Decizia civilă nr. 2856/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)*

D. CIVILĂ NR. 2856/R/2012

Ședința unie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.

JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. G.IER: C. B.

S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de reclamanții B. J. și B. S. împotriva deciziei civile nr. 17 din 2 februarie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...)*, privind și pe intimații D. C., D. V., C. L. DE F. F. M. și C. J. DE F. F. B., având ca obiect rectificare carte funciară.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 24 mai 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 31 mai 2012 și ulterior pentru data de 7 iunie 2012.

C U R T E A

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, precizată ulterior, reclamanții B. J. și B. S. i-au chemat în judecată pe pârâții D. C. și D. V., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate în temeiul titlului de proprietate nr. 9. emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N. și înscrierea acestui drept în CF 1105 D.; să dispună rectificarea înscrierii din CF nr. 472 D., proprietatea pârâților, imobil identificat sub nr. top. 181/2 și 181/2/a și revenirea la suprafața inițială de 576 mp; stabilirea mejdiei corecte dintre proprietatea reclamanților din CF nr. 1105 D., având nr. top. 1. și 1355/a/1/1, actualmente nr. cadastral 111 și proprietatea pârâților din CF nr. 472 D. și obligarea pârâților să lase în liniștită posesie terenul care face obiectul prezentului dosar; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamanții au dobândit Titlul de proprietate nr. 90581/(...), iar ulterior și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin Î. nr. 1.. Dreptul de proprietate a fost stabilit conform titlului de proprietate și s-a regăsit în planul de amplasament și delimitare a imobilului care a constituit anexa la documentația de intabulare. C. titlului de proprietate și a planului anexat la documentația de intabulare, terenul a fost distribuit pe cele două numere topografice după cum urmează: sub nr. top. 1. a fost atribuit un teren în suprafață de 790 mp, reprezentând teren de sub construcții și curte, iar diferența de 74 mp a fost inclusă în terenul - grădină, majorându-se suprafața grădinii de sub nr. top. 1355/a/1/1 de la suprafața de 1.555 mp, la suprafața de 1.629 mp. Acest lucru s-a întâmplat, deoarece aceeași suprafață de 74 mp a transformat-o din curte în grădină.

Prin aceeași încheiere de intabulare, cele două numere top s-au comasat într-un număr cadastral unic - nr. cadastral 111 - cu suprafață totală de

2419 mp, suprafață pe care reclamanții au primit-o în proprietate prin TP nr. 90581/(...).

Reclamanții au mai arătat că solicită rectificarea înscrierii din CF nr.

472 D., imobil care este proprietatea pârâților D. C. și V., în conformitate cu prev. art. 36 alin. 1 pct. 4 din Legea 7/1996 ce prevede că se poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară când înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, caz în care se înscrie și situația imobilelor în cauză.

Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Brașov, și conform raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut că imobilele proprietatea pârâților, de la număr administrativ constând în casă de locuit și anexe gospodărești cu suprafață de 4027 mp sunt înscrise în CF nr. 472

D. sub nr. top. 181/2 și 181/2/a, iar raportul de expertiză a localizat această proprietate a pârâților peste casa reclamanților și parțial peste grădina acestora.

Ulterior obținerii de către pârâți a sentinței judecătorești, în temeiul art. 24 din Legea 18/1991 rep. și în conformitate cu prevederile D.ui 2. prin care reclamanților li s-a atribuit în folosință terenul pe care îl posedă în vederea construirii unei case și anexe gospodărești, s-a emis în data de (...) Titlul de proprietate nr. 90581 prin care i se atribuia în proprietate o suprafață de teren de 4900 mp suprafață din care face parte și suprafața de

2419 mp înscrisă în CF nr. 1105 D..

În conformitate cu art. 24 din Legea 18/1991, terenurile situate în intravilanul localităților care au fost atribuite cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători. Actualul deținător a fost mama reclamantei, V. M., iar prin acceptarea succesiunii de către aceasta, terenul i-a revenit în proprietate.

În temeiul acestei prevederi legale, reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate obținut prin titlul de proprietate mai sus arătat.

A., reclamanții au solicitat instanței să constate că înscrierea efectuată în temeiul sentinței civile nr. 1. a J. B. nu mai este în concordanță cu situația actual a imobilului și pe cale de consecință să admită cererea așa cum a fost formulată.

Prin precizarea de acțiune formulată de reclamanți, aceștia au solicitat instanței obligarea pârâților să le lase liniștita posesie a terenului care face obiectul acestui dosar.

În motivarea precizării de acțiune, reclamanții au arătat că, în data de (...), prin procesul - verbal încheiat de executorul judecătoresc Andronesi V.n D., proces - verbal refăcut în data de (...) și efectuat în dosar ex. nr.

87/2006, s-a pus în executare sentința civilă nr. 1. a J. B. prin care se stabileau limitele de proprietate ale pârâților D., conform expertizei tehnice efectuate în cauză. La aceeași dată, reclamanții au pierdut posesia asupra terenului, pârâții intrând în posesia terenului dobândit de reclamanți prin titlul de proprietate nr. 9..

Reclamanții au mai arătat că au posedat acest teren începând cu anul

1948, fiind în posesie neîntreruptă până la data de (...), când au pierdut posesia lui.

Având în vedere atât posesia îndelungată de 60 de ani, precum și existența pe toată durata acestei perioade a celor două elemente ale posesiei, corpus și animus, precum, și faptul că posesia a fost utilă respectiv a fostcontinuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, chiar dacă nu ar exista acest titlu de proprietate prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, erau întrunite toate condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, avându-se în vedere și termenul de 60 de ani, timp în care reclamanții au posedat terenul.

Cum reclamanții exercitau o posesie care îndeplinește condițiile prev. de art. 1847 C. și care la data tulburării era mai veche de un an de zile și deoarece nu a trecut un an de la această tulburare, reclamanții apreciază că sunt îndreptățite să ceară încetarea ei.

Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. nr. 7., pronunțată de J. B. în dosarul nr. (...)*, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, în ceea ce privește cererea reclamanților de rectificare a înscrierii din CF nr.

472 D., nr. top. 181/2 și 181/2/a (CF 266 /1 D.), proprietatea pârâților D. C. și D. V., în sensul revenirii la suprafața de 576 mp, și cererea reclamanților de stabilire a mejdiei dintre terenul reclamanților înscris în CF

1105 D., nr. top. 1. și 1355/a/1/1, și proprietatea pârâților din CF 472 D.; a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, în ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâților să lase în liniștită posesie terenul în litigiu; respinge cererea reclamanților B. J. și B. S., de rectificare a înscrierii din CF nr. 472 D., nr. top. 181/2 și 18172/a, proprietatea pârâților D. C. și D. V., în sensul revenirii la suprafața de 576 mp, și cererea reclamanților de stabilire a mejdiei dintre terenul reclamanților înscris în CF 1105 D., nr. top. 1. și 1355/a/1/1, și proprietatea pârâților din CF 472 D., formulate în contradictoriu cu pârâții D. C. și D. V., ca inadmisibile; a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților să lase în liniștită posesie terenul în litigiu, ca neîntemeiată; a fost respinsă excepția tardivității cererii de anulare a titlului de proprietate nr. 9. emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N., invocată de reclamanți; a fost admisă admis cererea reconvențională formulată de pârâții D. C. și D. V. în contradictoriu cu reclamanții B. J. și B. S. și pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M.; s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 9. emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N.; a fost respinsă cererea reclamanților de constatare a dobândirii dreptului de proprietate în temeiul titlului de proprietate nr. 9. emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N. și a înscrierii acestui drept în CF 1105 D.; a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În considerentele acestei sentințe, judecătoria a reținut că, prin sentința civilă nr. 1. a J. B., rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin D. civilă nr. 1. în dosar nr. 868/AP/2004 și prin respingerea recursului cu D. civilă nr. 6. în dosar nr. 1161/R/2005, s-a admis cererea formulată de reclamanții (pârâți în prezenta cauză) D. C. și V.; s-a constatat că imobilul proprietatea reclamanților constând în casă de locuit și anexe gospodărești cu teren de 4027 mp situat în satul D. nr. 59 este înscris în CF nr. 472 D., nr. top. 181/2 și 181/2/a; s-a dispus rectificarea de CF nr. 472 D. în sensul înscrierii dreptului de proprietate al pârâților din prezenta cauză și s-a stabilit linia de hotar conform anexei la expertiza întocmită de expert V. T.

Prin sentința civilă nr. 4. pronunțată de T. B. - N. în dosar nr.

9733/2007 s-a respins contestația la executare făcută de reclamanta B. S. pentru anularea formelor de executare pornite în baza sentinței civile nr. 1. a

J. B. și a deciziei civile nr. 6. a C. de A. B.

Prin decizia civilă nr. 4. pronunțată de T. B. - N. în dosarul nr. (...) s-a admis plângerea formulată de pârâții D. C. și V. împotriva încheierii de CF nr. 7. B., pe care a modificat-o în sensul că suprafața cu nr. top. 181/2 și

181/2/a s-a majorat la suprafața reală menționată în sentința civilă nr. 1. a

J. B., și s-a dispus localizarea construcțiilor.

În baza acestei decizii, O. B., prin încheierea nr. 19952/(...), a dispus intabularea în CF 472 D. nr. top. 181/2/a, 181/2 a suprafeței de 4027 mp pe numele pârâților, așa cum rezultă și din coala de CF.

Reclamanții au formulat o cerere de revizuire la Judecătoria Brașov prin care au cerut revizuirea și desființarea sentinței civile 1. a J. B., a deciziilor civile nr. 1. și 6. ale C. de A. B., invocând existența unui act nou, respectiv a titlului de proprietate nr. 90581/(...) și a procesului - verbal de punere în posesie nr. 308/1995.

Instanța de judecată trebuie să constate că atât titlul de proprietate invocat cât și procesul - verbal în toamna anului 2005 nu au existat în anul

2004 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 1. și D. nr. 1. a C. de A. B., că ele au fost întocmite ulterior, cu încălcarea legii, în încercarea de a paraliza efectele hotărârilor judecătorești.

În motivarea cererii de anularea a T. de proprietate nr. 9. emis pe numele reclamantei V. M. ca moștenitoare a lui V. P., s-a arătat că reclamanta B. S. este moștenitoare defuncților V. P. și M., care au primit o grădină de la stat în locul numit „. pe care sunt intabulați în CF 543 B. S.,

B. J. și V. M.

V. P. și familia au locuit în satul D. la numărul 62, așa cum reiese din registrul agricol pe anii 1959 - 1961 al satului D. numărul 61 locuiește sora pârâtei I. F., născută N., care are casa construită pe grădina părintească. Reclamanții sunt intabulați în CF nr. 543, au terenul în „. și nu sunt vecini cu terenul pârâților, ori prin titlul de proprietate emis este afectată proprietate pârâților, întrucât reclamanții doresc să li se recunoască dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 427 D..

Prin notele de ședință depuse la dosar, reclamanții au solicitat, în principal, respingerea cererii de anulare a titlului de proprietate nr.

90581/(...) ca tardivă și inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

În motivare, s-a arătat că solicită respingerea cererii ca fiind tardivă, având în vedere faptul că nulitatea absolută a titlului de proprietate se face prin procedura plângerii împotriva acestuia în termen de 30 de zile de la data emiterii lui. Ori, așa cum rezultă din probele depuse, titlul de proprietate nr. 90581 a fost emis la data de (...), cererea de anulare fiind introdusă după mai bine de un an de la data emiterii acestuia.

În temeiul art. 51-53 din Legea nr. 18/1991, pârâții trebuiau să formuleze contestație la C. J. pentru S. dreptului de proprietate privată, iar împotriva hotărârii acesteia, dacă se considerau nemulțumiți,ar fi trebuit să promoveze plângere la Judecătoria Bistrița, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii C. J., însă aceștia nu au parcurs această procedură în termenele legale.

Cererea de anulare a T. de proprietate nr. 99581/(...) este, de asemenea, inadmisibilă, neîncadrându-se în cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, care a modificat Legea nr.

18/1991. Mai mult, conform art. III, alin.1. lit. c din Legea nr. 169/1997, seexceptează de la sancțiunea nulității absolute, actele de constituire a dreptului de proprietate (titlurile de proprietate) care au fost emise în temeiul art.24 din Legea nr. 18/1991 republicată. A. este cazul în situația de față, respectiv titlul de proprietate nr. 90581/(...) a fost emis pe numele tatălui reclamantei B. S. în urma atribuirii terenului prin D. nr. 2. și HCM nr. 9., în vederea edificării de casă și anexe gospodărești, pe lot absenteist, și nu pe terenul pârâților, așa cum, în mod eronat, susțin aceștia, astfel că titlul de proprietate s-a emis în temeiul art. 24 din Legea nr. 18/1991 fiind exceptat de la sancțiunea nulității absolute prevăzută de lege.

În ceea ce privește susținerile pârâților că terenul care s-ar fi atribuit prin acest titlu de proprietate este greșit indicat, acestea sunt nereale și de vădită rea credință. Ceea ce este eronat în titlul de proprietate este numărul casei titularului, respectiv C. local M. trecând în mod eronat adresa lui V. P., în loc. D. nr. 61, în loc de nr. 58, adresa corectă. Oricum această eroare este una neesențiala, mai mult a fost recunoscută chiar de emitentul titlului de proprietate, care în (...) eliberează o adeverință prin care adeverește că în titlul de proprietate numărul de casă al defunctului este trecut în mod eronat, cel corect fiind numărul 58. Însă această eroare este total neesențială deoarece terenul care se afla în litigiu este identificat în titlul de proprietate pe verso prin număr de lot și parcelă, și, din punct de vedere al amplasamentului, se identifică prin date de carte funciară, corect indicate, care se regăsesc în CF nr. 1105/D..

S. că procesul-verbal nr. 307/(...) de punerea în posesie nu exista la data pronunțării hotărârii este o minciună sfruntată a pârâților. Așa cum rezultă din cuprinsul acestui proces-verbal, acesta a fost eliberat în anul

1995, iar ulterior în anul 2006 în baza acestui proces-verbal s-a emis de către C. J. titlul de proprietate nr. 90581/(...). Deci, la data pronunțării sentinței pe care au invocat-o pârâții acest proces-verbal de punere în posesie exista, însă la pronunțarea sentinței și la efectuarea expertizei în cauza de către V. V. nu s-a ținut seama de acest proces-verbal de punere în posesie.

În mod mincinos pârâții au susținut că atât procesul-verbal de punere în posesie nr. 304/(...), cât și titlul de proprietate s-au emis în mod fraudulos, atât timp cat terenul le-a fost atribuit în proprietate în temeiul art. 24 din Legea nr. 18/1991. Emiterea atât a procesului-verbal cât și a titlului de proprietate s-a făcut în mod legal, pârâții având dreptul ca în termen de 5 zile de la data emiterii procesului-verbal să facă contestație la C. J., daca îl considerau nelegal. Deci, pârâții ar fi trebuit ca până la data de (...) să facă contestație, iar în termen de 30 de zile de la data comunicării H. C. J. să facă plângere la judecătorie. Ori acest termen de promovare a plângerii se împlinea la data de 30 octombrie 1995, data până la care aceștia nu au făcut nici un fel de plângere, motiv pentru care cererea de anulare a titlului de proprietate este tardivă, si chiar inadmisibilă, cererea de anulare a titlului neînscriindu-se printre motivele de anulare prevăzute în legea nr.

169/1997.

Nu sunt dovedite susținerile pârâților că ar fi încercat de nenumărate ori să modifice CF nr. 472/D.. Singurele procese care au existat între părți este cel în care s-a pronunțat Sentința nr. 1., atacată cu căile legale de atac- apel și recurs - și două contestații la executare. Î.-adevăr exista pe rolul judecătoriei B. un dosar având ca obiect revizuirea sentinței pe baza căreia pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate, însa această cerere este o cale de atac extraordinară la care legea le dă dreptul și posibilitatea să uzeze de ea.

În ceea ce privește încheierile de la O. și deciziile pârâților pe care aceștia le-au invocat, aceste hotărâri judecătorești nu le sunt opozabile, atât timp cât nu au avut calitatea de părți în acele dosare în care s-a pronunțat.

La data de (...), reclamanții au depus la dosar note scrise, prin care au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat având în vedere faptul că această excepție, astfel cum este prevăzută în art. 166 Cod proc. civ., pentru ca să opereze, este necesar să fie întrunite cele trei condiții legale prevăzute în art. 1201 Cod civ.: identitatea de parți și identitatea calității procesuale a părților, identitatea de obiect, și identitatea de cauză. A., după cum statuează, art. 1201 Cod civ., "este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcuta ele și în contra lor, în aceeași calitate.

A., nu este îndeplinită condiția ca părțile sa fie aceleași, și să aibă aceeași calitate. În dosar nr. 1., al J. B., părți au fost D. C. și V., în calitate de reclamanți iar pârâți au fost familia B. J. și S. și familia B. P. și I.. Deci nici părțile nu sunt identice, nici calitatea acestora, nefiind îndeplinită condiția eadem conditio personarum.

În ceea ce privește identitatea de obiect, nici această condiție legală nu este îndeplinită. În conformitate cu doctrina de specialitate, pentru a se putea vorbi de identitatea de obiect, trebuie să se observe nu numai dacă este vorba de același bun determinat, de aceeași cantitate, dar și de același drept. Interesează deci, nu numai obiectul material, ci și dreptul subiectiv, care poartă asupra aceluiași bun. Or, în speță, nu există nici identitatea de obiect cerută de textul legal. În primul rând, capetele de cerere sunt diferite, solicitându-se constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul titlului de proprietate nr. 9., stabilirea liniei de hotar dintre familia lor și pârâți, conform acestui titlu, revendicarea terenului care constituie grădina familiei lor, deci având obiect complet diferit față de obiectul dosarului nr.

1.. Mai mult, nici terenul - care constituie obiectul material - nu este același, deoarece, ternul pe care îl revendică este grădina casei lor, pe terenul curții și cel de sub casă având încă posesie, cu toate că, conform înscrierii eronate din C.F. nr. 472/D., acesta ar constitui proprietatea pârâților. A. este motivul pentru care au solicitat radierea înscrierii din cartea funciară nr. 472 a localității D., deoarece, înscrierea din această carte funciară este eronată, iar dreptul lor de proprietate și cel al pârâților, care este consemnat în CF nr. 472/D., se suprapun, aceștia având același drept de proprietate înscris și în CF nr. 2. sub nr. top 1613 și 1614/1, în temeiul sentinței civile nr. 3., a J. B. A., așa cum a arătat și expertul care a întocmit expertiza tehnică din prezenta cauză, dreptul pârâților este înscris în două cărți funciare, cu toate că sentința de validare a dreptului de proprietate al pârâților, respectiv sentința civilă nr. 3., constată dreptul de proprietate al pârâților, dobândit prin cele două antecontracte de vânzare-cumpărare - cel din 1958 și cel din 1991, asupra suprafeței de doar 4027 mp, și se impune radierea celei de-a doua înscriere din C.F. nr. 472/D..

În ceea ce privește condiția privind identitatea de cauză, nici această condiție legală nu este îndeplinită. A., în dosar 1., reclamanții din acel dosar, pârâții din prezentul dosar, au solicitat stabilirea dreptului de proprietate al lor având ca temei juridic sentința civilă nr. 3., iar ei dețin titlu de proprietate pe terenul în cauză, ei având în susținerea dreptului lor de proprietate sentința civilă nr. 2. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 7275/1993. Ori, în prezentul dosar, cauza, respectiv faptul juridic care constituie temeiul dreptului lor de proprietate și, implicit alpretențiilor lor, este tocmai Titlul de proprietate nr. 9., modificat în 2008. Mai mult, cu privire la această condiție, literatura de specialitate statuează că o hotărâre judecătorească nu poate produce autoritate de lucru judecat față de o cerere nouă bazată pe o cauză care a luat naștere după pronunțarea acelei hotărâri și nici nu poate constitui autoritate de lucru judecat față de o nouă cerere în cazul în care starea lucrurilor din momentul pronunțării hotărârii s-a schimbat. Ori, situația dedusă judecății se încadrează tocmai în aceste două ipoteze, cauza fiind născută după pronunțarea sentinței civile din dosar nr. 1., schimbându-se, totodată, și starea de fapt existentă la data pronunțării acestei hotărâri.

Pârâții D. C. și D. V. au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 90581 din 2005 întrucât acesta nu este corespunzător și nici o instanța de judecată nu a luat în considerare titlul de proprietate pe numele V. M.

Casa cu nr. 58 a fost a lui J. Ion pe care a vândut-o părinților lor, N. S. și soția Ana, prin contract de vânzare-cumpărare în anul 1958.

V. Petria în anul 1956 a venit cioban la oi în satul D., nu avea unde să locuiască, a locuit chiriaș în casa cu nr. 58. V. Petria a primit loc de casă intravilan, o grădină săsească, 0,15 ha, loc numit R., pe care în prezent o folosește B. J. și B. S. În anul 1989, familia B. a demolat casa cu nr. 58 în mod abuziv și au construit casa pe planul și autorizația lui O. D., cu perete comun, cum a declarat B. J., cum scrie în procesul-verbal execuțional.

D. Civilă nr. 62/R pronunțată de Curtea de A. B., dosar nr.

1161/R/2005 este irevocabilă. B. J. și B. S. au depus cerere de grănițuire la

Judecătoria Brașov, Curtea de A. B., prin decizia civilă nr. 2., publicată în

(...).

I-a respins cererea de grănițuire, decizia este irevocabilă, prin T. B.-N., dosar nr. (...), decizia civilă nr. 4. este executorie. Judecarea cauzei s-a făcut în baza contractului de vânzare-cumpărare.

D. civilă nr. 1., pronunțată de T. B.-N., dosar nr. (...), este irevocabilă. În baza sentințelor,s-au intabulat prin O. de C. și P. I. CF 472 D., nr. top.

181/2/a, nr. top. 181/2, proprietari fiind pârâții, este lucru judecat, fiind puși în posesie de executorul judecătoresc Andronese V.n D. și expert V. N., cu semne de marcare între vecinul O. D. și familia D..

B. J. și B. S., V. M. sunt intabulați în CF 1105 de la Wes I. nr. casă

130.

În dosarul nr. (...) se judecă cu Isac Mihăilă cu CF 367, cu care nici nu se învecinează, motiv pentru care solicită anularea titlului de proprietate și respingerea acțiunii ca nefondată, demolarea construcțiilor și eliberare terenului din CF 472, cu cheltuieli de judecată și transport dus și întors din

2006 și până in prezent.

B. J. și B. S. s-au judecat cu titlul de proprietar și CF 367 în dosar nr.

(...) la judecătorie, care a fost respins. A.ul a fost respins de tribunal.

Recursul 1-a respins Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), la data de (...), dosar nr. (...) termen de judecată (...), iar la Înalta Curte de Casație și

Justiție B., a fost respinsă cererea de strămutare a lui B. J. și B. S., dosar nr. (...), fără cale de atac.

Reclamanții sunt proprietarii imobilului teren în suprafață de 2419 mp înscris în CF 1105 D., nr. top. 1. și 1355/a/1/1, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar, iar pârâții sunt proprietarii imobilului teren în suprafață de 4027 mp situat în D., nr. 59, jud. B.-N., înscris în CF 472 D. nr. top. 181/2 și 181/2/a. Înscrierea în cartea funciară a imobilului teren aparținând pârâților s-a realizat în temeiul sentinței civilenr. 1. pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 1., prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de pârâții din prezentul dosar, în contradictoriu cu reclamanții din prezentul dosar și numiții B. P., B. P. T., B. C. G., B. I., B. M. și B. A. R., constatându-se de către instanța de judecată că imobilul în suprafață de 4027 mp aparținând pârâților este înscris în CF 472 D. nr. top. 181/2 și 181/2/a și dispunându-se rectificarea

CF 472 D. în sensul înscrierii dreptului de proprietate al acestora. De asemenea, prin aceeași sentință s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea pârâților și imobilul proprietatea reclamanților, conform expertizei efectuată de expert V. V.

Sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr.

1. a rămas irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului prin deciziile nr. 1. și 6. pronunțate de Curtea de A. B., printre motivele de apel și recurs reclamanții invocând inclusiv existența procesului-verbal de punere în posesie nr. 308/1995 eliberat de C. de aplicare a legii 18/1991 a loc. D..

Împotriva sentinței civile mai sus menționate reclamanții B. S. și B. J. au formulat cererea de revizuire ce a format obiectul dos. (...) al J. B., prin care s-a solicitat anularea sentinței civile nr. 1. pronunțată de Judecătoria Brașov și a deciziilor nr. 1. și 6. pronunțate de Curtea de A. B., întrucât la pronunțarea acestor hotărâri judecătorești nu a fost luat în considerare procesul-verbal de punere în posesie nr. 308/1995 eliberat de C. de aplicare a legii 18/1991 a localității D., cu toate că acest act exista la data pronunțării hotărârilor. Prin sentința civilă nr. 4. a J. B., definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, a fost respinsă cererea de revizuire.

Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu în ceea ce privește cererea reclamanților de rectificare a înscrierii din CF nr. 472 D., nr. top. 181/2 și 181/2/a (CF 266 /1 D.), proprietatea pârâților D. C. și D. V., în sensul revenirii la suprafața de 576 mp și cererea reclamanților de stabilire a mejdiei dintre terenul reclamanților înscris în CF

1105 D., nr. top. 1. și 1355/a/1/1 și proprietatea pârâților din CF 472 D., instanța a reținut că, potrivit art. 1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele în contra lor în aceeași calitate. A., pentru existența autorității de lucru judecat este necesară tripla identitate de obiect, părți și cauză. În ceea ce privește identitatea de obiect, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria

Brașov în dosarul nr. 1., irevocabilă, s-a constatat că înscrierea dreptului de proprietate al pârâților asupra terenului în suprafață de 4027 mp în CF 2. D., nr. top. 1613 și 1614/1, a fost eronată, în realitate terenul menționat identificându-se în CF nr. 472 D., nr. top. 181/2 și 181/2/a, dispunându-se rectificarea CF 472 D. în sensul înscrierii în această carte funciară a dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului teren în suprafață de

4027 mp. Prin decizia civilă nr. 4. pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), irevocabilă, instanța a statuat că rectificarea CF D. dispusă prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Brașov implică atât înscrierea pârâților ca proprietari cât și înscrierea suprafeței reale a imobilului teren de

4027 mp., identificat în CF 472 D.. Cererea reclamanților de rectificare a acestei cărți funciare în sensul de a se reveni la suprafața de 576 mp a imobilului teren înscris în CF 472 D., respectiv de a se reveni la situația anterioară pronunțării sentinței civile nr. 1. a J. B., presupune reanalizarea temeiniciei cererii de rectificare ce a făcut obiectul dosarului nr. 1. al J. B. și a corectitudinii rectificării de CF dispuse de instanța de judecată prinsentința civilă nr. 1. pronunțată în acest dosar. A., având în vedere faptul că asupra rectificării cărții funciare nr. 472 D. în ceea ce privește suprafața imobilului înscris în această carte funciară, Judecătoria Brașov s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1., irevocabilă, instanța a reținut că există identitate de obiect între capătul de cerere referitor la rectificarea CF 472 D. formulat prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar și cererea ce a format obiectul dosarului civil nr. 1. al J. B.

În privința identității de părți, instanța a reținut că în dosarul nr. 1. al

J. B., calitatea de părți au avut-o atât reclamanții, cât și pârâții din prezenta cauză, fiind astfel îndeplinită și condiția identității de părți. F. că în dosarul J. B. reclamanții din prezenta cauză au avut calitatea de pârâți, iar pârâții din prezentul dosar au avut calitatea de reclamanți, fiind astfel inversată calitatea procesuală a părților, este irelevant, prevederea art. 1201 din Codul civil referitoare la aceeași calitate semnificând necesitatea deținerii calității de parte în ambele procese, iar nu deținerea aceleiași calități procesuale. De asemenea, este irelevant faptul că în dosarul nr. 1. al J. B. au avut calitatea de părți și alte persoane decât părțile din prezentul dosar, esențial fiind ca părțile din noul dosar să fi avut calitatea de parte în dosarul soluționat anterior.

Privitor la condiția identității de cauză, instanța a reținut că, prin cauza cererii de chemare în judecată se înțelege justificarea pretenției deduse judecății, respectiv situația de fapt calificată juridic. A. cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 1. al J. B., cât și cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, au drept justificare identificarea eronată a terenului aflat în proprietatea pârâților. S. reclamanților potrivit căreia, cauza cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar constă în eliberarea de către C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N. a titlului de proprietate nr. 9., este neîntemeiată, instanța reținând că eliberarea titlului de proprietate menționat poate justifica eventual interesul reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată și nicidecum nu reprezintă cauza cererii de chemare în judecată. Reclamanții au indicat, în cuprinsul motivelor precizării cererii de chemare în judecată, cauza cererii de rectificare a CF 472 D. ca fiind neconcordanța dintre înscrierea în cartea funciară și situația reală actuală a imobilului. Titlul de proprietate menționat nu este de natură a modifica suprafața unui nimăr topografic și nici identificarea unui teren într-o anumită carte funciară, acesta atestând doar reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren în favoarea unei anumite persoane.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea reclamanților de rectificare a înscrierii din CF nr. 472 D., nr. top. 181/2 și 181/2/a (CF 266

/1 D.), proprietatea pârâților D. C. și D. V., în sensul revenirii la suprafața de 576 mp.

Privitor la existența autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea reclamanților de stabilire a mejdiei dintre terenul reclamanților înscris în CF 1105 D., nr. top. 1. și 1355/a/1/1, și proprietatea pârâților din

CF 472 D., instanța a reținut că asupra acestei cereri s-a pronunțat, de asemenea, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 1., stabilind mejdia dintre terenul proprietatea reclamanților și terenul proprietatea pârâților conform expertizei efectuate de expert V. V., astfel că și față de această cerere excepția autorității de lucru judecat a fost admisă, existând tripla identitate de obiect, părți și cauză.

Ca urmare a admiterii excepției, cererea reclamanților de rectificare a înscrierii din CF nr. 472 D., nr. top. 181/2 și 18172/a, proprietatea pârâților, în sensul revenirii la suprafața de 576 mp, și cererea reclamanților de stabilire a mejdiei dintre terenul reclamanților înscris în CF 1105 D., nr. top. 1. și 1355/a/1/1, și proprietatea pârâților din CF 472 D., formulate în contradictoriu cu pârâții D. C. și D. V., au fost respinse ca inadmisibile.

Privitor la cererea reclamanților de obligare a pârâților să lase în liniștită posesie terenul ce aparține reclamanților, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 1. al J. B. s-a solicitat de către pârâții din prezentul dosar obligarea reclamanților să recunoască dreptul de proprietate și posesia asupra terenului cu privire la care reclamanții au formulat cererea de revendicare ce formează obiectul prezentului dosar, însă prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Brașov nu a fost pronunțată o soluție cu privire la acest capăt de cerere, astfel că excepția autorității de lucru judecat privitoare la această cerere a fost respinsă, cererea a fost analizată pe fond.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți, analizând prioritar excepția tardivității cererii de anulare a titlului de proprietate emis în favoarea reclamanților, instanța a reținut că pârâții au invocat nulitatea absolută a titlului de proprietate, nulitate care poate fi invocată oricând, iar dispozițiile legale cuprinse în art. 51-53 din Legea nr.

18/1991, invocate de reclamanți în susținerea excepției, se referă la calea de atac împotriva hotărârilor comisiilor județene, care poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, iar nu la cererile de anulare a titlului de proprietate, astfel că această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată.

Inadmisibilitatea cererii de anulare a titlului de proprietate emis în favoarea reclamanților, întrucât nulitatea invocată nu se încadrează în motivele de nulitate expres și limitativ prevăzute de lege, invocată de reclamanți, reprezintă o apărare de fond, fiind analizată instanța de judecată.

Analizând pe fond cererea reconvențională formulată de pârâți, instanța a reținut că, potrivit art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate.

I. teren în suprafață de 4027 mp înscris în CF 472 D. nr. top. 181/2 și

181/2/a fost dobândit în proprietate de pârâți în baza sentinței civile nr. 3. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 5097/1991, sentință prin care s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) între defuncții N. S. și N. Ana, în calitate de cumpărători, și J. I. și B. E., în calitate de vânzători, prin care s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5994 mp în care era inclusă și suprafața de 4027 mp, s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare- cumpărare cu clauză de întreținere încheiată la data de (...) între pârâții D. și numita N. Ana, prin care pârâții au dobândit suprafața de 4027 mp, și s-a dispus partajarea terenului ce forma obiectul respectivului dosar prin atribuirea acestei suprafețe pârâților D. V. și D. C. A., instanța a reținut că imobilul teren cu privire la care a fost eliberat titlul de proprietate nr. 9. nu a format obiectul legii 18/1991, iar la data eliberării titlului în favoareareclamanților această suprafață de teren se afla în proprietatea pârâților, iar nu la dispoziția comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, pentru a putea constitui obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, fiind astfel încălcate prevederile art. 8 alin 1 din Legea nr.

18/1991, titlul de proprietate nr. 9. eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N. fiind nul absolut potrivit art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997. S. reclamanților potrivit căreia titlul de proprietate nr. 9. ar fi exceptat de la aplicarea III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, întrucât reconstituirea s-a efectuat în baza art. 24 din Legea 18/1991, a fost apreciată neîntemeiată, textul legal invocat de reclamanți exceptând terenurile atribuite conform art. 23 din Legea nr.

18/1991 revendicate de foștii proprietari, ori în speță terenul cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamanților nu era un teren revendicat de foștii proprietari ci era un teren aflat, încă din anul 1993, în proprietatea altor persoane, respectiv a pârâților. A., instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâții D. C. și D. V. în contradictoriu cu reclamanții B. J. și B. S. și pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. și în consecință, a dispus anularea titlului de proprietate nr. 9. emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N..

Având în vedere soluția de anulare a titlului de proprietate, a fost respinsă și cererea reclamanților de constatare a dobândirii dreptului de proprietate în temeiul titlului de proprietate nr. 9. emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B.-N. și a înscrierii acestui drept în CF 1105 D..

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților să lase terenul în litigiu în liniștita posesie a reclamanților, instanța a reținut că, prin precizarea cererii de chemare în judecată depusă la dosar, reclamanții au formulat acest capăt de cerere întemeiat pe dreptul de proprietate, ulterior precizându-și acțiunea în sensul motivării acestui capăt de cerere pe dispozițiile art. 674 din codul de procedură civilă referitoare la acțiunile posesorii. Ulterior, prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din data de (...) și prin concluziile scrise depuse la data de (...) reclamanții au indicat în mod expres că cererea de chemare în judecată este o acțiune în revendicare, astfel că instanța a analizat cererea de obligare a pârâților să lase terenul în litigiu în liniștita posesie a reclamanților prin prisma dispozițiilor legale aplicabile acțiunii în revendicare.

Potrivit art. 480 din Codul civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. I. teren revendicat de reclamanți, înscris în CF nr. 472 D., nr. top. 181/2 și 181/2/a ca urmare a sentinței civile nr. nr. 1. pronunțată de Judecătoria Brașov, este proprietatea pârâților D. C. și D. V., dobândită prin sentința civilă nr. 3. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 5097/1991, astfel că, raportat și la soluția de anulare a titlului de proprietate emis în favoarea reclamanților, cererea de revendicare formulată de reclamanți a fost respinsă, aceștia neavând calitatea de proprietari ai terenului revendicat pentru a se putea prevala de atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 din codul civil.

Având în vedere soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 alin 1 Cod pr. civ., instanța a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

A.ul

Prin decizia civilă nr. 17 din (...) a T.ui B.-N., a fost admis, ca fiind fondat în parte, apelul declarat de reclamanții pârâți reconvenționali B. J. și B. S. împotriva sentinței civile nr.7., pronunțată de J. B. în dosarul nr. (...)*, a fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că:

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvențională având obiect anularea titlului de proprietate nr. 9., cerere formulată de pârâții reclamanți reconvenționali D. C. și D. V., împotriva pârâților reconvenționali B. J. și B. S., C. L. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. J. B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

A fost admisă în parte cererea reclamanților-pârâți reconvenționali privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali D. C. și D. V. să plătească reclamanților B. J. și B. S., suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial parțial.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respinsă cererea având obiect evacuarea apelanților din c.f. nr.472 M. și demolarea construcțiilor aflate pe acest teren, cerere formulată în apel de intimații D. C. și D. V.

A fost respinsă cererea apelanților având obiect obligarea intimaților

D. C. și D. V. la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele: Critica referitoare la admiterea de către instanța de fond a excepției autorității de lucru judecat în ce privește cererea având obiect rectificarea înscrierii din cartea funciară nr.472 D. și cererea având obiect grănițuirea terenului proprietatea reclamanților de cea a pârâților nu este întemeiată.

T. a constatat că, în privința acestor cereri, este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză față de pricina soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 1., astfel că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1201 Cod civil, pentru existența autorității de lucru judecat.

În ce privește identitatea de părți, atât reclamanții B. cât și pârâții D. au fost părți în dosarul nr. 1. al J. B. în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1..

Sub aspectul existenței autorității de lucru judecat, în privința reclamanților și pârâților din prezenta pricină, nu are relevanță faptul că, în acel dosar, reclamanții din prezenta cauză au avut calitatea de pârâți iar pârâții au fost reclamanți și nici faptul că alături de aceștia în dosarul soluționat irevocabil au avut calitatea de pârâți și alte persoane.

Instanța a apreciat îndeplinită și cerința identității de obiect.

A., prin sentința civilă nr. 1. a J. B., a fost admisă cererea de rectificare a intabulării numiților D., constatându-se că înscrierea în c.f. dreptului de proprietate al numiților D. C. și D. V. asupra terenului în suprafață de 4027 m.p. și asupra construcțiilor aflate pe acesta, este greșită și că acestor imobile le corespund nr. top.181/2 și 181727a din c.f. nr. 472

D., s-a dispus rectificarea c.f. nr.472 D. în sensul înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților. T., prin sentința respectivă, a fost stabilită și linia de hotar dintre proprietate a reclamanților și terenurile limitrofe, conform anexei de la răspunsul la obiecțiuni la expertiza 8. a expertului V. V.

Din conținutul acestei schițe, rezultă cu precizie care este configurația terenului în suprafață de 4.027 m.p., în privința căruia instanța a reținut că este proprietatea numiților D., precum și limitele cu loturile vecine,rezultând că terenul deținut la acea dată de reclamanții din prezentul dosar, numiții B., a fost inclus în lotul de teren ce constituie proprietatea numiților pârâți D. C. și V. și, drept urmare, s-a statuat irevocabil că terenul proprietatea reclamanților se întinde până la limita cu terenul vecinului O., pârâții B. fiind obligați să plătească reclamanților D. și folosul nerealizat de aceștia de pe terenul pentru care s-a statuat că este proprietatea numiților D. și era în posesia numiților B.

Linia de hotar a fost stabilită de instanță pe un alt traseu decât cel solicitat de numiții B., dar aceasta nu prezintă importanță sub aspectul identității de obiect.

În prezenta acțiune, reclamanții B. au solicitat rectificarea cărții funciare 472 D., în sensul de a se constata că înscrierea efectuată în această carte funciară este eronată și să se dispună radierea înscrierii efectuate în c.f. 472 D., conform raportului de expertiză întocmit în cauză or, prin raportul de expertiză se concluzionează că se impune radierea pârâților D. din c.f. 472 D., adică radierea înscrierii efectuate în baza sentinței civile irevocabile nr. 1. a J. B. și totodată solicită și grănițuire corectă (adică potrivit susținerilor reclamanților și nu conform celor dispuse prin sentința J. B.) a aceluiași teren pe care ei îl dețineau la data rămânerii irevocabile a sentinței, față de terenul limitrof, al pârâților D..

Așa fiind există identitate de obiect între cele două pricini.

Referitor la identitatea de cauză, tribunalul a constatat că argumentul instanței de fond în sensul că ceea ce constituie cauza prezentei acțiuni în rectificare de c.f. și grănițuire o constituie neconcordanța dintre situația reală și cea care rezultă din cartea funciară, precum și neconcordanța dintre linia de hotar existentă în prezent și care a fost stabilită prin sentința civilă nr.1. a J. B. și linia de hotar care ar trebui să existe, conform susținerilor reclamanților B. este corect doar parțial, deoarece nu doar acest aspect singur reprezintă cauza celor două cereri.

A., nu doar neconcordanțele invocate reprezintă cauza prezentei pricini, acestea constituind doar împrejurările de fapt pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, ci în cuprinsul noțiunii de cauză se include și temeiul juridic pe care reclamanții îl invocă în susținerea acestor neconcordanțe, respectiv dreptul de proprietate al reclamanților, pe care aceștia au susținut că l-au dobândit prin eliberarea titlului de proprietate nr.9., rectificat ulterior, în anul 2008, dar numai în ce privește numărul de casă al beneficiarului reconstituirii, numita V. M., antecesoarea reclamantei B. S.

Cum acest titlu de proprietate a fost eliberat ulterior rămânerii irevocabile a sentinței față de care se invocă autoritatea de lucru judecat, tribunalul a examinat în ce măsură acest act, titlul de proprietate, consacră un drept de proprietate al reclamanților care să fi fost dobândit ulterior pronunțării sentinței și care să nu fi fost avut în vedere la soluționare procesului tranșat irevocabil anterior emiterii lui.

Numai în măsura în care dreptul de proprietate al reclamanților B., menționat în titlul de proprietate, emis ulterior tranșării procesului, nu era recunoscut la data soluționării acelui proces și nu a fost avut în vedere de instanță, se poate reține că prezenta pricină are o altă cauză, nouă, față de cea din acțiunea anterioară.

Aceasta, deoarece, atât în procesul precedent cât și în prezentul proces părțile au invocat dreptul lor de proprietate asupra terenului aflat în litigiu, astfel că tribunalul a stabilit dacă dreptul de proprietate pe care reclamanții

B. și-au întemeiat solicitările în procesul anterior este diferit de cel invocat drept temei al prezentul proces.

T. a apreciat că titlul de proprietate eliberat în temeiul Legii nr.18/1991 nu are caracter constitutiv de drepturi, ci dreptul de proprietate se reconstituie beneficiarilor fie, prin hotărârea comisiei județene, de validare a propunerii comisiei locale sau de admitere a contestației solicitantului împotriva propunerii comisiei locale, fie prin hotărâre judecătorească, titlul de proprietate având doar caracter de înscris constatator al unui drept dobândit anterior, deci are doar caracter declarativ de drepturi.

În speță, titlul de proprietate nr.9. (apoi în 2008) s-a eliberat având la bază H. nr.15/(...) a C. J. B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a dispus validarea reconstituirii în favoarea numitei V. M. pentru suprafața de 0,49 ha teren, fiind înscrisă în anexa 3 poziția 16 a comunei M. și procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2.419 m.p. din intravilan nr.307/(...), schița de punere în posesie, aflată la fila 346 dosar fond și la fila 8 din dosarul nr.7275/1995(atașat), precum și planul de încadrare în zonă, aflat la fila

388 dosar fond.

Î.ucât comisia locală M. nu și-a îndeplinit obligația de a înainta documentația către C. J. B.-N. moștenitoarea beneficiarei reconstituirii, reclamanta B., a solicitat instanței obligarea acestei comisii să înainteze documentația comisiei județene, acțiunea fiind admisă prin sentința civilă nr. 1404/(...), a J. B., dată în dosarul nr. 1792/2006, aflată în copie dosarul de fond.

Abia în urma acestei dispoziții a instanței, comisia locală și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit Legii nr. 18/1991 și a înaintat imediat documentația comisiei județene care a eliberat titlul de proprietate la data de (...), titlu de proprietate care a fost eliberat pentru întregul teren reconstituit numitei V. M. și nu doar pentru terenul de 2.419 mp., pus în posesie prin procesul verbal nr.307/(...).

În prezenta pricină, prezintă relevanță doar datele referitoare la terenul din intravilan situat la numărul administrativ 58 și care, în titlu de proprietate, este indicat ca făcând parte din tarlaua 82/9, parcelele 20 și

21, parcele care, împreună, au suprafața de 2.419 mp.

Deși s-a contestat că, în privința distribuirii suprafeței totale de 2.419 mp. în cele două parcele, între procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate există mici diferențe, în sensul că în procesul verbal eliberat în anul 1995, suprafața curții era menționată ca fiind de 635 m.. și a grădinii de 1.784 mp., iar, în titlul de proprietate, suprafața curții este de

790 mp. și a grădinii de 1.629 mp., acest aspect nu are relevanță în prezentul proces întrucât, din compararea schiței de punere în posesie, pentru tot terenul situat la numărul administrativ 58, de 2.419 mp., întocmită în anul 2006, care corespunde celor menționate în titlul de proprietate și a planului de încadrare în zonă, cu schița anexă la procesul verbal de punere în posesie a suprafeței de 2.149 mp., realizată în anul

1995, aflată la fila 8 în dosarul nr. 7275/1995 al J. B. (atașat), rezultă aceeași configurația a terenului și aceleași dimensiuni ale laturilor, distribuirea în interiorul conturului a celor două parcele având relevanță doar pentru beneficiarul reconstituirii.

Că atât procesul verbal, cât și titlul de proprietate se referă la același teren de 2.419 mp., cât și faptul că cele două schițe au fost întocmite la date diferite rezultă și din vecinii menționați pe acestea, respectiv N. Ana,antecesoarea pârâtei D. V., în viață în anul 1995, pe schița din anul 1995 și

D. C., pe schița întocmită în anul 2006.

În anul 1995, după punerea în posesie a numitei V. M. și eliberarea procesului verbal și a schiței anexe, aceasta având eliberată și adeverința provizorie privind reconstituirea dreptului de proprietate reclamanții B. J. și B. S. au chemat în judecată pe beneficiara reconstituirii și pe proprietarii tabulari solicitând instanței să constate că pârâtei V. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, pentru suprafața de 2.419 mp, cu care a fost pusă în posesie conform procesului verbal nr.307/1995; să se constate că reclamanții împreună cu V. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor existente pe acest teren și să se dispună intabularea în cartea funciară, acțiune care a fost înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr.72745/1995.

În acel dosar s-a efectuat o expertiză de identificare a terenului și localizarea construcțiilor care a avut în vedere schița de punere în posesie și s-a propus intabularea suprafeței de 2.419 mp. în c.f. astfel: 864 mp. în c.f. nr. 543 D., nr.top.1. și suprafața de 1.555 mp., în c.f. nr. 304 D. nr. top.1355a/1.

Prin sentința civilă nr.2., pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.7275/1995, rămasă irevocabilă prin neatacare, s-a constatat că numitei V. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 2.419 mp. situată în satul D. între vecinii:drum județean, N. Ana, O. D. și pârâul Ș. și s-a dispus intabularea acesteia și a reclamanților B. asupra terenului reconstituit și asupra construcțiilor în cotă de ½ părți V. M. și ½ părți reclamanții B., în c.f. cu nr. top. 804/1 și nr. top. nou 1355/a/1/1.

Înscrierea în cartea funciară s-a efectuat prin încheierea c.f. nr.2760/1998, imobilele fiind transcrise în cartea funciară nouă nr.1105 D.

(atașat nr.2262/1999 al J. B. și respectiv f. 77 și 76 dosar fond).

Schița terenului intabulat în favoarea acestora este cea întocmită de expert, respectiv terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate are front la drumul județean de 14,4 m, conform schiței de intabulare și 14,7 m (diferența de 0,3 m fiind probabil rezultatul măsurătorilor efectuate cu aparate de performanță diferită, în aul 2006 față de anul 1995), conform schiței de punere în posesie întocmită în anul 2006, o latură comună cu terenul folosit de N. Ana, respectiv pârâții D., până la pârâul Ș. și o latură comună cu terenul folosit de O. D., până la pârâul Ș., conform ambelor schițe.

În ce privește latura comună cu pârâții D. tribunalul a reținut că, în ambele schițe, aceasta este aceeași respectiv anexa gospodărească a reclamanților B. se află pe terenul reconstituit numitei V. M., linia de hotar fiind la limita acestei construcții sau foarte aproape de aceasta.

Ulterior, ca urmare a intervenirii decesului numitei V. M., reclamanta s-a intabulat în c.f. cu titlu de moștenire, în baza certificatului de moștenitor nr.173/202, asupra cotei de 1/2 părți din teren și construcții(încheiere c.f. nr.14432/2002), iar apoi, în anul 2007, la cererea reclamantei B. S. formulată în scopul menționării componenței construcției în c.f., componență care nu a fost indicată cu ocazia intabulării inițiale, s-a întocmit o documentație cadastrală și profitându-se de faptul că între timp s-a eliberat și titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 2.419 mp., ce a fost intabulată în baza sentinței încă anterior eliberării acestui titlu, s-a făcut mențiunea în documentație și despre titlul de proprietate, astfel că, în baza cererii reclamantei, în anul 2007, prin încheierea c.f. nr.1864672007 s-a dispus menționarea în c.f. componenței construcțiilor și s-a acordat număr cadastral 111 pentru întreg terenul de 2.419 m.p., anterior intabulat, fiind indicate și nr. topografice ale terenului, respectiv 1. și 1..

Litigiul dintre părți ce a făcut obiectul dosarului nr. 1. al J. B. a fost inițial pe rolul J. B., obiect al dosarului nr.4568/2000, care a fost apoi strămutat la Judecătoria Brașov.

Pe tot parcursul derulării procesului, pârâții din acel dosar, B. J. și B. S., în susținerea cererii lor de stabilire a liniei de hotar pe un anumit traseu, au invocat dreptul lor de proprietate înscris în cartea funciară, dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991, așa cum s-a statuat irevocabil prin sentința dată în dosarul nr. 7275/1995.

Expertul V. V., în raportul de expertiză inițial, a avut în vedere schița de intabulare a pârâților B., a făcut referire la sentința nr.2. a J. B., la c.f. nr.1105 D. și la planul cadastral întocmit în temeiul Legii nr.18/1991, în care loturile reclamanților D. și ale pârâților B. erau limitrofe, ambele cu front la stradă și cu lungime până la pârâul Ș. și, în consecință, a întocmit schița privind folosința terenurilor la acea dată, în care schița lotului pârâților B. corespunde cu cea de la intabulare (anexa 2), atât lotul reclamanților D. cât și cel al pârâților B. și B. aveau front la stradă.

S-a întocmit și prima propunere de rectificare a intabulării, expertul a susținut că toate loturile sunt greșit identificate și a propus și prima variantă de grănițuire în care pârâții B. trebuia să predea reclamanților D. o porțiune de teren pe limita A., care trecea, probabil, prin anexa gospodărească.

Ulterior, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a întocmit o altă variantă de grănițuire, variantă în care acesta procedat nu numai la modificarea numărului topografice care au fost atribuite greșit la intabulare ci a modificat și schița terenului, în baza căreia s-au intabulat reclamanții D., schiță care face parte integrantă din sentința de partaj judiciar, dispus prin sentința civilă nr. 3., dată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.

5097/1991.

A., schița terenului proprietatea reclamanților D. era cea de la fila 78 din dosarul nr. 5097/1991 al J. B. (atașat), respectiv terenul avea front la stradă de 15,50 m, era învecinat cu V. P.(pe o lungime cuprinsă între drumul județean și pârâul Ș.), pârâul Ș. B. P., pe o porțiune din cealaltă lungime și în continuarea acestuia, cu N. I., până la pârâul Ș. și, în față, drumul județean.

Potrivit schiței întocmite de expertul V. V., terenul de 4.027 mp., proprietatea reclamanților D. este repoziționat de expert, în sensul că acesta cuprinde tot terenul familiei B., doar o parte din terenul intabulat anterior pe reclamanții D., respectiv pe o lungime de mai puțin de jumătate de la drumul județean spre pârâul Ș.) și aproximativ jumătate din terenul intabulat în favoarea familiei B., dobândit în temeiul Legii nr.18/1991, adică partea dinspre drumul județean pe care sunt amplasate construcțiile și o parte din grădină, astfel că, potrivit acestei propuneri a expertului, terenul numiților D., avea front la drumul județean de la intersecția cu drumul comunal lateral si până la terenul numitului O. D.

Judecătoria Brașov a reținut că această ultimă propunere este corectă și, prin sentința civilă nr.1., a statuat că: terenul proprietatea reclamanților D. are configurația din schița de la fila 121 din dosar; identificarea terenului intabulat pe numiții D. este greșită și că identificarea corectă este în c.f. nr.472 D.; a dispus rectificarea acestui cf. în sensul înscrierii dreptului de proprietate al numiților D. a stabilit linia dehotar ce delimitează terenul proprietatea numiților D., conform schiței de la fila 121 din dosarul nr.1..

Susținerile apelanților în sensul că intimații D., urmare a rectificării intabulării, dețin în proprietate o suprafață dublă de teren față de 4.047 mp., bazându-se pe concluziile expertizei întocmite de S. C., sunt lipsite de suport probator.

Urmare a rectificării intabulării, intimații D. sunt proprietari pe aceeași suprafață de teren asupra căreia erau intabulați anterior rectificării, adică 4.027 m.p. numai că localizarea acestei suprafețe a fost schimbată prin admiterea acțiunii în rectificare și grănițuire.

F. că, în realitate, intimații D. continuă să folosească și terenul grădină aflat în continuarea terenului delimitat potrivit schiței expertului V. V., până la pârâtul Ș., nu le conferă dreptul de proprietate și asupra acestui teren, în prezent, ei folosindu-l fără niciun titlu.

Numiții B., pârâți în acel dosar, au declarat apel împotriva sentinței, apel ce a fost respins și, apoi, recurs împotriva deciziei care, de asemenea, a fost respins, prin decizia nr.62/R/27 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr.1161/R/2005(atașat) și, la această dată, 27 ianuarie 2006, sentința devenit irevocabilă.

A. în motivele de apel, cât și în recursul declarat, numiții B. au invocat faptul că ei sunt proprietari asupra terenului pe care-l dețin că acesta a fost dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991, că le-a fost eliberată adeverința nr.

46/1991, că ei s-au intabulat în baza unui titlu valabil și că terenul lor este corect identificat cu date de carte funciară.

Titlul de proprietate invocat de apelanți ca temei al acțiunii prezente constată doar că, anterior, numitei V. M. i s-a reconstituit, în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului de 2.419 mp., drept de proprietate care, înainte de eliberarea titlului de proprietate, a fost intabulat în cartea funciară, în baza sentinței civile nr. 2. a J. B.

Așa fiind, tribunalul a reținut că dreptul de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr. 90581/(...), eliberat după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 1. a J. B., nu este un drept de proprietate distinct de dreptul de proprietate invocat de numiții B. în procesul tranșat irevocabil prin sentința respectivă și, prin urmare, nu constituie un temei juridic nou în susținerea neconcordanțelor dintre situația înscrisă în c.f. și cea reală și nici pentru stabilirea unei alte linii de hotar decât cea stabilită anterior.

Că titlul de proprietate nu constituie un înscris „nou"; față de cele avute în vedere la soluționarea cauzei, respectiv că se referă la același teren înscris și în procesul verbal de punere în posesie nr. 30771995, avut în vedere de instanță, în dosarul nr. 1., a fost constatat și de Curtea de A. B., prin decizia nr. 2., pronunțată în dosarul nr.(...), prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței de respingere a cererii de revizuire a sentinței irevocabile, revizuire întemeiată pe motivul că a fost descoperit un înscris nou.

În consecință, cauza prezentei acțiuni nu este diferită de cea din pricina precedentă, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 1. a J. B., ci este identică, astfel că, în speță, este îndeplinită și condiția identității de cauză, necesară pentru existența autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat se impune părților din proces indiferent de calitatea hotărârii irevocabile și, prin urmare, și în situația în care hotărârea irevocabilă ar conține dispoziții care ar putea fi nelegale saunetemeinice, ea se bucură de prezumția de legalitate până la desființarea ei, într-o eventuale cale extraordinară de atac.

Este real că reclamanții apelanți B. au promovat cereri de revizuire, însă aceștia nu au promovat cererea de revizuire, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 C. pr. civ., în condițiile în care organele de urmărire penală au reținut că concluziile expertului V. V. din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni nu corespund realității.

F. că, în decizia civilă nr. 2. a C. de A. B., se statuează că neconcordanța dintre starea de fapt și cea rezultată din sentința supusă revizuirii nu poate fi lămurită pe calea cererii de revizuire, nu determină îndreptățirea apelanților de a formula o nouă acțiune în rectificare de carte funciară și grănițuire, care să aibă sorți de izbândă, cu nesocotirea autorității de lucru judecat.

Având în vedere aceste considerente, criticile privind modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Critica privind admiterea cererii reconvenționale și anularea titlului de proprietate nr. 9. a fost apreciată întemeiată, în sensul că s-a impus respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

Acțiunea nu este inadmisibilă, întrucât reclamanții au invocat motivul de nulitate constând în lipsa de îndreptățire a beneficiarului reconstituirii, prevăzut de art. 3 alin. 1 litera „a"; din Legea nr. 169/1997 și drept urmare nu se impune respingerea ei ca inadmisibilă.

Cererea de anulare a titlului de proprietate nu este nici tardivă, întrucât termenul de 30 zile prevăzut de dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 este incident doar în cazul plângerii formulate împotriva hotărârilor comisiei județene și este la îndemâna doar a părților cărora li s-a comunicat această hotărâre, or, în speță, este vorba despre o acțiune în nulitatea titlului de proprietate, promovată de un terț față de acest titlu și care justifică un interes legitim pentru a solicitat desființarea titlului de proprietate, acțiunea fiind imprescriptibilă.

În ce privește temeinicia cererii de anulare a titlului de proprietate, tribunalul a reținut că nu subzistă vreun motiv din cele prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997 care să atragă nulitatea acestui titlu.

A., din adeverința eliberată de A. N., reiese că, în anul 1956, numitul V. petru, tatăl apelantei B. S. a fost împroprietărit cu suprafața de 2.120 m.p. situată în intravilanul vechi al localității D. la nr. administrativ 57, din terenul absenteiștilor (adică persoane de etnie germană plecate din localitate), pe același act fiind făcută mențiunea că V. Ptru era membru al GAS

(formă de asociere inițială a țăranilor).

Numitul B. P. a fost împroprietărit cu terenul de la numărul administrativ 59, ceea ce denotă că între cei doi se afla nr. administrativ 58, adică cel corespunzător, la acea dată, terenului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare al numitului N. S.

Împroprietărirea numitului V. P. a fost relevată și de martorii audiați în apel.

Din copia filei din Registrul agricol, reiese că V. P., în anul 1959, avea 4 ari curte în intravilan și grădină de 19 ari, arabil, grădină distinctă de cea din ridul R..

Apărările intimaților D. în sensul că terenul cu care a fost împroprietărită familia V. nu este cel pentru care s-a eliberat titlul de proprietate, ci că ar fi, fie cel din Ridul R., fie un alt teren situat mai spre vest față de actualul număr administrativ 58, invocând în acest sens faptulcă pe actul de împroprietărire s-a menționat D. nr. 57, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

A., chiar în actul sub semnătură privată, încheiat de tatăl intimatei

D., în anul 1958, care a fost validat de Judecătoria Bistrița prin sentința civilă nr.3., dată în dosarul nr.5097/1991(atașat), ce constituie titlul de dobândire a dreptului pentru intimații D., numitul V. P. este menționat ca fiind vecin.

Este real că, în anul 1958, tatăl intimatei D. a cumpărat proprietatea din D. de la nr. adm. 58 și, în prezent, acest număr administrativ este alocat pentru proprietatea reconstituită numitei V. M., dar tot adevărat este că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în apel, numerele de casă au fost modificate de mai multe ori în perioada 1958-1990.

Chiar și în actele emise instituțiile statului pentru tatăl intimatei D., numitul N. S., sunt menționate mai multe numere de casă, pentru domiciliul acestuia, în funcție de anul în care au fost eliberate: 56/3, în anul

1959 D. nr. 69, în anul 1971, D., nr.58, în anul 1963.

Pe terenul cu care familia V. a fost împroprietărită, cei doi soți au edificat o casă, apoi reclamanții B. au demolat casa veche și au edificat o nouă casă în sistem duplex cu cea a vecinului O. D., având perete comun despărțitor .

Cum în localitatea D. a fost CAP, potrivit statutului CAP terenul cu care a fost împroprietăriți soții V., a trecut în patrimoniul acesteia și, prin urmare, în mod legal și temeinic, a fost reconstituit în favoarea soției supraviețuitoare a numitului V. P.

Diferența de suprafață față de cea cu care s-a efectuat împroprietărirea rezultă cel mai probabil din retragerea pârâului Ș., și extinderea grădinii, aspect menționat în toate expertizele efectuate în cauză.

La data reconstituirii dreptului de proprietate, prin H. nr.15/1991 a C. J. B. N. autoarea apelantei B. și aceștia dețineau terenul care a făcut obiectul reconstituirii.

T., la data efectuării punerii în posesie, 1995 mama intimate D. este menționată ca vecină a terenului apelanților și intimații nu dețineau în proprietate terenul ce a făcut obiectul reconstituirii în favoarea numitei V. M. T. proprietatea familiei D. era intabulat la data realizării punerii în posesie a numitei V. M., intabularea fiind efectuată prin încheierea c.f. nr.6715/1993 și terenul intimaților D. avea forma și dimensiunile din schița ce a stat la baza intabulării, originalul schiței aflându-se în dosarul nr. 5097/1991 atașat, adică limita lor de proprietate față de drumul comunal lateral începea de la punctul situat la o distanță de 42 m față de intersecția acestui drum cu drumul județean (aceasta fiind lățimea la drumul județean a terenului numiților B.) și avea o lățime, la drumul județean, de 15,53 m.

F. că titlul de proprietate a fost eliberat ulterior sentinței civile nr.1468/29004, a J. B., potrivit căreia o parte din terenul reconstituit numitei V. M. a fost inclus în lotul de teren în privința căreia instanța a statuat că este proprietatea pârâților D., nu determină nulitatea acestui titlu deoarece acest titlu doar consfințește o reconstituirea dispusă anterior pronunțării sentinței, prin H. nr.15/(...) a C. J. B.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Așa fiind, în mod greșit, prima instanță a reținut că terenul reconstituit autoarei apelantei B. S., a fost proprietatea apelanților la data reconstituirii, întrucât aceștia au devenit proprietari, asupra unei părți din terenul reconstituit numitei V. M., doar ulterior reconstituirii dreptului deproprietate în favoarea numitei V. M., respectiv în anul 2004, prin sentința civilă nr. 1. a J. B., sentință prin care a fost modificat amplasamentul inițial al terenului deținut în proprietate de intimații D., conform sentinței civile nr. 3. a J. B.

Pentru cele expuse, chiar dacă titlul de proprietate constatator al dreptului a fost emis ulterior rectificării intabulării, acesta a fost menținut ca fiind legal și temeinic.

Ca urmare a faptului că ulterior reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitei V. M., pentru a o parte din terenul ce a făcut obiectul reconstituirii, au devenit proprietari intimații D., în speță, se pune doar problema comparării titlurilor invocate de reclamanți, pe de o parte și, de pârâți, pe de altă parte.

În consecință, instanța a modificat sentința în sensul respingerii cererii reconvenționale având obiect anularea titlului de proprietate nr. 9..

Criticile privind respingerea cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991 și a faptului că acesta este înscris în cartea funciară precum și respingerea cererii având obiect revendicare au fost apreciate neîntemeiate, chiar dacă a fost respinsă cererea de anulare a titlului de proprietate, urmând ca motivele expuse în continuare de tribunal, să înlocuiască motivarea din sentință.

A., respingerea cererii având obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate și constatarea că acesta este înscris în cartea funciară se impune, justificat de faptul că, anterior promovării acestei cereri, prin sentința civilă nr. 2. a J. B., s-a constatat aceasta și s-a dispus intabularea în cartea funciară. Cât timp reclamanții și-au realizat dreptul printr-o acțiune precedentă, în realizare, acțiunea în constatare nu mai poate fi promovată, potrivit art.111 C. pr. civ.

Pe de altă parte, cererea de constatare, așa cum a fost formulată, reprezintă mai degrabă o motivare a acțiunii în revendicare, în susținerea căreia apelanții invocă faptul că dreptul lor de proprietate este anterior dobândit și intabulat în cartea funciară, decât o cerere de sine stătătoare, în sensul art.112 C. pr. civ.

Cum respingerea cererii având obiect revendicarea terenului a fost menținută, dar nu pentru considerente reținute de prima instanță ci pentru cele expuse în continuare, apare ca fiind corect respinsă și cererea de constatare.

Referitor la cererea reclamanților având obiect revendicarea de la pârâții D. a terenului care a fost predat acestora din urmă, în baza sentinței civile nr. 1., pusă în executare silită și care anterior acestei hotărâri judecătorești a fost reconstituit reclamanților apelanți, tribunalul a reținut că, deși o parte din terenul reconstituit numitei V. M., este în prezent în posesia intimaților, aceștia nu îl posedă fără just titlu, ci ei îl dețin în baza unui titlu de proprietate acesta fiind sentința civilă nr.1..

Așa fiind, atât reclamanții, cât și pârâții dețin titluri de proprietate pentru același teren, motiv pentru care tribunalul procedând la compararea acestor titluri, a reținut că titlul intimaților D. (sentința civilă nr. 1., opozabilă reclamanților apelanți, care au fost părți în procesul soluționat prin această sentință) este mai calificat decât titlul apelanților și are prioritate față de titlul de proprietate exibat de reclamanții B., ceea ce justifică deținerea de către pârâți a terenului revendicat.

Pentru a concluziona astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că sentința civilă nr. 1., prin care s-a stabilit configurația și amplasamentulterenului intimaților D. este irevocabilă și se bucură de autoritate de lucru judecat fiind respectată de părțile din proces. T. această sentință a fost emisă ulterior dobândirii de către autoarea apelantei a dreptului de proprietate prin reconstituire, chiar dacă titlul de proprietate a fost emis ulterior sentinței, el având doar caracter declarativ.

De cealaltă parte, titlul de proprietate exibat de apelanți B. a fost emis în procedura administrativă, fără a avea autoritate de lucru judecat față de intimații D., aceștia din urmă nefiind părți în pricina finalizată cu intabularea terenului dobândit prin reconstituire în cartea funciară, pentru a le fi opozabilă acea sentință.

Oricum și dacă ar fi fost părți în dosarul nr.7275/1995 al J. B., sentința dată în acest dosar este anterioară sentinței civile nr.1. a J. B. și aceasta urmă este cea care consfințește dreptul intimaților D. pe actualul amplasament.

Pentru aceste argumente dispoziția de respingere a cererii având obiect obligarea pârâților D. să predea reclamanților terenul folosit de aceștia, ca urmare a punerii în executare silită a dispozițiilor sentinței civile irevocabile nr.1. a J. B. a fost menținută.

Ca urmare a respingerii cererii reconvenționale, sub acest aspect, pârâții-reclamanți reconvenționali D. C. și D. V., au căzut în pretenții motiv pentru care au fost obligați să plătească reclamanților-pârâți reconvenționalei B. J. și B. S., suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei, reprezentând onorariu de avocat parțial, din cel achitat de pârâții reconvenționali, după promovarea cererii reconvenționale, respectiv cel de 700 lei, achitat cu chitanța de la fila 307 dosar fond, apreciind că această sumă, de 200 lei, corespunde pentru apărările formulate față de cererea reconvențională, care a fost respinsă(apărările fiind făcute și pe inadmisibilitatea și tardivitatea cererii, nu numai pe netemeinicie).T. s-a avut în vedere faptul că acest onorariu, de

700 lei, a fost achitat pentru a se formula note și concluzii nu numai față de cererea reconvențională ci și în susținerea acțiunii principale.

Celelalte cheltuieli de judecată efectuate de reclamanții B., respectiv restul onorariului de avocat, de 800 lei, este aferent exclusiv acțiunii principale(fiind achitat, la (...), 500 lei și respectiv la (...), 300 lei, f.443 dosar fond), anterior promovării cererii reconvenționale, (...). La fel și taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii principale care a fost respinsă și onorariul de expert, rămânând în sarcina reclamanților întrucât, pentru soluționarea acțiunii reconvenționale, nu s-a solicitat efectuarea de expertiză tehnică, aceasta fiind solicitată de reclamanți, ca probă pentru acțiunea principală.

Recursul

Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând, în principal casarea ei, în subsidiar modificarea, admiterea apelului lor, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost formulată și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.

În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că instanța de apel le-a înrăutățit situația în propria cale de atac, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 Cod proc. civ., întrucât reține că reclamanții nu ar avea calitatea de proprietari pe terenul în litigiu pentru a se putea prevala de atribuitele dreptului de proprietate rezultând din dispozițiile art. 480 C. civil, titlul de proprietate neavând efect constitutiv de drepturi, ci doar declarativ, dreptul lor de proprietate fiind dobândit încă prin sentința civilă nr. 2. și nu prin titlul de proprietate nr. 9., modificat în anul 2008, încondițiile în care, în realitate, raportat la dispozițiile art. 24, precum și ale art. 8 și 12 din Legea nr. 18/1991, reclamanții au de venit proprietari doar la data eliberării titlului de proprietate, titlu ce are efect constitutiv și nu declarativ de drepturi, efecte declarative având doar înscrierea în registrul agricol.

Este greșită, astfel, reținerea instanței de apel în sensul că terenul pe care reclamanții și-au edificat casa și anexele gospodărești ar fi proprietatea intimaților D., dreptul intimaților fiind recunoscut pentru prima dată prin sentința civilă nr. 3. în baza căreia aceștia și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.

Față de data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1. a J. B., adică anul 2006, nu se poate constata că dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului intimaților a fost dobândit în anul 1995, atâta timp cât rectificarea s-a produs doar în aul 2006.

Greșit s-a reținut identitatea de obiect, pentru că obiectul material nu este același, terenurile suprapunându-se doar parțial, contrar reținerilor instanței de apel, ceea ce a determinat o greșită soluționare a excepției autorității de lucru judecat.

Sentința în baza căreia reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 2. și-a pierdut orice efect juridic ca urmare a rectificării de carte funciară dispusă prin sentința civilă nr. 1., fiind, astfel, lovită de caducitate.

Greșit a reținut instanța de apel că pârâții nu ar deține o suprafață de teren dublă față de cât au în proprietate, întrucât din raportul de expertiză, rezultă că aceștia dețin 8163 mp, iar, dacă instanța de apel nu era lămurită, trebuia să administreze alte probe.

Motivarea instanței de apel este contradictorie, pentru că reține că, la data punerii în posesie antecesoarei reclamanților, prin procesul verbal nr.

307/(...), intimații D. nu dețineau în proprietate terenul, fiind vecini ai acestuia, reținând că, la acea dată, terenul intimaților avea forma și dimensiunile din schița ce a stat la baza intabulării din expertiza întocmită în dosarul nr. 5097/1991 a J. B. Această reținere a instanței se contrazice cu susținerile privind eliberarea ulterioară a titlului de proprietate, instanța de apel înlăturând în mod nelegal reținerile instanței de fond privind constatarea dreptului de proprietate de către reclamanți în baza acestui titlu.

Greșit au reținut instanțele de fond că titlul fam. D. ar fi mai calificat decât cel al reclamanților și că ar avea prioritate, în condițiile în care, în realitate, instanțele trebuiau să aibă în vede și să constate că, prin dobândirea titlului de proprietate, situația avută în vedere privind configurația și amplasamentul terenului intimaților D. s-a schimbat după pronunțarea sentinței civile nr. 1..

Raportat la toate acestea, greșit nu a fost soluționată cererea reclamanților privind rectificarea CF nr. 462 D..

Nu a fost tranșată nici problema cheltuieli de judecată, întrucât fiind respinsă cererea pârâților de anulare a titlului de proprietate a reclamanților, reclamanților trebuia să li se acorde cel puțin parțial taxa judiciară de timbru achitată de aceștia în primă instanță și apel.

Întâmpinarea

Intimații D. C. și D. V. prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând instanței să țină seama de hotărârile judecătorești purtate în alte litigii între părți.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat

la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 ce constituie temeiul său în drept,

curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.

A., în realitate, recursul invocă un motiv de nelegalitate nefondat, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., respectiv că dreptul lor de proprietate s-ar fi dobândit în baza titlului de proprietate, ce are efect constitutiv de drepturi, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de apel, titlurile de proprietate emise în baza dispozițiilor art. 23 au efect declarativ de drepturi, dreptul fiind dobândit prin efectul legii și titlul având doar rolul de a identifica terenul asupra căruia subzistă dreptul de proprietate, așa cum rezultă din dispozițiile alin. 1 ale acestui articol, ce prevede că „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din D.-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii";.

Motivele referitoare la amplasamentul terenului se referă la aprecierea probelor și stabilirea stării de fapt, neîncadrându-se în cele prev. de art. 304

Cod proc.civ.

Nu sunt reale susținerile recurenților privind o eventuală contradicție în considerente, reclamanții nefăcând decât să alăture în motivarea recursului un considerent privind stabilirea stării de fapt cu un considerent privind dezlegarea în drept referitoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate, apreciat ca fiind anterior emiterii titlului de proprietate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, respingerea cererii reconvenționale nu îndreptățește reclamanții la recuperarea taxelor judiciare de timbru aferente acțiunii principale. Doar în măsura în care acțiunea principală ar fi fost admisă în tot sau în parte, pârâții ar fi fost căzuți în pretenții față de aceasta și, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., ar fi putut fi obligați la plata cheltuielilor de judecată aferente acesteia, ceea ce nu este cazul.

În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. J. și B. S. împotriva deciziei civile nr. 17 din 2 februarie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 iunie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER

ANA I. A. C. A. A. C. C. B.

Plecată în C.O.,semnează

Vicepreședintele curții, JUDECĂTOR

D.-L. B.

Red. CAA dact. GC

2 ex/(...)

Jud. apel: G. C. Frențiu, R.I. Berari

← Decizia civilă nr. 116/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 2939/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 560/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Sentința civilă nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 40/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 116/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 2939/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 5129/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă