Decizia civilă nr. 3686/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
D. CIVILĂ NR. 3686/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din:
P.: ANA I. JUDECĂTOR: I.-D. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. C.-N. PRIN P. împotriva deciziei civile nr. 239 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)*, privind și pe intimații F. APT I., O. M. M., O. M., O. M. ȘI A. DE P. S. P. (...)J-N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtei intimate F. APT I., avocat W. D., în substituirea avocatei P. O. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 17 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimate A. de P. str. P. nr. 19, un înscris prin care solicită admiterea recursului formulat.
La data de 18 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate F. APT I., întâmpinare prin care invocă excepția nulității recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită constarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat și drept consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 2. a T. C., cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.11.252/30 iunie 2011 a J. C.-N., a fost respinsă ca fiind nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul M. C.- N., prin P., în contradictoriu cu pârâta F. APT I. și admisă cererea reconvențională formulată de pârâta F. APT I. împotriva reclamantului M. C.-N., prin P.
Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta F. APT I. împotriva pârâților chemați în garanție O. M. M., O. M. și O. M., minor, prin curator M. E.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții O. M. M. și O. M. împotriva pârâtei chemată în garanție A. de proprietari P. nr.19, fiind obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 476 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 62/17 ianuarie 2005 de B. G. H. T., pârâta F. APT I. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C.-N., strada P., nr.19, bl. D 16, sc. V, ap. 52, princumpărare de la pârâții chemați în garanție O. M. M. și O. M., la aceeași dată fiind autentificată și declarația prin care mandatara vânzătorilor a arătat că apartamentul vândut are următoarele modificări: balcon construit și închis, amenajare acces din stradă, goluri de uși, modificări interioare.
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 4. A. 2005, reclamantul M. C.-
N., prin organele sale abilitate în acest sens, a sancționat contravențional pârâta pentru executarea lucrărilor fără autorizație de construcție, dispunând, totodată, oprirea imediată a lucrărilor și începerea demersurilor de intrare în legalitate în conformitate cu Legea nr.50/1991 republicată, până la data de 26 I. 2005.
Cu toate acestea, din procesul-verbal atașat, reiese că, la data de 13 decembrie 2006, pârâta nu și-a îndeplinit această obligația, deși termenul ce i-a fost acordat în acest sens prin procesul-verbal de contravenție nr. 4. aprilie 2005 expirase, motiv pentru care reclamantul a apreciat că se impune sesizarea instanței, în condițiile art. 32 lit. b din Legea nr. 50/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1990, odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 lit. b din același act normativ, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin.(1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În speță, din referatul nr. 1662/481/19 februarie 2007 întocmit de S.
C. U. și D. în C. al reclamantului, rezultă că măsura dispusă în sarcina pârâtei, de intrare în legalitate, avea ca finalitate obținerea autorizației de construire în termenul dat și, respectiv, că pârâta nu a îndeplinit această măsură, însă, pe de altă parte, din adresa cu nr. 67452/481/28 septembrie
2006, aliniatul final, emisă de M. C.-N., rezultă că pârâta a depus în termen dosarul de autorizare, însă din cuprinsul dosarului lipsește acordul
Asociației de P., acord ce face obiectul unul proces aflat pe rolul instanței de judecată, însă pentru rezolvarea dosarului de autorizare este necesară sentința definitivă și irevocabilă ce se va pronunța în acest dosar.
Prin urmare, rezultă că reclamantul a condiționat soluționarea cererii formulate de pârâtă pentru intrarea în legalitate de soluționarea litigiului existent între pârâtă și A. de P.
Acest litigiu a fost soluționat prin D. civilă nr. 7. noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, modificată prin D. civilă nr.444/R/02 martie
2007 pronunțată de Curtea de A. C., prin care pârâta chemată în garanție asociația de proprietari a fost obligată să-și dea acordul pentru eliberarea autorizației de construire asupra modificărilor efectuate la apartamentul nr.
52 în discuție.
Cu toate acestea, reclamantul, în loc să procedeze la soluționarea cererii reclamantei, a formulat prezenta acțiune, la data de 10 aprilie 2007.
Analizând această acțiune prin prisma dispozițiilor art. 32 alin.1 lit. b din Legea nr. 50/1991 republicată, judecătoria a apreciat că acest text de lege nu este aplicabil, deoarece pârâta s-a conformat în termen celor dispuse în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției, întrucât a înregistrat în termen dosarul de autorizare și, mai mult, a promovat șilitigiul necesar obținerii acordului asociației de proprietari pentru autorizarea lucrărilor, în care a avut câștig de cauză, efectuând, astfel, integral toate demersurile pe care le putea face pentru intrarea în legalitate, iar faptul că acest lucru nu s-a întâmplat nu-i este imputabil, datorându-se exclusiv culpei reclamantului, care nu a soluționat cererea formulată de pârâtă.
Cât privește cererea pârâtei, de a fi obligat reclamantul să-i elibereze autorizația de construire, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente: certificatul de urbanism; dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel; documentația tehnică - D.T.; avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia și dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Conform dispozițiilor art. 7 alin.(9) din Legea nr. 50/1991 republicată, autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin acest act normativ.
În speță, din aliniatul final al adresei cu nr. 67452/481/28 septembrie
2006 emisă de M. C.-N., rezultă că singura piesă care lipsește din dosarul de autorizare depus de pârâtă este acordul asociației de proprietari, însă, în prezent, această lipsă a fost acoperită prin hotărâre judecătorească irevocabilă și, prin urmare, nu mai subzistă niciun impediment pentru eliberarea autorizației de construire solicitată de pârâtă și, implicit, intrarea în legalitate a acesteia.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că cererea reconvențională formulată de pârâtă este fondată, motiv pentru care a dispus admiterea acesteia, cu consecința respingerii acțiunii introductive de instanță ca nefondată, iar față de soluțiile pronunțate, cererile de chemare în garanție formulate în cauză au fost respinse ca fiind lipsite de obiect, fără să mai fie necesară analiza excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de asociația de proprietari.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, reclamanta fiind căzută în pretenții, a fost obligată să achite pârâtei cheltuielile de judecată ocazionate, respectiv suma de 476 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr . 2./(...) a T. C., apelul declarat de M. C.-N. a fost respins ca nefondat, iar apelantul a fost obligat să-i plătească intimatei F. APT I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță a aplicat corect normele legale incidente.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr.50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat celor dispuse în procesul verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz desființarea lucrărilor realizate nelegal. Neîndeplinirea obligațiilor stabilite în procesul verbaltrebuie să fie culpabilă executantului lucrării, pentru că numai astfel se va putea dispune desființarea construcției realizate nelegal.
Textul art. 32 coroborat cu art. 33 și art. 28 din Legea nr. 50/1991 instituie două principii directoare în ceea ce privește desființarea construcțiilor edificate cu nerespectarea dispozițiilor legale. Unul dintre principii este acela al caracterului extraordinar al măsurii desființării construcției, pentru că este definitivă și irevocabilă, ducând la pierderea dreptului de proprietate asupra construcției. Al doilea principiu este cel al subsidiarității desființării construcției. Potrivit acestui principiu, desființarea construcției va fi dispusă numai în situațiile în care, din motive obiective ce țin de protejarea unui interes public, nu este posibilă menținerea construcției
Acest aspect este evidențiat atât în literatură, cât și în jurisprudență, unde s-a reținut că autorizația de construire nu are alt scop decât de a asigura respectarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor și acesta se emite în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism .
Cu privire la temeinicia soluției, din probele administrate, reiese lipsa oricărei culpe a intimatei F. APT I. în neîndeplinirea obligațiilor cuprinse în procesul verbal de contravenție. I. a demarat procedura de îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina sa, respectiv a depus întreaga documentație necesară autorizării în termenul legal, cu excepția acordului Asociației de P.
Acest fapt reiese din adresa nr.67452/481/(...) a M.ui C., în care se mai menționează că acordul face obiectul procesului mai sus amintit, sentința definitivă și irevocabilă a acestuia fiind necesară pentru realizarea dosarului de autorizare.
Prin urmare, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 47/10344/(...) a stabilit ca și termen de începere a demersurilor de intrare în legalitate a intimatei în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 data de (...), dată care, potrivit adresei anterior menționate a fost respectată.
Deși în apel se contestă că nu s-a susținut că din dosarul de autorizare ar lipsi doar acordul Asociației de P., dovada contrară nu a fost făcută de către apelant, care avea obligația ca în răspunsul comunicat la (...) să aducă la cunoștința intimatei ce alte acte îi lipsesc din dosarul de autorizare, or atâta timp cât s-a comunicat intimatei că lipsește doar acordul asociației de proprietari, invocarea în apel a faptului că ar mai lipsi și alte acte echivalează cu invocarea propriei culpe a apelantului.
Ca urmare, intimata a respectat termenul de depunere a dosarului de reautorizare, stabilit în procesul verbal, iar lipsa acordului asociației de proprietari nu este imputabilă intimatei, care a înregistrat dosarul nr.
16579/2005 pe rolul J. C.-N. pentru obligarea la darea acordului. Singura parte căreia i se poate imputa neeliberarea autorizației de construire este apelantul care a promovat prezenta acțiune după rămânerea irevocabilă a Deciziei civile nr. 7. a T. C. rămasă irevocabilă prin D. civilă nr. 4. a C. de A. C.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată, acesta este nefondat, ținând cont de faptul că procesul s-a derulat pe o perioadă de 4 ani, în care avocatul intimatei s-a prezentat la termenele de judecată, a formulat poziție procesuală și cereri în probațiune, iar cauza a fost de o complexitate medie. Suma de 476 lei stabilită de prima instanță corespunde cerinței de rezonabilitate și proporționalitate invocată de către apelant, iar susținerea potrivit căreia un onorariu de 350 lei ar fi suficienteste total neîntemeiată și făcută cu rea-credință și la limita abuzului procesual.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul
M. C.-N., solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbăriisentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că greșit a reținut instanța de apel că pârâta ar fi început demersurile de intrare în legalitate în termenul acordat acesteia prin proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, întrucât termenul acordat prin procesul verbal a fost la (...), iar dosarul de reautorizare a fost depus la (...), dată la care a fost eliberat certificatul de urbanism, toate aceste împrejurări fiind învederate și în fața instanței de apel, care, însă nu le-a luat în considerare.
Pârâta nu a contestat procesul verbal de contravenție și nu a obținut autorizația de construire, demarând procedurile după termenul prevăzut în procesul verbal, legea neprevăzând prelungirea termenului stabilit în cuprinsul procesului verbal, chiar dacă imposibilitatea de respectare a termenului a fost adusă la cunoștință compartimentului de specialitate al organului emitent, pârâta nu a contestat că nu avea autorizație de construire la data încheierii procesului verbal, aceasta neavând autorizație de construire nici în prezent, măsura desființării construcțiilor executate nelegal fiind o sancțiune care se impune a fi aplicată tocmai pentru lipsa autorizației și a demersurilor necesare obținerii acesteia.
Prima instanță nu și-a îndeplinit rolul activ în ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de judecată, cuantumul acestora fiind nejustificat de mare raportat la culpa procesuală și gradul de dificultate a cauzei, scopul promovării acțiunii fiind pentru protejarea unui interes general, de a oferi cetățenilor un climat de siguranță, nu doar prin instituirea unor norme severe în domeniul construcțiilor, dar și prin asigurarea respectării acestora.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că nu face decât să reitereze motivele invocate în apel, fără a formula critici punctuale cu privire la decizia pronunțată în apel și, oricum, demersurile de intrare în legalitate au avut loc în interiorul termenului arătat în procesul verbal, pârâta îndeplinind în prezent toate condițiile pentru obținerea autorizației de construire. În ceea ce privește cuantumul onorariului avocațial, instanța de apel a motivat menținerea acestuia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea
apreciază că acesta nu este fondat.
Astfel, primul motiv se referă la greșita stabilire a stării de fapt, reclamanta arătând că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat cu privire la motivul privind data la care pârâta a început demersurile pentru intrarea în legalitate, motiv ce s-ar încadra în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., privind nemotivarea hotărârii. În realitate, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțată în apel, instanța de control judiciar a apreciat că pârâta a început demersurile de intrare în legalitate în interiorul termenului precizat în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, iar reclamantul i-a comunicat că, pentru eliberarea autorizației, lipsește acordul asociației de proprietari, acord ce a fost obținut ulterior prin promovarea unei acțiuni în justiție, la data înregistrării cererii de chemare în judecată nemaisubzistând vreun impediment pentru eliberarea autorizației de construire și, ca o consecință, nici vreun motiv pentru desființarea construcțiilor.
În plus, chiar dacă aceste demersuri ar fi început după data stabilită în procesul verbal, reclamantul le-a acceptat, comunicând actul lipsă pentruobținerea autorizației, iar înlăturarea unicului impediment în finalizarea acestui demers de către pârâtă o îndreptățește la obținerea autorizației și păstrarea construcțiilor, fiind corectă susținerea instanței de apel în sensul că măsura desființării construcțiilor este una extraordinară.
Reclamantul a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept substanțial, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pentru că nu există vreun text de lege care să permită prelungirea termenului de intrare în legalitate.
În realitate, pentru a vorbi de nerespectarea unui termen imperativ trebuie ca cel care este obligat să îndeplinească actul în interiorul termenului să fi avut efectiv această posibilitate și să nu fi uzat de ea cu vinovăție, ceea ce nu este cazul pârâtei, din motivele arătate de instanțele de fond.
Oricum, măsura desființării construcției fiind una extraordinară, motivele acesteia trebuie să subziste la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care se dispune măsura, or aceste motive au fost înlăturate de către pârâtă încă anterior exercitării acțiunii de către reclamantă, aceasta fiind în culpă procesuală inclusiv în fața primei instanțe și datorând cheltuieli de judecată și pentru exercitarea căilor de atac.
Cheltuielile de judecată au fost corect stabilite de instanțele de fond, raportat la gradul de dificultate al cauzei, durata procesului și munca depusă de avocat.
Fiind în culpă procesuală și în recurs, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată și în această fază a procesului, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. C.-N. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei F. APT I. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
P. JUDECĂTORI GREFIER
ANA I. I. D. C. A. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: C.V. Balint, A.S. Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 94/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2942/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
