Decizia civilă nr. 2896/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA C. NR. 2896/R/2012
Ședința publică din data de 13 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
ANA I.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL C.-N., împotriva deciziei civile nr. 1. din 15 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta A. DE P. M. NR. 10, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei- intimate A. de P. M. nr. 10, avocat R. C.-C., lipsă fiind reprezentantul pârâtului- recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 iunie
2012, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în condițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,la care a anexat timbrajul aferent recursului, conform mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare.
Curtea, după deliberare, având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă la dosar în termenul prevăzut de art. 114 Cod procedură civilă, o va lua în considerare ca fiind concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantei-intimate arată că lasă la aprecierea instanței recalificarea întâmpinării.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată. Corect a reținut instanța de apel că în speță nu există autoritate de lucru judecat, întrucât nu există identitate de obiect în condițiile în care în primul litigiu, reclamanții au formulat o acțiune personală, având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 1073-1077 Cod civil, iar în prezentul litigiu s-a formulat o acțiune reală, având ca obiect stabilirea unui drept de servitute, în baza dispozițiilor art. 616 Cod civil, în vigoare la data promovării prezentei acțiuni. Un aspect esențial pe care recurentul îl ignoră, este acela că între părți nu exista un raport juridic peste care să se suprapună obligația de a face. Într-adevăr scopul urmărit de către reclamantă este același, însă art. 1201 cod civil nu face nici o referire la scop, elementele autorității delucru judecat fiind: părțile, obiectul și cauza. Având în vedere aceste aspecte, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 16525/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția autorității de lucru judecat și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. de P. - str. M. nr. 10 din C.-N. împotriva pârâtului C. local al municipiului C.-N., având ca obiect obligație de a face.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la constituirea unui drept de acces auto și pietonal în favoarea reclamantei asupra imobilului situat în mun. C.-N., str. V. F. nr. 9, teren înscris în CF 2076 C., cu nr.top.338/2, înspre curtea aferentă imobilului situat în municipiul C.-N., str. M. nr.10, imobil înscris în CF 1. C., cu nr.top.363/2, ambele aflate în proprietatea pârâtului C. Local al municipiului C.-N. și să dispună înscrierea în favoarea membrilor reclamantei a unui drept de acces auto și pietonal asupra terenului din str. V. F. nr.9, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la această solicitare a reclamantei, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată inițial sub nr.9675/2005 și în rejudecare sub nr.(...) (nr. vechi 25388/2006) reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. A., D. I. și C. Local al municipiului C.-N. obligarea pârâților de rând 1-2 să permită accesul auto și pietonal membrilor asociației reclamante prin intrarea în curtea aferentă imobilelor lor, către curtea aferentă imobilului în care funcționează reclamanta; O. pârâților de rând 1-2 să predea reclamantei cheile de la poarta de intrare în curtea imobilului situată în municipiul C.-N., str. V. F. nr.9.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că accesul auto și pietonal în curtea imobilului său de pe str. M. se face de pe str. V. F., ambele imobile fiind în proprietatea C.ui Local al municipiului C.-N. T., accesul în curtea imobilului în care funcționează reclamanta se face de pe str. M. doar printr-un culoar ce permite doar acces pietonal.
Cererea reclamantei a fost soluționată prin sentința civilă nr.8. a J. C.-N. prin care s-a respins acțiunea formulată de A. de proprietari str. M. nr.10 în contradictoriu cu pârâții P. A., D. I. și C. Local al municipiului C.-N.
Sentința mai sus indicată a fost menținută prin respingerea apelului promovat de reclamanta A. de P. str. M. nr.10 prin decizia civilă nr.300/A/2008 a T. C. - Secția C., precum și prin respingerea recursului promovat de reclamantă prin decizia civilă nr.1921/2008 a C. de A. C.
Cu ocazia pronunțării soluției de către prima instanță s-a reținut că imobilul de pe strada M. nr. 10 are o curte interioară fără acces auto la strada
M., unde se poate ieși numai pietonal, dar printr-un gang, se poate ieși în curtea imobilului de pe strada V. F. nr. 9, unde există acces auto la stradă, fapt recunoscut de toate părțile din proces.
Inițial, terenul și clădirile au aparținut Statului Român, dar în baza Legii
112/1995, apartamentele au fost vândute, pârâții P. A. și D. I. fiind proprietari ai apartamentelor din clădirea situată pe strada V. F. nr. 9. Terenul a rămas în continuare în proprietatea Statului Român, pârâții încheind cu Municipiul C.-N. contracte de închiriere cu privire la terenul din strada V. F. nr. 9.
Deși probele administrate în cauză au relevat că accesul în curtea interioară a imobilului de pe strada M. nr. 10 s-a făcut prin strada V. F., iar în prezent acest acces a fost blocat de către pârâții de rând 1 și 2, instanța de fond aavut în vedere că situația proprietății din prezent este diferită de situația anterioară, adică din perioada în care accesul din str. V. F. era liber.
În acest sens, s-a avut în vedere că pârâții P. A. și D. I. sunt proprietarii apartamentelor din strada V. F. nr. 9 și au închiriat terenul aferent curții acestui imobil, astfel că sunt îndreptățiți a exercita liber și nestingherit folosința curții imobilului lor. De altfel, reclamanta nu a depus la dosar vreun contract de închiriere cu privire la terenul din curtea interioară a imobilului său.
În această situație, a apreciat instanța de fond că reclamanta nu poate justifica că ar avea vreun drept de folosință a curții și nici un drept de trecere, în lipsa instituirii unei servituți de trecere peste curtea imobilului din strada V. F. nr. 9.
Dar, o astfel de servitute nu a putut fi constituită, nefiind justificată, atâta timp cât locatarii imobilului din strada M. 10 au acces direct în strada M. Î. că acest acces este doar pietonal și că membrii asociației reclamante nu pot parca mașinile, ține de configurația străzilor și a construcțiilor din centrul municipiului C.-N. și deci, constituie un fapt asumat de către cei care doresc să locuiască în zona centrală.
Din aspectele reținute anterior, a rezultat că închiderea accesului de către pârâții P. A. și D. I. nu constituie un abuz, astfel că, nu se pune problema sancționării unei conduite abuzive prin admiterea unei acțiuni civile de genul celei formulate de către reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, astfel că a fost respinsă ca atare.
În prezenta cauză, prima instanță a reținut că reclamanta a promovat cererea de chemare în judecată doar împotriva pârâtului C. Local al municipiului C.-N. în calitate de proprietar asupra terenului situat pe str. V. F. nr.9 însă a solicitat tot instituirea unei servituți de trecere auto și pietonal dinspre acest imobil spre imobilul în care funcționează, imobil situat pe str. M. nr.10.
Ori cu privire la acest aspect s-a reținut că a fost soluționat în mod definitiv
și irevocabil prin sentința civilă nr.8. a J. C.-N. menținută prin respingerea apelului promovat de reclamanta A. de P. str. M. nr.10 prin decizia civilă nr.300/A/2008 a T. C. - Secția C., precum și prin respingerea recursului promovat de reclamantă prin decizia civilă nr.1921/2008 a C. de A. C.
Astfel, a intrat în puterea lucrului judecat faptul că o servitute de trecere nu a putut fi constituită, nefiind justificată, atâta timp cât locatarii imobilului din strada M. 10 au acces direct în strada M. Î. că acest acces este doar pietonal și că membrii asociației reclamante nu pot parca mașinile, ține de configurația străzilor și a construcțiilor din centrul municipiului C.-N. și deci, constituie un fapt asumat de către cei care doresc să locuiască în zona centrală.
T., prima instanță a reținut tripla identitate de părți (chiar dacă în prezentul dosar nu mai figurează ca pârâți P. A. și D. I. ), obiect și cauză, impusă imperativ de art.1200 C..
Față de cele mai sus reținute, în baza art.166 C. pr. civ. instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și în consecință a respins acțiunea civilă.
Cheltuielile de judecată au rămas în sarcina reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T. C., s-a respins excepția autorității de lucrujudecat.
S-a admis apelul declarat de reclamanta A. DE P. S. M. N. împotriva sentinței civile nr.16525/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al J. C.-N., care a fost anulată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8. pronunțată în dosarul nr.(...) al J. C.-N. s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. de P. M. nr.10 în contradictoriu cu pârâții P. A., D. I., C. LOCAL AL M. C.-N., ca neîntemeiată.
Sentința este irevocabilă, prin respingerea apelului reclamantei, prin decizia civilă nr.300/A/2008 a T. C. și prin respingerea recursului.
Din considerentele acestor hotărâri judecătorești rezultă că în dosarul nr.(...) reclamanta a solicitat obligarea pârâților P. A. și D. I. să permită accesul auto și pietonal membrilor asociației reclamante, prin intrarea aferentă imobilelor lor, către curtea aferentă imobilului în care funcționează reclamanta și obligarea acestor pârâți să predea reclamantei cheile de la poarta de intrare în curtea imobilului situat în C.-N. str. F. nr.9.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că accesul auto și pietonal în curtea imobilului său este posibil numai prin curtea aferentă imobilelor pârâților, cele două curți comunicând printr-un gang, terenul acestora fiind în proprietatea C.ui local C.-N. Pârâții au înlocuit poarta metalică de acces în curtea lor, pentru deschiderea căreia toți locatarii imobilului din str. M. nr.10 aveau cheie, cu o poartă pe care membrii reclamantei nu mai au posibilitatea de a folosi ieșirea înspre strada V. F., auto sau pietonal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1073-1077 C.
Instanțele au reținut că pârâții sunt proprietarii apartamentelor din strada
V. F. nr. 9 și au închiriat terenul aferent curții acestui imobil, astfel că sunt îndreptățiți a exercita liber și nestingherit folosința curții imobilului lor.
Instanța de apel din dosarul nr. (...) a reținut că atâta timp cât nu există între părți un raport juridic peste care să se suprapună obligația de a face solicitată, aceasta nu poate fi admisă, indiferent de considerentele stării de fapt.
În prezentul dosar reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.
Local C.-N., stabilirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul și cu mijloace de transport în favoarea terenului situat în str. M. nr.10, înscris în CF 2. cu nr.topo. 363/2 (fond dominant) asupra terenului situat în str. Petroșani nr.9, înscris în CF 2. cu nr.topo. 338/2 (fond aservit), cu o lățime de 3 m, de la poartă până la gangul existent, precum și intabularea dreptului de servitute.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.616 C.
Potrivit art.1201 C. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este intemeiata pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcuta de ele și în contra lor în aceeași calitate";.
Din analiza acestui text legal rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
În speță, referitor la părți, tribunalul a constatat că nu există identitate, întrucât, chiar dacă în primul proces a figurat în calitate de pârât și C. Local C.-
N., pretențiile reclamantei au fost formulate doar față de pârâții P. A. și D. I.
Referitor la obiect, de asemenea, tribunalul a considerat că nu există identitate, în condițiile în care în primul litigiu reclamanții au formulat o acțiune personală, având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 1073-
1077 C., iar în prezentul litigiu s-a formulat o acțiune reală, având ca obiect stabilirea unui drept de servitute, în baza dispozițiilor art.616 C. De altfel, s-a observat că în primul litigiu acțiunea reclamantei a fost respinsă pe considerentul că între părți nu există un raport juridic peste care să se suprapună obligația de a face solicitată, problema accesului putând fi discutată pe calea altor acțiuni, în care să se pună în discuție dreptul de servitute.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod greșit că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzutede art. 1201 C. privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, urmând să respingă excepția autorității de lucru judecat.
În consecință, deoarece prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, ținând cont de solicitarea apelantei de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, în baza dispozițiilor art.297 C.proc.civ., a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterearecursului și modificarea deciziei, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că între părți s-au derulat următoarele litigii: cel soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 8845/(...) a J. C.-N., în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta A. de P. din C.-N., str. M. nr. 10, în contradictoriu cu pârâții P. A., D. I. și C. Local al municipiului C.-N., având ca obiect obligarea pârâților P. A., D. I. să permită accesul auto și pietonal membrilor asociației reclamante, prin intrarea în curtea aferentă imobilelor lor către curtea aferentă imobilelor în care funcționează reclamanta.
Temeiul de drept al acțiunii l-a constituit art. 1073-1077 C. civil, L. nr. 1.,
OG nr. 8. și HG nr. 4..
Prezentul litigiu se poartă în contradictoriu cu reclamanta și pârâtul recurent, având ca obiect obligarea pârâtului la constituirea unui drept de acces auto și pietonal, asupra imobilului înscris în CF nr. 2076 C., în favoarea reclamantei, asupra imobilului înscris în CF 1. C., ambele imobile proprietatea pârâtului și înscrierea în CF, în favoarea reclamantei a unui drept de acces auto și pietonal asupra imobilului grevat de drept de servitute.
Temeiul de drept al prezentei acțiuni îl constituie art. 1073-1077 Cod civil, L. nr. 1., L. nr. 2..
Critica adusă de recurent deciziei pronunțate în apel o constituie greșita înlăturare a excepției autorității de lucru judecat în condițiile în care între litigiul soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 8845/(...) a J. C.-N. și prezentul, există triplă identitate de părți, obiect și cauză:
Parte în primul litigiu a avut-o și pârâtul C. Local al municipiului C.-N.
Obiectul ambelor litigii este constituirea unui drept de acces auto și pietonal în favoarea reclamantei.
Prin obiect se înțelege beneficiul juridic ce se reclamă sau scopul imediat ce se urmărește.
Ca să existe identitate de obiect, nu este nevoie ca acesta să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că este același.
Chiar dacă între cele două litigii există diferențe de formulare exprimate în cele două cereri de chemare în judecată, scopul final urmărit este același - constituirea unui drept de acces auto și pietonal.
În privința cauzei, pârâtul arată că fundamentul raportului juridic al promovării noii acțiuni este regăsit în ambele litigii.
În concluzie, pârâtul solicită să se constate că este incidentă autoritatea de lucru judecat, și să modifice decizia pronunțată în apel.
În subsidiar, pârâtul solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin promovarea noului litigiu reclamanta tinde să lipsească hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit că instituirea servituții nu se justifică, de efectele lucrului judecat.
În lipsa unui contract de închiriere încheiat cu privire la terenul din curtea interioară a imobilului, pârâtul apreciază că nu se justifică exercitarea unui drept de folosință ori a unuia de trecere peste curtea imobilului proprietatea pârâtului.
Constrângerea juridică a pârâtului de a permite accesul reclamantei la imobilul situat în C.-N., str. M. nr. 10, pe terenul situat în C.-N., str. V. F. nr. 9 nu se justifică.
Prin întâmpinarea formulată (f. 11-12), reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate în apel ca temeinică și legală, arătând în esență că nu există autoritate de lucru judecat, raportat la litigiul soluționat în dosar nr. (...) al J. C.-N. În acest dosar obiectul îl constituiaobligația de a face a pârâților P. A. și D. I., iar în prezentul dosar obiectul îl constituie stabilirea unui drept de servitute în contradictoriu cu pârâtul recurent.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:l. Critica vizând faptul că excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă.
Verificarea acestui aspect impune analizarea comparativă a obiectului, părților și cauzei prezentului litigiu cu obiectul, părțile și cauza litigiului înregistrat sub nr. (...), soluționat în prezent irevocabil prin sentința civilă nr. 8. a J. C.-N., în sensul respingerii acțiunii: a. Prezentul litigiu.
Are ca obiect obligarea pârâtului C. Local al municipiului C.-N. la constituirea unui drept de acces auto și pietonal în favoarea reclamantei, asupra imobilului înscris în CF C. nr. 2076, proprietatea pârâtului și înscrierea în CF în favoarea reclamantei a unui drept de acces auto și pietonal.
Părțile prezentului litigiu sunt A. de P. M. nr. 10, în calitate de reclamantă
și C. Local al municipiului C.-N., în calitate de pârât.
Cauza litigiului o constituie constituirea unui drept de acces auto și pietonal pe terenul proprietatea pârâtului și înscrierea acestuia în CF, b. Litigiul înregistrat sub nr. (...) la Judecătoria Cluj-Napoca, în prezent soluționat irevocabil.
Obiectul acestuia îl constituie obligarea pârâților P. A. și D. I. să permită accesul auto și pietonal membrilor Asociației de P. M. nr. 10, prin intrarea în curtea aferentă imobilelor lor, situată în C.-N., str. V.F. nr. 9, către curtea aferentă imobilului în care funcționează reclamanta și obligarea acelorași pârâți să predea reclamantei cheile de la poarta de intrare în curtea imobilului peste care reclamanta solicită a fi permis accesul auto și pietonal membrilor săi.
Părțile acestui litigiu sunt A. de P. M. nr. 10 în calitate de reclamantă și P. A., D. I. și C. Local al municipiului C.-N.
Cauza litigiului o constituie obligarea pârâților P. A. și D. I. să permită accesul auto și pietonal membrilor asociației reclamante și să predea reclamantei cheile de la poarta de intrare în curtea imobilului peste care reclamanta solicită a fi permis accesul auto și pietonal membrilor săi.
Reiese din analiza comparativă a celor trei elemente ale celor două litigii că acestea nu sunt identice:
În prezentul litigiu obiectul îl constituie, așa cum corect a statuat tribunalul, stabilirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto, asupra terenului proprietatea pârâtului C. Local al municipiului C.-N., în favoarea terenului pe care este amplasat imobilul reclamantei și acest teren fiind tot proprietatea pârâtului.
Reclamanta nu a solicitat, expresis verbis, stabilirea dreptului de servitute, însă din modul de formulare a acțiunii, este evident că acesta este obiectul litigiului, judecătorul fiind cel care determină obiectul, în raport de pretenția concretă formulată în conținutul acțiunii, tot el fiind cel care face corecta încadrare în drept a litigiului.
În litigiul înregistrat sub nr. (...) la Judecătoria Cluj-Napoca, obiectul l-a constituit obligarea unor persoane fizice să permită membrilor asociației reclamante accesul pietonal și auto peste același teren, proprietatea C.ui Local al municipiului C.-N., acesta fiind, la rândul său, chemat în judecată ca pârât.
Părțile celor două litigii diferă, reclamanta este aceeași, însă pârâții sunt C.
Local al municipiului C.-N. în prezenta cauză și P. A., D. I. și C. Local al municipiului C.-N., în dosarul nr. (...) al J. C.-N.
Cauza celor două litigii diferă, prezentul litigiu având un caracter real - instituirea unui drept de servitute - iar litigiul din dosarul nr. (...) al J. C.-N. având un caracter personal - obligarea a două persoane fizice să permită accesul auto și pietonal, respectiv să remită reclamantei cheile de la poarta de intrare în curtea imobilului peste care aceasta solicită a fi permis accesul auto și pietonal membrilor săi.
Prin urmare, reiese cu evidență că așa cum corect a statuat tribunalul, excepția autorității de lucru judecat din perspectiva art. 1201 Cod civil, raportat la art. 166 Cod proc.civ., nu este incidentă.
Singurul element comun al celor două litigii îl constituie faptul că în ambele reclamantă este A. de P. din C.-N., str. M. nr. 10 și pârât este C. Local al municipiului C.-N., cu precizarea că în dosar nr. (...) acesta stă în coparticipare procesuală pasivă și cu alte părți, iar în contradictoriu cu acesta, în primul litigiu reclamanta nu a formulat nicio pretenție, fiind împrocesuat doar pentru opozabilitate, fiind proprietarul terenului.
Sub acest aspect, potrivit celor arătate, recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ.
În ce privește solicitarea subsidiară a recurentului de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, curtea reține că în această fază procesuală, litigiul nu poate fi soluționat pe fond.
Prima instanță a respins acțiunea, reținând în mod greșit că este incidentă excepția autorității de lucru judecat.
Prin urmare, nu există o soluție pe fond a cauzei, care să parcurgă etapele primă instanță și apel, care să poată fi supusă analizei legalității în recurs.
Pronunțarea direct și pentru prima dată a unei soluții pe fond de către instanța de recurs nu este posibilă, întrucât, pe de o parte, abordarea fondului cauzei impune administrarea unor probe care în recurs nu este posibilă, raportat la prev. art. 305 Cod proc.civ., iar, pe de altă parte, o soluționare a fondului litigiului în recurs ar priva părțile de două grade de jurisdicție, încălcându-le dreptul la un proces echitabil, din perspectiva prevederilor art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.-N. împotriva deciziei civile nr. 1. din 15 martie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. M. C. V. ANA I. M. L. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: D.I.Tașcă, M.Oncică-S.
| ← Decizia civilă nr. 4437/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1838/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
Va multumesc!