Decizia civilă nr. 316/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 316/R/2012
Ședința 26 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. D. I. împotriva sentinței civile nr. 398 din 29 septembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., având ca obiect acțiune în baza L. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent C.
D. I., asistat de avocat S. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar copie de pe decizia civilă nr. 4. pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., reprezentând practică judiciară cu privire la un apartament învecinat cu apartamentul în litigiu, situația juridică fiind identică. Arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului promovat de către intimatul apelant Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. C., cu consecința menținerii în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr. 1. pronunțată de J. C.-N., cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Susține că hotărârea atacată este nelegală fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 pct. 7 C.proc. civ. , instanța procedând la o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aplicabile speței.
Arată că nu poate fi pus la îndoială că recurentul are dreptul la despăgubiri ca efect al declarării nulității actului, deoarece restituirea prestațiilor în temeiul unui contract declarat nul este un principiu unanim recunoscut. P. că a solicitat repunerea în situația anterioară, instanța de apel era datoare să analizeze și să stabilească limitele acestei restituiri în funcție de temeiul complet invocat, și nu doar prin raportare la prevederile art.501din L. 10/2001. Decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. O., intră în puterea de lucru judecat și este opozabilă oricărei persoane cu puterea faptului juridic. C U R T E A Prin acțiunea înregistrată pe rolul J. C. N. la data de (...) reclamantul C. D. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu S. R., MIN ISTERUL F. P., C. LOCAL AL M. C. N., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună repunerea în situația anterioară a reclamantului prin obligarea pârâților în solidar la plata echivalent valoric a imobilului situat în C. N. str. D. Francisc nr.12, apt.1 înscris în CF 1. C. cu nr. top. 168/1/I, ce a constitut obiectul material al contractului de vânzare cumpărare nr.33069/(...), contract ce a fost anulat, așa cum această valoare va fi determinată prin expertiză; să fie obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 10406/(...), pronunțată în dosarul nr.(...), Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul C. D. I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință: A obligat pârâtul să restituie reclamantului prețul de piață al imobilului situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 12, ap. 1, jud. C., înscris în CF1. C.-N., nr.topo 168/1/1, în cuantum de 201.500 lei. A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la platadespăgubirilor în moneda Euro, ca neîntemeiată. A obligat pârâtul la 4694,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată înfavoarea reclamantului. P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin contractul de vânzare cumpărare nr.33069/(...) încheiat de SC C. SA cu numita C. M., antecesoarea reclamantului, s-a înstrăinat in temeiul L. nr.112/1995 apartamentul nr.1 situat în C.-N., str. D. Francisc nr.12, jud. C. (f.6,7). Numita C. M. a decedat în anul 1998, unicul moștenitor al acesteia fiind reclamantul, în calitate de fiu. Prin încheierea de CF nr.5952/1999, reclamantul și-a intabulat în CF 1. C.-N., dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1, cu titlu de moștenire, ca bun propriu (f.10). Prin Sentința civilă nr.3., pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.5699/2003 (f.98-107) s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.33069/(...). Prin hotărârea menționată s-a reținut reaua credință a cumpărătoarei C. M. la încheierea contractului de vânzare cumpărare. Prin Decizia civilă nr.2570/A/2004, pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr.7633/2004 a fost respins apelul formulat de pârâtul C. D. I. Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtul C. D. I. ș.a., înregistrat pe rolul Î. C. de C. și J. Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis pe cale administrativă dosarul pentru a fi înregistrat în recurs C. de A. C., unde a fost înregistrat sub nr.16159/2005. Prin încheierea nr.9903 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de A. C., la Curtea de A. O. Prin Decizia civilă nr.1., pronunțată de Curtea de A. O. în dosar nr.(...) (f.11-17) s-au respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții C. D. I. ș.a, împotriva Deciziei civile nr.2570/16 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de A. C. care a fost menținută în întregime. Cu toate că instanța de recurs a menținut soluția primei instanțe, a modificat considerentele Sentinței civile nr. 3. a J. C.-N., în sensul că a reținut buna credință a antecesoarei reclamantului din prezenta cauză,numita C. M. la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.33069/(...). A., instanța de recurs a reținut lipsa culpei chiriașilor în momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare, sancțiunea anulării contractelor de vânzare cumpărare nefiind legată de vreo conduită necorespunzătoare a acestora. A apreciat totodată că pârâții recurenți printre care și reclamantul din prezenta cauză au deținut un bun în înțelesul art.1 Protocol al Convenției europene a drepturilor Omului, motiv pentru care sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii proporțional cu pierderea suferită în patrimoniul lor, raportat la dispozițiile L. nr.1/2009. S-a mai reținut de către instanța de recurs că, în raportul generat de contractul de vânzare cumpărare al unui apartament ce intră sub incidența L. nr.112/1995, culpa maximă revine vânzătorului care avea obligația să cunoască și faptul că imobilul a fost preluat abuziv precum și modificarea condițiilor de vânzare după intrarea în vigoare a HG nr.11/1997. Prin expertiza tehnică efectuată la dosarul cauzei de expert V. D. (f.37- 58) s-a stabilit că valoarea de piață a imobilului este de 201.500 lei. În prezenta cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata prețului de piață al imobilului apartament nr.1, situat în C.-N., str. D. Francisc, nr.12, jud. C., în temeiul art.50 ind.1 din L. nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin L. nr.1/2009. În drept, potrivit art. 50 și 50 ind.1 din L. nr.10/2001, modificată prin L. nr.1/2009, sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare cumpărare încheiate în temeiul L. nr.112/1995, chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Însă legiuitorul, prin L. nr.1/2009 a înțeles să facă distincție între contractele încheiate cu respectarea L. nr.112/1995 și contractele încheiate cu nerespectarea acestei dispoziții legale. A., chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor L. nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, în condițiile prevăzute de art.50 alin.2 și 3 din legea nr.10/2001. Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde prețul de piață al imobilului în condițiile prevăzute de art.50 alin.2 ind.1 și alin.3, precum și art.50 ind.1 din L. nr.10/2001. Având în vedere textul de lege enunțat, pentru a fi admisă acțiunea reclamantului, prin care acesta pretinde prețul de piață al imobilului, stabilit conform expertizei, este necesar să fie întrunite mai multe condiții, respectiv: antecesoarea acestuia să fi cumpărat imobilul în temeiul L. nr.112/1995, să fi achitat în întregime prețul, contractul de vânzare cumpărare să fi fost desființat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, cumpărătoarea să fi fost de bună credință în momentul în care a perfectat contractul de vânzare cumpărare. Totodată, o interpretare rezonabilă a textului art.50 ind.1 din L. nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin L. nr.1/2009, ar fi aceea că el este operant în situația în care motivul de desființare al contractului de vânzare cumpărare este străin de culpa chiriașului. Ori, în cauză, din analiza Deciziei civile nr.1. a C. de A. O., rezultă cu pregnanță conduitaculpabilă a S. Român în ceea ce privește preluarea imobilului litigios și nu culpa exclusivă a antecesoarei reclamantului. Întrucât așa cum s-a statuat irevocabil prin hotărârea judecătorească mai sus enunțată, numita C. M. a fost proprietar de bună credință, culpa maximă în vânzarea apartamentului nr.1 cu nerespectarea L. nr.112/1995 revenind în exclusivitate S. Român care avea obligația să cunoască și faptul că imobilul a fost preluat de la adevărații proprietari în mod abuziv, reclamantul, în calitate de moștenitor este îndreptățit la restituirea prețului de piață al imobilului stabilit prin expertiza efectuată în cauză, conform standardelor internaționale de evaluare. În ceea ce privește valoarea de piață a imobilului, prin expertiza tehnică efectuată în cauză aceasta s-a stabilit la suma de 202.210 lei. Prin expertiza mai sus enunțată nu s-a stabilit echivalentul în euro a sumei de 202.210 lei, având în vedere că reclamantul nu a solicitat acest lucru. Doar cu ocazia cuvântului în dezbateri, reprezentanta reclamantului a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 48.130 euro, echivalentul în lei la data plății efective. Raportat la cererea reclamantului prima instanță a reținut că suma de 48.130 euro, echivalentul în lei la data plății a fost solicitată de către reprezentanta reclamantului doar cu ocazia cuvântului în dezbateri, neputând fi pusă astfel în discuția pârâtei. Pe de altă parte, prin expertiza efectuată în cauză și care este opozabilă ambelor părți, expertul numit nu a procedat și la evaluarea în euro a prețului de piață al apartamentului nr.1. Prin decizia civilă nr. 3. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarulnr. (...) s-a admis apelul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 10406/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., pe care a schimbat-o în sensul că a respins în întregime acțiunea formulată de reclamantul C. D. I. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. P. a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prin decizia civilă nr.1561/R/2009 a C. de A. O. au fost respinse ca nefondate recursurile declarate împotriva deciziei civile nr.2570/2004 a C. de A. C., care a fost menținută în întregime. Din considerentele acestei decizii rezultă că prin sentința civilă nr.3. a J. C.-N. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. la data de (...), s-a constatat preluarea fără titlu valabil a imobilului situat în C.-N. str. D. Francisc nr.12, înscris în CF 1666 C., s-a dispus rectificarea CF 1666 C. și repunerea în situația anterioară de sub B1 și B2, s-a constatat nulitatea actului de partaj și a contractelor de vânzare cumpărare privind apartamentele nr.1, 2 și 3 din imobilul în litigiu, încheiate de pârâții C. A., F. S. și I. și de defuncta C. M., antecesoarea pârâtului C. D. I. P. a pronunța această sentință, instanța a reținut că s-a făcut o greșită aplicare a Decretului nr.92/1950, proprietarii tabulari fiind exceptați de la naționalizare, astfel încât preluarea a fost abuzivă, în lipsa unui titlu valabil, și pentru că S. Român a dobândit proprietatea imobilului în acest mod și operațiunea de dezmembrare este lovită de nulitate. P. contractele încheiate de chiriașii F. și C. s-a reținut aplicabilitatea HG nr.20/1996, așa cum a fost aceasta modificată prin HG nr.11/1997, potrivit cărora nu puteau fi înstrăinate imobilele în temeiul L. nr.112/1995 până la finalizarea procedurii demarată de subiectul de drept îndreptățit la măsuri reparatorii, apreciindu-se că actele sunt lovite de nulitate absolută. Referitor la chiriașa C. A., deși contractul acesteia a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a HG nr.11/1997, s-a reținut reaua credință a acesteia, rezultată din încheierea unei convenții bilaterale de vânzare-cumpărare, convenție care dovedește caracterul de speculă al tranzacției privind imobilul din litigiu, cu atât mai mult cu cât pârâta ulterior a dobândit un uzufruct viager asupra unui alt apartament, fiind evident că nu dorește să locuiască efectiv în cel care face obiectul prezentului litigiu. Prin decizia civilă nr.2570/A/2004 a C. de A. C. au fost respinse apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței menționate mai sus. Instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei civile nr.1561/R/2009 că acțiunea reclamantului C. I. a fost una de rectificare de carte funciară, fundamentată pe dreptul comun, ori după faza preluării abuzive a imobilului următoarea este cea a lipsirii de efecte a vânzării bunului de către un neproprietar. Recurentul C. D. I. a invocat și buna credință la încheierea contractului, dar în cadrul procesual în care are loc dezbaterea buna credință a cumpărătorului este neesențială în condițiile aplicabilității prevederilor art.38 din L. nr.7/1996, acțiunea fiind introdusă în termenul de 3 ani în care poate fi afectat și terțul subdobânditor de bună credință. Instanța de recurs a subliniat „lipsa culpei chiriașilor în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, sancțiunea nefiind legată de vreo conduită necorespunzătoare a acestora. Prezenta acțiune fiind o acțiune în rectificare de carte funciară prin care s-a obținut constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului de către S. Român cu consecința lipsirii de efecte juridice a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către un neproprietar și cu aplicarea prevederilor art.38 din L. nr.7/1996 coroborat cu faptul că toți chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost anulate dețineau contracte de închiriere la 22 decembrie 1989, determină aplicabilitatea prevederilor L. nr.1/2009, urmând ca stabilirea cuantumului despăgubirilor să se facă pe cale separată, instanța nefiind investită cu o astfel de cerere. Mai mult, se apreciază că pârâții recurenți au deținut un bun în înțelesul art.1 Protocol 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii proporționale cu pierderea suferită în patrimoniul lor. În raportul juridic generat de contractul de vânzare-cumpărare al unui astfel de apartament, culpa maximă revine vânzătorului care avea obligația să cunoască și faptul că imobilul a fost preluat abuziv precum și modificarea condițiilor de vânzare după intrarea în vigoare a HG 11/1997. Nici în ceea ce o privește pe C. A. nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor L. nr.112/1995, deoarece cauza contractului nu l-a constituit dorința de obținere a unor profituri asigurate de administrarea acestuia, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare fiind încheiată cu propriul ei fiu, iar recunoașterea unui uzufruct viager pentru un alt apartament s-a făcut ulterior și tot în legătură cu un imobil aparținând fiului ei, astfel încât ideea de speculă trebuie înlăturată";. Potrivit dispozițiilor art.50 alin.2 din L. nr.10/2001 "cererile sauactiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru";. Conform dispozițiilor art.50¹ alin.1 din aceeași lege "proprietarii alecăror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";. T. a reținut că dispozițiile legale menționate mai sus fac distincție între desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași ca efect al eludării prevederilor L. nr.112/1995 și desființarea acestor contracte ca efect al altor cauze, esențial fiind ca actele să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 112/1995. În prima categorie intră anularea contractului pentru nerespectarea prevederilor L. nr. 112/1995 (imobilul nu făcea obiectul L. nr.112/1995, nu putea fi înstrăinat, etc.), iar în cea de-a doua întră admiterea acțiunii în revendicare a fostului proprietar, în cadrul căruia se compară titlurile, precum și orice altă acțiune care are ca efect lipsirea de efecte juridice a contractului, fără să se constate eludarea prevederilor L. nr.112/1995. În speță, din considerentele hotărârii judecătorești menționate mai sus rezultă că în cazul intimatului C. D. I. s-a stabilit că în sarcina antecesoarei acesteia nu se poate reține nici o culpă în momentul încheierii contractului, însă acest contract este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat după intrarea în vigoare a HG nr.11/1997, care interzicea înstrăinarea imobilelor în temeiul L. nr.112/1995 până la finalizarea procedurii demarată de fostul proprietar. Sub acest aspect situația intimatului este diferită de cea a numitei C. A., în cazul căreia s-a reținut că a încheiat contractul înainte de intrarea în vigoare a HG nr.11/1997, stabilindu-se că nu se poate reține nici culpa acesteia și nici nerespectarea dispozițiilor L. nr.112/1995. A., tribunalul a constatat că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de antecesoarea intimatului C. D. I. cu nerespectarea prevederilor L. nr. 112/1995, fiind încheiat înainte de finalizarea procedurii demarată de fostul proprietar. Acest motiv de nulitate absolută a fost reținut în considerentele sentinței civile nr.3. a J. C.-N. și nu a fost înlăturat prin hotărârile judecătorești pronunțate în apel și recurs. Totodată, tribunalul a considerat ca fiind lipsită de relevantă buna sau reaua credință a antecesoarei intimatului C. D. I., dispozițiile art.50¹ alin.1 din L. nr.10/2001 condiționând îndreptățirea foștilor chiriași la restituirea prețului de piață al imobilelor doar de încheierea contractelor cu respectarea prevederilor L. nr. 112/1995. Referitor la cele reținute în considerentele deciziei civile nr.1561/R/2009 a C. de A. O. privind incidența prevederilor L. nr.1/2009, tribunalul a considerat că acestea nu pot fi opuse apelantului Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind aspecte dezlegate cu putere de lucru judecat, întrucât instanța care a pronunțat decizia nu a fost legal sesizată cu analizarea îndreptățirii foștilor chiriași la restituirea prețului de piață al imobilelor, iar apelantul nu a fost parte în celălalt proces, hotărârea nefiindu-i opozabilă. În consecință, tribunalul a considerat eronată concluzia primei instanțe privind îndeplinirea condițiilor stabilite prin dispozițiile art.50¹ alin.1 din L. nr.10/2001, reclamantul nefiind îndreptățit să solicite restituirea prețului de piață al imobilului atât timp cât contractul de vânzare-cumpărare încheiat de antecesoarea lui a fost desființat ca efect al eludării prevederilor L. nr.112/1995. P. toate motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.296 C.proc.civ. tribunalul a admis apelul declarat de pârât și a schimbat sentința atacată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. D. I. solicitând modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 3. a T. C. în sensul respingerii apelului declarat de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice, cuconsecința menținerii în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr. 1. a J. C.-N.,cu cheltuieli de judecată în toate etapele procesuale. În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală din perspectiva art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., instanța procedând la o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aplicabile speței, nedezlegând cererea prin raportare la toate temeiurile de drept invocate, omițând să se pronunțe asupra unora și procedând la o analiză superficială a altora. Nu a fost analizat temeiul acțiunii reprezentat de principiul restitutio in integrum, și nici prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. Instanța eșuează în asigurarea dezideratului relevat de A. C. nr. 1. al J. E. Cu toate că s-a solicitat repunerea în situația anterioară, ca efect al declarării nulității actului, instanța nu a avut în vedere acest principiu de drept, admițând apelul și respingând în întregime cererea de chemare în judecată exclusiv prin raportare la condițiile stabilite de art. 501alin. 1 din L. nr. 10/2001. Cererea de chemare în judecată trebuia analizată și admisă prin raportare la principiul restitutio in integrum, art. 1 din Protocolul nr. 1 C. și art. 50 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a L. nr. 10/2001. Dreptul la restituirea prestațiilor există chiar și atunci când contractul a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 112/1995, instanța neputând să respingă în totalitate acțiunea, aceasta trebuind admisă cel puțin în parte prin acordarea prețului actualizat. În aceste condiții nu au fost respectate prevederile art. 129 alin. 4 C.pr.civ., instanța îndepărtându-se de principiul disponibilității și al plenitudinii de competență în limitele investirii. Instanța a aplicat în mod greșit legea, respectiv prevederile art. 501din L. nr. 10/2001. Aplicarea conformă a art. 50 și art. 501din L. nr. 10/2001 trebuie analizată prin raportare la conținutul inițial al legii care are în vedere contractele încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 12/1995, fiind astfel evident că legiuitorul a avut în vedere două situații: situația eludării prevederilor legale și situația în care aceste prevederi nu au fost eludate, ambele ipoteze fiind analizate și circumscrise în mod exclusiv prin raportare la poziția subiectivă de la momentul încheierii actului, respectiv prin raportare la buna sau reaua credință a cumpărătorului. O abordare contrară ar presupune validarea culpei ca beneficiu în favoarea celui care se face vinovat, respectiv S. R. Atitudinea subiectivă a reclamantului la încheierea contractului, respectiv buna sa credință trebuie să fie reținută, acesta neurmărind sau acceptând eludarea L. nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare- cumpărare. Prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. O., irevocabilă, se reține cu putere de lucru judecat lipsa culpei chiriașilor în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și culpa maximă a vânzătorului. Prin această decizie se statuează cu putere de lucru judecat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii proporțional cu pierderea suferită în patrimoniu în înțelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C. ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza L. nr. 112/1995. În mod greșit se reține de către tribunal că această decizie nu poate fi opusă M.ui F. P. deoarece nu a fost parte în dosar. În primul rând hotărârea judecătorească intră în puterea lucrului judecat și este opozabilă oricăreipersoane cu puterea faptului juridic, fiind de observat și specificul modalității în care dobândește M. F. calitate procesuală pasivă. În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., L. nr. 1/2009, art. 50 din L. nr. 10/2001, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., principiul restitutio in integrum, practica C. D. legal citat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat întâmpinare și nici nu a trimis reprezentant în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat de reclamant. Analizând recursul declarat de reclamantul C. D. I. împotriva decizieicivile nr. 398 din (...) a T. C., Curtea reține următoarele: Raportat la soluția instanței de apel, de admitere a apelului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamant, având în vedere obiectul acțiunii, cel puțin cel formulat în principal, de plată a prețului de piață al imobilului, se apreciază că se impune analizarea cu prioritate a acestui aspect. Chestiunea îndreptățirii reclamantului la prețul actualizat pentru imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare constatat nul se impune a fi analizată numai în condițiile în care prima critică ridicată prin cererea de recurs nu este apreciată ca fiind întemeiată. În ceea ce privește îndreptățirea reclamantului la restituirea prețului de piață al imobilului, în mod corect tribunalul a făcut interpretarea la nivel teoretic a art. 501din L. nr. 10/2001, text de lege care reglementează condițiile în care există îndreptățire la restituirea prețului de piață al imobilului. Ceea ce s-a constatat eronat din perspectiva C. este nerespectarea dispozițiilor L. nr.112/1995 raportat la considerentele deciziei civile nr. 1. a C. de A. O., prin această decizie stabilindu-se cu putere de lucru judecat în ce condiții a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare al apartamentului în litigiu. Ca și o consecință a acestei interpretări soluția pronunțată de tribunal nu este una legală. Din analiza acestor considerente rezultă că ceea ce s-a statuat cu putere de lucru judecat prin decizia C. de A. O. este faptul că în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nu a existat nici o culpă a chiriașilor, fiind aplicabile prevederile L. nr. 1/2009 în ceea ce privește stabilirea cuantum ului despăgubirilor cuvenite acestora ca urmare aanulării contractelor, urmând ca acest lucru să se facă pe cale separată în lipsa investirii instanței în acest sens. S-a mai reținut că sunt incidente prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al C. în ceea ce îi privește pe cumpărători, aceștia fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii proporționale cu pierderea suferită în patrimoniul lor. Totodată, prin statuarea că „. în ceea ce o privește pe C. A. nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor L. nr. 112/1995"; s-a concluzionat în același sens, respectiv că toți pârâții au încheiat contractele de vânzare- cumpărare cu respectarea dispozițiilor L. nr. 112/1995. A., chiar dacă prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. O. s-au respins recursurile declarate împotriva deciziei civile nr. 1. a C. de A. C., care a fost menținută, considerentele deciziei pronunțate în apel și implicit cele ale sentinței pronunțate de judecătorie au fost modificate conform celor arătate mai sus, aceste considerente trebuind avute în vedere ca fiind intrate în putere de lucru judecat. Chestiunea respectării prevederilor L. nr.112/1995 în momentul încheierii contractului nu mai poate deci fi repusă în discuție în prezentul litigiu. Hotărârea prin care s-a constatat irevocabil nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentele din imobilul situat în C.- N., str. D. Francisc, nr. 12 este opozabilă pârâtului din acțiunea care face obiectul judecății, respectiv Ministerul Finanțelor Publice. A. cum s-a arătat de către reclamant, obligația acestuia de plată în temeiul art.50 și 501din L. nr. 10/2001 a fost stabilită în sarcina sa având în vedere atribuțiile acestui minister, obligația de plată revenind de fapt S. Român, cel care a preluat abuziv imobilul, având și calitatea de vânzător în contractul de vânzare- cumpărare desființat, chiar dacă prin societatea abilitată în acest sens la momentul încheierii contractului, respectiv SC C. A. SA C.-N. Având în vedere că s-a statuat într-adevăr cu putere de lucru judecat că reclamantul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în temeiul L. nr. 112/1995, cu respectarea dispozițiilor acestei legi, sunt îndeplinite condițiile art. 501din L. nr. 10/2001 care acordă reclamantului dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare încheiat în temeiul L. nr. 112/1995. Ținând cont de cele statuate mai sus, celelalte critici formulate în cererea de recurs rămân fără obiect, instanța nemaiapreciind necesar să le analizeze. Prin urmare, în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantul C. D. I. împotriva deciziei civile nr. 398 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va modifica, în sensul că în temeiul art.296 C.pr.civ. va respinge apelul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 10406/(...) a J. C.-N., care va fi menținută ca legală și temeinică. În temeiul art. 274 alin.1 și 3 C.pr.civ. va fi obligat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească reclamantului suma de 4600 lei, cheltuieli de judecată în recurs și apel reprezentând onorariu avocațial. D. cheltuielile de judecată justificate cu titlu de onorariu avocațial s-au ridicat la suma de 6200 lei pentru faza apelului și recursului, raportat la complexitatea cauzei și munca depusă de avocat în căile de atac s-a apreciat oportună reducerea acestuia, în limita sumei de 4600 lei, având în vedere și onorariul avocațial justificat și acordat de către prima instanță, în cuantum de 4694,42 lei. P. ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C. D. I. împotriva deciziei civile nr. 398 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 10406/(...) a J. C.-N., pe care o menține. Obligă intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească recurentului suma de 4600 lei, cheltuieli de judecată în recurs și apel. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, ANA I. A. C. A. A. C. GREFIER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.apel: M. Oncică S., D. I. Tașcă Jud.fond: E. Pădurariu
| ← Decizia civilă nr. 3291/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3700/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
