Decizia civilă nr. 4563/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. C. NR. 4563/R/2012
Ședința publică din 02 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A.-A. P. J.ECĂTORI : C.-M. CONȚ
I.-D. C.
G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. K. R., prin mandatar C. C., împotriva deciziei civile nr. 1. din 03 mai 2012 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați U. I. și U. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta M. K. R. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 14 din O.M.J. nr.
760/1999, întrucât vizează petitul accesoriu, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 5 din dosar), reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa ei de la dezbateri, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată și expediată prin fax de către pârâții intimați U. I. și U. M., prin care aceștia solicită respingerea recursului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, iar ulterior, la data de (...) au fost înregistrate la dosar încă 2 exemplare originale din întâmpinarea menționată anterior, care au fost expediate prin poștă de către pârâții intimați U. I. și U. M.
De asemenea, Curtea constată că recursul a fost formulat de reclamanta M. K. R., prin mandatar C. C., iar cererea de recurs este semnată de mandatara reclamantei recurente, doamna C. C., care în virtutea procurii judiciare autentificate sub nr. 415/(...) la B. F., cu sediul în B. M., str. George Coșbuc nr.
27/1-2, jud. M., a fost împuternicită de reclamanta M. K. R. să declare apel împotriva sentinței fondului, iar dacă se impune, să declare și recurs.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. invocă inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, referitoare la reanalizarea stării de fapt, ca urmare a reanalizării probatoriului administrat în cauză, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10
și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea apreciază că la dosar sunt suficiente înscrisuri pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 10440/(...), pronunț ată de Judec ător ia B aia M are îndosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta M. K. R., prin mandatar C. C., în contradictoriu cu pârâții U. I. și U. M. și în consecință: Au fost obligați pârâții să permită reclamantei efectuarea lucrărilor de amenajare, respectiv nivelare și pietruire a drumului de acces reprezentat de parcela top 229/2/1 înscrisă în CF 839 Satu Nou de J. S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților să-și exprime acordul pentru efectuarea lucrărilor de instalare a utilităților pe drumul de servitute, ca rămasă fără obiect. S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei privind capătul de cerere referitor la stabilirea lățimii drumului de servitute. S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele: „Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3993/(...) de BNP F. M. coroborat cu CF nr. 839 Satu Nou de Jos, reclamanta M. K. R. este proprietar asupra parcelelor top 228/1/1 și top 228/2/1 din CF nr. 758 Satu Nou de Jos, iar în favoarea acestora s-a instituit o servitute de trecere cu piciorul și cu orice mijloc de transport asupra parcelei top 229/2/1 înscrisă în CF 839 Satu Nou de Jos în proprietatea pârâților. Conform schiței de dezmembrare vizată sub nr. 3739/(...) de O. M., terenul reclamantei se află în continuarea imobilului pârâților, reprezentând loc înfundat. Art. 630 Cod civil, stipulează că acela căruia se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa spre a o păstra, iar art. 634 cod civil prevede expres că proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna. De principiu, documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire pentru branșament /alimentare cu apă, canalizare, electricitate, gaze, termoficare, telecomunicații, salubritate, include printre altele, conform normelor în vigoare (art. 27 din Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 839/2009; art.32 lit. d din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin H. nr. 9., etc.), acordul prealabil notarial al vecinilor și proprietarilor imobilelor asupra cărora urmează a se amplasa lucrarea . În speță nu există un refuz al pârâților în ceea ce privește dreptul reclamantei de a executa asupra fondului aservit lucrări de construire pentru branșament apă și canal, gaz, curent electric, telefon, tv, internet, necesare normalei folosințe a unei locuințe ce se dorește a se construi pe terenul lor, sensîn care au depus la dosar declarația autentificată sub nr. 1329/(...) de BNP F., prin care își exprimă acordul ca reclamanta să execute lucrări de aducțiune de apă, canalizare, gaz, curent electric, telefon, tv, internet asupra drumului de acces reprezentat de parcela top 229/2/1 înscrisă în CF 839 Satu Nou de J. Astfel, instanța va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților să-și exprime acordul pentru efectuarea lucrărilor de instalare a utilităților pe drumul de servitute, ca rămasă fără obiect. In prezenta acțiune, reclamanta a susținut că exercitarea dreptului său de servitute este împiedicată de prezența denivelărilor, aspect necontestat de pârâți. Instanța apreciază că aceste cheltuieli de amenajări a caii de acces prin nivelare și pietruire, astfel cum s-a solicitat, incumba beneficiarului, respectiv proprietarului fondului dominant, conform art. 616 Cod civil. P. fondului dominat are obligația doar de a permite exercitarea acestui drept. În speță, pârâții nu s-au opus cererii petentei, astfel că, față de dispozițiile legale invocate, instanța va obliga pârâții să permită reclamantei efectuarea lucrărilor de amenajare, respectiv nivelare și pietruire a drumului de acces reprezentat de parcela top 229/2/1 înscrisă în CF 839 Satu Nou de J. În temeiul art. 246 cod procedură civilă instanța va lua act de renunțarea la judecată a reclamantei privind capătul de cerere referitor la stabilirea lățimii drumului de servitute, cerere care, de altfel, apare ca fiind lipsită de vreun interes, din moment ce toată parcela top 229/2/1 înscrisă în CF 839 Satu Nou de Jos formează obiectul dreptului de servitute de trecere. În cauză, manifestarea de voință a pârâților în sensul recunoașterii pretențiilor reclamantei a fost neîndoielnică încă de la prima zi de înfățișare, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 275 cod procedură civilă, instanța respingând astfel cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată";. Împ o tr iv a aces te i se n tințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta M. K. R., prin mandatar C. C., solicitând schimbarea acesteia doar în privința cheltuielilor de judecată. A.anta a arătat că instanța a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 275 C.pr.civ. Intimaț ii U . I. ș i M. au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. T ribun alul M ar amu r eș, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 1./(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), a respins apelul declarat de apelanta M. K. R., împotriva sentinței civile nr. 10440/(...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare. Motivând decizia pronunțată, T. a reținut în considerentele acesteia următoarele: „Prin sentința apelată instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a reținut că pârâții nu s-au opus admiterii petitului privind acceptul de a se efectua lucrări de instalare a utilităților pe servitutea de trecere constituită pe terenul pârâților - fond aservit - în favoarea terenului reclamantei - fond dominant, motiv pentru care nu a acordat cheltuieli de judecată. Prin cererea de apel apelanta critică această soluție și susține că pârâții ar fi trebuit să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea acestei cereri se arată că pârâții ar fi fost puși în întârziere prin N. de la fila 6 din dosar, iar pe de altă parte că nu ar fi recunoscut din prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei. Cu privire la faptul că pârâții ar fi fost puși în întârziere se arată faptul că reglementarea legală ce are aplicabilitate în prezenta cauză se regăsește la art. 1079 Cod civil unde se prevede că „dacă obligația consistă în a da sau în a face,debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său";. Pentru a-și produce efectele punerea în întârziere trebuie să îmbrace una din următoarele forme: notificare prin intermediul executorului judecătoresc sau cererea de chemare în judecată a debitorului. Cu alte cuvinte pentru a fi în prezența unei puneri în întârziere era obligatoriu ca notificarea să fie trimisă prin intermediul unui executor judecătoresc, textul legal nelăsând loc nici unei alte interpretări. În cuprinsul Notificării nu apare nicăieri expresia „punere în întârziere"; și nici vreo referire la art. 1079 Cod civil. Față de aceste prevederi, nu poate exista o punere în întârziere înainte de chemarea în judecată, întrucât notificarea depusă la dosar nu întrunește condițiile prevăzute de lege. De asemenea nu a operat de drept întârzierea, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de punctele 1-3 din dispoziția precizată, astfel nu se află în cazurile anume determinate de lege, nu s-a contractat expres că va fi pus în întârziere la împlinirea termenului sau neexistând un timp determinat ce debitorul a lăsat să treacă. Conform prevederilor art. 134 Cod procedură civilă „. socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii";. A.anta confundă prima zi de înfățișare cu primul termen de judecată. Așa cum se poate observa din încheierile de ședință, prima zi de înfățișare s-a consumat abia la termenul din data de (...). La primul termen de judecată nu s-au putut pune concluzii deoarece cauza a fost amânată pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, tocmai în considerarea faptului că nu a existat niciun refuz, manifestarea de voință în sensul recunoașterii pretențiilor reclamantei fiind neîndoielnică, la al doilea termen de judecată s-a formulat precizare de acțiune și s-au formulat două petite noi iar „precizarea"; le-a fost comunicată pârâților, deci nici la acel termen nu se putea pune concluzii, iar pentru al treilea termen de judecată pârâții au depus deja Declarația notarială prin care și-au dat acceptul. Față de cele expuse anterior, prima zi de înfățișare s-a consumat la termenul din (...), iar soluția dată de Judecătoria Baia Mare este corectă. În aceste condiții, câtă vreme nu s-a făcut dovada punerii în întârziere în sensul avut în vedere de legiuitor, nu s-a dovedit reaua credință a pârâților în sensul determinării reclamantei, ca urmare a refuzului de a-și da acordul, să apeleze la justiție, este exclusă culpa procesuală și deci instanța de fond nu putea să-i oblige la suportarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care hotărârea acesteia este corectă sub aspectul înlăturării obligației de a suporta aceste cheltuieli, reținându-se că manifestarea de voință în sensul recunoașterii pretențiilor reclamantei a fost neîndoielnică încă de la prima zi de înfățișare, fiind astfel incidente prevederile art. 275 Cod procedură civilă";. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M. K. R., prin mandatar C. C., solicitând, în temeiul art. 299, art. 303 pct. 9, art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, și a obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecata conform petitului formulat, respectiv taxă judiciară de timbru, timbru judiciar si onorar avocat la fondul cauzei. Fără cheltuieli de judecata în apel și recurs. În motivarea recursului s-a arătat că soluțiile instanței de fond și instanței de apel sunt injuste și stabilesc în defavoarea reclamantei un prejudiciu nejustificat, atâta timp cât aceasta a fost de bună-credință, iar invocarea motivelor de genul că „în cuprinsul notificării nu apare nicăieri expresia punere în întârziere și nici vreo referire la art. 1079 C., sunt nedrepte și incorecte. N. de care face vorbire instanța a fost trimisă prin avocat mandatat D. T., în temeiul art. 1079 C.civ., prin aceasta arătându-se „va notificam";, iar mesajul acestui document este cat se poate de evident, si anume, ca este vorba de o punere in întârziere privind obligativitatea de a asigura întrebuințarea imobilului aservit al căror proprietari sunt reclamanții. În ceea ce privește reproșul ca aceasta notificare nu a fost făcuta sau trimisa prin intermediul executorului judecătoresc, recurenta nu poate accepta acest argument, impunându-se înlăturarea lui, întrucât, este de notorietate faptul ca o asemenea procedura in forma vechiului Cod Civil a fost desueta si viza doar aspectul formal al comunicării si nu cel de fond aceasta fiind făcuta până la urma prin avocat. Poate chiar ar fi purces la un asemenea mod de comunicare prin executor evident doar in cazul in care nu avea confirmarea primirii acesteia de către pârâți. I. confirmarea a existat si exista la dosarul cauzei sens in care atașează prezentei chiar originalul acestuia pentru a nu mai exista nici un dubiu. De altfel, actualul Cod Civil vine si aduce clarificări privind instituția punerii in întârziere prevăzând fara doar si poate la art. 1522 punctul doi teza finala ca aceasta se poate face prin executor sau orice mijloc care asigura dovada comunicării. Prin urmare, nu exista niciun dubiu asupra aspectului ca pârâții au fost notificați si puși in întârziere cu toata buna credința a reclamantei, care de la început a dorit să evite un proces, si să facă o soluționare pe cale amiabila, ceea ce însa, din păcate, nu s-a putut realiza din vina pârâților. Ba mai mult, în urma întâlnirilor avute, aceștia au refuzat să-și dea acordul conform solicitării reclamantei, fapt care a si determinat-o pe aceasta sa se adreseze instanțelor de judecata. Considerentele instanțelor, cu privire la ce înseamnă prima zi de înfățișare si primul termen de judecata, sunt pana la urma jignitoare si nu urmăresc decât aruncarea solicitării recurentei în derizoriu. Până la urma, pârâții au adus declarația într-un singur exemplar abia la al treilea termen de judecata, manifestând, si de aceasta data, rea-credința si reticență la toate demersurile si cererile reclamantei. Intr-un asemenea mod de abordare si tratare s-a inclus chiar si problema amenajării drumului, fapt care a si obligat pana la urma instanța de fond la stabilirea obligării pârâților in acest sens. Prin urmare, daca pârâții chiar ar fi fost de buna credință, acest proces nu mai avea loc, sau eventual se stingea la primul termen de judecata, pur si simplu când aceștia fie aduceau acordul scris dat in fata notarului, ca doar aveau cunoștința de solicitarea reclamantei deja formal prin notificare sau cererea de chemare in judecata, fie își manifestau acordul in fața instanței, consemnându-se acest lucru in sentința ce urma a fi data. Cele doua instanțe au trecut cu prea mare ușurința peste dispozițiile art. 129 punctul 5 C.pr.civ., si peste toate actele reclamantei, începând cu notificarea, acțiunea introductiva, precizarea de acțiune, concluzii scrise si pana la urma a comportamentului corect al acesteia dea lungul întregului proces. Adevărul față de buna credința a reclamantei si reaua credința a pârâților a scăpat printre degetele celor doua instanțe, soluțiile date fiind totalmente nedrepte. Până la urma reclamanta a făcut tot ce i-a stat in putința sa evite acest proces si cu siguranța nu si-a dorit acest demers, pierzând, pe de o parte, mult timp prin nerealizarea lucrărilor, iar pe de alta parte, bani atâta timp cat a fost obligata sa se adreseze instanțelor de judecata efectuând cheltuieli. Prin urmare, just este sa-si recupereze măcar aceste sume ce s-au constituit in cheltuieli de judecata. Prin întâmpinarea f or mul ată, p âr âț ii U. I. ș i U. M.au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, cu motivarea că notificarea expediată prin poștă, existentă la fila 6 - 7 din dosarul de fond, nu reprezintă o punere în întârziere în sensul dispozițiilor art. 275 C.pr.civ., coroborat cu art. 1079 C.civ., acest din urmă text legal prevăzând că expedierea notificării "se va face prin tribunalul domiciliului său". Așa cum se arată în mod unanim în doctrină, art. 1079 Cod civil prevede obligativitatea expedierii notificării prin executorul judecătoresc. Atâta vreme cât notificare ce le-a fost trimisă prin poștă nu corespunde cerințelor legale, nu se poate reține că pârâții au fost puși în întârziere. Față de cele arătate anterior, achiesează la motivarea dată de instanța de apel și, pe cale de consecință, aceștia susțin că în mod corect instanța de fond și instanța de apel a reținut că dispozițiile imperative ale art. 1079 Cod civil nu au fost respectate și deci pârâții nu au fost puși în întârziere prin adresa ce le-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Recurenta mai face vorbire și despre prevederile noului cod de procedură civilă care nu mai prevede obligativitatea trimiterii notificării prin executorul judecătoresc. Intimații consideră că aceste prevederi legale, respectiv art. 1522 NCC nu au aplicabilitate în prezenta speță și nici o analogie între dispozițiile vechiului cod civil cu noul cod civil nu își au locul deoarece notificarea ne-a fost transmisă anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură, având deplină aplicabilitate principiul tempus regis actum. În mod ferm afirmă că pentru a fi puși în întârziere trebuia să fie notificați prin executorul judecătoresc, așa cum prevede art. l079 Cod civil. Recurenta mai critică decizia apelată și raportat la următorul aspect: "Considerentele instanțelor cu privire la ce înseamnă prima zi de înfățișare și primul termen de judecată sunt până la urmă jignitoare și nu urmăresc decât aruncarea solicitării noastre în derizoriu". În opinia intimaților, instanțele de judecată au apreciat corect momentul în care s-a consumat prima zi de înfățișare, iar criticile recurentei sunt nefondate. Singurul aspect cu care sunt de acord pârâții din întregul recurs este faptul că în mod eronat s-a reținut că în notificare nu s-a făcut referire la art. 1079 Cod civil, dar acest fapt nu înlătura faptul că notificarea nu a fost transmisă prin executor și în consecință nu au fost puși în întârziere și nici faptul că pretențiile reclamantei - recurente au fost recunoscute încă de la prima zi de înfățișare. Recursul este nefondat. Potrivit art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Art. 134 C.pr.civ. prevede că este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. În conformitate cu art. 1079 alin. 1 V. C.civ., aplicabil în speță, în temeiul art. 223 din L. nr. 71/2011, de punere în aplicare a Noului Cod civil - cererea introductivă de instanță fiind promovată la data de 23 martie 2011, deci anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil -, dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 1., privind executorii judecătorești, notificarea trebuie făcută prin executorul judecătoresc competent, potrivit competenței determinate prin această lege. Art. 7 alin. 1 lit. b din L. nr. 1., actualizată, prevede că executorul judecătoresc are următoarele atribuții: „notificarea actelor judiciare și extrajudiciare";, desfășurarea efectivă a activității executorilor judecătorești urmând să se facă în conformitate cu prevederile art. 52, art. 53 alin. 1, art. 54 din aceeași lege. În speță, reclamanta, prin mandatar, i-a notificat pe pârâți ca în termen de 10 zile de la primirea notificării să o înștiințeze pe reclamantă, în scris sau telefonic, la adresa sau numerele de telefon indicate, dacă aceștia sunt de acord ca în data de 20 sau (...) să se prezinte la notarul public pentru a da o declarație autentică prin care să își dea consimțământul instalării pe terenul proprietatea lor, cu titlu de servitute, a rețelelor de utilități (aerian, subteran), ce vor deservi proprietatea reclamantei (f. 6-7 dosar fond). Această notificare, datată (...), și comunicată efectiv pârâtului U. I. la data de (...) (f. 8 dosar fond), a fost redactată și expediată de C. de avocat D. T. Este irelevantă împrejurarea că această așa-zisă notificare a fost expediată unuia dintre pârâți, respectiv, lui U. I., anterior promovării cererii introductive de instanță, la (...), câtă vreme această notificare nu a fost expediată așa cum pretinde legea, adică prin intermediul executorului judecătoresc competent potrivit competenței stabilite prin L. nr. 1., actualizată, respectiv, prin art. 8 și 9 din această lege, după cum urmează: „Executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel"; (art. 8). „(1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea. (2) În cazul urmăririi silite a bunurilor este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială sunt situate sau se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, competența aparține oricăruia dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea. (3) În cazul prevăzut la art. 7 lit. e) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde sunt situate sau se află bunurile în privința cărora s-a dispus aplicarea acestei măsuri. (4) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea. (5) În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor judecătoresc învestit de partea interesată"; (art. 9). Drept urmare, această așa-zisă notificare, nu poate avea ca efect o punere în întârziere a pârâților în condițiile pretinse de art. 1079 V. Cod civil. Practica judiciară a fost constantă în sensul că punerea în întârziere a pârâtului, anterior introducerii cererii de chemare în judecată trebuie făcută printr-o notificare adresată de executorul judecătoresc competent (Curtea de A. B., Secția a IV-a C., D. nr. 1. T. R. B., Secția C., D. nr. 1., în L. P. nr. 6., pag. 90). Este știut faptul că nu întotdeauna prima zi de înfățișare coincide cu primul termen de judecată, dacă la acest prim termen de judecată procedura de citare nu este îndeplinită cu toate părțile sau, deși este îndeplinită, cauza se amână pentru lipsă de apărare, ori pentru vreun alt motiv - necomunicarea cererii de chemare în judecată cu pârâtul; nelegala constituire a completului dejudecată; etc. -, părțile nefiind în măsură să pună concluzii, atunci prima zi de înfățișare se prorogă până la primul termen la care cele două condiții vor fi îndeplinite cumulativ. În speță, la primul termen de judecată în fața instanței de fond, 19 mai 2011, mandatara reclamantei și pârâții personal au solicitat instanței amânarea cauzei întrucât există discuții pentru soluționarea cauzei pe cale amiabilă (f. 23 dosar fond), cauza fiind amânată pentru data de (...), pentru când reclamanta, prin mandatar, a depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune (f. 24 dosar fond). Prin urmare, primul termen de judecată nu putea constitui prima zi de înfățișare, în sensul art. 134 C.pr.civ., în condițiile în care amândouă părțile au solicitat amânarea cauzei pentru soluționarea amiabilă a litigiului. La termenul de judecată din (...), s-a prezentat doar reclamanta, lipsă fiind pârâții, însă, nici acest termen de judecată nu putea fi considerat prima zi de înfățișare, în sensul dispozițiilor art. 134 C.pr.civ., deoarece se impunea comunicarea precizării de acțiune formulată de reclamantă, cu pârâții U. (f. 23 dosar fond). La termenul de judecată din 16 iunie 2011 s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul de judecată din data de (...), pentru comunicarea cu pârâții a unui exemplar din precizarea de acțiune formulată de reclamantă (f. 26 dosar fond). La termenul de judecată din data de (...) toate părțile erau legal citate, respectiv, părțile puteau pune concluzii, astfel încât, termenul din (...) este considerat sau poate fi considerat ca prima zi de înfățișare în sensul dispozițiilor art. 134 C.pr.civ. Pentru termenul de judecată din (...) pârâții au depus la dosarul cauzei declarația autentificată sub nr. 1329/(...), prin care au arătat că sunt de acord ca reclamanta să execute lucrările de aducțiune de apă, canalizare, gaz, curent electric, telefon/tv/internet, peste terenul proprietatea pârâților (f. 28 dosar fond). Curtea constată, așadar, că în mod corect a reținut Tribunalul Maramureș că prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, conform prevederilor art. 134 C.pr.civ., a fost abia la termenul de judecată din (...). Drept urmare, Curtea constată că sunt nefondate acele critici din recursul reclamantei prin care se susține că prima zi de înfățișare ar fi primul termen de judecată. Motivul de recurs prin care se invocă nesocotirea de către primele două instanțe a dispozițiilor art. 129 pct. 5 C.pr.civ. - în realitate, este vorba despre art. 129 alin. 5 C.pr.civ. -, nu este incident în cauză, în condițiile în care nu se poate reproșa instanței lipsa de rol activ în sensul avut în vedere de acest text legal. În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1522 din NCC, în condițiile în care cererea introductivă de instanță, procesul, au fost declanșate anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil și în condițiile în care art. 223 din L. nr. 71/2011, de punere în aplicare a Noului Cod civil prevede că „dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite";. Este irelevant în câte exemplare a fost depusă declarația de către pârâți, câtă vreme aceasta a fost autentificată de către un notar public, bucurându-se de prezumția absolută conferită de art. 1171 și urm. C.civ. În ceea ce privește analizarea bunei ori relei credințe a uneia ori alteia dintre părțile litigante, Curtea constată că această analiză nu este posibilă în faza de judecată a recursului, dat fiind că implică reaprecierea temeiniciei hotărârii recurate (reaprecierea stării de fapt ori a probelor), demers incompatibil cu actuala structură a recursului, ca urmare a abrogării punctelor 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. Pârâții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. K. R., prin mandatar C. C., împotriva deciziei civile nr. 1. din 03 mai 2012 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2012. PREȘEDINTE J.ECĂTORI A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. G. A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) J..fond: C.G. J..apel: D.W./A.S.-T.
| ← Decizia civilă nr. 2565/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 125/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
