Decizia civilă nr. 2814/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2814/R/2012
Ședința publică din data de 1 iunie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- reședintele Curții de A. C
D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. S. împotriva deciziei civile nr. 107 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta B. A. și pe pârâții B. P., B. Z. și B. O., având ca obiect succesiune- prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
I. Judecata în primă instanță.
Prin Sentința civilă nr. 3464/(...) pronunțată de către Judecătoria Turda îndosar nr. (...) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta B. A., încontradictoriu cu pârâții B. S., B. Z., și B. O., având ca obiect succesiune și, în consecință:
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. Irina, decedată la data de 29 octombrie 2006, se compune din cota de 1/2 parte din imobilul situat din punct de vedere administrativ în T., str. dr. I. R. nr. 57, jud. C., înscris în CF 52084 T. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 8575 T.), având destinația teren intravilan, în suprafață de 468 mp, identificat cu nr. top.
(...)/1 și casă familială, identificată cu nr. top. (...)/1 - C1, moștenitorii acesteia fiind reclamanta și numitul B. P., în calitate de fii, precum și pârâtul B. S., în calitate de soț supraviețuitor;
S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra cotei de 2. parte din imobilul înscris în CF 52084 T. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 8575 T.), având destinația teren intravilan, în suprafață de 468 mp, identificat cu nr. top. (...)/1 și casă familială, identificată cu nr. top. (...)/1 -
C1 în favoarea pârâtului B. S. și asupra unor cote egale de 3. parte în favoarea reclamantei și a numitului B. P.
A fost obligat pârâtul B. S. să încheie cu reclamanta contract autentic de întreținere cu privire la cota de 1. parte din imobilul situat din punct de vedere administrativ în T., str. Dr. I. R. nr. 57, jud. C., înscris în CF 52084 T. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 8575 T.), având destinația teren intravilan, în suprafață de 468 mp, identificat cu nr. top. (...)/1 și casă familială, identificată cu nr. top. (...)/1 - C1, iar în caz contrar, prezenta sentința ține loc de contract autentic;
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 1. parte din imobilul înscris în CF 52084 T. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 8575
T.), având destinația teren intravilan, în suprafață de 468 mp, identificat cu nr. top. (...)/1 și casă familială, identificată cu nr. top. (...)/1 - C1 în favoarea reclamantei B. A., cu titlu de drept de întreținere;
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în T., str. dr. I. R. nr. 57, jud. C., înscris în CF 52084 T.
(provenită din conversia de pe hârtie a CF 8575 T.), având destinația teren intravilan, în suprafață de 468 mp, identificat cu nr. top. (...)/1 și casă familială, identificată cu nr. top. (...)/1 - C1, în natură, fără sultă, prin atribuire în întregime reclamantei B. A. și, în consecință,
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în
CF 52084 T. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 8575 T.), având destinația teren intravilan, în suprafață de 468 mp, identificat cu nr. top. (...)/1 și casă familială, identificată cu nr. top. (...)/1 - C1 în favoarea subsemnatei reclamante, în întregime, ca bun propriu, dobândit cu titlu de drept de moștenire, întreținere și sistarea stării de indiviziune.
În temeiul art.18 din O.u.G. nr 51/2008, au fost obligați pârâții la plata sumei de 23981,6 lei în favoare statului, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. apel calea declarată în cauză.
Judecata în apel.
Prin decizia civilă nr. 107/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...),s-a respins apelul declarat de pârâtul B. S. împotriva sentinței J. T., nr. 3464/(...) pronunțata in dosar nr. (...), care a fost menținută în întregime.
Motivând apelul, T. a reținut următoarele:
Taxele de timbru sunt datorate statului și percepute de stat.
A. fiind, în privința sumelor datorate cu acest titlu de taxă de timbru, intervine un al treilea participant la raportul juridic procesual, ceea ce face ca suportarea acestei cheltuieli să nu mai fie o chestiune asupra căreia părțile din proces să poată dispune.
În situația în care reclamantul din proces a achitat taxa de timbru, aceasta devine o cheltuială de judecată, la care, în temeiul principiului disponibilității, acesta poate renunța să o ceară de la pârâtul căzut în pretenții restituirea acestei sume.
În cazul în care, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, reclamantul a fost scutită de la plata taxei de timbru, suportarea cheltuielii constând din taxa de timbru a trecut în sarcina statului pentru început.
A., în speță, taxa de timbru nefiind o cheltuială de judecată a părții reclamante, este lipsită de relevanță împrejurarea că aceasta nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Singurul care putea să dispună în sensul renunțării la restituirea taxei de timbru era S.ul Român în sarcina căruia a căzut obligația plății acestei sume.
Contrar susținerilor apelantului, acesta este parte căzută în pretenții câtă vreme acțiunea reclamantei a fost admisă împotriva sa și se află în culpă procesuală, culpă constând în omisiunea de a se prezenta la notar în vederea dezbaterii succesiunii pe cale amiabilă și a încheierii contractului de întreținere cu reclamanta.
Din perspectiva pârâtului din proces, culpa procesuală nu se traduce numai în formularea unor apărări neîntemeiate, ci și din atitudinea care a generat necesitatea inițierii procesului.
Contrar susținerilor apelantului, în speță nu a fost încălcat principiul contradictorialității, al oralității și al dreptului la apărare prin faptul că instanța nu a pus în discuția părților obligația pârâtului de a suporta cheltuielile de judecată, căci dispozițiile art. 129 C.pr.civ, dau dreptul instanței de a pune în discuția părților situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, nu însă și conținutul normei legale cum este în cazul de față, respectiv a dispoz art. 18 din OUG 51/2008, întrucât principiul potrivit căreia cetățenii sunt prezumați că au cunoștință de conținutul legii, scutește judecătorul de un asemenea demers.
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 294, 296 C.pr.civ., instanța a respins apelul ca nefondat, păstrând în întregime hotărârea.
Judecata în recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul B. S.,solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și modificării în parte a sentinței instanței de fond, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea pârâților la plata în favoarea statului a sumei de
23981,60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Se apreciază că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 din C.).
Recurentul arată că nu s-a opus admiterii acțiunii introductive. De altfel, nici reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, fapt consemnat și în cuprinsul sentinței.
Instanța de fond a indicat drept temei juridic al obligării la cheltuieli de judecată art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 or, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții". Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată. Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). A. înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C., "partea care cade în pretenții" poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.
Într-o exprimare sintetică, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.
Așadar, acordarea cheltuielilor de judecată este consecința atitudinii procesuale culpabile a părții care a căzut în pretenții; se declanșează astfel o răspundere civilă delictuală, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le suporte.
Prin urmare, natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții. E. vorba despre un prejudiciumaterial care poate fi dovedit prin documente justificative. Totodată, cheltuielile de judecată reprezintă pierderea efectiv suferită, sumele efectiv cheltuite (damnum emergens) în susținerea procesului respectiv sau pentru apărare, or În speță nu poate fi vorba despre o atare situație.
Pe de altă parte, trebuie precizat că regimul acordării cheltuielilor de judecată este cârmuit de principiul disponibilității, consacrat de art. 129, alin. 6
C., ceea ce înseamnă că acestea vor fi acordate numai în măsura în care au fost solicitate. În aceeași ordine de idei, menționez faptul că în alineatul 1 al art. 274
C. se stipulează că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Fiind un drept de care părțile pot dispune, ele pot renunța la solicitarea acestora, după cum, în cazul în care se hotărăsc să stingă litigiul prin încheierea unei tranzacții, pot insera în cuprinsul acesteia și prevederi legate de suportarea cheltuielilor de judecată.
Una dintre regulile pe care le presupune principiul disponibilității este aceea că reclamantul este cel care determină limitele cererii de chemare În judecată, iar pârâtul, pe cele ale apărării. Acest principiu presupune că judecătorii trebuie să se pronunțe numai asupra cererilor formulate de reclamant și numai asupra apărărilor făcute de către partea adversă.
Raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, respectarea principiului disponibilității presupune acordarea cheltuielilor de judecată numai în măsura și în cuantumul în care au fost solicitate.
Art. 274 se regăsește în Cartea a II-a Procedura contencioasă, Titlul III
Procedura înaintea primei instanțe, iar principiul disponibilității este principiu al procesului civil tocmai pentru faptul că îl guvernează pe toată desfășurarea sa. Acțiunea lui nu încetează la momentul solicitării cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, ceea ce înseamnă că judecătoria ar fi trebuit să soluționeze acest capăt de cerere și cu respectarea principiului disponibilității; totodată, ar fi trebuit să pună în discuția părților acest aspect și să facă aplicarea principiului contradictorialității. Deși această regulă fundamentală a procesului civil nu-și mai găsește consacrarea expresă în codul de procedură civilă (fostul alineat 2, teza finală a art. 129 a fost înlăturat prin L. nr. 2.), Curtea europeană a drepturilor omului a afirmat în nenumărate rânduri în jurisprudența sa că acest principiu este o componentă a garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6, paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Un alt principiu al procesului civil este cel al oralității, consacrat prin art. 127 C., potrivit căruia pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.
Prin faptul obligării la cheltuieli în favoarea statului doar prin sentință, fără a pune în discuție această împrejurare și fără a da părților ocazia de a-și expune punctul de vedere, prima instanță a încălcat și acest principiu.
Prin nesocotirea tuturor acestor principii dreptul la apărare a fost golit de conținut, motiv pentru care apreciez că se poate susține faptul că nu am beneficiat de o procedură echitabilă, fiind încălcat în acest fel art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, articol care recunoaște și garantează dreptul la un proces echitabil.
Art. 129, alin. 6 C. statuează că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Acest text de lege este deseori invocat ca fiind sediul reglementării principiului disponibilității. Ceea ce vrea să spună legiuitorul prin acest articol este în primul rând faptul că judecătorii nu se vor pronunța decât asupra obiectului judecății, doar asupra cererilor cu care au fost sesizați. Totodată, raportat la dispozițiile art. 275 C., pârâtul care nu s-a opus pretențiilor reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor dejudecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, ceea ce nu poate fi reținut În prezenta cauză.
Pe de altă parte, este inechitabil ca reclamanta să aibă posibilitatea de a beneficia de scutirea de la plata taxelor judiciare, iar pârâtul să fie obligat la plata acestora, fără a se putea analiza posibilitatea de a face față acestor cheltuieli. E. evident, în condițiile în care a fost nevoit să încheie un contract de întreținere, că nu este în măsură a face față nici cheltuielilor curente, zilnice, dat fiind cuantumul redus al pensiei, precum și necesitatea de a urma anumite tratamente medicale costisitoare..
În aceste condiții, apreciază că plata cheltuielilor urmează a fi suportată din fondul pentru ajutor public judiciar, constituit în condițiile prevăzute" de art. 22 din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv din sumele la care face referire art. 25, alin.
1 și art. 26, alin. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare.
Recursul este nefondat.
Pârâtul B. S. critică hotărârea instanței de apel din perspectiva cazului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., invocând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, precum și a dispozițiilor art. 274
C.pr.civ., prin obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în favoarea statului, în limita sumei pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Curtea observă că prin încheierea civilă din (...), pronunțată de Judecătoria
Turda în dosar nr. (...)/a2, a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta B. A. și s-a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 23.981,60 lei, stabilită în dosar nr. (...) al J. T..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în dosarul civil nr. (...) al J. T., reclamanta B. A. are obligația de timbraj, raportat la pretențiile deduse judecății, constând în plata unei taxe judiciare de timbru în sumă de 23.981,60 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 16,5 lei.
Raportat la resursele financiare ale reclamantei, cheltuielile pe care le presupune acest proces, reprezentând taxa judiciară de timbru, sunt de natură să îi îngrădească dreptul de acces la justiție și justifică acordarea ajutorului public judiciar în forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin sentința civilă nr. 3464/(...) a J. T., acțiunea reclamantei a fost admisă, în tot, astfel cum a fost ea formulată, iar pârâții în proces, B. S., B. Z. și B. O., au fost obligați la cheltuieli de judecată în favoarea S., în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.
Întrucât reclamanta nu a pretins cheltuieli de judecată în contradictoriu cu pârâții, instanța nu i-a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, observă Curtea că în ședința publică din (...), cu prilejul dezbaterilor judiciare orale asupra fondului, pârâții în proces nu au fost prezenți în fața instanței de judecată, nici personal și nici prin reprezentant.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel și apoi cu recurs exclusiv sub aspectul obligației de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea S..
Conform art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Așadar, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de acea parte care a pierdut procesul.
Obligarea la plata cheltuielilor de judecată are în vedere culpa procesuală a părții. A., partea culpabilă va suporta nu doar propriile cheltuieli efectuate, ci și cheltuielile efectuate de partea în favoarea căreia s-a pronunțat hotărârea.
Din acest punct de vedere, al culpei procesuale, evocată cu stăruință de către recurent, este irelevantă buna-credință a părții care a pierdut procesul,aceasta întrucât, o dată ce a fost promovată o acțiune civilă în justiție și ea s-a dovedit a fi întemeiată, în cadrul unei proceduri contencioase, cel împotriva căruia a fost admisă acțiunea este în culpă procesuală și trebuie să suporte cheltuielile pe care partea câștigătoare le-a făcut. Culpa este dovedită prin simplul fapt că pârâții au pierdut procesul, acțiunea reclamantei fiind întemeiată și admisă în contradictoriu cu aceștia.
Culpa procesuală nu presupune în mod necesar reaua-credință, pentru care art. 723 C.pr.civ. prevede alte sancțiuni, partea putând fi în situația de a pierde procesul cu bună - credință.
Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în prezenții sale, partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Așadar, în cazul în care partea care a beneficiat de ajutor public judiciar câștigă procesul, toate cheltuielile pentru care a beneficiat de scutiri sau reduceri vor fi puse în sarcina părții adverse, cea căzută în pretenții, care va fi obligată la plata către S. a acestor sume.
Stabilirea obligației de plată în favoarea S. a sumelor pentru care partea a beneficiat de ajutor public judiciar este independentă de poziția procesuală a acesteia, în mod imperativ fiind stabilită această obligație de plată, chiar în absența unei cereri exprese a reclamantului de a se face plata acestor cheltuieli.
Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de ajutor public judiciar au fost avansate de către stat, astfel că cel care a pierdut procesul urmează a fi obligat să le suporte în final, potrivit textului de lege mai sus evocat.
Numai în ipoteza în care partea care a beneficiat de ajutor judiciar cade ea însăși în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către S. rămân în sarcina acestuia.
Dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 sunt conforme prevederilor art. 1 alin. 2 lit. b al Directivei 2003/8/CE a Consiliului, potrivit căruia asistența judiciară se consideră corespunzătoare atunci când garantează exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată sau suportarea cheltuielilor de judecată ale beneficiarului. În statele membre în care partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor părții adverse, asistența judiciară, în cazul în care beneficiarul cade în pretenții, acoperă cheltuielile efectuate de partea adversă, în cazul în care astfel de cheltuieli ar fi fost acoperite de asistența judiciară.
Așa fiind, corect instanța de apel a subliniat că, în speță, cheltuielile legate de taxa judiciară de timbru nefiind ale părții reclamante, ci ale statului, care le-a avansat, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, este fără relevanță că reclamanta nu a cerut obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu referire la art. 22 din O.U.G. nr. 51/2008, a cărui aplicare este pretinsă de recurent, Curtea relevă că prin acest text de lege este reglementată constituirea fondului pentru ajutor public judiciar, la dispoziția S., obligația de acoperire a tuturor cheltuielilor pentru acordarea ajutorului aparținând statului. Prin urmare, din acest fond urmează a se face plata sumelor care reprezintă onorariile avocatului, expertului, traducătorului, interpretului, executorului judecătoresc sau mediatorului, prin compartimentele economice al tribunalelor, în ipoteza încuviințării ajutorului public judiciar. E. exclusă posibilitatea acoperirii cheltuielilor stabilite în sarcina pârâtului din fondul pentru ajutor public judiciar, fondul fiind constituit la dispoziția statului, așa după cum s-a arătat.
Nu poate fi constatată o încălcare a principiilor contradictorialității, oralității și dreptului la apărare, prin aceea că prima instanță nu a pus îndiscuția părților obligația pârâtului de a suporta cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, fiind vorba de aplicarea unei norme imperative, cu privire la care operează prezumția cunoașterii acesteia și mai mult, pârâtul nu ar putea invoca încălcarea acestor principii câtă vreme nu a fost prezent în fața instanței cu prilejul dezbaterii judiciare orale asupra fondului.
Considerentele care susține hotărârea instanței de apel sunt pe deplin întemeiate, rezolvarea pe care aceasta a dat-o apelului este cea legală, astfel că, în absența unor motive de nulitate de ordine publică, văzând și art. 312 alin. 1
C.pr.civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. S. împotriva deciziei civile nr. 107 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. V. M. D.-L. B. n C.O., semnează Vicepreședintele instanțe
GREFIER
S. - D. GĂDĂLEA
Red.DB/dact.MS
2 ex.
Jud.fond: F.C.Jacotă
Jud.apel: M.Trofin/C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 847/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Sentința civilă nr. 89/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
