Decizia civilă nr. 3514/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR.3514/R/2012
Ședința 6 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. C. împotriva deciziei civile nr. 345 din 12 aprilie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimata M. V., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamanta a solicitat judecarea cauzei în conformitatea cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că motivul de recurs invocat de pârât se referă la faptul că, în cauza nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor, ori prin actele aflate la dosarul cauzei, respectiv hotărârea judecătorească de condamnare s-a făcut dovada confiscării.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 345 din 12 aprilie 2012 a T.ui C., a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta M. V., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, s-a constat caracterul politic de drept al condamnării defunctului M. D., născut în 11 noiembrie 1922, fiul lui I. și S. prin S. penală nr.31/26 ianuarie 1950, pronunțată de T. M. C. - Secția a I-a la 3 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale în baza art.209 pct. III Cod penal coroborat cu art.157 Cod penal și Decretul nr.212/1948;
Prin aceeași hotărâre s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative de privare de libertate a aceluiași defunct în perioada 08 I.
1952 - 25 N. 1952, și în consecință, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 11.000 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate și au fost respinse restul pretențiilorformulate, reclamanta a fost obligată să achite expertului C. A. suma de 522 lei, onorariu cuvenit pentru expertiza realizată în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin S. penală nr.31/26 ianuarie 1950, pronunțată de T. M. C. - Secția a I-a, antecesorul părților, defunctul M. D., născut în 11 N. 1922, fiul lui I. și S., a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale în baza art.209 pct. III Cod penal coroborat cu art.157 Cod penal și Decretul nr.212/1948, reținându-se în sarcina sa că a fost recrutat într-o organizație subversivă după ce în prealabil a fost pus la curent cu scopurile acesteia și că a plătit cotizații în bani și în produse alimentare pentru teroriștii din munți.
Drept urmare, având în vedere încadrarea juridică a faptei săvârșite, această condamnare se circumscrie prevederilor art.1 alin.2 lit. a din Legea nr.221/2009, constituind o condamnare politică de drept comun.
Reclamanta s-a prevalat și de caracterul politic al măsurii administrative de privare de libertate a aceluiași defunct în perioada 08 I.
1952 - 25 N. 1952, cerere pe care tribunalul o va admite, făcând aplicarea prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 deoarece așa cum rezultă din fișa matricolă penală și selecția de documente trimise de C. acesta a început executarea pedepsei la data de 08 I. 1949 și ar fi trebuit să expire la data de 08 I. 1952 însă, a fost eliberat la data de 25 N. 1952, așa cum reiese de pe coperta dosarului său întocmit de către D. G. a P. pe care se menționează „25.XI 952, eliberat conform ordonanței 28163/52"; deci, pe perioada respectivă a fost încarcerat fără a exista vreo sentință penală.
În ceea ce privește bunurile imobile confiscate, tribunalul a constatat că potrivit procesului-verbal întocmit în data de 03 octombrie 1950 s-au inventariat și sechestrat în baza sentinței penale de condamnare bunurile sale, respectiv 2 iugăre de pământ care au rămas pe loc, conform mențiunilor din acest act.
Martorul audiat în cauză, la propunerea reclamantului, M. P., a arătat că familia reclamantei a avut o serie de bunuri la momentul condamnării antecesorului său, respectiv a avut un grajd din scânduri de 100 mp. sau 50 mp., un plug, batoză sau combină trasă de cai și o serie de animale: oi, vaci, găini și porci și doi cai, cunoscând exact numărul acestora din urmă pentru că îi călărea.
Prin precizarea de acțiune referitor la daunele materiale solicitate, în privința animalelor, reclamanta a arătat că familia sa a deținut patru vaci, patru boi, patru cai, 100 de găini și 12 porci, toate animalele fiind evaluate la 15.000 lei.
Potrivit adresei Direcției pentru Agricultură a județului C., prețul de comercializare a unor asemenea animale este pentru o vacă de lapte între
2.000 - 5.000 lei, pentru un cal de tracțiune sunt prețuri variabile, în funcție de rasă și vârstă, iar pentru un porc aproximativ 8 lei/kg în viu și pentru găini între 15 și 20 de lei bucata.
Martorul a precizat că un cal se vinde în prezent cu 20 milioane lei vechi, o vacă bună cu 30 milioane lei vechi, găinile 250.000 lei vechi/bucată
și un porc de 100 kg, 5 milioane lei vechi.
Raportat la aceste valori actuale care se impun a fi avute în vedere pentru o justă reparație, tribunalul a apreciat că reclamanta este îndreptățită în baza art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009 la acordarea despăgubirilor pentru animalele pe care în mod frecvent o gospodărie țărănească le-a deținut, respectiv 4 vaci, 4 boi, 100 găini, 12 porci și doar 2cai, așa cum a arătat martorul audiat, cultivarea terenurilor agricole și creșterea animalelor fiind în genere principala sursă de existență în mediul rural, cu atât mai mult cu cât familia reclamantei a deținut 2 iugh de teren.
Reclamanta a precizat doar valoarea globală a animalelor, motiv pentru care din suma solicitată de 1500 lei tribunalul a scăzut contravaloarea a doi cai care este de aproximativ 4000 lei conform declarației martorului, rămânând 1100 lei, cuantum care oricum se situează sub suma ce ar fi rezultat dacă reclamanta s-ar fi raportat la prețurile comunicate de către direcția pentru agricultură.
T. nu a avut în vedere și contravaloarea unei batoze de 13.358 lei stabilită de către expertul C. A., făcând aplicarea art.170 alin.3 Cod procedură civilă deoarece reclamanta, deși i s-a pus în vedere să achite avansul în sumă de 400 lei și apoi a fost citată cu mențiunea de a achita întreaga sumă omologată de 522 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care a decăzut-o din probă, așa încât, pretențiile se consideră a fi nedovedite.
Cât privește valoarea grajdului, aceasta nu a fost justificată reclamanta înțelegând doar să depună un extras din expertiza folosită de notarii publici, unde s-a stabilit o valoare de 2.000 lei pentru un grajd construit din piatră și cărămidă, în condițiile în care grajdul din discuție era doar din lemn, valoarea apreciată de reclamantă pentru o asemenea construcție fiind de 5.000 lei cu mult peste cea de referință.
Referitor la contravaloarea cerealelor solicitată de 30.000 lei pentru 3 tone grâu, nu s-a probat în conformitate cu art.129 alin.3 C.pr.civ. cantitatea și felul acestora, singurul martor audiat în cauză precizând că familia reclamantei a avut și cereale dar nu a putut să dea alte detalii.
Referitor la daunele morale, tribunalul a constatat că prin D. nr.1358/(...) a C. Constituționale, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În atare situație, solicitarea de acordare a daunelor morale, în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, nu poate fi primită, aceeași soartă având și cererea formulată pe temeiul dreptului comun, raportat la motivarea deciziei menționate.
Din cuprinsul acestei decizii, tribunalul a reținut faptul că, așa cum s- a statuat în jurisprudența acestei instanțe, „atât Parlamentul cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și în dispozitivul prezentei decizii";.
De asemenea, C. a avut în vedere și faptul că „nu poate exista decât o obligație <morală> a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate";, „C. Europeană a D. O. a statuat… că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor";.
Din această perspectivă, C. a concluzionat că „în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, Decretul Lege nr. 118/1990 și Legea nr. 221/2009, având același scop";.
Instanța constituțională a mai avut în vedere faptul că „prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu s-ar putea susține că persoanele în cauză ar putea avea o <. legitimă> (astfel cum este consacrată în jurisprudența constată a C. E. a D. O.) la acordarea despăgubirilor morale întrucât, așa cum a statuat instanța de la S. … atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o <. legitimă> în dobândirea proprietăților";. În acest sens, a fost citată o cauză în care o dispoziție de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a dus la concluzia C. E. a D. O. că reclamanții nu au putut dobândi o <. legitimă> în obținerea compensațiilor respective.
Rezultă, așadar, din cele menționate anterior, că, în opinia C. Constituționale, S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter, nefiind aplicabile, astfel, prevederile art. 998-999 C. civ. Implicit, nici celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
Raportat la neachitarea de către reclamantă a onorariului cuvenit expertului pentru expertiza realizată și având în vedere prevederile art.22 alin.1 din OG 2/2000 privind organizarea activității de expertize tehnice judiciare și extrajudiciare, tribunalul a obligat-o să achite expertului C. A. suma de 522 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9
Cod proc.civ., fără ca recurentul să arate care dintre motivele invocate se încadrează în dispozițiile acestor texte de lege.
În motivarea recursului, după ce arată dispozițiile sentinței civile nr.
345/(...), pârâtul citează dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 și concluzionează că instanța de judecată a trecut peste conținutul procesului verbal întocmit la (...), prin aceea că a încuviința și audiat pe martorul M. P.
În concluzie, pârâtul apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, astfel că pretențiile reclamantei sunt nedovedite, iar pe de altă parte, prin administrarea probei cu martori au fost încălcate dispozițiile art. 1191 alin. 2 C.civil, care nu permit dovedirea unor fapte a căror valoare este peste 250 lei vechi.
În ce privește textul art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., invocat de pârât în sprijinul recursului său, curtea reține că potrivit acestui text de lege, „. sau casarea unei hotărâri se poate cere când, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia";.
Deși recurentul invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare sau de modificare a deciziei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Prin sentința penală nr. 31 din (...) pronunțată de T. M. C., antecesorul reclamantei, numitul M. D. a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinei sociale prev. de art. 209 pct. III din Codul penal, coroborat cu art. 157 și Decretul nr. 212/1948.
Din fișa matricolă penală și documentele trimise de C. (f. 13 și 62) rezultă că acesta a început executarea pedepsei la 8 iulie 1949 și ar fi trebuit să expire la 8 iulie 1952, însă acesta a fost eliberat doar la data de (...), așa cum reiese din dosarul întocmit de D. G. a P. (f. 106), în care se menționează „25 noiembrie 1952, eliberat conform ord.28163/1952";.
Din aceste acte rezultă că pe perioada 8 iulie 1952-25 noiembrie 1952 antecesorul reclamantei a fost privat de libertate, fără ca pe numele lui să existe vreo hotărâre de condamnare.
La f. 44-55 din dosarul instanței de fond se află sentința nr. 31/(...), din care rezultă că pe lângă condamnarea aplicată lui M. D. s-a dispus și confiscarea corpurilor delicte, la fila 64 se află extrasul din aceeași sentință penală, din care rezultă că pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională s-a dispus și confiscarea averii numitului M. D., iar la fila 100 din dosarul aceleiași instanțe se află procesul verbal întocmit la (...), la locuința condamnatului M. D., din care rezultă că s-a procedat la inventarierea și sechestrarea averii condamnatului.
Aceste acte sunt completate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, martori care au declarat că au cunoștință despre confiscarea bunurilor. Recurentul invocă faptul că administrarea probei cu martori este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 1191 alin. 2 C.civil, susținere care este nefondată, acest text de lege nefiind aplicabil în cauză.
Prin urmare, curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod legal caracterul politic al confiscării bunurilor aparținând autorului reclamantei, prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, că aceste bunuri nu i-au fost restituite în natură sau prin echivalent și a dispus obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice -. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 345 din 12 aprilie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B.
Red. IA dact.GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 1535/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2780/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
