Decizia civilă nr. 2565/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2565/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
J.ECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. A. și C. I., împotriva deciziei civile nr. 6. din 29 februarie 2012, pronunțată de
Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții B. T. și V. G. în calitate de reprezentant al BEJ V. G., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanții-recurenți C. A. și C. I., asistați de avocat L. M., lipsă fiind pârâții-intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 mai
2012, reclamanții-recurenți au depus la dosar, prin registratura instanței, înscrisurile necesare soluționării cererii de ajutor public judiciar.
La data de 22 mai 2012, a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanții-recurenți, în sensul admiterii acesteia în modalitatea eșalonării taxei judiciare de timbru în sumă de 3688 lei datorate în recurs în 10 tranșe lunare, a câte 368,8 lei/lună, data scadenței fiecărei rate fiind 25 a lunii.
La termenul de azi, reprezentanta reclamanților-recurenți depune la dosar o precizare a motivelor de recurs, în sensul admiterii recursului, casării deciziei pronunțate de instanța de apel și a sentinței pronunțate de instanța de fond și în consecință să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. D. de asemenea la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în proporție de 50% și timbru judiciar, arătând că au anticipat că cererea de ajutor public judiciar va fi soluționată în sensul reducerii cuantumului taxei judiciare de timbru.
Recursul este parțial timbrat cu 1844 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Având în vedere modalitatea de soluționare a cererii de ajutor public, precum și faptul că recurenții au achitat jumătate din valoarea aferentă taxei judiciare de timbru, se va efectua o adresă către Consiliul Local B.-M., prin care se va solicita să se urmărească achitarea taxei judiciare de timbru de către reclamanții-recurenți de azi, în modalitatea dispusă de instanță, precizându-se totodată ca aceștia au achitat jumătate suma de 1844 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, rămânând o diferență de 1844 lei, a cărei plată este eșalonată pe durata a 10 luni, respectiv câte 184,4 lei pe lună, data scadenței fiecărei rate fiind 25 a lunii.
Având în vedere că la termenul de azi, reprezentanta reclamanților- recurenți a depus la dosar precizări ale motivelor de recurs, Curtea, după deliberare, pune în discuție tardivitatea acestora, având în vedere că decizia pronunțată în apel a fost comunicată reclamanților la data de 13 martie
2012, iar precizările au fost depuse la dosar la data de 23 mai 2012, cu mult peste termenul legal de 15 zile.
Reprezentanta reclamanților-recurenți apreciază că precizarea la recurs nu este tardivă, întrucât nu s-au schimbat cu nimic motivele de recurs, singurul aspect vizat este cel al casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Verificând conținutul precizării recursului depusă în sală la termenul de azi, curtea constată că, într-adevăr, prin această precizare nu se invocă motive noi, singura solicitare fiind aceea de casare a deciziei pronunțate în apel, rejudecare, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.
Raportat la obiectul precizării recursului, curtea revine asupra excepției tardivității, constatând că aceasta nu este incidentă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat și precizat în scris, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a sentinței instanței de fond, și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Arată că hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Deși prin considerente instanța de apel a apreciat că pentru soluționarea corectă a cauzei trebuie pornit de la dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă, conform cărora împotriva executării silite și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cel interesat sau vătămat prin executare, ulterior apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea în probațiune referitoare la efectuarea unui nou raport de expertiză pentru evaluarea imobilului vândut la licitație, întrucât o astfel de probă nu se poate solicita ulterior încheierii executării silite, pe calea dreptului comun. R., încă prin cererea introductivă de instanță și ulterior prin concluziile scrise au precizat că frauda la lege urmează a fi dovedită prin două aspecte esențiale: prețul nejustificat de mic la care a fost adjudecat imobilul și persoana care este în realitate proprietara acestuia, persoană incompatibilă a dobândi acest bun, aspecte care coroborate cu neregularitățile executării silite, ar fi putut duce la nulitatea absolută a actului de adjudecare. Prin înscrisurile menționate au fost invocat dispozițiile art. 5, art. 967, art. 968, art. 1309 cod civil și art. 43 din Legea nr. 188/2000. A., prin cererea introductivă de instanță, reclamanții nu au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare prin constatarea nulității vreunui act de executare silită, aspect reținut de instanța de fond. A. că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, iar hotărârea acesteia nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În speță nu s-a administrat nici un mijloc de probă solicitat de către reclamanți, deși la instanța de fond precum și la cea de apel aceștia au propus probe, astfel că instanța de apel a soluționat cauza fără a permite administrarea probelor solicitate, și fără a se pronunța în vre-un fel asupraacestora în sensul respingerii sau decăderii. Raportat la această situație, se poate constata că în speță, au fost încălcate prevederile art. 6 paragraf 1
CEDO. Hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind incidente în speță prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, având în vedere că a menținut sentința instanței de fond sub aspectul legalității admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a BEJ V. G., reținând că parte în proces a fost V. G. Însă acesta în calitatea sa de funcționar public, reprezentant al BEJ V. G. a îndeplinit anumite acte prin încălcarea legii, aspecte pe care reclamanții- recurenți au intenționat să le dovedească prin probe, însă nu li s-a îngăduit administrarea acestora.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3708 din (...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii în constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, acțiune promovată de C. A. și C. I. și continuată de C. I. și C. A.-S., împotriva pârâților B. T., și B. E. J. V. G. reprezentat prin V. G. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. E. J. V. G., reprezentat de V. G., și în consecință s-a respins cererea formulată de reclamanții C. A. și C. I. și continuată de C. I. și C. A.- S. împotriva pârâtului B. E. J. V. G. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală pasivă. S-a respins cerereaformulată de reclamanții C. A. și C. I. și continuată de C. I. și C. A.-S. împotriva pârâtului B. T.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții nu au solicitat constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din perspectiva unui act de executare, adică nu au invocat faptul că acesta este încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale din materia executării silite.
R. au formulat acțiunea în baza prevederilor art. 5, 966, 968 Cod civil, invocând cauza imorală a actului juridic.
Din această perspectivă, acțiunea în constatarea nulității absolute se poate formula oricând, nepunându-se problema tardivității formulării acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. E. J. V. G., aceasta a fost admisă.
Aceasta deoarece, acest pârât nu este titularul obligației corelative dreptului dedus judecății.
Dreptul de proprietate asupra imobilului aparține pârâtului B. T., actul de adjudecare constituind titlu de proprietate conform art. 516 pct. 8
Cod procedură civilă.
Prin urmare, acest pârât este titularul obligației corelative dreptului de proprietate pretins de către reclamanți, acestuia revenindu-i sarcina de a preda imobilul adjudecat în cazul în care s-ar fi admis cererea de chemare în judecată.
R. au pretins că acea cauză imorală care ar conduce la desființarea actului de adjudecare ar consta în faptul că existau alte bunuri mobile ce putea fi vândute pentru îndestularea creanței, nejustificându-se vânzarea unui imobil, raportat la valoarea creanței datorate.
Totodată s-a arătat că imobilul s-a vândut la un preț nejustificat de mic ceea ce ar denota frauda la lege.
Însă, dacă o creanță nu se plătește de bunăvoie, se poate proceda la recuperarea acesteia pe calea executării silite, în temeiul unui titlu executoriu.
Modalitatea de executare silită rămâne la latitudinea creditorului, acesta putând recupera creanța prin oricare modalitate pusă la dispoziție de lege, respectiv poate proceda la urmărirea silită mobiliară, imobiliară sau prin poprire, putând recurge chiar la toate căile de urmărire silită deodată.
Prin urmare, adjudecarea bunului imobil, ca urmare a executării silite mobiliare, pentru recuperarea de la reclamanți a creanțelor menționate mai sus, nu a încălcat ordinea publică și bunele moravuri, neputându-se vorbi de o cauză imorală.
Prin decizia civilă nr. 6./(...) a T.ui M., a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. A. S. și C. I., în contra sentinței civile nr. 3708 din 15 aprilie 2011 a J.ecătoriei B. M., județul M..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulității absolute a actului de adjudecare a imobilului situat în B. M., str. Petofi Șandor, nr. 47 A, B. M., înscris în CF 9084 B. M. nr. top 4044/37/2, act de adjudecare emis în dosarul execuțional nr. 57/2008 a B. E. J. V. G. la data de 13 februarie 2009.
Ca motive de nulitate absolută s-au invocat încălcarea ordinii publice
și a bunelor moravuri și care constau în:
1. - vânzarea prin licitație pentru o creanță de 1327 euro, a unui imobil deși în imobil existau bunuri mobile ce acopereau suma datorată, apoi prețul prea mic la care s-a vândut proprietatea reclamanților și persoana căreia aceasta a fost vândută sunt aspecte ce ar dovedi frauda la lege;
2. - scopul mediat în vederea căruia a fost încheiat actul juridic a cărui anulare se cere nu respectă prevederile art. 966, 968 Cod civil, putându-se vorbi de o cauză imorală a actului juridic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 5, art. 966, art. 968 Cod civil.
În soluționarea corectă a cauzei s-a apreciat că, trebuie pornit de la dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă, potrivit căruia, împotriva executării silite și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În literatura de specialitate contestația la executare a fost caracterizată ca fiind o cale de atac dacă este vorba despre contestația uneia dintre părți.
A., debitorul se poate plânge de nerespectarea unor termene prohibitive, de urmărirea unor bunuri exceptate de la urmărire etc., iar creditorul se poate plânge că organul de executare nu a extins urmărirea unor bunuri ale debitorului mai ușor valorificabile decât cele urmărite etc.
Când contestația este introdusă de o terță persoană, terțul proprietar al bunului urmărit angajează un adevărat litigiu personal cu privire la proprietatea bunului.
Art. 401 Cod proc.civ., stabilește un termen unic pentru toate contestațiile la executare și acoperă, prin dispozițiile sale toate ipotezele în care executarea silită poate forma obiectul unei contestații, fie la inițiativa oricărei dintre părți - creditori, debitor urmărit - , fie la inițiativa unui terț,în toate cazurile, persoana vătămată prin executarea pornită sau printr-un act de executare. N. contestației în termenul prevăzut în alin. 2 din art. 401
Cod procedură civilă nu-l împiedică pe cel de-al treilea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii.
Din cele redate mai sus, tribunalul a concluzionat că, părțile din cadrul executării silite, respectiv creditorul urmăritor și debitorul urmărit - pot, în cursul executării silite începând cu primul act de executare și încheiat cu ultimul act de executare - să formuleze contestație în legătură cu orice nereguli apar în cursul executării, în termenul de 15 zile stabilit de lege. P. de a se introduce o acțiune separată, în afara procedurilor speciale reglementat de dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, o au doar terții.
În consecință, toate aspectele invocate de apelanți și care vizează situații ce puteau fi invocate în cadrul executării silite pe calea contestației la executare cum ar fi: faptul că urmărirea s-a făcut asupra unui imobil deși se putea realiza într-o altă formă, că prețul cu care s-a vândut imobilul la licitație este prea mic, că procesul - verbal din (...) prin care s-a efectuat eșalonarea plății este întocmit cu depășirea termenului de 30 de zile, incompatibilitatea executorului judecătoresc, sunt aspecte ce nu pot fi analizate după încheierea executării silite, pe calea dreptului comun. A. că, în mod corect instanța de fond a respins cererea în probațiune solicitată de apelanți cu privire la efectuarea unui nou raport de expertiză pentru evaluarea imobilului.
Cu privire la aceste aspecte enumerate și care puteau fi invocate pe calea contestației la executare, instanța a apreciat că acestea nu pot constitui nici temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 966, 968 Cod civil, deoarece aceste nulități puteau fi invocate așa cum s-a arătat doar în cadrul atacării actului de executare considerat nul, doar în cadrul procedurii speciale a contestației la executare.
Este adevărat că, în interpretarea dispozițiilor art. 518 Cod procedură civilă, ar rezulta faptul că, după finalizarea executării silite, actul de adjudecare intră în circuitul civil și produce efecte erga omnes, deci poate fi atacat în condițiile dreptului comun, fără însă a se invoca neregularități ale actelor de executare premergătoare.
Motivele de nulitate pe care le pot invoca persoanele care au fost părți în procedura executării silite vizează aspecte ulterioare emiterii actului de adjudecare și care nu puteau fi invocate în cursul executării silite.
În cauză, aproape toate motivele de nulitate pe care le-au invocat apelanții se puteau, și o parte au și fost invocate în cursul executării silite.
Singura problemă pe care apelanții o puteau ridica după emiterea actului de adjudecare este cea la care făceau referire și în acțiune, că imobilul ar fi fost dobândit de o persoană incompatibilă de a dobândi imobilul. Cu privire la acest aspect însă, nu au precizat care ar fi acea persoană incompatibilă. Adjudecatarul B. T. nu s-a dovedit că ar fi o astfel de persoană. În măsura în care s-ar fi nominalizat persoana incompatibilă și care ar fi adevăratul dobânditor al imobilului s-ar fi putut încuviința proba testimonială.
Ca motiv de apel s-a invocat și faptul că s-ar fi făcut o greșită aplicare a legii, deoarece pârât în cauză ar fi V. G. și nu în calitate de reprezentant la B. E. J. V. G. A. aspect nu a putut fi reținut, deoarece în ultima completarela acțiune apelanții au precizat că solicită citarea pârâtului V. G. în calitate de reprezentant al B. E. J. V. G.
Nu au putut fi reținute nici susținerile apelanților potrivit cărora hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, deoarece corect s-a analizat și reținut de judecătorul de fond faptul că apelanții nu au atacat actul de adjudecare în cadrul procedurii speciale a contestației la executare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În motivarea recursului reclamanții au invocat următoarele:
Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind incident art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Încă prin cererea introductivă reclamanții au precizat că frauda la lege urmează a fi dovedită prin două aspecte esențiale - prețul nejustificat de mic la care a fost adjudecat imobilul și persoana care în realitate a dobândit proprietatea bunului, deși era incompatibilă - aspecte care coroborate cu neregularități ale executării silite, ar fi putut duce la nulitatea absolută a actului de adjudecare, în aplicarea principiului „fraus omnia corumpit";.
Așadar, reclamanții nu au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare, prin constatarea nulității vreunui act de executare silită.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 5 raportat la art. 261, art. 129 alin. 5 Cod proc.civ., și art. 6 paragraf 1 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, nu s-a administrat nici un mijloc de probă solicitat de către reclamanții recurenți, deși aceștia au solicitat probe atât în fața primei instanțe, cât și a instanței de apel, indicând și teza probatorie.
Instanța de apel a soluționat cauza fără a se pronunța asupra cererilor în probațiune, în sensul respingerii sau al decăderii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa a statuat constant că dreptul la un proces echitabil cuprinde, printre altele, dreptul părților din proces de a prezenta probele pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Recurenții au invocat și faptul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9
Cod proc.civ.
Instanța de apel a reținut că toate aspectele invocate vizează situații ce puteau fi invocate în carul executării silite, pe calea contestației la executare.
Jurisprudența și doctrina în materie au statuat că eroarea, cauza falsă, ilicită și imorală, precum și frauda la lege se pot dovedi prin orice mijloc de probă, întrucât nulitatea absolută este o sancțiune instituită de legiuitor în considerarea ocrotirii unor interese de ordin public.
Or, extrasele de cont din care rezultă că debitorii aveau disponibilități bănești care ar fi acoperit creanța pentru care imobilul s-a vândut la licitație publică, procesul-verbal din (...) prin care s-a dispus eșalonareaplății, emis peste termenul de 30 de zile prev. de art. 513 alin. 1 Cod proc.civ., reprezintă mijloace de probă care, coroborate cu alte probe - interogatoriul, proba testimonială, raportul de evaluare al imobilului - ar fi putut dovedi susținerea din acțiunea introductivă.
Dacă instanța aprecia că probele solicitate de reclamanți nu sunt admisibile, era firesc să le dea posibilitatea administrării altor probe, cu atât mai mult cu cât reclamanții au invocat ca temei legal al cauzei ilicite și imorale dispozițiile art. 1309 C. civil și art. 43 din Legea nr. 188/2000.
Respingerea probei testimoniale de către instanța de apel pe considerentul că reclamanții nu au nominalizat persoana incompatibilă care ar fi adevăratul dobânditor al imobilului, nu este convingătoare.
R. au indicat că persoana incompatibilă să dobândească bunul este un avocat din Baroul Maramureș, a cărui prietenie cu pârâtul V. G. este de notorietate.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, menținând legalitatea sentinței sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale a BEJ V. G., în condițiile în care reclamanții au precizat că pârât este V. G., care în calitatea sa de funcționar public, reprezentant al BEJ V. G. a îndeplinit acte prin încălcarea legii.
Un ultim motiv de recurs vizează faptul că în decizia dată în apel se menționează că aceasta este irevocabilă, în condițiile în care recursul promovat de reclamanți se încadrează în dispozițiile art. 299 Cod proc.civ., jurisprudența fiind în sensul că judecătorul nu poate răpi părții o cale de atac pe care o acordă legea.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare.
Prin precizarea recursului (f. 43), reclamanții au solicitat casarea ambelor hotărâri ale instanțelor de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, arătând că motivele de casare invocate prin declarația de recurs vizează hotărârile celor două instanțe de fond.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Motivul vizând faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii este nefondat, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de apel, acțiunea promovată în dosar nr. (...) la Judecătoria Baia Mare la (...) de către reclamanți, a fost intitulată, chiar de către aceștia „acțiune în constatarea nulității absolute a actului de adjudecare";, formulată inițial în contradictoriu cu pârâtul B. T. și precizată ulterior în contradictoriu și cu pârâtul V. G. (f. 13 dosar fond).
Prin urmare, afirmația recurenților potrivit căreia nu au solicitat constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, vine în contradicție cu însăși cererea introductivă prin care chiar ei au sesizat instanța.
Este adevărat că reclamanții nu au solicitat constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, prin constatarea nulității vreunui act de executare, însă o atare reținere nici nu se regăsește în considerentele deciziei pronunțate în apel.
Instanța de apel a reținut cu exactitate cele două motive pe care reclamanții își întemeiază acțiunea în constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, ca fiind: vânzarea prin licitație, pentru o creanță de 1327 euro, a unui imobil deși debitorii dețineau bunuri mobile ce acopereausuma datorată, apoi prețul prea mic la care s-a vândut proprietatea reclamanților și persoana căreia aceasta a fost vândută, aspecte ce ar dovedi frauda la lege; scopul mediat în vederea căruia a fost încheiat actul juridic a cărui anulare se cere nu respectă prevederile art. 966, 968 Cod civil, putându-se vorbi de o cauză imorală a actului juridic.
Interpretând corect atât actul juridic dedus judecății, cât și motivele pe care acesta se întemeiază, preluate aproape ad literam din acțiunea înregistrată de reclamanți la (...) la Judecătoria Baia Mare, instanța de apel și-a axat considerentele ce au stat la baza soluționării apelului pe cadrul procesual fixat de reclamanți, fără a invoca motive străine de natura pricinii.
Referirile instanței de apel la art. 399 Cod proc.civ. - apreciate de recurenți ca fiind străine de natura pricinii - sunt pertinente, întrucât așa cum corect a reținut tribunalul, reclamanții în calitate de debitori, participanți în cadrul executării silite, aveau conferită calea contestației la executare, pe care, de altfel, au și exercitat-o.
P. promovării unei acțiuni separate, în afara procedurilor speciale reglementate de art. 399 și urm. Cod proc.civ., o au doar terții, însă reclamanții nu se încadrează în această categorie, ei având calitatea de debitori urmăriți în cadrul executării silite finalizate prin vânzarea la licitație publică a imobilului evidențiat în CF nr. 9084 B. M., nr. top 4044/37/2.
De menționat că actul de adjudecare a imobilului s-a întocmit la (...) (f. 104 dosar fond), adjudecatar fiind B. T. în baza procesului verbal de licitație din (...) (f. 19-20 dosar fond).
Între data încheierii procesului verbal de licitație - (...) - și finalizarea executării silite imobiliare prin emiterea actului de adjudecare la (...), a trecut un interval de timp suficient în care, reclamanții, în calitate de participanți în cadrul executării silite, în calitate de debitori urmăriți, aveau posibilitatea de a urma procedura contestației la executare, în cadrul căreia să invoce motivele de nulitate absolută vizând încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri, cauza imorală și ilicită și frauda la lege, constând în prețul neserios și dobândirea imobilului în realitate de către o altă persoană decât adjudecatarul, persoană cu privire la care există o interdicție de a dobândi imobilul prin licitație.
În concluzie, motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., nu este întemeiat.
Motivul de recurs vizând soluționarea cauzei fără a intra în cercetarea fondului și fără ca instanțele de fond să se pronunțe asupra cererilor în probațiune, este, de asemenea, nefondat.
Potrivit încheierii de ședință de la termenul din (...) de la
Judecătoria Baia Mare (f. 40), reprezentantul reclamanților a solicitat instanței ca la rândul său să solicite M.ui Justiției relații cu privire la cercetarea disciplinară a executorului judecătoresc V. G.
Având în vedere că la acel termen acțiunea nu era legal timbrată, instanța a apreciat că cererea este prematur formulată, până la momentul lămuririi aspectelor vizând timbrajul.
S-au acordat mai multe termene succesive, întrucât a intervenit decesul reclamantului C. A., fiind introduși moștenitorii acestuia, reclamanta C. I. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru platataxei judiciare de timbru, cererea fiind soluționată prin încheierea din (...) (f.
68-69 dosar fond).
După lămurirea aspectului vizând timbrajul, la termenul de judecată din (...) (f. 82, 83 dosar fond), reclamanții au solicitat în probațiune încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților, reprezentanta acestora învederând că va formula în scris interogatoriul pentru pârâți.
Cererea în probațiune a fost încuviințată, dispunându-se citarea pârâților cu mențiunea „personal la interogatoriu";, pârâții fiind citați în acest sens (f. 89, 90, 95, 96 dosar fond).
La același termen de judecată reprezentanta reclamanților a arătat că nu mai solicită în probațiune a se solicita M.ui Justiției date cu privire la cercetarea disciplinară a executorului judecătoresc V. G.
La același termen de judecată, cererea reclamanților de efectuare a unei expertize de evaluare a imobilului a fost respinsă ca neîntemeiată, raportat la faptul că reclamanții puteau uza de această probă în procedura contestației la executare, la fel fiind respinsă și solicitarea de încuviințare a audierii unui martor.
Instanța de fond a apreciat că teza probatorie vizând dovedirea faptului că proprietarul imobilului ce a fost supus executării silite este o altă persoană, nu proprietarul înscris în CF, este inadmisibilă, întrucât se tinde a se dovedi teste sau contraprobei cu înscrisuri.
Întrucât la termenul de judecată din (...) atât reprezentantul reclamanților, cât și al pârâtului B. T. au solicitat amânarea judecății, instanța a încuviințat cererile și a dispus, din nou, citarea pârâților cu mențiunea „personal la interogatoriu"; (f. 95-96), pentru termenul de judecată din (...).
La termenul de judecată din (...) cauza a fost din nou în stare de amânare, în vederea citării reclamantului C. A. S. cu mențiunea de a se prezenta pentru a-și exprima poziția procesuală față de acțiunea promovată de defunctul C. A.
La următorul termen din (...) când cauza s-a și judecat, pârâții citați cu mențiunea „la interogatoriu";, au fost prezenți în instanță (f. 108), însă nici reclamanții, nici reprezentantul acestora nu au fost prezenți, interogatoriul adresat pârâților nu s-a depus, astfel încât proba încuviințată nu a putut fi administrată, culpa revenind reclamanților.
Referitor la probațiunea din apel, dosarul relevă următoarele:
Calea de atac promovată de către reclamanți a fost, în mod greșit recursul, recalificată în mod corect, la termenul de judecată din (...) ca fiind apel (f.38).
Urmare a recalificării, pentru termenul de judecată fixat în cauză la (...) reprezentanta reclamanților a depus un înscris conținând cereri în probațiune: efectuarea unui raport de expertiză de evaluare a imobilului ce a făcut obiectul executării silite imobiliare, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială indicând doi martori și alte probe a căror necesitate se va ivi din dezbateri (f. 45 apel).
La termenul de judecată din (...) (f. 71), instanța a pus în discuția părților aceste cereri, reprezentanții ambilor pârâți solicitând respingerea acestora.
Este adevărat că din conținutul încheierii din (...) nu rezultă explicit punctul de vedere al instanței asupra cererilor în probațiune solicitate, însăse menționează „alte cereri nefiind formulate, în baza art. 150 Cod proc.civ., instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului";.
Faptul că, fără a se pronunța explicit asupra cererilor în probațiune formulate de reclamanți, instanța a acordat cuvântul asupra fondului căii de atac, amânând pronunțarea hotărârii, conduce la concluzia că aceste cereri au fost respinse. O altă interpretare nu poate fi dată, întrucât în ipoteza în care instanța de apel ar fi încuviințat una, mai multe sau toate cererile în probațiune, este evident că aceasta ar fi avut ca urmare amânarea judecății, în vederea administrării probei sau probelor încuviințate, natura tuturor probelor fiind aceea că nu puteau fi administrate la același termen de judecată la care s-ar fi încuviințat: pentru expertiză s-ar fi impus numirea expertului și stabilirea obiectivelor, pentru proba testimonială s-ar fi impus citarea martorilor, iar pentru interogatoriu s-ar fi impus citarea pârâților cu mențiunea „prezența la interogatoriu";.
Verificând legalitatea respingerii implicite a cererilor în probațiune, curtea constată că aceasta s-a făcut corect, întrucât raportat la obiectul litigiului, aceste probe nu erau utile, concludente și pertinente soluționării pricinii. Potrivit celor anterior arătate, cu ocazia analizării primului motiv de recurs, reclamanții, în calitate de debitori urmăriți, aveau deschisă calea contestației la executare, în cadrul căreia puteau solicita administrarea acestor probe. În același cadru procesual reclamanții își puteau susține afirmația potrivit căreia adevăratul cumpărător al imobilului la licitație este o altă persoană față de care este incidentă o interdicție legală de a cumpăra.
Din această perspectivă, motivul vizând soluționarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este nefondat, urmând a fi înlăturat.
Motivul vizând faptul că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este, de asemenea, neîntemeiat, întrucât reia ideea greșitei respingeri a cererilor în probațiune, aspect care a fost verificat cu ocazia analizării motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5, 7 Cod proc.civ.
Afirmația recurenților potrivit căreia debitorii aveau disponibilități bănești care ar fi acoperit creanța pentru care imobilul s-a vândut la licitație publică, nu prezintă absolut nicio relevanță în prezentul cadru procesual, întrucât pe tot parcursul executării silite imobiliare, reclamanții aveau posibilitatea de a consemna la dispoziția creditorilor urmăritori întreaga valoare a creanței, consecința fiind aceea a desființării măsurilor de executare, potrivit art. 523 alin. 1 Cod proc.civ.
Această afirmație făcută de reclamanți nu le este deloc profitabilă, întrucât tinde la dovedirea culpei lor, în sensul că deși aveau mijloace financiare pentru a achita creanțele datorate creditorilor, reclamanții s-au sustras acestei obligații, pe care, orice debitor de bună-credință, o îndeplinește benevol.
De menționat este faptul că, așa cum rezultă din dosarul execuțional nr. 57/2008 al BEJ V. G., reclamanții C. A. și C. I. aveau calitatea de debitori față de mai multe persoane, cererea de începere a executării silite imobiliare fiind pornită de unul dintre ei, creditorul G. I. C.
În fine, ultimul motiv vizând faptul că decizia dată în apel menționează în dispozitivul său că este irevocabilă, contrar dispozițiilor art. 299 Cod proc.civ., este nefondat, întrucât calea de atac căreia îi este supusă o hotărâre judecătorească este dată de lege, iar menționarea sa greșită sau omisiunea menționării ei în cadrul hotărârii supuse căii de atac nu afectează legalitatea hotărârii. Instanța de control judiciar este cea abilitată să verifice, să califice și să procedeze la corecta soluționare a căii de atac căreia, potrivit legii, îi este supusă hotărârea.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. A. S. și C. I. împotriva deciziei civile nr. 6. din 29 februarie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. A.-T. N. T. D. M. C.V. M. L.T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
J.. apel: V. Ciucă, G. P.
| ← Decizia civilă nr. 3541/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4563/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
