Decizia civilă nr. 3667/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3667/R/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
A.-A. P.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. C. L. și C. L. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 8. din 10 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții P. T., P. S., S. M. și S. M., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei- intimate S. M., avocat D. O., în substituirea d-lui avocat M. B., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cursul dimineții s-a depus la dosar din partea reclamantei-intimate S. M., întâmpinare, și o cerere de strigare a cauzei după ora 9.00, la care a fost anexată împuternicirea avocațială, cerere căreia de altfel instanța i-a dat curs.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-intimate S. M. depune la dosar delegația de reprezentare și copia chitanței prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-intimate S. M. solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, potrivit chitanței depuse la dosar. A. că soluția instanței de fond a fost dată cu respectarea prevederilor legale, iar cheltuielile de judecată trebuie respectate de partea care cade în pretenții, adică de acea parte care a pierdut procesul. Faptul că recurenții nu dețin o culpă flagrantă nu înseamnă că aceștia nu sunt în culpă procesuală și că nu li s-ar impune să achite cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 8. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M. împotriva pârâților P. C. L. și C. L. prin P., ca fiind întemeiată și, în consecință, s-a anulat ca netemeinică și nelegală D. nr. 157/(...) emisă de P. comunie L. și s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a următoarelor construcții: clădire de 259 mp, clădire de
83 mp și anexă gospodărească de 256 mp, situate pe terenul înscris în c.f.910 L. nr.top.544, 545, 546; s-a acordat reclamantei un drept special de folosință asupra terenului aferent construcțiilor de mai sus, întabulat în aceeași carte funciară, în suprafață reală de 4143 mp.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin D. nr.157/(...) emisă de P. comunei L. s-a respins notificarea înregistrată la primăria aceleiași comune sub nr.29/(...), formulată de P. T., S. M. (născută P.), P. S., S. M. (născută P.), prin mandatari P. L. și H. K., privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în comuna L., înscris în c.f.910 nr. top.544, 545, 546, în suprafață de 4183 mp, pentru următoarele motive: lipsa calității de persoană îndreptățită în sensul art.3 lit.a și art.4(2) din L. 1. și pct.3.1, 4.2 din Normele metodologice de aplicare a L. 1., aprobate prin H., respectiv nedovedirea de către reclamanți prin acte juridice a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat sau a calității de moștenitor a fostului proprietar a imobilului; nedepunerea în termenul prevăzut de art.22 din L.1. a actelor doveditoare, respectiv acte juridice din care să rezulte calitatea de moștenitori ai titularului inițial al dreptului de proprietate, certificate, certificat de calitate emis de un notar public, testament, actul de preluare în proprietatea statului, respectiv D. 1..
În fundamentarea deciziei s-a precizat că prin notificarea înregistrată la P. comunei L. sub nr.29/2002, petenții T. P., Pneteker S., S. M., S. M., prin reprezentant H. K., solicită restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul clădire și teren situat în L., înscris în C.F.910 L. nr.top.544, 545, 546, în suprafață de 4183 mp.
În notificare nu se precizează care este valoarea estimativă a imobilului clădire și teren solicitat.
Imobilul casă de locuit și teren (curți, construcții + grădină), în suprafață totală de 4183 mp, înscris în c.f.910 L. nr.top.544, 545, 546 a fost proprietatea tabulară a numitei S., născută H. M., așa cum rezultă din coala de carte funciară nr.910, depusă la dosarul comisiei de către solicitanți.
Imobilul casă de locuit și teren (curți, construcții + grădină) revendicat a fost preluat cu titlu în proprietatea statului, în baza L. nr.187/1945, modificare care a fost operată în coala de carte funciară, cu înch.nr.899/1960, astfel că întreaga suprafață de 4183 mp înscrisă în C.F.910 L. nr.top.544, 545, 546 este trecută în proprietatea Statului Român.
Notificatorii formulează cererea de restituire a imobilului casă de locuit și teren (curți, construcții + grădină) în suprafață totală de 4183 mp și depun ca anexă la notificare actele doveditoare care atestă deținerea proprietății ca persoană fizică, la data preluării, respectiv extras carte funciară, fără a depune acte juridice care să ateste calitatea de moștenitori a numitei H. M.
Obiect al notificării îl formează imobilele teren și construcții înscrise în c.f.
910 L. nr.top.544 - grădină cu suprafață tabulară de 1015 mp, 545 - grădină cu suprafață de 2077 mp și 546 - casa de la nr.170 și curte în suprafață de 1091 mp, suprafață totală de 4183 mp, după cum rezultă din evidențele de publicitate imobiliară depuse la filele 141 - 146, 254 - 255. Toate numerele topografice compun un singur corp de avere, A+61, care a devenit proprietatea numitei H. M. în anul 1911, fiind întabulată prin încheierea nr.1091 din același an (B1).
La data de 29 martie 1960, prin încheierea c.f.nr.899/1960, s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate în beneficiul Statului Român, cu titlu de expropriere, conform L.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare (B2).
Unitatea deținătoare prin dispoziția atacată nu contestă că schimbarea formei de proprietate nu a avut caracter abuziv, deci că imobilelor solicitate nu lis-ar aplica una dintre formele de reparație instituite de L. 1., ci consideră că notificatorii, reclamanți în prezenta cauză, nu fac dovada calității de persoană îndreptățită pentru a beneficia de reparație, și asupra acestei chestiuni tribunalul este chemat să se pronunțe.
În timpul cercetării judecătorești a cauzei s-a depus la dosar de către pârâți documentația care a stat la baza emiterii actului contestat și la dispoziția instanței reclamanții au suplimentat corespunzător probele. Astfel, din înscrisurile de la filele 124, 127, 134, 135, 206, 207, 208 reiese următoarea geneologie: H. M., fostul proprietar deposedat, s-a născut la data de 2 decembrie
1885, a decedat la 12 octombrie 1965, și a fost soția lui S. T. senior, din căsătoria lor rezultând S. T. junior; acesta din urmă s-a născut la 23 august 1902, a murit la 25 februarie 1975, s-a căsătorit la (...) cu S. S., născută Kuales, la (...), împreună avându-l ca fiu pe S. T. junior II, (nume identic cel al tatălui lui și al bunicului său); S. T. junior II s-a născut la 25 aprilie 1930, a decedat la 11 iunie
1988, și la data de 28 octombrie 1454 s-a căsătorit cu S. M., născută P., la 20 ianuarie 1936.
Suplinindu-se probele în faza procedurii judiciare, s-a finalizat problema juridică aflată în discuție în sensul dorit de reclamanta S. M., persoană care este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii stabilite de L. nr.1. și care dobândește această însușire prin dezbaterea succesiunilor succesive ale numiților H. M., S. T. junior I și S. T. junior II, cu care s-a aflat în raport de soț - soție, devenind aplicabile prevederile art.4 alin.2 din legea amintită.
În privința celorlalți trei reclamanți, T. P., P. S. și S. M., la termenul de judecată din 12 mai 2011 s-a ridicat din oficiu și s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a acestora și s-a admis prin încheierea din 9 iunie 2011. Motivele pentru care s-a hotărât astfel constau în acelea că acești trei reclamanți sunt în realitate frații reclamantei S. M., aspect ilustrat de actele de la filele 31-36, 38-42, 44-46, 49-50, 96, corelate cu precizarea de plângere de la filele 202-203. Prin urmare, nu puteau justifica calitatea de erede, alături de S. M., la succesiunea din urmă, a soțului secundei.
Articolul 1 alin.1, art.7 și art.9 din L. 1. consfințesc principiul prevalenței restituirii în natură a imobilului pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Pentru verificarea situației de fapt a bunurilor s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice de către expert M. T.. Lucrarea lămurește întrutotul speța și afirmă că imobilele notificate sunt cele din cartea funciară anterior amintită, în intravilanul localității L., că sunt libere în sensul legii întrucât nu au constituit obiectul unor înstrăinări ori retrocedări în baza unor alte legi speciale; că edificatele sunt în stare avansată de degradare și pentru acest fapt grădinița care a funcționat în acest spațiu a fost dezafectată (circumstanță față de care nu se impune a se da eficiență articolului 16 din lege relativ la mențiunea afectațiunii bunului pe o anumită perioadă de timp). Totodată, s-a mai relevat că în fapt există un deficit de teren de 40 mp comparativ cu suprafața scriptică, pe care expertul l-a apreciat că provine din modificarea albiei canalului morii, care traversează pe lățime terenul, și a hotarelor pe parcursul a circa 100 de ari de la efectuarea planurilor și cărților funciare, precum și că posesor faptic al tuturor bunurilor, clădiri și teren, este Statul Român, prin administratorul local, respectiv P. L.
Așa fiind, și văzând că nu există nici un impediment legal, se va dispune restituirea în natură în favoarea reclamantei S. M. a clădirii cu suprafața de 259 mp, a celei de 83 mp, alipită celei dintâi și a anexei gospodărești de 256 mp, dincare se mai păstrează intactă doar fundația, peretele nordic, sudic și vestic, și câteva grinzi din stejar și brad ce au constituit elementele de rezistență ale acoperișului grajdului. Se impune a fi amintit că pârâții nu au contestat că ultimele două edificii constituie o entitate constructivă unitară, un corp de avere comun cu casa de 259 mp și nu ar fi aparținut în proprietate uneia dintre persoanele a căror moștenire se dezbate în cauză, culeasă, în final, de S. M.
Din punct de vedere al terenului, reclamanta nu a făcut dovada cetățeniei române. În această situație, la interpelarea instanței (f.221), a optat pentru dobândirea unui drept de folosință special care conferă titularului drepturile și obligațiile date de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție, în condițiile art.2 din Titlul II al O.U.G.184/2002.
S-a mai impus observația că motivele pentru care pârâții s-au opus admiterii acțiunii, subliniate prin concluziile orale și scrise formulate în cadrul dezbaterii procesului pe fond, acelea că notificatorii trebuiau să depună actele justificative ale calității lor în faza administrativă prealabilă și că la momentul notificării și emiterii dispoziției în clădire funcționa o grădiniță, acest imobil având destinație de utilitate publică, deservind interesele locuitorilor comunei, nu impietează cu nimic soluția ce se va da. Este unanim admis în practica judiciară și în literatura de specialitate că prezentarea pentru prima dată a documentelor necesare restituirii în faza controlului judecătoresc nu poate fi sancționată în direcția dorită de pârâți, eventualele lipsuri putând fi acoperite în fața instanței de judecată.
Pe de altă parte, art. 16 din lege permite restituirea în natură în beneficiul persoanelor îndreptățite a imobilelor cu afectațiunea mai sus precizată. Mai mult, la data finalizării prezentei judecăți s-a schimbat destinația casei, nemaifuncționând ca grădiniță din considerentele evocate în contextul analizării expertizei topografice.
Pârâții sunt în culpă procesuală, astfel că în baza art.274 Cod procedură civilă au fost obligați să plătească reclamantei S. M. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite cu plata onorariului avocațial și a celui de expert.
Împotriva acestei sentințe, pârâții P. C. L. și C. L. PRIN P. au declarat recurs,în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul exonerării recurenților de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâții au învederat instanței că nu au fost în culpă procesuală și, în consecință, în mod greșit au fost aplicate prevederile art. 274 C., deoarece, la momentul notificării de către reclamanți, cât și la momentul soluționării acesteia și al emiterii dispoziției atacate, reclamanții nu au putut justifica cu acte de stare civilă sau cu alte înscrisuri calitatea de persoane îndreptățite la restituire, iar pe de altă parte, în imobilul litigios funcționa o grădiniță de stat, imobilul având o destinație de utilitate publică.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.
Reclamanta intimată S. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și obligare recurenților la plata cheltuielilor de judecată (f.15-16).
În susținerea poziției procesuale, intimata a învederat instanței că împrejurările reliefate de către recurenți nu sunt de natură ai exonera de plata cheltuielilor de judecată care potrivit dispozițiilor legale se suportă de către partea care a pierdut procesul.
Reclamanții intimați P. T., P. S. și S. M., deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041C., reține următoarele:
Conform prevederilor art. 274 C., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de aceea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții.
Aspectul învederat de recurenți referitor la faptul că la momentul notificării de către reclamanți, cât și la momentul soluționării acesteia și al emiterii dispoziției atacate, reclamanții nu au putut justifica cu acte de stare civilă sau cu alte înscrisuri calitatea de persoane îndreptățite la restituire, iar pe de altă parte, în imobilul litigios funcționa o grădiniță de stat, imobilul având o destinație de utilitate publică astfel încât și prima instanță a constatat că dintre reclamanți, doar reclamanta S. M. a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr.1., nu este de natură să înlăture culpa procesuală a pârâților în soluționarea notificării.
În condițiile în care instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta S. M. care a dovedit pe deplin cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea prezentei acțiuni civile, respectiv suma de 2000 lei, reprezentând onorariul avocațial și a celui de expert, Curtea apreciază că, în mod legal, cu respectarea prevederilor art.274 alin.1 C., tribunalul a stabilit că pârâții au căzut în pretenții și se află în culpă procesuală.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 C. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041C., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. C. L. și C. L. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 8. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține, ca fiind legală și temeinică. În conformitate cu dispozițiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C., Curtea va obliga recurenții să plătească intimatei S. M. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanța anexată al f.17 din dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. C. L. și C. L. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 8. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei S. M. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M.-C. V. A.-T. N. A.-A. P. GREFIER, M.-L. T. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. C..
| ← Decizia civilă nr. 24/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1452/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
