Decizia civilă nr. 2926/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2926/R/2012
Ședința publică din 14 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 303 din
29 martie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul G. I. E., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul intimat G. I.
E., asistat de avocat C. V. M., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 iunie
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ., un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea în parte a recursului declarat de către pârâtul recurent, apreciind ca fiind întemeiat petitul privind confiscarea bunurilor. În ce privește primul motiv de recurs arată că acesta este neîntemeiat întrucât reclamantul a făcut dovada că antecesorul acestuia a fost condamnat politic.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 303 din 29 martie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I.-E., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii internării într-o colonie de muncă a antecesorului reclamantului, defunctul G. I., în perioada (...)-(...).
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 18.216 lei, despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunului confiscat de la antecesorul reclamantului - batoză marca WIEHTERLE 800 mm.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1326,90 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește constatarea caracterului politic al condamnării și măsurii administrative suferite de antecesorul reclamantului, din actele comunicate de C. rezultă că acesta a fost urmărit de organele securității întrucât a fost membru al PNL și era considerat chiabur, iar în perioada (...)-(...) a fost internat într-o colonie de muncă, în baza deciziei nr.1050/1952 a DGSS C.
Având în vedere starea de fapt descrisă mai sus și ținând cont de dispozițiile art. 1 alin. 1,3 și 4, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, instanța consideră întemeiată cererea reclamantului privind constatarea caracterului politic al măsurii internării forțate într-o colonie de muncă a antecesorului său, în condițiile în care măsura internării forțate într-o colonie de muncă a fost luată deoarece defunctul a fost considerat chiabur și a fost membru al PNL. Pe de altă parte, din actele dosarului nu rezultă că antecesorul reclamantului au fi fost condamnat.
Referitor la daunele morale, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro, cu acest titlu și și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile L. nr.221/2009.
Prin decizia nr.1358/2010 a C. C., publicată în Monitorul Oficial nr.761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din Legea nr.nts%20and%20Settings\user\Sintact%202.0\cache\Legislatie\tem p\00122843.htm" |221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
20Settings\user\Sintact%202.0\cache\Legislatie\temp\00135
843.HTM" l "#" |Potrivit art.147 alin.1 și 4 din de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. D. C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.iei. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În consecință, instanța a constatat că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice, iar decizia este obligatorie și se aplică și litigiilor aflate în curs de judecată.
În ceea ce privește despăgubirile reprezentând echivalentul valorii bunului confiscat, din declarațiile martorilor B. I. și R. I. rezultă că antecesorul reclamantului a avut în proprietate o batoză, care i-a fost confiscată. Inițial batoza a fost cumpărată de mai multe persoane, printre care și tatăl reclamantului, ulterior rămânând în proprietatea exclusivă a acestuia, după achitarea unor sume de bani. M. au mai arătat că era singura batoză din comună.
Reclamantul a depus la dosar o factură din (...) privind cumpărarea unei treierători de către O. A. V. S., precum și un proces-verbal încheiat la data de (...) pentru predarea de către S. P. S. în favoarea SMT Câmpia Turzii a unei batoze marca „Wiehterle"; de 800 mm, care s-a aflat în proprietatea obștei agricole.
Având în vedere probele menționate, tribunalul a considerat că reclamantul a dovedit că antecesorului său i s-a confiscat o batoză marca WIEHTERLE 800 mm, care în 1943 a fost cumpărată de O. A. V. S., iar ulterior a devenit proprietatea exclusivă a defunctului G. I..
Față de cele ce preced, tribunalul a considerat neîntemeiate excepțiile invocate de pârât. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, nu sunt incidente prevederile art.3 alin.1 și art.8 alin.1 din Decretul
167/1958, invocate de pârât, art. 5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009 stabilind un termen special de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii pentru introducerea cererilor de acordare a despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate. Referitor la inadmisibilitate, dispozițiile legale menționate nu exclud bunurile mobile din categoria celor pentru care se poate dispune restituirea echivalentului valorii.
În ceea ce privește valoarea bunului confiscat, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. C. A. rezultă că valoarea de circulație a acestuia este de 18.216 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în totalitate, deci și în ceea ce privește constatarea caracterului politic al măsurii internării într-o colonie de muncă a antecesorului reclamantului, defunctul G. I. în perioada (...)-(...) și a capătului de acțiune privind despăgubirile materiale.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada calității sale procesuale active, respectiv nu a făcut dovada că este descendentul defunctului G. I..
De asemenea, din perspectiva prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr.
221/2009, calitatea procesuală activă pentru constatarea caracterului politic al unor măsuri administrative revine doar persoanelor care au făcut obiectul unor astfel de măsuri și nu descendenților, astfel că reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauză.
În ce privește constatarea caracterului politic al măsurii internării într-o colonie de muncă a antecesorului reclamantului, această măsură este prevăzută la art. 3 din Legea nr. 221/2009, dispoziția instanței de admitere a acestui capăt de cerere încălcând prev. art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Acordarea daunelor materiale s-a făcut nelegal, sentința recurată conținând motive contradictorii și fiind nelegală, motive prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ. A., nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor pentru care au fost acordate daune materiale ca efect al măsurii administrative, că în documentele aflate la dosarul cauzei nu apare numele defunctului G. I., iar din depozițiile martorilor audiați în cauză nu rezultă confiscarea batozei de la antecesorul reclamantului.
Pârâtul a mai invocat și faptul că raportat la dispozițiile art. 5 alin.
1 lit. b din Legea nr. 221/2009, bunurile mobile nu pot face obiectul L. nr. 221/2009.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul G. I. E. s-a opus admiterii recursului, arătând că la judecarea cauzei în fond recurentul nu a contestat calitatea lui de descendent a defunctului G. I. și nici nu a invocat excepția lipsei calității procesuale active, astfel că aceste aspecte sunt invocate pentru prima dată în recurs.
Legea nr. 221/2009 recunoaște în mod expres calitate procesuală activă descendenților, așa cum rezultă din art. 4 alin. 1, potrivit căruia, cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei de orice persoană fizică interesată.
Cu privire la confiscarea bunurilor, intimatul a arătat că batoza a fost cumpărată inițial de mai multe persoane constituite într-o asociație, iar ulterior, tatăl lui a plătit fiecăruia dintre participanții la achiziționarea batozei cota sa parte de contribuție, astfel că, în acest mod, batoza a intrat în proprietatea exclusivă a antecesorului său. Declarațiile martorilor audiați în cauză confirmă această situație, iar consemnarea numelui D. I. în una din declarații s-a făcut în mod greșit.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte și în consecință, în baza art.312 alin. 1
Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009,
„constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";.
Conform art. 3 din Legea nr. 221/209, Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate, iar conform art. 4 alin. 2 din Legea nr.
221/2009, „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător";.
C. constată că motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., invocat de pârât este nefondat, deoarece chiar dacă caracterul de drept al măsurii internării într-o colonie de muncă a antecesorului reclamantului, defunctul G. I. în perioada (...)-(...) este enumerată în dispozițiile legale citate, aceasta nu înseamnă că instanța nu poate să constate această situație, deoarece partea din hotărâre care se pune în executare este dispozitivul acesteia, ori constatarea de drept al caracterului politic al măsurii internării într-o colonie de muncă doar prin considerentele unei hotărâri judecătorești ar lipsi de eficiență textele L. nr. 221/2009, mai ales în condițiile în care acest act a fost lipsit de efecte juridice cu privire la acordarea daunelor morale, singura eficiență juridică ce se poate da înmarea majoritate a cauzelor fiind doar această chestiune a constatării caracterului politic al condamnării.
În ce privește motivul de recurs privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, instanța constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, „cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căreia domiciliază persoana interesată";.
Măsura administrativă a internării într-o colonie de muncă este una dintre măsurile cu caracter politic prev. de art. 3 din Legea nr. 221/2009, această măsură fiind dispusă față de G. I. în intervalul (...)-(...), conform biletului de eliberare nr. 21858/17 iunie 1954 și Decizia nr. 1050/1952 a DGSS.
Prin actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei (f. 39), reclamantul a făcut dovada că este fiul lui G. I., decedat la (...).
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale reținute în raport de actele depuse la dosarul cauzei, reclamantul are calitate procesuală activă, astfel că susținerea pârâtului cu privire la acest aspect este nefondată.
Consemnarea din declarația martorului R. I. cu privire la faptul că pe tatăl reclamantului îl chema D. I., reprezintă o eroare materială, care poate fi îndreptată pe cale dispozițiilor art. 281 Cod proc.civ.
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate curtea reține următoarele:
Critica referitoare la modul de acordare a despăgubirilor materiale și cuantumul acestora pune în discuție dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, astfel că ea poate fi încadrată în cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății
și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Din dosarul C. nu rezultă că antecesorului reclamantului, G. I., i s-ar fi confiscat batoza marca „WIEHTERLE 800 mm";, actul intitulat „fișă personală"; din acest dosar, aflat la fila 33 confirmând faptul că nu a avut bunuri care au fost naționalizate sau expropriate.
Din factura nr. 2071, fila 40, rezultă că batoza marca „WIEHTERLE
800 mm";, a fost cumpărată de obștea agricolă „V."; S. T. în anul 1943.
În 27 iunie 1953, între Președintele S.ui P. S. și SMT Câmpia Turzii se încheie procesul verbal, prin care primul predă, iar al doilea primeștebatoza marca „WIEHTERLE 800 mm";. În conținutul acestui proces verbal se menționează că „cântarul batozei s-a aflat la C. T., unde a fost predat spre reparație în anul 1952 de către fostul președinte al obștei S., care în prezent este deținut, că alte accesorii batoza nu mai are, ci doar să se facă investigații la tov. S. din T., căruia i s-a vândut de către obște tractorul care forma împreună cu batoza proprietatea obștei agricole și la care probabil s- ar mai putea găsi o parte din accesoriile garniturii de treer";.
Declarațiile martorilor audiați în cauză, confirmă faptul că batoza marca „WIEHTERLE 800 mm";, a fost cumpărată de obștea agricolă „V."; S..
Reclamantul nu a dovedit însă susținerile sale referitoare la faptul că batoza a fost proprietatea antecesorului lui și că a fost confiscată de la acesta. A., reclamantul nu a dovedit susținerile sale referitoare la faptul că antecesorul lui ar fi plătit cota parte ce li se cuvenea celorlalți participanți la cumpărarea batozei. Afirmațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, astfel martorul B. I. se referă în declarația lui la socrul reclamantului, despre care știe că, după confiscarea batozei, a restituit partea fiecăruia dintre cei participanți la cumpărarea ei, în condițiile în care, chiar reclamantul afirmă că acest lucru s-ar fi făcut înainte de condamnarea acestuia. Martorul R. I. confirmă cumpărarea batozei de către mai multe persoane, între care și tatăl reclamantului, arată că, cumpărătorii nu s-au înțeles, iar, până la urmă, tatăl reclamantului a rămas singurul proprietar, achitând partea cuvenită celorlalți și își amintește că batoza a fost confiscată, fără a oferi date concrete cu privire la despăgubirea celorlalți și condițiile în care batoza a fost confiscată.
În condițiile în care declarațiile martorilor sunt contradictorii, iar din procesul verbal încheiat la 27 iunie 1953 rezultă că numitului S. din T. i-a fost vândut de către obște tractorul care forma împreună cu batoza proprietatea obștei agricole, curtea apreciază că reținerile instanței de fond cu privire la faptul că batoza marca „WIEHTERLE 800 mm";, a fost proprietatea exclusivă a antecesorului reclamantului, sunt eronate, aspect sub care recursul pârâtului S. R. este fondat și, în consecință, în baza art.304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., va fi admis cu privire la acest motiv de recurs.
În consecință, urmare admiterii în parte a recursului, curtea va modifica în parte sentința civilă atacată în sensul că va respinge capătul de acțiune având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale.
Urmare respingerii capătului de acțiunii privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale, curtea va înlătura din sarcina pârâtului obligația de a plăti suma de 526 lei reprezentând contravaloarea expertizei administrată la instanța de fond, astfel că pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată se impune în baza art. 274 Cod proc.civ., având în vedere că în urma dispariției temeiului legal al acțiunii prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, S. este în culpă procesuală, dat fiind că acesta a provocat existența prezentului proces, introducerea acțiunii fiind datorată apariției L. nr. 221/2009, iar dispariția acestui temei legal nu se datorează în nici o măsură reclamantului, ci doar S.ui care trebuie să răspundă pe tărâmul culpei procesuale prin acordarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că există în mod mai mult decât evident o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unuiact normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale, pe principiul echității, curtea apreciază că statul trebuie să suporte plata cheltuielilor de judecată.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 303 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge capătul de acțiune având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. P. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 408/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
