sentința penală nr. 915/2008 au fost anulate certificatele de moștenitor din primul capăt de cerere al reclamantei, în raport de prevederile art. 19 Cod procedură penală în conformitate cu care penalul ține în loc civilul, instanța a constatat rămas fără obiect petitul privind anularea certificatului de moștenitor nr. 1. întocmit de B. N. P. asociați Drăguț M. și Drăguț Maximilian I.s, certificatul de moștenitor nr. 25/(...) precum și certificatul de moștenitor nr. 4/(...).
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată în cauză, s-a constatat că din probatoriul administrat în cauză a reieșit că masa succesorală rămasă după defunctul C. I. V., decedat la data de (...), se compune din cota de 1/2-a parte din imobilul înscris în CF 3698/1 B. nr. top. 2645/5 constând din casa cu trei camere și dependințe, anexe gospodărești și teren în suprafață totală de 184 mp situat în B., str. A. I., nr. 38; cota de
1/2-a parte din imobilul înscris în CF 3698 B. nr. top. 2645/6 constând în grădină în suprafață de 220 mp situat la aceeași adresă; cota de 1/4-a parte din terenul fânaț în suprafață totală de 1 ha 7400 mp situat în extravilanul localității B., în ridul "După Cetate", înscris în Titlul de proprietate nr. 8940/(...) eliberat de C. J. B. N. cota de 1/7-a parte din terenul fânaț în suprafață totală de 2900 mp situat în extravilanul localității B., ridul "După Cetate", înscris în Titlul de proprietate nr. 13263/(...) eliberat de C. J. B. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Aceste aspecte sunt confirmate de toate părțile litigante și necontestate de niciuna dintre acestea, motiv pentru care s-a admis ca fiind fondat acest capăt de cerere.
Pe de altă parte, din aceleași declarații testimoniale a rezultat că unica acceptantă tacită a moștenirii defunctului C. I. V., decedat la data de (...), a fost pârâta C. E. sen., în calitate de soție supraviețuitoare, la dosar existând dovada că aceasta este cunoscută ca unica moștenitoare a defunctului din conduita adoptată față de bunurile succesorale, adică cea a adevăratului proprietar. Ori, notorietatea calificării unei persoane în mediul social ca unic moștenitor echivalează cu dovedirea împrejurării din care rezultă neîndoielnic intenția acesteia de a accepta bunurile succesiunii, motiv în considerarea căruia instanța a constatat că reclamanta reconvențională are vocație succesorală după defunctul C. I. V., decedat la data de (...), în calitate de unic moștenitor acceptant și a atribuit reclamantei reconvenționale întreaga masă succesorală rămasă după defunctul C. I. V., decedat la (...).
T., în raport de dispozițiile art. 22 din L. nr. 7/1996, precum și în respectul principiului accesorium sequitur principale, s-a dispus întabularea în CF 3698/1 B. nr. top. 2645/5 a imobilului casă de locuit în cotă de 1/1 și întabularea în CF 3698 B. nr. top.
2645/6 a imobilului teren în suprafață de 220 mp în cotă de 1/1 în favoarea reclamantei reconvenționale.
În ceea ce privește cererea reclamantei reconvenționale privind înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei reconvenționale asupra terenului înscris în TP nr. 8940/(...) și asupra terenului înscris în TP nr. 13236/(...), prima instanță a respins-o ca prematur formulată în raport de aspectul că, fiind vorbadespre terenuri extravilane și fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, reclamanta reconvențională nu a depus expertiza cadastrală de identificare a acestor imobile cu propuneri de înscriere a dreptului de proprietate în cartea cadastrală.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, în coroborare cu soluția instanței asupra cererilor părților, s-a dispus compensarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de către părțile litigante în cauză.
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T.ui B.-N. s-a anulat ca netimbrat apeluldeclarat de pârâtele C. E. jr. și S. I. M., împotriva Încheierii din ședința publică din data de (...) și a Sentinței civile nr.5. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...).
S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta-reclamantă- reconvențională C. E. sen., împotriva acelorași hotărâri.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. M. V. împotriva sentinței civile nr.(...).
S-au compensat cheltuielile de judecată în apel.
S-a dispus darea în debit, respectiv obligarea reclamantei B. M. V. la plata sumei de 2106,2 lei și 5 lei reprezentând taxă timbru, respectiv timbru judiciar, la fondul cauzei, și a pârâtei reclamante reconvențional C. E. CNP 4. la plata sumei de 2147,2 lei și 5 lei reprezentând taxă de timbru, respectiv timbru judiciar, la fondul cauzei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În sarcina pârâtelor apelante C. E. jr. și S. I. M. tribunalul a stabilit în ședința publică din data de (...) obligația solidară a timbrării apelului cu taxa de timbru de 1073,6 lei și a aplicării timbrului judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii de apel ca netimbrată. Pârâtele au fost încunoștiințate atât în privința obligației ce le revine, cât și în legătură cu sancțiunea aplicabilă în caz de neconformare. T. li s-a solicitat să-și exprime poziția față de excepția tardivității declarării apelului, invocată de instanță din oficiu și pusă în discuția contradictorie a părților. O. firească a rezolvării excepțiilor procesuale o prioritizează în soluționare pe cea a timbrării cererii adresate instanței, prevederile art. art.20 din L. nr.146/1997 modificată statuând că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau cererii. Întrucât cele două pârâte nu s-au conformat dispozițiilor instanței de a achita taxele judiciare de timbru stabilite în sarcina lor, văzând și dispozițiile art.20 din legea taxelor judiciare de timbru, în temeiul art.296,298 Cod proc.civilă, tribunalul a anulat ca netimbrat apelul promovat de pârâtele C. E. jr. și S. I. M. F. de această soluție, nu se mai impune a fi cercetată excepția tardivității apelului declarat de cele două pârâte.
Teza apelantei-pârâte C. E., cea de-a doua soție, supraviețuitoare, a defunctului C. I. V., referitoare la lipsa calității procesual active a reclamantei B.
M. V. nu are nici un fundament. Circumstanța reținerii în hotărârea judecătorească de divorț a împrejurării că din prima căsătoria a actualului defunct nu au rezultat copii nu antrenează consecința invocată în apel, a excluderii paternității fostului soț, cât timp evenimentul nașterii copilului s-a produs ulterior și în certificatul său de naștere acesta figurează la rubrica tatăl. Fiind probată filiația reclamantei față de de cujus, aceasta deține calitatea procesuală activă în a dezbate pe cale judecătorească succesiunea tatălui. De altfel în fața primei instanțe calitatea de descendentă a defunctului, fiică din prima căsătorie, nu i-a fost negată de comoștenitori. O atare aserțiune nu poate constitui, prin urmare, motiv de reformare a hotărârii primei instanțe.
Nici imputatele erori în rezolvarea excepției decăderii reclamantei din dreptul de a solicita repunerea în termenul de acceptare a succesiunii și în valorificarea ulterioară corespunzătoare a statuărilor făcute în această privință nu subzistă. În ședința publică din data de 24 martie 2010 s-a dezbătut în condiții de contradictorialitate excepția decăderii reclamantei B. M. V. din dreptul de a solicita repunerea în termenul de acceptare a moștenirii, invocată în apărare de pârâta C. E. S. defavorabilă dată de prima instanță și argumentele pe care se sprijină este consemnată în alineatul 8 al încheierii. Aceasta face parte, netăgăduit, din categoria încheierilor interlocutorii, potrivit art. 147 rap. la art. 268 alin. 3 Cod proc. civ., prin care se rezolvă excepții peremptorii sau dirimante, asupra căreia nu se mai poate reveni, conform art. 137 din același cod dezlegările date legând prima instanță chiar dacă aparțin unui alt judecător decât cel care soluționează cauza pe fond. C. unei atari încheieri, atacabile odată cu sentința pronunțată în cauză, nu sunt și nu trebuie să fie ample.
Este exclusă ipoteza afirmată de apelanta reclamantă, aceea a statuării de către judecătorului fondului în legătură cu repunerea sa din oficiu de către instanță în termenul de acceptare a succesiunii. În consecință nu poate fi primită nici critica referitoare la valorificarea necorespunzătoare a statuărilor făcute la data de 24 martie 2010 de către judecătorul fondului.
S-a procedat corespunzător la valorizarea probelor încuviințate și administrate corect. Interpretarea coroborată a tuturor înscrisurilor și depozițiilor testimoniale aparținând unor persoane care au menționat fie evenimente la care au participat, fie relatări ale terțelor persoane privitoare la cauză, atât cele administrate în fața instanței în prezenta cauză, cât și a celor din dosarele penale atașate, conduce neechivoc la concluzia neacceptării în termenul legal de către fiicele defunctului, atât din prima, cât și din a doua căsătorie, a succesiunii, unicul succesor acceptant fiind soția supraviețuitoare. Dreptul de opțiune succesorală este un drept subiectiv care ia naștere chiar în persoana moștenitorilor cu vocație succesorală din clipa deschiderii succesiunii. L. prevede un termen de prescripție de 6 luni socotit de la data decesului, chiar și în ipoteza în care moștenitorul nu a cunoscut despre moartea celui care lasă moștenirea.
Reclamanta apelantă, care locuiește în V. D., a susținut că nu a cunoscut faptul morții antecesorului său C. I. V., domiciliat în loc. B., survenit la data de (...), aflând despre acest eveniment abia în luna mai 2006 cu ocazia unei vizite la părinții săi din R., astfel încât de îndată l-a împuternicit pe soțul mamei sale să facă demersuri pentru a verifica dacă succesiunea a fost dezbătută și a o reprezenta în această procedură. Contrar aserțiunilor sale, tribunalul, însușindu- și concluzia primei instanțe, conchide că doar ascunderea decesului lui de cujus duce la prelungirea termenului de prescripție, ceea ce în pricina pendinte nu s-a dovedit, doar s-a afirmat.
Pe de altă parte, chiar dacă succesibilii nu au știință despre deces legea nu îi protejează, deoarece li se aplică același termen de 6 luni, având în vedere considerentul moral și natural că în acest termen este firesc ca un succesibil să se intereseze de soarta celui pe care ar trebui să îl moștenească. Dacă în acest interval un succesibil nu se interesează de soarta părintelui său, pe care ar trebui să-l moștenească, atunci intervine pe drept cuvânt funcția sancționatorie a prescripției extinctive, fiind firesc ca dezinteresului în materia discutată să i se dea o relevanță juridică și pentru stabilitatea circuitului civil. În acest sens s-a pronunțat constant și instanța superioară. Pe de altă parte nici o normă legală nu stabilește obligația vreunui succesibil de a-i anunța pe ceilalți comoștenitori despre decesul celui pe care îl pot moșteni. Omisiunea într-un atare anunț nu echivalează cu manopere efectuate în scopul ascunderii decesului.
De netăgăduit, este imputabil exclusiv reclamantei apelante dezinteresul față de tatăl său, despre a cărui suferință mult anterioară decesului știa, potrivit probelor administrate. Nu se poate ignora nici împrejurarea că traseul deplasărilor reclamantei apelante din localitatea de domiciliu, V. D., către localitatea în care domiciliază mama și actualul ei soț, R., trece prin localitatea în care se afla domiciliul lui de cujus, tatăl natural, B., dintanța dintre B. și V. D. fiind de aproximativ 100 Km, deci nu prea mare. Cu toate acestea reclamanta nu l-a vizitat nici anterior decesului și nici ulterior, dimpotrivă a confirmat teza lipsei relațiilor firești dintre un părinte și copilul său. Nici nu a dovedit că ar fi fost obiectiv împiedicată în a avea relații cu tatăl natural. Invocatele convorbiri telefonice purtate cu soția supraviețuitoare nu sunt probate, iar conținutul lor nedovedit, circumstanțiind împrejurarea invocată simplei afirmații, posibil prefabricate în justificarea promovării prezentei acțiuni. Dezinteresul succesibilului se circumscrie faptelor imputabile exclusiv lui. Or termenul de 6 luni instituit imperativ de lege este cu mult expirat în cauza pendinte.
Nu subzistă nici teza acceptării tacite a succesiunii prin însușirea unor bunuri predate de antecesor ca avans asupra unei succesiuni viitoare, probele demonstrând contrariul, respectiv că după separarea foștilor soți, în anii 1980 la domiciliul fostei soacre din R., cu ocazia unei vizite, fostul ginere a dus un ceas de perete și o icoană. Gestul menționat nu poate avea nicidecum semnificația afirmată în apel, în lipsa oricăror alte probe care să susțină obiectiv o atare concluzie. Actul de acceptare tacită a succesiunii este acela care poate fi făcut doar în calitate de erede și care lasă să se presupună obligatoriu intenția de acceptare a succesiunii. P. de către fiica minoră a celor două obiecte nu se circumscrie sferei actelor univoce care să presupună neapărat intenția sa de acceptare a succesiunii ori invocatul avans asupra succesiunii viitoare, cât timp poate avea și altă semnificație - a gratificării pure și simple cu respectivele obiecte.
Ca atare, nesubzistând teza împiedicării obiective a reclamantei în acceptarea succesiunii și nici a tăinuirii decesului ca o cauză temeinică ce ar fi împiedicat-o pe reclamantă să-și exercite dreptul de opțiune succesorală, în circumstanțele dezinteresului consecvent manifestat de aceasta față de cujus, pretenția de reformare a sentinței în sensul afirmat, acceptarea în termen a succesiunii ce se dezbate, este lipsită de orice fundament. Dreptul de acceptare a succesiunii se prescrie dacă moștenitorii nu au acceptat moștenirea autorului lor în una dintre modalitățile expres și limitativ prevăzute de art. 689 și art. 703 Cod civil. Or reclamanta nu a putut face dovada acceptării succesiunii rămase de pe urma defunctului C. I. V. , în nici una dintre aceste modalități, în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil.
Nu poate fi împărtășită nici critica referitoare la neacceptarea succesiunii de către pârâta soție supraviețuitoare C. E.. Este adevărat că aceasta deține și calitatea de coproprietar al imobilelor casă și teren situate în municipiul B., dar această împrejurare nu presupune prin ea însăși posibilitatea ca actele de gospodărire și administrare consecvent înfăptuite să fi fost făcute exclusiv pentru acest considerent. Dimpotrivă, probele administrate demonstrează, cum corect a apreciat prima instanță, că pârâta este singura persoană care a acceptat neechivoc succesiunea și că actele de folosință a bunurilor succesorale, de culegere a fructelor,cele de administrare care angajează viitorul și cele de gospodărire, inclusiv referitoare la terenuri, s-au înfăptuit cu privire la întregi imobilele, nu doar la partea corespunzătoare ce alcătuiește patrimoniul său exclusiv. S-a probat astfel că intenția acestui succesibil, care suplimentar a organizat ceremonia de înmormântare și pomenirile, este aceea de a se comporta ca și proprietar, asumându-și calitatea de moștenitor.
Netimbrarea apelului declarat de celelalte două fiice ale defunctului, pârâtele C. E. jr. și S. I. M., atrage consecința neexaminării criticilor acestora referitoare la soluția dată de prima instanță excepției neacceptării de către acestea a succesiunii în termen legal. De altfel soluția dată de prima instanță acestei chestiuni nu a fost contestată nici de fiica din prima căsătorie și nici de soția supraviețuitoare a defunctului. Mai mult decât atât, probațiunea administrată susține concluzia la care a ajuns prima instanță.
Întrucât la termenul de judecată din data de (...) s-a stabilit în sarcina reclamantei B. M. V., obligația de a achita diferența de taxă de timbru de 1671,2 lei și timbru judiciar de 5 lei, suplimentar la data de (...) stabilindu-se și obligația de a achita diferența de taxă de timbru de 425 lei, iar în sarcina pârâtei reconvenționale C. E. diferența de taxă de timbru de 2147,2 lei și timbru judiciar de 5 lei, taxe datorate pentru judecarea cererilor la prima instanță, stabilite conform art.20 rap. La art.3 alin. 1 lit. c din L. nr. 146/1997 modif., iar reclamanta și pârâta nu și-au îndeplinit obligația stabilită, tribunalul a dispus obligarea lor la plata sumelor indicate, potrivit prevederilor art. 20 alin. 3 înainte menționat hotărârea pronunțată în apel constituind titlu executoriu, așadar darea lor în debit cu aceste sume.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâta C. E.
Prin recursul promovat de reclamantă, aceasta a solicitat modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției neacceptării în termenul legal a succesiunii rămase după defunctul C. I. V., decedat la (...), de către pârâta C. E., respingerea excepției tardivității cererii de repunere în termenul de acceptare a succesiunii și a excepției neacceptării în termenul legal a succesiunii de către reclamantă, cu consecința stabilirii calității acesteia de succesoare asupra cotei de ¾ parte sau
1/1 parte la masa succesorală a defunctului C. I. V..
S-a solicitat înlăturarea dispoziției referitoare la darea în debit a reclamantei cu privire la sumele de 2106,2 lei și 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, și trimiterea cauzei la Judecătoria Bistrița pentru a se pronunța asupra partajării masei succesorale rămase după defunct.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârile instanțelor de fond sunt date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., iar procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, motiv de casare prev. de art. 312 pct. 5 Cod proc.civ.
Decizia este netemeinică și nelegală sub aspectul referitor la modul de soluționare a excepției privind neacceptarea în termen a succesiunii rămase după defunct.
Reclamanta arată că există contradicție între încheierea din (...) a primei instanțe prin care a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii după defunctul C. I. V. și hotărârea primei instanțe prin care s-a admis excepția neaccptării în termen a moștenirii de către reclamantă.
Întrucât instanța era ținută de cele stabilite prin încheierea pronunțată la
(...), potrivit art. 147 raportat la art. 268 alin. 3 Cod proc.civ., hotărârea care este contradictorie acestei încheieri se impune a fi anulată.
Interpretarea dată încheierii din (...) de către instanța de apel este nelegală. În speță, pârâtele - soția supraviețuitoare și fiicele defunctului din căsătorie - au ascuns evenimentul decesului antecesorului reclamantei, împiedicând-o să-și manifeste voința cu privire la acceptarea succesiunii.
Reclamanta a aflat despre decesul tatălui său în luna mai 2006, o vecină relatându-i că tatăl său a decedat în urmă cu doi ani.
(...).
Reclamanta a formulat acțiune pentru dezbaterea masei succesorale la
Prin probațiunea testimonială administrată, reclamanta a dovedit și acceptarea tacită a succesiunii după tatăl său.
În privința acceptării tacite a succesiunii rămase după defunct de către soția supraviețuitoare, pârâta C. E., instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, întrucât împrejurări ca rămânerea în domiciliul comun al soților sau folosirea bunurilor nu echivalează cu acceptarea tacită a succesiunii de către soțul supraviețuitor.
Pârâta a întocmit doar acte de administrare curentă a bunurilor, care nu echivalează cu acceptarea tacită a succesiunii.
Întrucât acțiunea a fost soluționată pe excepții, reclamanta solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la J. B., pentru soluționarea petitului având ca obiect partajul masei succesorale.
În ce privește timbrajul, reclamanta a arătat că prin căile de atac exercitate nu contestă compunerea masei succesorale, ci greșita împrejurare că în persoana ei nu s-a stabilit calitatea de moștenitor.
Potrivit art. 3 din L. nr. 146/1997, stabilirea calității de moștenitor se timbrează cu taxă fixă de 50 lei.
Și la fondul cauzei acțiunea a fost legal timbrată, raportat la legea în vigoare la momentul promovării acțiunii, astfel încât solicită modificarea deciziei în sensul înlăturării dispoziției de dare în debit cu plata sumelor reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente soluționării fondului litigiului.
Prin recursul declarat de pârâtă împotriva încheierii de ședință din (...) a
Judecătoriei B. și a deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui B.-N., aceasta a solicitat modificarea încheierii în sensul admiterii excepției decăderii reclamantei din dreptul de a solicita repunerea în termenul de acceptare a moștenirii, cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că încheierea din (...) a
Judecătoriei B. este nelegală, în raport de prevederile art. 19 din Decretul nr.
167/1958, întrucât din interogatoriul luat reclamantei reiese fără dubiu momentul la care aceasta a cunoscut decesul antecesorului părților, iar raportat la acest moment nu a cerut repunerea în termen, în decurs de o lună, de la data la care a luat la cunoștință despre decesul defunctului.
Raportat la motivele de recurs invocate de către reclamantă, respectiv stabilirea calității de moștenitor asupra cotei de ¾ parte sau 1/1 parte din masa succesorală rămasă după defunctul C. I. V., în sarcina acesteia, la termenul de judecată din (...), potrivit art. 3 lit. c din L. nr. 146/1997, s-a stabilit obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 1205,5 lei pentru solicitarea de stabilire a calității de moștenitoare asupra cotei de ¾ din masa succesorală, în valoare de 60.000 lei și obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 1405,5 lei pentru solicitarea de stabilire a calității de moștenitoare asupra cotei de 1/1 din masa succesorală, în valoare de 60.000 lei.
Reclamanta a achitat din totalul de 2611 lei datorat cu titlu de taxă judiciară de timbru în recurs suma de 1412 lei, arătând că înțelege să susțină doar motivele de recurs pentru care a achitat taxa judiciară de timbru, renunțând la petitul prin care solicită constatarea neacceptării tacite a succesiunii de către soția supraviețuitoare.
Raportat la cuantumul taxei judiciare de timbru achitate, precum și la declarația făcută în fața instanței potrivit căreia reclamanta nu mai înțelege să achite diferența de taxă judiciară de timbru, în baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997, art. 35 alin. 5 din Ordinul MJ nr. 760/C/1999, instanța din oficiu a invocat excepția insuficienteitimbrări a recursului reclamantei, sub aspectele vizând constatarea neacceptării tacite a succesiunii de către pârâta C. E. și stabilirea calității de succesoare a reclamantei asupra cotei de 1/1 parte din masa succesorală a defunctului C. I. V., rămânând să se pronunțe asupra motivelor de recurs vizând stabilirea calității de succesoare a reclamantei asupra cotei de ¾ parte din masa succesorală a defunctului C. I. V. și greșita dispoziție referitoare la darea în debit cu sumele reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente soluționării fondului cauzei.
Întrucât pârâta C. E. raportat la motivele de recurs invocate, nu s-a conformat dispoziției instanței de a timbra recursul cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, deși acesteia i s-a comunicat obligația, prin citația pentru termenul de judecată din (...) (f. 14), în baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din L. nr.
146/1997, art. 35 alin. 5 din Ordinul MJ nr. 760/C/1999, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului pârâtei.
Analizând recursul formulat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate șitimbrate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din (...) a Judecătoriei B. (f. 161 dosar fond), s-a respins excepția decăderii reclamantei din dreptul de a solicita repunerea în termenul de acceptare a moștenirii după antecesorul său, defunctul C. I. V..
Prin hotărârea primei instanțe, în urma probațiunii administrate, s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de acceptare a moștenirii formulate de reclamantă.
Afirmația reprezentantei reclamantei potrivit căreia încheierea interlocutorie din (...) a intrat în putere de lucru judecat, astfel încât sentința și decizia trebuiau să se subsumeze dispozițiilor încheierii interlocutorii, este nefondată.
Nu există nicio contradicție între cele statuate prin încheierea din (...) și sentință și nici nu se încalcă autoritatea, întrucât, întrucât, potrivit celor anterior arătate, dispozițiile încheierii și cele ale sentinței vizează aspecte diferite:
- prin încheiere s-a respins excepția decăderii reclamantei din dreptul de a solicita repunerea sa în termenul de acceptare a moștenirii după tatăl său, defunctul C. I. V..
- prin sentință, în urma probațiunii administrate, cererea de repunere în termenul de acceptare a moștenirii de către reclamantă s-a respins ca nefondată, reținându-se că reclamanta nu a dovedit incidența cazurilor fortuite menționate în susținerea cererii de repunere în termen.
Încheierea din (...) a statuat asupra posibilității reclamantei de a solicita repunerea în termen, arătându-se că în raport de prevederile art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/958, și a momentului formulării cererii de repunere în termen, reclamanta nu este decăzută.
Sentința a statuat că cererea de repunere în termenul de acceptare a moștenirii nu este fondată, pentru că motivele invocate de reclamantă ca temei al repunerii sale în termenul de acceptare a succesiunii nu au fost dovedite.
Prin urmare, statuările din încheierea din (...), pe de o parte și din hotărârea primei instanțe, pe de altă parte, vizează aspecte diferite, excepția autorității de lucru judecat nefiind incidentă în cauză.
Având în vedere aceste aspecte, respectiv faptul că în urma unei juste analize a probațiunii administrate, instanțele de fond în mod corect au statuat că reclamanta nu a acceptat în termen moștenirea după antecesorul său, motivulde recurs vizând stabilirea calității de succesoare a reclamantei asupra cotei de
¾ parte din moștenire, nu este întemeiat.
În ce privește dispoziția instanței de apel, de dare în debit a reclamantei cu suma de 2106,2 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, aferente soluționării fondului cauzei, curtea constată că aceasta este legală, motivul de recurs vizând criticarea acesteia fiind nefondat.
La termenul de judecată din (...) instanța de apel constatând că la fond reclamanta a contestat cota din masa succesorală ce revine pârâtelor C. E. jr și S. I. M. - 2/3 din ¾ părți - a stabilit în sarcina acesteia obligația de a achita diferență de taxă judiciară de timbru aferentă acestei cote, raportat la valoarea masei succesorale în sumă de 60.000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c, art. 2 alin. 1 și art. 11 alin. 1 din L. nr. 146/1999.
Cererea de reexaminare formulată de reclamantă a fost soluționată în sensul respingerii, prin încheierea din (...) (f. 61-62 dosar apel), stabilindu-se că reclamanta avea obligația de a achita în fața primei instanțe taxă judiciară de timbru în sumă totală de 2106,2 lei.
Întrucât reclamanta a exercitat calea de atac specială prevăzută de lege în materia stabilirii taxei judiciare de timbru datorate - cererea de reexaminare - aceasta a fost respinsă, iar prin decizia pronunțată în apel a fost dată în debit cu suma stabilită ca fiind datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru de către instanța de control, critica vizând nelegalitatea dării sale în debit este nefondată, urmând a fi respinsă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamantei vizând stabilirea calității de moștenitor asupra cotei de ¾ parte din masa succesorală a defunctului C. I. V. urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din L. nr.
146/1997, art. 35 alin. 5 din Ordinul MJ nr. 760/C/1999, se va anula ca insuficient timbrat recursul reclamantei, sub aspectele vizând constatarea neacceptării tacite a succesiunii de către pârâta C. E. și stabilirea calității de succesoare a reclamantei asupra cotei de 1/1 parte din masa succesorală a defunctului C. I. V..
În baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din L. nr.
146/1997, art. 35 alin. 5 din Ordinul MJ nr. 760/C/1999, se va anula ca netimbrat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge în parte ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M. V. împotriva deciziei civile nr. 1. din 30 ianuarie 2012 a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Anulează în parte, ca insuficient timbrat, recursul reclamantei B. M. V., împotriva aceleiași decizii, în ce privește solicitarea de stabilire a calității de succesoare a reclamantei asupra cotei de 1/1 parte din masa succesorală a defunctului C. I. V. și de constatare a neacceptării tacite a succesiunii de către pârâta C. E.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta C. E. împotriva aceleiași decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER A.-T. N. T. D. M. C. V. M. L.T.
Red.MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: C. Nășcuțiu, M. L. B.
| ← Decizia civilă nr. 792/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
