Decizia civilă nr. 94/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIIVLĂ NR. 94/A/2012
Ședința publică din data de 10 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T.-A. N.
JUDECĂTOR:
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantele T. I.-I., decedată și de K. E., în nume propriu și în calitate de succesoare a reclamantei decedate T. I.-I., împotriva sentinței civile nr. 738 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-i și pe pârâții P. M. C.-N., M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C.- N., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei-apelante K. E., avocat L. M., lipsă fiind reprezentanții pârâților- intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei- apelante K. E., depune la dosar copia certificatului de moștenitor după T. I.- I., nr. 53 din 5 octombrie 2011, eliberat de NBP P. M., copia declarației autentificate sub nr. 1324 din 26 septembrie 2011 de BNP P. M., prin care numitul T. Z.-V. arată că este străin față de succesiunea după T. Irinia-I..
Având în vedere actele depuse la acest termen de judecată de către reprezentantul reclamantei-intimate K. E., Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată.
Reprezentantul reclamantei-apelante solicită instanței să dispună repunerea cauzei pe rol.
Curtea, după deliberare, având în vedere actele depuse la acest termen de judecată de către reprezentantul reclamantei-apelante, în temeiul prevederilor art. 245 alin. 2 Cod procedură civilă dispune repunerea cauzei pe rol.
Reprezentantul reclamantei-apelante solicită în probațiune efectuarea unui raport de expertiză a cărui obiectiv să fie identificarea unui teren situat în C.-N., aflat în proprietatea privată a M. C.-N., ce poate fi restituit în compensare reclamantei-apelante.
La întrebarea instanței, dacă a identificat un asemenea teren care să poată constitui obiectul raportului de expertiză, reprezentantul reclamantei- apelante arată că a verificat lista cu terenurile aflate în proprietatea privată a M. C.-N., însă a constatat că aceste terenuri nu sunt libere din punct de vedere juridic, fiind terenuri situate în curțile unor imobile.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamantei-apelante întrucât nu s-a indicat un teren ce poate fi avut în vedere de expert pentru a putea fi acordat în compensare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei-apelante susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, fără cheltuieli de judecată. În opinia sa, instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor de la dosar. C. dacă nu s-a formulat o cerere la L. nr. 1., antecesorul reclamantei- apelante a formulat o cerere la L. nr. 1., la care însă nu s-a primit nici un răspuns întrucât nu a fost soluționată, și nici nu a fost transpusă la comisia de specialitate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 738 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantele T. I.-I. și K. E., împotriva pârâților P. M. C.-N., S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. PRIN P.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.10945/401/(...) la C. local C. N. antecesorul reclamantelor, T. Z. a solicitat stabilirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate, în conformitate cu L. fondului funciar, pentru terenul înscris în CF 20119 C. cu nr.topo. 21412, loc de casă situat pe str. P. C. nr.7, în suprafață de 800 mp. În motivarea cererii s-a arătat că terenul menționat a fost expropriat prin D. nr.66/1979, în prezent pe teren fiind edificat un bloc de locuințe, astfel încât s-a solicitat atribuirea unui al teren în suprafață de 800 mp.
Prin adresa nr.41497/304/(...) a C.ui local C.-N. - S. administrare fond funciar s-a arătat că antecesorului reclamanților i s-a comunicat la data de (...) un răspuns la cererea menționată mai sus. Imobilul fiind expropriat, potrivit dispozițiilor art.36 alin.1 din L. nr.1., forma inițială, nu intra sub incidența acestei legi.
C. local C.-N. a mai comunicat instanței că nu mai deține răspunsul menționat mai sus și a depus o copie a registrului de intrare-ieșire din care rezultă că cererea cu nr.10945 a primit un răspuns comunicat la data de (...).
Instanța a mai reținut că reclamanții au depus la dosar copiile sentinței civile nr.16444/2009 a J. C.-N. și deciziei civile nr.305/R/2010 a T. C., pronunțate în dosarul nr.(...), din care rezultă că reclamantele au formulat o cerere de chemare în judecată prin care au solicitat să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul dispozițiilor legilor fondului funciar. Această cerere a fost respinsă, pe considerentul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.36 din L. nr.1., întrucât terenul nu este liber, fiind ocupat de blocul de locuințe, astfel încât sunt aplicabile prevederile generale în materia restituirii imobilelor expropriate, reglementate de art.11 din L. nr.1..
Reclamantele s-au prevalat de doua adrese și de o notă internă ale
C.ui local C.-N. depuse în dosarul în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești menționate, susținând că din aceste acte ar rezulta că cererea de restituire a terenului în litigiu nu a fost soluționată și face obiectul L. nr.1..
Raportat la cele menționate mai sus, instanța a constatat că terenul revendicat de reclamante nu putea fi restituit în temeiul dispozițiilor legilor fondului funciar în vigoare, atât la data formulării cererii, cât și la data introducerii cererii de chemare în judecată din dosarul nr.(...), întrucât terenul a fost expropriat și nu este liber, fiind ocupat de un bloc de locuințe.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor L. nr.1., instanța reține că potrivit dispozițiilor art.25 și art.22 din această lege, obligația unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire se naște doar ca urmare a notificării formulate de persoana îndreptățită, în termenul prevăzut de art.22 alin.1.
Reclamantele consideră că antecesorul lor a formulat o astfel de notificare, în condițiile în care cererea înregistrată sub nr.10945/401/(...) la C. local C.-N. a fost transmisă comisiei de aplicare a L. nr.1., având în vedere situația juridică a terenului în litigiu.
Instanța nu a putut lua în considerare aceste susțineri, în primul rând întrucât din adresele C.ui local C.-N. de care se prevalează reclamantele nu rezultă transmiterea cererii comisiei de aplicare a L. nr.1., care este evident că nici nu era constituită în anul 1991, ci doar transmiterea cererii unui al serviciu decât camera agricolă, pe considerentul că nu viza un teren al cărui regim juridic să fie stabilit prin L. nr.1..
În al doilea rând, instanța a considerat că antecesorul reclamantelor avea obligația de a formula notificarea prevăzută de art.22 din L. nr.1., întrucât obligația unității deținătoare de a se pronunța asupra unei cereri de restituire a unui imobil care face obiectul acestei legii se naște doar ca urmare a unei astfel de notificări.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție-
Secția civilă și de proprietate intelectuală, într-o speță similară, prin decizia civilă nr. 219 din 17 ianuarie 2008, în care a reținut că „solicitând măsuri reparatorii în baza L. nr.1., reclamantele erau obligate să parcurgă procedura prealabilă, cu caracter obligatoriu, prevăzută de această lege, care cuprinde ca prim element, sesizarea persoanei juridice deținătoare sau a entității obligate cu soluționarea notificărilor, printr-o cerere (notificare) formulată după intrarea în vigoare a L. nr.1..
Anterior datei de 14 februarie 2001 au fost adoptate unele legi speciale, prin care s-a creat posibilitatea foștilor proprietari să redobândească imobilele terenuri și construcții, fiecare dintre ele stabilind procedura ce trebuia parcursă pentru redobândirea proprietății.
Aceste legi cuprind dispoziții exprese privind procedura de atribuire și modul de funcționare a comisiilor constituite pentru soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor sau retrocedare a locuințelor, iar cererile formulate în baza Legilor fondului funciar și a L. nr.112/1995, soluționate definitiv sau în curs de soluționare la data intrării în vigoare a L. nr.1., nu pot fi „asimilate"; cu notificareaprevăzută de art.21 din L. nr.1. (art.22 din legea republicată), așa cum susțin recurentele.
Cererile formulate de recurente la 26 iunie 1996 și 14 ianuarie 1998 nu puteau fi luate în evidență de primărie după data intrării în vigoare a L. nr.1., ca notificări, în lipsa unei prevederi legale care să stabilească această posibilitate";.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele K. E. și T. I.-I.,solicitând instanței admiterea apelului, cu consecința schimbării în întregime a sentinței și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamantele au arătat că sentința pronunțată de tribunal este nelegală, deoarece tribunalul a apreciat în mod greșit că cererea formulată de reclamantele apelante nu formează obiectul L. nr.1., cu toate că s-a reținut în considerentele sentinței că acțiunea formulată în temeiul L. nr. 1. a fost respinsă în mod irevocabil cu motivarea că nu intră sub incidența acestui act normativ.
Dacă s-ar admite raționamentul instanței de fond, cererea formulată de apelante pentru restituirea imobilului situat în C.-N., str. Profesor C. nr.
7, nu intră sub incidența niciuneia dintre legile reparatorii: L. nr. 1. și L. nr.1..
Instanța a încălcat regula generală de interpretare în materie civilă prevăzută de art. 977 C. civil, în condițiile în care dispozițiile legilor de retrocedare au fost interpretate de către ambele instanțe (atât cele care au soluționat dosarul în materia fondului funciar, cât și de către instanța care a soluționat cauza în temeiul L. nr. 1.) într-o manieră în care nu produc nici un efect.
Intenția legiuitorului cu ocazia elaborării legilor de retrocedare a fost aceea de a repara abuzurile săvârșite de regimul anterior prin preluarea imobilelor care formează obiectul celor două acte normative de referință în materie de proprietate.
C. Local al municipiului C.-N. nu a făcut dovada comunicării către reclamante a răspunsului la cererea formulată în baza L. nr. 1. și înregistrată sub nr. 10945/401/(...), iar instanța de fond în mod greșit a reținut că dovada primirii răspunsului s-a făcut cu copia registrului de intrare-ieșire a corespondenței, însă nu s-a făcut dovada conținutului comunicării evidențiate în acel registru.
În realitate, până la intrarea în vigoare a L. nr.1., apelantelor nu li s-a comunicat modul în care s-a soluționat cererea depusă în 1991.
După intrarea în vigoare a L. nr.1. cererea apelantelor a fost dirijată către C. L. constituită în baza L. nr.1., instanța de fond nesesizând contradicțiile ce rezultă din adresele depuse la dosar de către pârâți, dar al căror conținut conduc la o singură concluzie, că cererea înregistrată în temeiul L. nr. 1. nu a ost soluționată și după intrarea în vigoare a L. nr.1. a fost transmisă ca urmare a constatării faptului că intra sub incidența acestei din urmă legi.
Decizia invocată cu titlu de practică judiciară de către instanță vizează o altă situație de fapt decât cea din prezenta cauză, întrucât în acest caz s-a realizat o transpunere din oficiu a cererii de revendicare a terenului.
În probațiune, reclamantele apelante au solicitat încuviințarea efectuării unui raport de expertiză extrajudiciară de identificare a unui terensituat în municipiul C.-N. din proprietatea S.ui R. și care poate fi acordat în compensare pentru terenul preluat de la antecesorul apelantelor.
Prin întâmpinare, P. municipiului C.-N. a solicitat respingerea apeluluica nefondat și menținerea sentinței apelate.
Reclamantele apelante nu au formulat notificare în temeiul L. nr.1., astfel că nu au calitatea procesuală activă pentru a solicita obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții în favoarea acestora.
Pentru evitarea unor situații de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor care făceau obiectul L. nr.1. s-a instituit un termen pentru depunerea notificărilor prevăzut de art. 22 alin. 5 din L. nr.1., iar nerespectarea acestuia a fost sancționată cu pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Reclamantele nu au formulat notificare în temeiul L. nr.1., pentru imobilul în litigiu a fost formulată o singură cerere de revendicare înregistrată sub nr. 46122/(...) de către numita G. E.
Este nefondată susținerea apelantelor potrivit căreia după intrarea în vigoare a L. nr.1., s-a realizat o transpunere din oficiu a cererii de retrocedare a terenului în favoarea C. de aplicare a L. nr.1., întrucât nu rezultă transmiterea cererii C. de aplicare a L. nr.1. care de altfel nici nu era constituită în anul 1991, ci doar s-a transmis cererea unui alt serviciu decât Camera Agricolă.
M. C.-N. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, invocând și lipsa calității procesuale pasive întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin 3 din L.nr.1., arătând că restituirea imobilelor în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziție motivată a primarilor.
C. Local al municipiului C.-N., prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, invocând dispozițiile art. 26 alin. 4 și art. 21 alin.
4 din L. nr.1..
După investirea instanței cu acest apel a decedat la data de (...) reclamanta T. I. I., cauza fiind suspendată potrivit dispozițiilor art. 2243
C.Pr.Civ. până la introducerea în cauză a moștenitorilor.
Apelanta K. E.,în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei, a solicitat repunerea pe rol a cauzei. Din certificatul de moștenitor nr. 53/(...) eliberat de N. P. P. M. rezultăcămoștenitoare este reclamanta apelantă K. E., în calitate de fiică, fiul T. Z.-V., renunțând la moștenire. Î. reclamanta K. E. apare în calitate de apelantă în nume propriu și în calitate de moștenitoare a mamei sale, în continuare ne vom referi la aceasta având în vedere ambele calități în prezenta cauză.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantele au solicitat obligarea P.ui să emită o dispoziție de restituire în natură a unui teren echivalent valoric cu cel preluat de S. R. de la reclamanta T. I. I. și antecesorul reclamantelor situat în C.-N. str. P. C. nr.
7, în temeiul L. nr.1..
Atât din susținerile apelantei, cât și din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că reclamantele nu au formulat o notificare în baza L. nr.1., ci acest teren a fost solicitat prin cererea înregistrată la P. municipiului C.-N. sub nr. 10945/401/(...).
Prin adresa nr. 41497/304/(...) emisă de S. de A. F. F. a mun. C.-N. se învederează instanței că a fost înregistrată cererea nr. 10945/1991 de către
T. Z., antecesorul reclamantelor, la care s-a răspuns în (...). S-a arătat că imobilul a fost expropriat și potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1 din L. nr. 1. nu intra sub incidența acestei legi (f. 35).
În susținerea prezentei cereri de stabilire a unor măsuri reparatorii în temeiul L. nr.1., reclamantele se prevalează de adresa nr. 166370/304/(...) a S.ui A. F. F., Registrul Agricol al municipiului C.-N., din care rezultă că reclamanta nu a fost pusă în posesie, deoarece cererea viza un teren expropriat și a fost dirijată către un alt serviciu decât Camera Agricolă.
Pornind de la această adresă, reclamantele aplicând o prezumție simplă conchid că cererea a fost dirijată către C. de aplicare a L. nr.1..
Curtea apreciază că în cazul de față nu este suficientă aplicarea acestei prezumții pentru a putea dovedi că reclamantele au investit C. de aplicare a L. nr.1. cu o cerere de restituire a imobilului situat în C.-N., str. P. C. nr.7.
După 1990, au fost adoptate mai multe legi cu caracter reparatoriu pentru imobilele preluate abuziv de către S. R. L. nr. 1., modificată și completată de L. nr. 1., L. nr. 1. și L. nr. 2., legi care aveau dispoziții speciale în care persoanele îndreptățite puteau face notificări pentru terenurile care făceau obiectul acestor legi.
După cum rezultă din dispozițiile art. IV din L. nr. 1. persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de fondului funciar nr. 1., pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o noua cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, însă se precizează că prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanelor care, potrivit L. fondului funciar nr. 1., nu aveau vocație sa solicite si, respectiv, sa li se reconstituie dreptul de proprietate.
Apoi, în art. 33 din L. nr. 1. s-a instituit un nou termen pentru reconstituirea dreptului de păroprietate întemeiat pe dispozițiile legii 1.. Ulterior prin T. VI al L. nr. 2. s-a modificat art. 33 din L. nr. 1. și s-a constatat că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite. Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de nr. 1. și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. În cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de inițiativă. Aceste dispoziții legale au vizat însă numai imobilele care fac obiectul legii 1. nu și alte imobile care fac obiectul altor legi reparatorii.
L. nr.1. prevede în art. 1 sfera de incidență a acestei legi, iar în art. 22 se stabilește intervalul de timp în care persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii pot să formuleze notificări prin intermediul executorului judecătoresc.
L. 1. are o procedură administrativă obligatorie, în care se examinează notificările formulate de persoanele care se consideră îndreptățite si actele depuse în susținerea cererii de retrocedare.
Notificarea trebuia formulată în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii sub sancțiunea decăderii din dreptul de a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele care fac obiectul acestei legi reparatorii.
Cum rezultă din dispozițiile legale mai sus arătate, au existat mai multe acte normative cu caracter reparatoriu, fiecare stipulând termene pentru depunerea cererilor, iar sancțiunea incidentă în cazul în care nu se respectă aceste termene de decădere.
Susținerea că o cerere înregistrată în 1991 și direcționată către alt serviciu, fără să existe o mențiune expresă că cererea a fost direcționată către C. pentru aplicarea L. nr.1. nu poate fi acceptată de către instanță ca echivalând cu notificarea prevăzută de L. nr.1..
De fapt, pârâții au verificat și cererile înregistrate la C. pentru aplicarea L. nr.1., iar cu privire la acest imobil există doar o singură cerere depusă de către numita G. E.
Așadar, curtea constată că reclamantele își invocă propria neglijență, acestea nu au formulat nicio notificare în temeiul art. 22 alin. 1 din L. nr.1., deși termenul de 6 luni pentru depunerea notificării a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 1. și OUG nr. 1., ori potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține un drept.
Deși apelantele invocă o transpunere din oficiu a cererii de la C. L. pentru aplicarea L. nr.1. la C. pentru aplicarea L. nr.1., această susținere, pe de o parte nu a fost probată, iar pe de altă parte, nu există temei juridic care să creeze o practică judiciară în acest sens, întrucât L. nr.1. este foarte clară, unitatea deținătoare se pronunță asupra cererii de restituire doar ca urmare a notificării formulate de persoana îndreptățită în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din L. nr.1..
În mod corect instanța de fond a invocat practica Înaltei Curți de C. și
Justiție care într-o speță similară a statuat prin decizia nr. 219/(...) că cererile formulate de reclamant anterior intrării în vigoare a L. nr.1. nu pot fi asimilate notificării prevăzute de art. 21 din L. nr.1..
Starea de fapt din prezenta cauză este identică cu cea reținută în decizia respectivă, întrucât și reclamantele apelante se prevalează de o cerere formulată în 1991, care se vrea a fi asimilată unei notificări în temeiul L. nr.1., susținându-se că acea cerere a fost transmisă către un alt serviciu, care în opinia reclamantelor nu putea fi decât C. pentru aplicarea L. nr.1.. Doar pentru imobilele care fac obiectul L. nr.1. cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, însă aceste dispoziții nu pot fi extrapolate pentru imobile care fac obiectul altor legi reparatorii, în speță, L. nr. 1..
Curtea apreciază că apelul reclamantelor este nefondat, dispozițiile L. nr.1. s-au aplicat legal de către instanța de fond, care a constatat că apelantele nu au depus notificare în temeiul acestei legi reparatorii.
Apelantele deși au solicitat în probațiune efectuarea unui raportul de expertiză extrajudiciar cu identificarea unui teren care poate fi acordat în compensare, ceea ce presupunea că acestea efectuează raportul și-l depun la termenul fixat, însă nu au depus acest raport extrajudiciar. S. efectuării unei expertize în apel care să identifice un teren din proprietatea S.ui R. care poate fi acordat în compensare, în lipsa indicării exprese a unui teren din domeniul privat al statului, ar fi presupus identificarea tuturor terenurilor din domeniul privat al statului, ca ulterior reclamantele să solicite unul din aceste terenuri. Această cerere în probațiune nu a putut fi soluționată în mod pozitiv, întrucât cădea în sarcina reclamantelor să identifice un teren din domeniul privat al statului care ar fi putut fi acordat în compensare dacă primarul nu și-ar fi îndeplinit obligația de a afișa imobilele disponibile a fi acordate în compensare.
Având în vedere faptul că reclamantele nu au dovedit că au notificat unitatea deținătoare potrivit dispozițiilor art. 22 din L. nr.1. (republicată), administrarea probei solicitate de identificarea unui teren apare și inutilă soluționării cauzei.
Pârâții C. Local al municipiului C.-N., M. C.-N. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive invocând dispozițiile legii 1.. Deoarece cererea reclamanților, invocată ca fiind nesoluționată, a fost adresată C. L. de aplicare a L. nr. 1., precum și datorită faptul că imobilul în litigiu este situat în M. C.-N. curtea a apreciat ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele K. E. și T. I.-I., decedată pe parcursul procesului și continuata de K. E. împotriva sentinței civile nr. 738 din 16 septembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pa care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A.-T. N. T. D. M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.I:T.
| ← Decizia civilă nr. 4987/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3686/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
