Decizia civilă nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 30/RC/2012
Ședința publică din 22 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare contestația în anulare declarată de contestatorii M. N. I. și M. R. împotriva deciziei civile nr. 3. din 15 septembrie 2011 a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații O. S. AL M. B. și M. B. PRIN P.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul contestatorilor M. R. și M. N. I., avocat M. H., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 22 martie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatului O. S. al M. B., întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă.
Reprezentantul contestatorilor solicită respingerea excepției inadmisibilității, arătând că și-a întemeiat contestația în anulare pe prevederile art.318 C.proc. civ., apreciind că decizia atacată s-a baza pe o interpretare greșită a legii.
La întrebarea instanței de a preciza care sunt motivele de recurs privind neanalizarea motivelor de recurs , reprezentantul contestatorilor arată că este vorba despre pct. 8 din declarația de recurs.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin contestația înregistrată la (...) contestatorii M. N. I. și M. R. au solicitat anularea deciziei civile nr. 3. pronunțată de Curtea de A. C. la (...) în dosarul nr. 9052/2005, rejudecarea recursului și în consecință, admiterea lui așa cum a fost formulat.
În motivarea contestației întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod proc.civ., contestatorii au arătat că, cu ocazia soluționării recursului, instanța a luat în calcul un singur aspect din dosar și anume, afirmația expertului referitoare la faptul că „pentru nevoile de gospodărire ale fondului forestier aferent acestui drum execuția nu se justifică, drumul a fost amenajat în interes strict personal. Conform afirmației instanței de recurs, urmare acestei rețineri, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, situație care ar trebui să atragă casarea deciziei atacate.
C. au arătat că înțeleg să justifice netemeinica deciziei atacate cu următoarele:
Drumul care a fost amenajat a fost un drum de servitute, care deservea imobilul de la adresa din V. R. nr. 6, imobil proprietatea lor.
Pădurea a fost retrocedată Primăriei B., iar în urma unor înțelegeri cu șeful ocolului silvic au căzut de acord să îmbunătățească drumul pe o lungime de 1,4 km din care doar 700 m deservesc imobilul proprietatea lor, celălalt tronson făcându-se la insistențele șefului de ocol și a primarului de la acea vreme care intenționau să construiască în Poiana Tâlharului o cabană de protocol.
O. silvic recunoaște lucrările efectuate pe acest drum, dar nu mai recunoaște servitutea și le interzice accesul pe el. Î. acestui drum ca drum forestier în baza Hotărârii nr. 98/2001 a transformat categoria acestui drum devenind drum public. Acest drum figurează în tabelul ce conține drumurile forestiere aparținând O.ui silvic al mun. B..
Un alt aspect care dovedește însușirea lucrărilor și îmbunătățirilor aduse acestui drum reiese și din actele dosarului nr. 3915/2007, în care
Primăria mun. B. și O. silvic solicită obligarea lor la plata contravalorii folosinței drumului și interzicerea folosinței acestui drum.
Instanța de recurs nu analizează cele 6 anexe care coroborate cu acțiunile pârâților, dovedesc că drumul în discuție, după îmbunătățirile aduse de ei, a fost înregistrat ca drum forestier, astfel că a devenit drum public și, cu toate acestea le este interzisă folosința lui.
Ambele afirmații ale expertului care au stat la baza pronunțării instanței de recurs sunt infirmate de documentele din dosar. Cele două afirmații neputând fi considerate probe, deoarece expertului nu i s-a solicitat să răspundă la întrebări cum ar fi: dacă se justifică drumul pentru gospodărirea terenului aferent și în interesul cui a fost amenajat acest drum.
Instanța de recurs a greșit și atunci când a dat ceea ce nu s-a cerut, respectiv nu a ținut seama de faptul că pârâții nu au contestat niciodată îmbunătățirile aduse drumului de către contestator și nici faptul că și l-au însușit, transformându-l în drum forestier.
Prin întâmpinarea depusă O. S. al mun. B. a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a contestației, iar în subsidiar ca nefondată.
Intimata a arătat că art 318 Cod proc.civ., se referă la omisiunea instanței de a examina toate motivele de recurs invocate, iar nu la argumentele de fapt și de drept invocate de părți. P. contestație menționează ca temei de drept art. 318 Cod proc.civ., însă nu arată în concret care dintre motivele de recurs nu au fost analizate de instanță.
M. B. prin P. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, pentru aceleași motive invocate de intimatul O. S. al mun. B..
Examinând contestația, curtea apreciază că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
C. și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 Cod proc.civ., Potrivit art. 318 alin. 1 Cod proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Rezultă așadar că art. 318 Cod proc.civ. deschide calea contestației în anulare pentru două motive ce pot fi valorificate numai împotriva hotărârilor instanței de recurs: instanța să fi săvârșit o greșeală materială și să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, iar această omisiune să se fi produs din greșeală.
În speță, acest ultim motiv al contestației în anulare, omisiunea de a cerceta unul din motivele de recurs, este invocat ca temei al contestației. Acest al doilea motiv prev. de art. 318 Cod proc.civ., omisiunea cercetării unui motiv de recurs poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai dacă recursul a fost respins sau a fost admis în parte, nu și atunci când a fost admis pentru un motiv care a atras casarea totală.
În literatura și practica judiciară se face constant deosebire între motivele de casare și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive. Art.
318 Cod proc.civ., are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, motive arătate în art. 304 Cod proc.civ., iar nu și argumentele de fapt sau de drept invocate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurenților.
În speță, instanța de recurs a reținut că nemulțumirile recurenților M. rezultate din declarația de recurs a acestora se referă doar la cuantumul despăgubirilor stabilite de către instanța de apel , în condițiile în care din probațiunea administrată în cauză a rezultat că toate cheltuielile de amenajare a drumului până în Poiana Tâlharului au fost suportate de către ei, drumul în litigiu fiind folosit și de alte persoane, că s-a încuviințat de către instanța de apel în mod abuziv o a treia expertiză, că la efectuarea acesteia experții nu au ținut seama de toate aspectele reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului.
Ultima critică din recursul acestora s-a referit la modul în care instanța de apel a înțeles să stabilească starea de fapt raportat la probațiunea administrată în cauză, ajungându-se la stabilirea unei sume datorată de pârât care nu reflectă realitatea.
Instanța de recurs având în vedere că în cauză au fost declarate trei recursuri, le analizează separat pe fiecare dintre ele, iar în ce privește recursul reclamanților, analizează punctual toate criticile formulate prin declarația de recurs. A., în primul aliniat instanța se referă la cuantumul sumei stabilite în sarcina pârâtului, iar în al doilea aliniat analizează modul în care a procedat instanța de apel atunci când a încuviințat cea de-a treia expertiză.
Este real că instanța de recurs după ce analizează recursurile pârâților, afirmă că „. în vedere cele reținute mai sus, nu se impune în principiu analizarea celorlalte motive puse în discuție în recurs, respectiv a micșorării patrimoniului reclamanților. C. omit însă să observe că instanța continuă ideea din aliniatul precedent, constatând că patrimoniul acestora nu a fost practic micșorat, ținând cont de faptul că au efectuat lucrările de îmbunătățire la drum cu scopul exclusiv ca acesta să fie apt de a suporta accesul cu mijloacele de transport și utilaje la locuința reclamanților, iar micșorarea patrimoniului reclamanților nu se corelează cu mărirea patrimoniului pârâților, așa cum s-a precizat mai sus.
C. invocă și faptul că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre care nu s-a bazat pe fapte reale și probe. Dar, această critică nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod proc.civ., pct. 11 al art. 304 Cod proc.civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt a fost abrogat.
În privința contestației în anulare, aceste motive se referă la argumentele de fapt invocate de recurenți, argumente care nu pot face obiectul contestației în anulare, pentru considerentele reținute în alineatele precedente.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorii M. N. I. și M. R. împotriva deciziei civile nr. 3. din 15 septembrie 2011 a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
ANA I. A. C. C. M. CONȚ C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 3534/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 460/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
