Decizia civilă nr. 2780/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 2780/R/2012
Ședința i 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
J.ECĂTOR: A. C.
J.ECĂTOR: A. A. C. G.: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de pârâta B. I. împotriva deciziei civile nr. 242 din 7 decembrie 2011 a T.ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. M. V. și S. R. PRIN O. V. DE S. PRIN P., având ca obiect evacuare.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 24 mai 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 31 mai 2012.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 896 din (...) pro nunțată de J. V. de S. , a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. M. V. împotriva pârâtei T. I. căsătorită B. și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională, constatându-se că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în V. de S., str.22 D., bl.14 E sc.B, ap.11 în perioada în care trăia în uniune liberă cu defunctul M. V. decedat la (...), având o contribuție de 1/1 la achiziționarea acestuia.
Instanța a dispus anularea în parte a certificatului de moștenitor nr.56/(...), în sensul că a exclus din masa succesorală rămasă după defunctul M. V. imobilul apartament situat în V. de S. str.22 D., bl.14 E, sc.B, et.2, ap.11, precum și rectificarea înscrierii în C.f. 8. indiv., nr.top.
246/3 a dreptului de proprietate pe numele reclamantului, în sensul anulării încheierii de intabulare nr.8805/(...) și înscrierea în C.F. 8. ind. nr.top.246/3 a dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus menționat pe numele pârâtei reclamante.
Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
1220,45 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul apartament identificat cu datele de mai sus și obligarea acesteia la plata sumei de 50 euro/lună, reprezentând lipsa de folosință a apartamentului, până la evacuarea efectivă, învederând că apartamentul a fost proprietatea tatălui lui, în prezent decedat, iar pârâta, fosta concubină a acestuia, refuză să i-l predea.
A mai reținut instanța că, pe cale reconvențională, pârâta a solicitat să se constate că imobilul a fost dobândit în timpul uniunii sale libere cu defunctul M. V., contribuția sa a fost de 1/1 la achiziționarea lui și, ca atare, se impune să i se atribuie și să fie înscrisă ca proprietară în evidențele de carte funciară. A mai solicitat pârâta reclamantă reconvențional anulareacertificatului de moștenitor al reclamantului nr. 56/(...), anularea încheierii nr. 8805/2008.
Instanța de fond a constatat că reclamantul figurează înscris în CF
8./indiv. V. de S. în baza încheierii nr. 8805/2008 ca proprietar asupra imobilului apartament situat în V. de S., str.22 D. nr.14E, ap.11. Imobilul a fost dobândit cu titlu de moștenire de la tatăl său, M. V., așa cum rezultă din C.M. nr. 56/(...).
A mai reținut prima instanță că, în timpul cât reclamantul a rezolvat situația juridică a apartamentului, pârâta reclamantă reconvențional formulase o cerere de chemare în judecată a numitului M. K. (cel de-al doilea fiu al defunctului) și a O.ui V. de S., solicitând să se constate că, la achiziționarea imobilului apartament, a avut o contribuție exclusivă, să-i fie atribuit imobilul și să se dispună înscrierea dreptului său de proprietate în c.f., cerere care a fost admisă prin sentința civilă nr.131/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J.ecătoriei V. de S.
A observat prima instanță că recursul declarat de reclamantul din prezenta cauză împotriva acelei sentințe a fost respins ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă, potrivit Deciziei Civile nr.662/R/(...).
S. civilă nr.131/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) a rămas definitivă și irevocabilă, consfințind dreptul de proprietate al pârâtei reclamante asupra imobilului situat în V. de S., str. 22 D. bl.14E, ap.11.
J. V. de S. a apreciat că, deși această sentință nu-i este opozabilă reclamantului pârât, deoarece nu a fost obținută în contradictoriu cu acesta, ca orice hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se bucură de putere de lucru judecat, respectiv de prezumția legală absolută și irefragabilă de conformitate cu adevărul și impune acest adevăr în câmpul relațiilor juridice, în sprijinul principiului securității raporturilor juridice, fiind excluse orice alte interpretări cu privire la ceea ce a stabilit instanța de judecată în mod irevocabil, în concret, faptul că pârâta reclamantă are o contribuție exclusivă la achiziționarea apartamentului.
A apreciat prima instanță că M. K. din dosarul sus menționat se situează practic pe aceeași poziție ca și reclamantul pârât din prezenta cauză (fiind frați, cu vocație de ½ parte la moștenire) și că, la data la care s-a emis certificatul de moștenitor nr. 56/(...), aveau vocație succesorală la moștenirea rămasă în urma defunctului ambii frați, nu numai reclamantul pârât, astfel cum a pretins. M. K. a renunțat la succesiune ulterior, la data de (...), iar, sub acest aspect, certificatul de moștenitor, în care s-a menționat că doar reclamantul pârât este moștenitorul defunctului M. V. este lovit de nulitate.
Admițând ipoteza reclamantului pârât că nu știa de existența fratelui său, nici sub aspectul stabilirii masei succesorale, instanța a apreciat că nu se poate reține valabilitatea certificatului de moștenitor, deoarece defunctul nu era căsătorit, dar a trăit în ultimii ani de viață împreună cu pârâta reclamantă, timp în care au achiziționat imobilul apartament.
În ce privește bunurile achiziționate de concubini, instanța a apreciat că nu se aplică regimul comunității de bunuri (achiziționate în timpul căsătoriei), nu se poate ignora contribuția pârâtei la achiziționarea apartamentului și, astfel cum s-a stabilit irevocabil, aceasta este una exclusivă.
Prima instanță a reținut că sentința civilă nr. 131/(...) nu poate fi lipsită de efectele sale juridice, pârâta reclamantă fiind în mod cert proprietară a imobilului în temeiul hotărârii judecătorești și, pe cale deconsecință, nu poate fi evacuată sau obligată să plătească lipsa de folosință de 50 E..
Faptul că reclamantul este înscris în CF, nu-i conferă acestuia dreptul de proprietate asupra imobilului, înscrierea fiind făcută doar pentru opozabilitate. În dosarul nr. (...), există un extras CF în care figurează S. R. ca proprietar asupra imobilului, deci nu se poate reține reaua credință a pârâtei, dar, în același timp, se poate reține și despre reclamant care de ani de zile nu se mai interesează de tatăl său.
Prin decizia civilă n r. 2 42 din (...) a T. ui Maramureș , a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant M. M. V., împotriva sentinței civile nr.
896/(...) a J.ecătoriei V. de S., care a fost schimbată în tot, în sensul că a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamantul M. M. V. împotriva pârâtei B. (T.) I. și, în consecință, s-a dispus evacuarea pârâtei B. (T.) I. din imobilul apartament situat în V. de S., str. 22 D., bl.14 E, sc.B, et.2,ap. 11, înscris în C.F. V. de S. nr. 8. IND, nr. cad. 246/3.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capetelor de cerere din cererea precizată având ca obiect bunurile mobile rămase după defunctul M. V..
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50 euro pe lună reprezentând lipsa de folosință a apartamentului până la evacuarea efectivă.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională B. (T.) I. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional M. M. V. și cu pârâtul O. V. de S. prin primar în reprezentarea S.ui R..
A fost obligată intimata pârâtă B. (T.) I. să-i plătească apelantului reclamant M. M. V. suma de 184,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 30.65 lei - cheltuieli de judecată în prima instanță și 149 lei cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1243/(...), numitul M.
V. a cumpărat de la S. de G. C. și L. V. de S., în baza Decretului-Lege
61/1991, locuința situată în V., str. 22 D. bl.14E, ap.11, pe care o ocupa din anul 1990 în baza contractului de închiriere nr. 2256 din (...).
După cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1., în data de (...), prețul imobilului fusese achitat integral.
M. V. a decedat la data de (...), iar apelantul, în calitate de fiu, s-a adresat unui notar pentru dezbaterea succesiunii.
Prin certificatul de moștenitor nr. 56/(...) emis de N. P. Sas C., s-a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din imobilul apartament situat în V. de S., str. 22 D. bl.14E, sc.D, ap.11, et.II dobândit prin cumpărare conform contractului nr. 1243/A/(...) încheiat cu S. V. de S. și a procesului verbal de predare primire nr. 1198/(...).
S-a stabilit că moștenitorul defunctului este apelantul M. M. V. în calitate de fiu, cu o cotă de 1/1 părți, neexistând alți moștenitori.
Prin sentința atacată, prima instanță a anulat în parte certificatul de moștenitor, în sensul că a exclus din masa succesorală apartamentul, reținând că prin sentința civilă nr. 131/(...) pronunțată de J. V. de S., în dosarul nr. (...), care se bucură de putere de lucru judecat, s-a stabilit contribuția exclusivă a intimatei T. I. (fosta concubină a defunctului) la achiziționarea imobilului, bunul atribuindu-i-se acesteia în proprietate.
T. a constatat că în mod greșit a reținut prima instanță că reclamantul apelant, care nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune, nu are posibilitatea ca, prinadministrarea de probe, să răstoarne prezumția legală instituită de art. 1202 pct. 4 din Codul civil în favoarea celor statuate de instanța de judecată în S. C. nr. 131/(...), căci, față de terți, aceasta are doar valoare relativă, nu absolută, irefragabilă.
În speță, nu se contestă de nici una dintre părți împrejurarea că defunctul M. V. a fost cel care a cumpărat imobilul în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1243/(...) în baza Decretului Lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație.
Potrivit art. 19 alin.1 din Decretul Lege nr. 61/1990, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile acestui decret are valoare de înscris autentic, iar, conform art. 16, constituie titlu de proprietate asupra locuinței.
Intimata reclamantă reconvențional pretinde, însă, că, în contextul în care, la momentul achiziționării apartamentului, ea și M. V. conviețuiau, fiind implicați într-o relație de concubinaj de durată, dat fiind faptul că prețul a fost achitat exclusiv din banii săi, se impune a i se recunoaște o contribuție de 1/1 la dobândirea bunului și, implicit proprietatea asupra acestuia.
Probele testimoniale administrate în cauză au confirmat relația de concubinaj a intimatei cu M. V., inițiată în jurul momentului încheierii contractului 1243/(...) și care a durat până la decesul acestuia, însă, prezumția de comunitate a bunurilor înscrisă în art. 30 Codul familiei este instituită numai în favoarea soților și nu poate profita concubinilor, care au obligația să facă dovada, atât a contribuției proprii la dobândirea bunului, cât și a intenției lor comune de a-l achiziționa în comun, în calitate de coproprietar, în speță, revenindu-i reclamantei reconvențional sarcina de a proba o altă stare de fapt și de drept decât cea evidențiată de contractul de vânzare-cumpărare nr. 1243/(...).
În sprijinul susținerilor sale, reclamanta a administrat probe testimoniale, care, însă, nu au format instanței de apel convingerea că prețul apartamentului a fost achitat din exclusiv banii acesteia, depozițiile martorilor fiind contradictorii.
Astfel, martorul intimatei-reclamante reconvențional, Burcă V. V., a relatat că aceasta și-a vândut propriul apartament de la etajul 1 al aceleiași scări din blocul 14 E și a contribuit din banii astfel obținuți la plata unei jumătăți din prețul apartamentului în litigiu, cealaltă jumătate fiind achitată de defunct.
Martorul M. S.n, propus tot de reclamata-reconvențională, a relatat că prețul a fost achitat exclusiv din banii acesteia, obținuți din vânzarea unui apartament din același bloc cu cel în litigiu, însă, deși vecin de scară cu cele două apartamente, nu a putut indica instanței cui i-a vândut reclamanta locuința sa.
Depozițiile neconcordante ale celor doi martori ai intimatei reclamante nu se coroborează nici cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de (...), prin care intimata i-a vândut numitei C. M. apartamentul ei nr.
5 din bl.14E sc.B str. 22 D., V. de S.
Potrivit acestui contract, intimata T. I. (căs. B.) a încasat prețul apartamentului vândut la „. semnării și autentificării actului";, adică la (...), în speță nefăcându-se dovada contrară a acestor mențiuni.
Contractul nr. 1243 prin care defunctul a achiziționat imobilul în litigiu de la S. V. de S. s-a încheiat la data de (...), deci anterior contractului de vânzare-cumpărare sus menționat -(...), or această situație exclude posibilitatea ca prețul apartamentului în litigiu să fi fost plătit din banii obținuți de la cumpărătoarea C. M., cum susține intimata.
Pe de altă parte, martorii reclamantului-apelant au afirmat că, din cunoștințele lor, prețul apartamentului în litigiu a fost plătit din banii defunctului.
Raportat la cele expuse, tribunalul a constatat că probele testimoniale administrate de intimată nu se coroborează cu celelalte probe și, în consecință, le-a înlăturat, reținând că, în speță, nu s-a dovedit nici contribuția intimatei la plata prețului și nici intenția defunctului M. V. de a cumpăra imobilul în litigiu în coproprietate cu intimata reclamantă reconvențională și, implicit, nici dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului de către intimată.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea reconvențională a reclamantei este nefondată în privința petitului principal privind constatarea dreptului de proprietate, cât și a celui subsidiar privind obligarea apelantului-intimat la plata de despăgubiri reprezentând valoarea imobilului.
În ce privește anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 5., tribunalul a analizat doar motivul de nulitate asupra căruia s-a pronunțat prima instanță în dispozitivul sentinței pronunțate, respectiv includerea în masa succesorală a unui bun ce nu i-a aparținut defunctului.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare nr. 1243/(...) constituie dovada dreptului de proprietate al defunctului conform art.16 și 19 din Decretul - lege nr.
61/1990, iar reclamanta reconvențională nu a dovedit dreptul ei de proprietate asupra apartamentului nr. 11 din bl.14 E sc.B, V. de S., str.22
D., cererea acesteia de anulare a certificatului de moștenitor și excludere din masa succesorală rămasă în urma defunctului M. V. a imobilului menționat a fost apreciată ca fiind nefondată.
Referitor la cererea de evacuare formulată de reclamantul apelant M.
M., tribunalul a reținut că acesta este titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu, dobândit prin succesiune legală și intabulat în CF 8. individuală nr. top. 246/3 la poziția B3, drept ce-i conferă atributele de posesie, folosință și dispoziție.
Așa cum rezultă din probele administrate, pârâta intimată continuă să folosească imobilul apartament, restricționându-i apelantului exercitarea atributului folosinței prin refuzul de a-l părăsi și în consecință, în temeiul art. 480 Cod civil, T. va admite cererea de evacuare formulată.
În ce privește obligarea intimatei la plata sumei de 50 E. reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului până la evacuarea efectivă, tribunalul a reținut că este nefondată.
Folosința, ca atribut al dreptului de proprietate, conferă titularului său facultatea de a întrebuința bunul, de a-l utiliza și exploata, de a-i percepe în proprietate toate fructele și veniturile pe care le obține.
Așadar, în principiu, fructele produse de un bun se cuvin proprietarului acelui bun potrivit art. 483 Cod civil, însă, prin excepție, fructele vor putea fi percepute de posesor, căci, în baza art. 485 Cod civil, posesorul de bună credință dobândește fructele bunului posedat.
Conform art. 486 Cod civil, posesorul este de bună-credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. Buna credință se socotește încetată din ziua cererii in justiție, făcută împotriva posesorului, chiar dacă acesta ar continua să creadă că proprietarul a pornit acțiunea împotriva sa fără drept.
Intimata posedă apartamentul în litigiu în baza unei hotărâri judecătorești prin care acest bun i s-a atribuit în proprietate, respectiv a sentinței civile nr. 131 din (...) pronunțată de J. V. de S. în dosar nr. (...),anterioară introducerii acțiunii în prezentul dosar, (...) și împotriva căreia M. M. a exercitat fără succes calea de atac a recursului.
T. a apreciat că, raportat la această stare de fapt și întemeindu-se pe soluțiile pronunțate de instanțele de judecată în dosarul nr. (...), intimata a posedat bunul cu bună credință și după introducerea acțiunii apelantului reclamant, astfel că cererea acestuia de obligarea a intimatei la plata sumei de 50 E. lunar ca echivalent al lipsei de folosință este, prin prisma art. 485
Cod civil, neîntemeiată .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâta, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apeluluireclamantului.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel a pornit de la o premisă greșită, respectiv aceea că s-ar fi invocat dispozițiile art. 30 din vechiul Cod al familiei, în condițiile în care s-a arătat că tocmai aceste dispoziții nu sunt aplicabile și urmează a fi aplicate normele dreptului comun, potrivit cărora avea posibilitatea să dovedească că apartamentul a fost cumpărat în ideea că ea este proprietara acestuia, din moment ce el reprezintă valoarea de înlocuire a unui alt apartament pe care l-a avut în proprietate anterior intrării în relații de concubinaj cu defunctul M. V..
Posibilitatea dovedirii acestui fapt nu este prohibită de lege și în sprijinul lui este și practica judiciară a instanței supreme, cuprinsă în decizia civilă nr. 3..
Instanța de control a omis să observe că cumpărarea apartamentului în litigiu s-a făcut cu banii primiți cu titlu de avans de la cumpărătoarea apartamentului proprietatea ei, cu care a convenit ca înscrisul autentic să se întocmească după achitarea integrală a prețului, fapt dovedit prin martorii audiați în cauză.
Instanța a dispus admiterea capătului de acțiune în evacuare, în condițiile în care între ea și reclamant nu a existat un raport obligațional în legătură cu apartamentul, situație în care acesta avea la îndemână numai acțiunea în revendicare, cu tot ceea ce implică exercitarea ei, reclamantul neputând folosi acțiunea în evacuare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 cpt. 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în
drept, curtea apreciază că acesta este do ar parțial fondat, din considerentele
ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale privind anularea certificatului de moștenitor emis pe numele reclamantului cu privire la imobilul în litigiu, pe motiv că acesta nu făcea parte din masa succesorală a defunctului, fiind dobândit prin contribuția exclusivă a pârâtei, instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, ci a administrat probe și a stabilit pe baza acestora starea de fapt, ajungând la concluzia că apartamentul nu a fost achiziționat din banii pârâtei, reaprecierea stării de fapt neîncadrându-se în motivele de recurs rezultând din dispozițiile art. 304 Cod proc.civ.
În ceea ce privește acțiunea principală, însă, nu este vorba despre o simplă cerere de evacuare, între reclamant și pârâtă neexistând raporturi juridice contractuale, pentru a se pune problema predării bunului, reclamantul prevalându-se de un drept de proprietate asupra imobilului, pârâta, la rândul ei, invocând un drept de proprietate, așa cum rezultă din cuprinsul cererii reconvenționale, or o astfel de cerere nu se poate soluționa pe calea acțiunii în evacuare, ci a celei în revendicare, reclamantul insistând în calificarea juridică a acțiunii principale ca fiind una de evacuare.
O acțiune în evacuare fiind inadmisibilă, în condițiile în care și pârâta invocă un drept de proprietate asupra imobilului, soluția instanței de apel privind acțiunea principală este greșită, motiv pentru care, sub acest aspect, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., recursul pârâtei va fi admis și decizia pronunțată în apel va fi modificată parțial, în ceea ce privește soluționarea acțiunii principale, menținându-se soluția asupra cererii reconvenționale.
Ambele acțiuni fiind respinse finalmente, în temeiul art. 276 Cod proc. civ., curtea va compensa cheltuielile de judecată ale părților în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta B. I. împotriva deciziei civile nr. 242 din (...) a T.ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul reclamantului.
Respinge capătul de cerere privind evacuarea din acțiune principală.
Menține restul dispozițiilor deciziei, cu excepția cheltuielilor de judecată pe care le compensează în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2012.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Plecată în C.O.,semnează
Vicepreședintele curții, J.ECĂTOR
D.-L. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
J.. apel: B. Giuroiu, D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 3514/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5145/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
